Practica

Ce am “invatat” dupa 2 saptamani de practica?

•  Daca asistenta sefa a unui spital (directorul de ingrijiri, sa-i zicem) spune ca are program pana la 14:00, apăi de la 13:00 sa nu mai indraznesti s-o deranjezi. Nu conteaza ca are un contract semnat cu o scoala, ca scoala ar trebui s-o fi anuntat ca vin cateva zeci de oameni la ora 13:00, nu conteaza ca bobocii care-i vin pe cap au program dupa-amiaza, deci dupa-amiaza ar urma sa vina la spital sau mai stiu eu ce. Daca e sefa, face ce vrea, cand vrea. Pentru ca poate.

• Daca un pacient are o ruda in Minister sau prin spital sau chiar lucreaza in spital, apăi e musai sa-l tratam cu tot respectul posibil. Nu conteaza ca rudele lui au cerinte tampite, nu conteaza ca face tampenii, pe asta il Respectam! Daca in schimb un pacient e toxicoman sau alcoolic, apăi pe astia ii tratam ca pe niste maimute cazute din copac. Jignim, amenintam, suntem brutali cu el, ce conteaza, oricum e-n coma.

• Daca nu esti atent, un pacient care are nevoie de terapie intensiva poate sa te trozneasca rau de tot. Si nu toti toxicomanii sunt firavi sau pirpirii.

• Majoritatea doctorilor tineri (sub 40 de ani) se plimba prin spital ca niste robotei. Dau niste raspunsuri laconice, pun niste intrebari de parca vorbesc cu un perete si in general sunt distanti fata de problemele (de sanatate) ale Pacientului Normal. Daca pacientul e Cineva, atunci se mai schimba atitudinea.

• La UPU (primire urgente) e haos organizat.

• Daca visam eu ca o sa am o meserie in care nu o sa mai stau cu ochii in monitor, visam gresit. + exista multa hartogaraie de completat ca Asistent medical.

• Exista o ierarhie in spital: cel mai jos sunt rudele pacientului (daca nu e Cineva, din nou), pacientul (aici ar fi si bobocii de toate felurile), apoi bodiguarzii, brancardierii si infirmierii (cam egali), asistentele, medicii rezidenti/incepatori, asistentele sefe, medicii specialisti, medicii cu o functie in spital. De jos in sus, toti sunt umili si chiar scarbos de servili cu cei de mai sus de ei, dar sunt extraordinar de duri (pana la nesimtire) cu cei de sub ei. Egalitate? Puah, asta e pentru fraieri.

• Conceptul de urgenta este foarte vag.

• Se fura. Orice. Vezi si asta.

Oboseala

Am o senzatie neplacuta de deja-vu. Si in primul an de facultate, cand am inceput, toate materiile mi se pareau simple, imi faceam toate temele, deschideam toate caietele de seminarii acasa si citeam ce mi s-a predat sau ce am exersat. Eh, entuziasm de lucru nou. Dupa o luna, cand toate materiile au inceput sa ceara una-alta, unele au inceput sa devina plicticoase (2 ore de predare non-stop de contabilitate) si in general m-am trezit cu prea multe lucruri pe care trebuia sa le invat.

Ei bine, istoria se repeta. Am prea multe lucruri de invatat si prea putin timp liber ca s-o fac.

Munca 6 ore + scoala zilnic nu e chiar o combinatie la care sa mai rezist ca la 20 de ani, din cate vad.

Am inceput practica. Yay! Cel mai bun spital din tara. Foarte multi angajati. Cu o gramada de bodyguarzi. Aparent – si foarte multi hoti printre ei. Macar n-am avut probleme cu asistentele cu care am interactionat pana acum, majoritatea par dispuse sa impartaseasca cunostintele lor si cu altii.

Foaie verde de mohor, tot romanu-i antreprenor

Trebuia sa evolueze si mediul on-line de la noi. Doar ca, la fel ca in toate domeniile din tara noastra, evolutie inseamna la noi sa se aplice si strategiile gresite, enervante si deranjante din alte tari.

Un exemplu:

De ceva vreme, primesc e-mailuri spam de tip newsletter de la cativa nefericiti care s-au gandit sa organizeze niste cursuri de 2 lei (bine, de fapt de cateva sute de lei) prin care sa fraiereasca niste prosti. Cum functioneaza cursurile: 1 organizator vobeste despre 2-3 notiuni (pe care nici el nu le stapaneste prea bine) cateva ore, pentru 1-3 zile, apoi la sfarsit gata, esti ‘capabil sa’ faci marea si sarea. Pentru tot deranjul asta cat se cere? “O nimica toata”, 150-200 euro. Pentru niste cunostinte pe care le poti acumula usor de la cineva care chiar face asta.

Ultimul e-mail? Cursuri “SEAP”. Daca lucrezi deja in administratie publica, poti invata asta gratuit de la niste colegi care se pricep. Daca nu lucrezi in administratie publica, dar vreodata vei participa la depunerea unor licitatii, cu siguranta ca nu un curs facut de niste necunoscuti te vor face expert in asta. Mai repede platesti o firma sa-ti faca documentatia pentru o licitatie ‘ca la carte’. E plin Bucurestiul de oferte. Daca ai ganduri sa-ti faci firma ta proprie care sa ofere asemenea servicii… Cu siguranta ca nu un curs oferit de Proof Consulting te va ajuta.

Sper sa fie spamati pe adresa lor de e-mail pana le iese pe gat: office@proof-consulting.ro

Cat despre antreprenorii care au pus mana pe o baza de date cu adrese de e-mail? Loyalty campaign sau campaignsender. Niste terminati care aveau sediul prin Piata Romana.  Au nesimtirea sa mentioneze ca ei sunt total impotriva spamului si ca au zero toleranta pentru asta. Au si pagina ‘raporteaza ca spam’ partial goala (sau care da eroare la incarcare): http://www.loyaltycampaign.ro/blog/raporteaza-ca-spam/

Sper sa fie si ei spamati pana mor. info@loyaltycampaign.ro info@campaignsender.ro

Psihologie

“De ce facem atatea ore de Psihologie in fiecare saptamana, Doamna Director Adjunct?”.

“Un motiv ar fi ca sa nu raspundeti ca o colega de-a dumneavoastra intr-o situatie problematica:

– Ce faceti cand aveti un batran de 70 de ani internat, care sufera de emfizem pulmonar intr-un stadiu avansat si care urmeaza sa moara, cum ii explicati asta?

– Pai ii spunem direct: <Mori, tataie.>

– Ei bine, nu!”

 

Alea 28 de ore de psihologie/luna nu sunt chiar asa de inutile precum par.

Evolutia profesionala sau Angajarile la romani (I)

Sau “De ce nu cred ca voi mai evolua mai mult in meseria pe care o fac de mai mult de 8 ani

Pe parcursul vietii ‘profesionale’, omul munceste pentru a fi platit si pentru eventualele beneficii pe care le aduce statutul de angajat (asigurare de sanatate, asigurari sociale in primul rand si apoi toate prostiile materiale pe care unii angajatori le ofera pentru ‘fidelizare’). Cum de la an la an viata e mai scumpa si nevoile adultului cresc pe masura ce creste in varsta, orice angajat normal spera ca ii va creste si salariul pe masura ce acumuleaza mai multe cunostinte, vechime, responsabilitati in meseria lui.

Ca or fi si oameni care se multumesc cu putin toata viata lor si gandesc “e mai bine sa ai un salariu mic decat sa n-ai nimic” nu neg. Dar oamenii aia nu au motiv, in opinia mea, sa se planga daca nu le ajung banii pentru a-si satisface anumite pofte sau nevoi. Te multumesti din start cu putini bani, atunci indura-ti soarta!

Revenind, daca vrei sa-ti creasca salariul, ar cam trebui sa inveti sa faci lucruri noi, sa iti creasca eficienta (viteza) cu care faci lucrurile simple (vechi) si in general sa te implici in munca ta. Sau cel putin asa iti impuie capul toate site-urile de recrutare, cartile, media, anturajul etc. Realitatea e ca, cu exceptia a 2-3 categorii de angajati foarte specializati (programatori, ingineri, consultanti financiari si domenii conexe), poti sa inveti tu toate tampeniile din lumea asta, sa te implici in toate porcariile posibile, sa iti pese de produsul finit al muncii tale de nu mai poti, sa inveti o limba-doua straine in plus, salariul in cel mai bun caz nu-ti scade. Sau daca-ti creste, creste cu cateva procente minuscule anual (daca ai noroc).

Negocierile salariale se fac in ultima vreme numai pe principiul “nu-ti place salariul de aici, pleaca, gasesc altul imediat care va primi MAI PUTIN”. Atunci pui mana si cauti. Site-uri de recrutare, cunoscuti, rude, oriunde poti gasi un job la care sa te pricepi si de unde sa speri ca vei primi mai multi bani pentru ceea ce stii sa faci foarte bine si unde vechimea si experienta ta sa fie respectate.

In domeniul meu, grafica pe calculator, salarii mari se ofera doar persoanelor foarte creative. Nu conteaza ca ei nu prea accepta sa faca si treaba mai exacta pe care grafica pe calculator o cere (pre-press, comunicare cu tipografia, paginare exacta etc.). Sunt pusi sa faca si lucrurile pe care pana acum cativa ani refuzau sa le faca (sau nu se astepta nimeni sa le faca) si li se tranteste eternul “nu-ti convine, pleaca”. Asta ma lasa pe mine, sarmanul grafician cu minte ordonata, rationala si mai putin creativa… pe dinafara.

Singurele firme care mai ofera salarii relativ mari (pentru Romania) in domeniul meu – graficienilor (DTP) sunt ori agentiile mari de publicitate, ori multinationalele. La multinationale exista o sumedenie de destepti prin departamentele de HR care pun niste cerinte tampite (ei cauta un grafician, dar pun filtre de experienta in ‘marketing’ sau ‘IT/Software’. Ca sa nu vorbim ca ei cer niste lucruri total rupte de realitatea din piata: experienta peste 4-6 ani si diploma de studii superioare in domeniu – cand majoritatea absoluta a graficienilor cu experienta din piata nu au studii in domeniu (graficieni, nu creativi/arti). Cat despre agentiile de publicitate mari – acolo nu se intra decat prin cunostinte (sau pile). Pe langa ca nu isi pun niciodata anunturi pe site-urile de joburi, angajarea se face numai si numai prin word-of-mouth. NU stii pe nimeni, nu o sa te angajeze o agentie de publicitate gen Ogilvy.

Cam atat pentru azi, urmeaza sa povestesc si cateva din experientele mele placute la angajari.

Primele rezultate, primele impresii

Primele 3 saptamani de scoala, 5 teste, cam 80% prezenta la ore.

Stiu mai putina biologie/anatomie decat credeam, chimie am uitat mai multa decat credeam, fizica… nu-mi place, in legatura cu psihologia nu m-am hotarat. “Informatica” pe care o predau ei e de fapt un fel de birotica pentru incepatori, sau mai precis un fel de MS Office pentru TOnTI. Semiologia pare interesanta pana acum.

Nursingul (chiar, de ce nu au ales si ei o denumire in romana?) pana acum a insemnat o gramada de poliloghie fara sens. Noroc cu profesoara (care e si asistenta cu +20 ani de experienta) care mai da si exemple, care rup rutina ‘dictat/scris’.

Profesorii predau destul de mult, dar aleg sa ignore (sau nu realizeaza) ca majoritatea elevilor nu retin  mai nimic. Ma intreb cum va fi evaluarea.

In 3 saptamani au schimb de 4 ori orarul. Oare de cate ori o s-o mai faca in urmatorii 3 ani?

Si cel mai important: cum termina cam 60% dintre elevii astia o Postliceala de AMG in conditiile in care majoritatea sunt praf la Biologie/Fizica/Chimie si nu par prea dispusi sa invete ceva? Ok, nu trebuie sa fii erudit pentru a recolta sange, dar chiar atat de multi termina scoala fara sa stie (mai) nimic? Eh, o sa ma lamuresc eu in 3 ani.