Superman – un film lung si plictisitor despre nimic

De regula imi public recenziile doar pe imdb. Daca tot am strans o manuta de followeri pe wordpress, hai sa-mi exprim opinia aici. Atentie, urmeaza niste spoilere.

Avem un extraterestru orfan. Sarmanul ajunge pe Pamant, dupa ce planeta lui natala dispare. Apropo, rasa lui este incredibil de tâmpă. Are tehnologia necesara pentru a explora alte planete, dar cand planeta lor e pe cale sa faca poc, ei stau ca prostii si-si asteapta soarta. Noroc c-au disparut repede, o rasa de asemenea somitati nu merita sa se inmulteasca.

Revenind, ajunge pe Pamant, unde celulele lui incep sa “bea radiatiile Soarelui” – asa ca devine incet-incet un fel de zeu. Pe Pamant il gasesc 2 oameni care-si petrec urmatorii 20 de ani impuindu-i capul micului extraterestru cu o singura idee: oamenii nu trebuie sa stie ce esti, pentru ca te vor ucide. Bla-bla, succesiune de cadre cu mult CGI, vin alti extraterestrii dupa extraterestrul nostru. Brusc, el se hotaraste sa devina cel care salveaza Pamantul, dar face asta intr-un mod aparte: salvez un om, distrug 3 cladiri (adica omor alti oameni, probabil mai mult de 1).

Apoi urmeaza 1 ora de explozii, CGI, zboruri si dialoguri de maxim 3-4 fraze, limitate de regula la cateva cuvinte. The end.

Image
Erou in plina actiune – de a fi pozat

Ooook. Avem:

– Poveste cu inadvertente, cu lacune pe care pana si niste adolescenti pre-puberi le pot vedea.

– Actori care vorbesc putin si joaca prost.

– Multe explozii si cladiri distruse.

– Personaj negativ patetic. Personaj pozitiv care evolueaza: sta cu barbia din ce in ce mai sus si urla de cateva ori. Genial.

– Final stupid.

– 2 ore din viata irosite.

Asa da!

Am avut de-a face cu surprinzator de multi doctori si asistente pana acum, in ciuda varstei mele deloc inaintate. Si ca pacient, si ca apartinator, si ca elev care studiaza sa devina asistent medical. Pana acum mi-am format o imagine prea negativa despre profesionalismul TUTUROR asistentilor medicali din sistemul de stat.

E surprinzator cat de multe asistente chiar isi fac foarte bine meseria, au si cunostinte extinse in domeniul sanatatii (adica nu stiu doar sa faca cu chiu, cu vai niste injectii si sa faca niste proceduri si cam atat) si mai stau si relativ bine psihic. Pacat ca sunt prea putine/putini in marea de mediocritate si nesimtire din jurul lor.

Cel mai enervant e cand vad ca niciodata o asistenta din asta muncitoare, cu cunostinte vaste si cu un comportament ok fata de pacienti nu avanseaza in vreun fel. Dupa 10 ani intr-un spital e tot doar o alta asistenta ‘pe sectie‘. Trist!

Pentru mine e o mare bucurie atunci cand gasesc cate un medic sau asistenta dispusi sa-mi rapsunda la toate intrebarile – si e si mai mare bucurie cand imi raspund si exhaustiv si corect. E de asemenea un motiv in plus sa realizez ca inca nu stiu mare lucru si ca mai am de invatat O GRAMADA!

Romanul e oripilat de “lipsa de civilizatie” a altui roman, dar nu de propria-i nesimtire

Daca exista cineva care crede ca un studiu din 2011 facut de un socio-psiholog (Dorin Bodea) e aiuristic, sufera de ochelari-de-cal-ită cronica. Studiul arata o desprindere totala de realitate a autoevaluarii romanului. Credem MAJORITAR ca noi ne comportam civilizat, dar cei din jurul nostru sunt TOTI niste maimute needucate. Un studiu ceva mai nou al aceluiasi socio-psiholog arata existenta aceluias derapaj intre perceptia despre sine si perceptia despre aproapele sau INCLUSIV la romanii urbani, cu un job stabil, pentru care teoretic trebuie sa ai studii superioare absolvite. Cerem de la altii sa fie bine-crescuti, dar noi scuipam pe jos, tipam si nu ne spalam pe maini cand iesim de la toaleta. Super popor!

ImageImi tot aduc aminte de articolul asta si de studiile pomenite atunci cand ma lovesc de situatii de zi cu zi:

• o asistenta medicala mi-a facut observatie (relativ intemeiat) pentru ca discutam cu colegele mele PE TEME MEDICALE (metabolism, absorbtia nutrientilor, insulina, pancreas, stomac, motilitate gastrica) de fata cu un pacient care tocmai facuse o colecistectomie. Pacient cu care intrasem in vorba mai devreme si pe care l-am descusut pe toate partile despre operatie si ingrijirea pre- si postoperatorie pe care a primit-o in spitalul unde facem practica. Avea dreptate – nu e politicos sa vorbesti despre nimic de fata cu un pacient. Dar tot ea mai devreme a ignorat total faptul ca o ruda i-a cerut EXTREM DE RESPECTUOS sa scoata 2 perfuzoare din 2 paciente dintr-o rezerva. Doamna asistenta i-a raspuns afectata ca “ajung si la dumneavoastra” si n-a ajuns la ele nici dupa 30 de minute de trecut prin toate celelalte rezerve. Cine n-a avut niciodata o perfuzie intravenoasa nu stie faptul ca dupa absorbtia a 1 punga de 250 ml de perfuzie ai o nevoie relativ puternica de a urina. Lichidele ajung mult mai repede la rinichi, sunt ultrafiltrate – se formeaza urina repede. Daca n-ai cateter urinar si punga de colectare, poti ajunge sa urinezi pe tine sau sa o iei la plimbare prin spital spre toaleta, cu perfuzia dupa tine (motiv de urlete pentru orice asistenta civilizata). Desigur, ignorarea pacientilor e semn de politete, invatata dupa zeci de ani de spital.

• sediul firmei unde lucrez e intr-o cladire interbelica. E mai ieftin si e “la moda” sa spui ca “o cladire veche stimuleaza impulsurile creative mai mult decat o cladire de birouri moderna”. Ma rog, eu zic ca e un romanism sadea, un mod de-a-ti scadea costurile, sacrificand confortul. Problema e ca avem vecini batrani. Fosti protejati ai sistemului de trista amintire, care simt ca nu mai sunt bagati in seama de nimeni. O asemenea tanti are si un plod “sarac” de aprox. 25 ani, care n-a muncit niciodata in viata lui si probabil ca nu va trebui sa munceasca niciodata – multumita protectiei mamei lui (sau matusa, sau iubita sau ce-or fi ei, nu i-am intrebat niciodata). Impreuna cresc 4 (patru) potai de 15 cm inaltime si 50 cm lungime, care latra tot timpul cand ies din hruba in care locuiesc. Cam de 3 ori in cele 8 ore petrecute la serviciu de mine. Cine a auzit vreodata un caine mic latrand stie ca e un fel de sunet nearticulat, ascutit si pe care-l auzi de la 50 m distanta. N-am nimic cu cainii in general, nici cu cainii astia personal. Doar ca tanti si domnisorul nu strang niciodata rahatul dupa ei – si pentru niste piticanii, cateii astia scot mult rahat din ei, asternut frumos pe trotuarele din jurul cladirii. Desigur, semne de civilizatie.

Problema lor cu noi vine de la faptul ca vizitatorii firmei noastre (si cateodata si unii angajati) nu inchid poarta de acces in curtea cladirii. Ceea ce inseamna ca pot iesi cateii bine-crescuti ai lor in strada nesupravegheati. Presupun ca asta e motivul lor de suparare, oricare altul e absurd. Ideea e ca ei URLA intotdeauna cand prind ori vreun angajat ori vreun vizitator: “necivilizatule, nesimtitule, de ce nu inchizi poarta, de ce nu inchid toti nenorocitii care vin la voi poarta, sunteti cei mai necivilizati oameni bla-bla” (citat cuvant-cu-cuvant). Cererea lor e relativ indreptatita, dar sa ii reprosezi altuia lipsa de civilizatie in timp ce tu zbieri din toti rarunchii precum cea mai needucata mahalagioaica e absurd. E romanesc. Si nu in ultimul rand e… necivilizat!

• alt exemplu care-mi tot vine-n cap s-a petrecut intr-un telescaun din statiunea bulgareasca de ski Bansko. Vorbeam cu o prietena de avansul major pe care-l au bulgarii in organizarea statiunilor de ski/mare fata de Romania si observam faptul ca la ei banii si managementul au venit partial de la germani si partial de la mafia locala. Un romanas, vecin de telescaun, s-a bagat in seama si a ridicat drept argument faptul ca bulgarii sunt “mai civilizati ca romanii“. La o observatie simpla a comportamentului turistului mediu roman sau bulgar (la mare sau la munte) poti ajunge la o concluzie (poate gresita) ca nu sunt cu mult diferiti (in bine sau rau). Diferenta majora vine de la organizare (mult mai multi oameni care-si fac treaba cum trebuie, de la angajati de restaurante la oameni care fac curat dupa “civilizati”). Eu i-am atras atentia ca in Romania lipsesc utilitatile de baza pe o partie sau la mare. De exemplu, toalete nu prea sunt pe partiile noastre. Avem putine partii, dar si cele nou-aparute sunt gandite aiuristic. Cum sa faci un telescaun pe varful muntelui si sa nu te gandesti ca turistii (si operatorii lui) au nevoie macar 1 data pe zi sa se duca la toaleta? Raspunsul “civilizatului” vecin de scaun: “nu e problema asta cu toaletele, te duci in padure sa urinezi, altele sunt problemele“. Pentru ca, nu e asa, urinatul in padure e semn de civilizatie.

Antrenamentul de 7 minute (12 exercitii)

Cu exceptia primelor luni din semestrul 1, terminam scoala pe la 20:00-20:30. Adaug la asta si minim 30 de minute pentru a ajunge acasa si inseamna ca as lua ultima masa a zilei pe la 21:00. Daca as mai adauga si 40-55 de minute de sala, as ajunge acasa zilnic la 22:00, nemancat, nespalat si obosit. Deci am renuntat la sala.

Am tot cautat niste alternative eficiente dpdv al timpului pentru a ma mentine in forma (cat de cat). Ma trezesc mai devreme si fac niste exercitii de stretching + un pic de forta (flotari, genuflexiuni, abdomene). Cand o sa-mi iau si 2 gantere medii o sa fie si mai bine.

De cand tot citesc eu despre antrenamente cu greutati si eficienta lor pentru sanatate si pastrarea tonusului muscular, singura concluzie la care ajunsesem era ca “nu exista un antrenament perfect pentru toata lumea“.

• Nu poti aplica o rutina de antrenament care e ideala pentru un sportiv de 90 kg, cu 5-8% grasime corporala, pe o leguma de birou, care are alt stil de viata, alt index al grasimii corporale si un metabolism total diferit. Cauti si experimentezi cu diferite combinatii de programe de antrenament, pana gasesti ceva ce da rezultate. Un sfat al unui profesionist e foarte util!

• Niciodata sa nu ramai la o singura rutina. Exercitii schimbate, o intensitate variata, durata totala a antrenamentului sunt esentiale. Asta peste lucruri de baza ca “mananca suficient si regulat”, “dormi suficient” si “intotdeauna fa exercitiile cat mai corect”.

In mai am citit un articol de pe nytimes.com despre antrenamente de intensitate crescuta si durata scazuta. Aparent, exista destul de multe studii care arata ca antrenamentele scurte, dar intense pot avea efecte comparabile asupra sanatatii si tonusului muscular. Asta se poate aplica si la antrenamentele pentru forta si la cele pentru rezistenta (atata timp cat nu e vorba de sport de performanta).

Dupa ce am incercat rutina asta de 12 exercitii (gradual, incepand cu 4-5 si ajungand la 12) pentru o vreme, pot spune ca e destul de eficienta. Atata timp cat faci exercitiile corect! 🙂

Image

3 idei de afaceri in care n-a crezut nimeni

Sunt convins de ani buni de faptul ca grafica (2D) publicitara pe calculator va disparea in cativa ani. Si publicatiile tiparite (reviste, ziare nespecializate, brosuri samd).

Vor exista din ce in ce mai putine locuri de munca in acest domeniu, pe care se vor bate multi angajati actuali + cativa nefericiti care tocmai vor sa-si inceapa drumul profesional. Rezultatul: fara MULT noroc, ma voi trezi la 35-40 de ani cu niste skilluri profesionale inutile si cu perspective negative de-a fi din nou angajat.

Inainte sa ma hotarasc ca vreau sa ajung sa muncesc in Sanatate , am stat si m-am gandit la alte meserii in care m-as putea reprofila mai cu usurinta. Inainte de-a te reprofila, la o anumita varsta, ar trebui sa te gandesti si la a porni o afacere. Poate ai o idee stralucita si de fapt trebuie sa devii antreprenor, nu neaparat sa inveti alta meserie.Image

  1. In 2008, un fost coleg pleca la Amsterdam. Desi avea cam 5 ani vechime ca Art Director pe la cateva agentii de publicitate si la 2 reviste mari din Bucuresti (una parte a Sanoma), nu si-a gasit un job in domeniul asta acolo. Restrictiile pe piata muncii aplicate cetatenilor de mana a 2-a a UE sunt destul de dure. Asta plus faptul ca olandezii sunt destul de nationalisti atunci cand li se permite (dar de asta si-a dat seama prea tarziu) inseamna ca nici pana acum nu si-a indeplinit visul lui olandez. Planul lui era sa mearga acolo, sa stea la un cunoscut (deci chirie f. mica) si sa studieze la SAE Institute. Spera ca dupa cele 4 semestre la aia, cu noua diploma in buzunar (alaturi de licenta + masterul in Teoria Comunicarii din Ro.) sa fie demn de bagat in seama la angajare. Gresit!

Asa am aflat de SAE. Intre timp, si-au deschis un sediu si in Bucuresti. Pe vremea aia nu aveau decat vreo 6 sucursale in toata lumea. Acum au si cate 3 intr-o tara.

In 2008 am venit cu ideea mea la actualii mei patroni. Un Institut de Design care ar putea sa se laude cu angajati de prin agentii mari locale si care ar putea oferi si un parteneriat cu cativa eventuali angajatori – pentru a creste sansele de angajare. Si ei sunt de-acord ca publicitatea si grafica pe calculator mor. Cu toate acestea, din ce in ce mai multi oameni vor sa intre in acest domeniu foarte ‘la moda’. Asa iti poti refolosi oamenii valorosi pe care-i ai, transformandu-i din Creativi, Art Directori, Copywriteri in Profesori in Design si Publicitate. Daca in alte tari se pot castiga bani din asta, de ce nu s-ar putea si la noi? N-au crezut in propunerea mea, eu n-am mai insistat, totul a ramas doar o idee de-a mea.

Acum, la SAE Bucuresti costa un curs de baza pe undeva pe la 450 euro/4-8 saptamani de curs. Mai exista si Link-Academy, care cere intre 1100 si 1400 euro pentru 2 semestre. Plus o gramada de mici intreprinzatori cu scoli ‘de cartier’ care cer intre 500 si 2000 lei pentru un curs de 2-3 luni. Acuma, nu stiu eu cat de mare profit fac aceste “scoli de design”, dar cerere cu siguranta exista si e foarte posibil sa existe suficienti oameni care sa aiba si banii ceruti pentru aceste cursuri.

  1. Dintotdeauna m-a enervat faptul ca n-a existat nici un specialist caruia sa ma adresez in clasa a 11-a, a 12-a, care sa-mi spuna pentru ce meserii as fi potrivit, in functie de competentele mele si de lucrurile care-mi placeau si ma interesau.

M-am gandit la o afacere integrata, in care sa ai:

  • evaluari ale competentelor si aptitudinilor facute de un psiholog (testari de inteligenta si aptitudini exista de zeci de ani)
  • evaluari ale limbilor straine cunoscute (si a capacitatii de a invata altele)

  • testimoniale ale unor diversi profesionisti in licee. Una e sa te gandesti ‘vreau sa fiu doctor’ si alta e sa vorbesti cu un doctor de 30 de ani, care sa-ti spuna tie, un copil cu vise mari de 17-19 ani ce o sa faci de fapt in viata ta profesionala. Una e sa visezi sa devii avocat si alta e sa vorbesti de fapt cu un avocat.

  • colaborari cu diverse facultati de la noi si din strainatate, prin care poti ajuta elevii sa ajunga intr-un mediu unde sa-si intregeasca cunostintele mai bine.

M-am gandit la o combinare ONG + Firma de consultanta privata. Cu ONG-ul aduci un serviciu comunitatii, cu Consultanta obtii venituri.

M-am dus cu ideea asta la cineva din Ministerul Invatamantului. Interes 0. Posibilitati aproape 0 de a intra intr-un liceu fara 1000 de permisiuni si 10 șpăgi – PENTRU FIECARE LICEU IN PARTE. Asta in conditiile in care Statul nu trebuie sa plateasca nimic, doar sa ofere accesul unui ONG la elevi (eventual la sfarsitul orelor de curs).

In Austria, la o vizita facuta in primavara asta in Viena, am descoperit cu mirare ca afacerea cea mai in voga in momentul asta este cea de consiliere profesionala (Bildungsberatung). Reclame la TV, radio, in transportul in comun etc. Firme peste firme care se inghesuie sa te sfatuiasca ce sa faci ca sa ai o karriere.

Citez dintr-un comentariu primit la ideea mea: “nu ies bani din consiliere profesionala, asta nu e afacere“.

  1.  Ultima idee mi-a venit dupa ce am citit un articol in BI in aprilie. Bootcamp pentru pregatirea unui profesionist IT. Ok, n-o sa scoti niciodata un geniu in cateva luni. Dar daca in America se poate, s-ar putea si la noi, nu se lauda romanii ca sunt genii in informatica, nu avem peste 200.000 de angajati in industria IT (foarte bine platiti multi dintre ei)? Cu adaugiri – sa oferi certificari pentru diverse softuri/platforme sau in diverse sub-domenii (BA/BI). Pentru cei care lucreaza deja in domeniu, dar doresc sa evolueze. Colaborari cu diferite firme medii/mari, care cauta in disperare oameni cat de cat pregatiti pentru a-i angaja.

Dupa cateva discutii cu vreo 5 cunoscuti din industria IT, m-am dezumflat de tot. Daca firma ofera cursurile si plateste costurile cu examenele, romanul se școlește. Daca e vorba sa dea el bani… e mai reticent sa invete ceva, orice – mai ales daca nu are de ce.

Ori faci o facultate care e 50% inutila – si esti considerat ‘absolvent pregatit’, ori inveti de capul tau. Nimeni nu vrea sa plateasca pentru a invata, cel putin nu in domeniul asta. Cel putin asta cred fostii mei colegi de liceu, care acum au deja 7-10 ani vechime in industrie. Din cate vad eu, oferte ar fi pe piata (inclusiv Link Academy si SAE ofera asa ceva). Oare cerere chiar nu exista?

Ma rog, un mare post in care n-am zis si n-am demonstrat nimic. Doar am defulat un pic.

De ce sunt romanii altfel?

Nu, nu am descoperit vreo teorie irefutabila brusc.
Am citit o carte relativ usoara, de week-end, a unui istoric roman care se ocupa cu demistificarea istoriei – Lucian Boia.
Ofera o perspectiva foarte interesanta asupra societatii romanesti de azi, plecand de la principiul ‘prezentul e rezultatul trecutului’.
Mi-a placut faptul ca nu trage concluzii repede-repede ( cum obisnuim noi, romanii ) si incearca sa-si argumenteze ideile concret, nu prin conexiuni si nuantari mai mult sau mai putin inchipuite.
Dintre cauzele aduse de el in discutie as enumera:
– aparitia cu intarziere a micilor principate romanesti
– lipsa unei elite interesata de cultura pentru multa vreme ( de exemplu, nu avem documente scrise pe teritoriul tarii noastre pana tarziu in Evul Mediu)
– lipsa unei clase de mijloc romanesti pentru multa vreme. Orasele, atatea cate erau, aveau populatie eclectica, iar populatia cu diverse specializari/meserii/bani era predominant straina
– aparitia si perpetuarea unor complexe de inferioritate romanesti
– obisnuinta poporului de-a avea un conducator considerat puternic, care a dus lamulte derapaje de-a lungul istoriei
– pastrarea unui procent insemnat al populatiei ‘in intuneric’ de-a lungul timpului. Inca avem un numar imens de analfabeti sau semianalfabeti, ceea ce are efecte negative usor de imaginat asupra dezvoltarii noastre economice si sociale.
– perpetuarea unor mituri nationaliste in stransa legatura cu tendinta generalizata de a vedea drept mai valoros orice e strain
– lipsa efectului pozitiv al oraselor asupra dezvoltarii poporului. Distrugerea aproape totala a ‘civilizatiei rurale’, atata cata era. Nu avem nici orase nici sate in acceptiunea normala a cuvintelor. Avem o imensa mahala, guvernata de legi proprii.
– obisnuinta din vremuri stravechi cu discursul dublu. Una zicem, alta facem. ‘Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim’. ‘Capul plecat, sabia nu-l taie’ etc.
– Obisnuinta cu furtul si bacsisul, ca metode de-a indrepta vreun rau social, real sau inchipuit.
– nu in ultimul rand, apatia romaneasca. Lipsa traditiei de a protesta.

Cel mai trist e ca prezentul pare sa nu schimbe nimic din greselile trecutului, totul e angrenat in perpetuarea starii de fapt actuale.

image

Cum ajungi sa ai succes in cariera?

Nu o sa sustin vreodata ca am vreun panaceu, vreo solutie miraculoasa. Stand si judecand totul cat mai simplu, atata timp cat pornesti doar cu inteligenta ta si un bagaj de cunostinte (adica nu esti fiul, sotul, ruda samd cuiva “cu bani”), totul se rezuma la 2 lucruri:

1. Sa faci ceva ce-ti place (sau mai elaborat: sa faci ceva in care crezi sau care nu-ti displace)
2. Sa iei niste decizii bune in niste momente cheie.
ImageCateva exemple de-o varsta cu mine, oameni pe care i-am cunoscut minim 4 ani:
– o fosta prietena din facultate. Nu avea 10 pe linie, dar a avut bursa in toti anii de facultate. Nu era “tocilara”, in general invata pentru ca vroia sa stie cat mai multe. Avea grija de-asemenea sa-si pastreze o viata sociala diversa. N-a avut job toata facultatea. S-a angajat ca junior auditor la una din firmele Big4. A promovat dupa 1 an si ceva, apoi a parasit jobul caldut si promisiunea ca in inca 4-6 ani ar fi ajuns senior partner pentru a merge pe un job mai greu (si ierarhic “mai jos”) intr-una din sucursalele Big Pharma din Romania. Dupa 4 ani acolo si 4 promovari acolo, acum castiga mult peste 2000 euro, la doar 30 de ani, in Ro. Si mai are suficient timp si spatiu ca sa mai avanseze.
– o colega de facultate a plecat la un master in statistici financiare in NY/SUA. Partial cu bursa, partial cu niste bani stransi la work&travel in timpul facultatii. Acum 2 ani era analist financiar la Goldman Sachs.
– o prietena a unui coleg de liceu a terminat Cibernetica la noi, a facut un master in SUA – bursa 100% + expenses. A primit un job de asistent universitar (in SUA), anul trecut isi facea lucrarea de doctorat. Venit anual (acum 2 veri): pe undeva pe la 68.000 dolari.
Toate 3 si-ar gasi un job, bazat doar pe ceea ce stiu sa faca, in cateva saptamani – daca actualul loc de munca ar disparea peste noapte.
Oameni relativ normali (doar ceva mai inteligenti decat media din Romania) – nici una dintre ele nu era geniu. Am un coleg de liceu care a terminat MIT-ul si acum face cercetari stiintifice – la MIT. Inteligenta lui era impresionanta din timpul adolescentei. Acum e si mai si.
Fiecare si-a gasit ceva ce i-a placut, s-a specializat cat de cat in domeniul cu pricina si a avut curajul si norocul sa ia niste decizii bune la momentul oportun.
Stand si privind in urmala viata mea, ma tot gandesc “Cand a inceput totul sa curga pe fagasul actual?“, “cand m-am condamnat la statutul de ratat?“. Cred ca totul a inceput cu decizia de bou de 18 ani de-a da la o facultate cu a carei specializarea n-aveam nici o legatura si care nu m-a interesat vreodata. A continuat cu incapatanarea-mi de-a o termina, in loc sa renunt la ea si sa-mi gasesc alta cale in viata, alta specializare, altceva. S-a agravat cand m-am angajat in anul 2 de facultate. Daca n-as fi vazut ca pot castiga bani facand ceva relativ interesant (publicitate – wow, ce tare suna pentru un bou de 20 de ani), probabil ca ori as fi incercat sa muncesc in domeniul financiar (ca majoritatea colegilor mei cat de cat inteligenti), ori m-as fi hotarat sa incep alta facultate. NU, NU si NU.
In total mi-am irosit 9 ani din viata intr-o cariera care n-are nici un viitor. Si e foarte posibil sa-mi irosesc inca 2 (+1 care deja a trait) invatand o meserie care m-ar condamna la un trai etern cu un salariu de mizerie si la a lua spaga pentru a nu muri de foame.
E atat de usor sa ajungi un ratat blazat de 29 de ani.
Trebuie doar sa iei niste decizii proaste.