Cornel, cel căruia toată lumea îi zicea Costel

Toata lumea a vazut un Cornel la un moment dat in viata lor, in Romania. Poate unii au reusit sa aiba mai rar de-a face cu un specimen ca el. Poate altii au suferit din cauza unuia ca el.
Image

Cornel era “baiat finuț”. Cel putin asa se recomanda. Aproape orice se intampla, reusea sa pastreze un zambet larg pe fata. Te injura? O facea cu zambetul pe buze. Scuipa o tirada la adresa cuiva (persoana, grup de persoane, etnie, popor, continent) tot timpul cu zambetul pe buze. Injuratura pentru el era ca virgula in scris – o folosea peste tot, fara o logica anume: Era cald afara + injuratura. Pe drum a vazut o femeie “buna” + injuratura. A venit un coleg nou la munca – “salut, bine ai venit, eu sunt Cornel + injuratura“. Aseara a baut o bere + injuratura. Mergem la masa + injuratura? Ce buna e mancarea + injuratura. 

Cornel vroia sa stie tot ce se intampla in firma. Teoria unui coleg era: Cornel se ducea la baie de 7 ori pe zi ca sa poata sa se holbeze in toate monitoarele colegilor cand se intorcea de la baie. Cand firma organiza un gratar + bere + ping-pong, Cornel statea si facea glume de pe margine la adresa alora care se ocupau de gratar sau de cei care carau bautura/mancarea in curte. Dupa ce munca era gata, era primul langa masa cu mancare/bere, si nu mai pleca de acolo.

Cornel era misogin (evident). Cand a venit cu un alt coleg spre munca, a fost oprit de o cunostinta feminina a lui, au vorbit un pic, s-au salutat. “Cine era aia, Cornele?”. “O proastă. E bună, da’ e proastă + injuratura“.

Cornel nu stia sa piarda. La nimic. Pierdea la ping-pong “bai, ce bine joci tu, ai avut noroc, hăhă”. Te batea la ping-pong “hai ca te mai invat”. Cand a plecat de la un fost loc de munca, un coleg (care l-a recomandat la noi – nenorocitul) ne-a povestit c-a facut asta: s-a dus in camera patronilor, le-a baut alcoolul fin, le-a facut cat mai multa mizerie pe acolo si le-a deschis niste cutii cu delicatese, ca sa se strice “să le zici că io am făcut asta + injuratura”!

Cornel era invidios. N-a putut sa sufere faptul ca eu am fost promovat si nu el – atunci cand un alt coleg a plecat -. Din “ce faci șefu’, intră șefu’ și șefu’, pot sa imi iau o pauză de…” nu m-a scos. Desi nu exista vreo formalitate cu ceilalti graficieni seniori (care plecasera), desi i-am zis de mai multe ori sa inceteze cu apelativul asta si sa ma lase-n pace. Desi n-am facut niciodata nimic sa-mi impun fortat ‘senioritatea’ in fata lui, Cornel simtea ca ma poate sâcâi asa. Inainte sa plece colegul nostru, el i-a luat pe el, pe tipa de la client service si pe celalalt grafician senior deoparte si a zis “deci eu + injuratura nu mai muncesc niciodata ceva in plus, nu mai ajut pe nimeni + injuratura”. Cand a plecat un coleg pentru 6 luni la alta firma si s-a intors, din varii motive, Cornel l-a intampinat cu “hăhă, ai luat țeapă, hăhă”. Acelasi lucru l-a zis cand a auzit de un coleg care a plecat in Anglia si o ducea greu acolo.

Cornel era din Ploiesti. Nu suporta sa mearga cu trenul zilnic (unde oricum mergea cu nașu’). A incercat de cateva ori sa faca autostopul spre Bucuresti. Nu i-a placut. Si-a pus Cornel instalatie de gaz pe un VW vechi si venea “ca un domn, ca sa nu se inghesuie cu toti nespalatii in tren”. Se plangea zilnic ca n-are bani de gaz (asta se intampla in 2006, cand avea un salariu de aproximativ 1500 lei), dar venea zilnic cu harbul lui in Bucuresti.

Cornel avea oroare de “glumițele de autobază”. V-am spus ca era baiat fin + injuratura, nu? El facea NUMAI glume de prost gust, dar nu suporta  “glumițele de autobază, deci mă ințelegi”? Cornel jignea pe oricine din firma, daca i se permitea. Pana la un punct. A venit un coleg nou, cam din aceeasi ‘bucată’ ca si Cornel. S-au jignit de cateva ori, pana la urma cel nou nu l-a mai scos din “Costel – gay”. Cornel era si homofob. Costel-gay in sus, Costel-gay in jos in toata firma. E incredibil cat de repede un grup de oameni imbratiseaza o porecla jignitoare si o foloseste la adresa cuiva. Lui Cornel i s-au mai facut diverse “glumițe de autobază”. Un alt coleg i-a facut screen and desktop sharing si a inceput sa-i scrie lucruri pe ecran, cand Cornel muncea. A scris un e-mail plin de injuraturi la adresa unui client, care ar fi venit de la adresa lui Cornel. Cornel il injura pe clientul ala zilnic, dar niciodata in fata. Innebunise Cornel cand a vazut ca ar primi clientul un e-mail cu injuraturi (si-a scos cablul de curent din calculator). Dupa mai multe saptamani de genul asta, Cornel a “scăpat”. L-a angajat cineva de la o revista de masini. Dupa 1 an si ceva a venit criza. Cornel ajunsese taximetrist prin Ploiesti.

Asta a fost primul si singurul caz din viata mea de adult in care am vazut mobbing la locul de munca. Am luat parte indirecta la acest mobbing (am fost printre cei care stau deoparte si nu fac nimic sa opreasca povestea). Dupa atata vreme, inca ma simt un pic vinovat pentru perioada aia.

Oare Cornel a meritat tot ce i s-a intamplat?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s