Pe scurt, despre un curs de prim-ajutor si resuscitare

De cativa ani ma tot bate gandul sa fac un asemenea curs. Acum vreo 2 veri eram foarte aproape de a face unul, dar m-am razgandit cand am aflat ca nu ar fi gratis.

Acum, un pic impulsionat si de niste imprejurari personale, m-am hotarat sa nu mai aman acest lucru pentru mai tarziu. Da, cel mai probabil mi se vor preda niste concepte de baza in anul 3, la Medicina de urgenta si Nursing specific, dar de ce sa astept inca 14 luni?

M-am documentat un pic, am aflat ca multe entitati private organizeaza cursuri, cerand sume diferite pentru aceasta. M-am hotarat sa-l fac la Crucea Rosie Romana – filiala sector 6. Dupa ce m-am inscris rapid si eficient prin e-mail, sambata si duminica am petrecut cate 6 ore in care am invatat despre primul-ajutor de baza (adica non-medical) in diferite situatii de urgenta. Costul: 105 lei pentru elevi/studenti, 150 lei pentru adulti. Totul cu chitanta, legal. Am ajuns sa ma mir cand se taie chitanta in tara asta. ūüôā

Ni s-a prezentat ce ar trebui sa faca un om normal, cu (aproape) 0 cunostinte medicale, in diverse situatii de urgenta. Pe scurt: ce sa faci in caz de cutremur, incendiu, accident de masina, inec, degeraturi, hipotermie, intoxicatie cu medicamente/substante toxice, insolatie, plagi, arsuri, cazaturi de la inaltime, intepaturi de insecte. S-a lucrat cu 2 manechine + 1 voluntar pentru a exemplifica diversele situatii de urgenta. La sfarsit am avut si un test scris + unul practic. Totul a fost destul de modern prezentat.

Trebuie sa recunosc ca am invatat destul de multe lucruri pe care nu le stiam. Poate unele imi pareau ‘logice’ sau le stiam partial deja, dar n-as fi fost in stare sa le fac cum trebuie in situatii de urgenta.

In putine cuvinte, totul se rezuma la 4 pasi: 1. Asiguri siguranta ta si a celor din jur (si a persoanei/lor accidentate); 2. Evaluezi situatia (in general si persoanele accidentate in special); 3. Suni la 112 si dai detalii; 4. Oferi ajutor de urgenta (pe cat posibil).

Ca lucrator in domeniul sanitar – wannabe, care pune intrebari peste intrebari intotdeauna cand nu stie de ce se intampla ceva, as fi dorit ceva mai multe detalii despre procesele fizilogice si/sau patologice care se petrec in corpul uman in diferitele cazuri prezentate. Din pacate, timpul limitat (desi sunt 2×6 ore) si numarul mare de cursanti prezenti face acest deziderat imposibil. Oricum, persoana care tine cursul era dispusa sa raspunda la majoritatea intrebarilor mai specifice.

Ce nu mi-a placut (personal) a fost numarul prea mare de cursanti si faptul ca am primit prea putine detalii fiziologice (se intampla asta, asta, urmata de asta). Loc pentru 22 de persoane a fost suficient, doar ca tot timpul exista timpi morti, cand observi ce fac ceilalti cursanti (aproape fiecare procedura a fost incercata de fiecare cursant in parte – pe manechine/voluntar). Din ce am vazut, am fost cam singurul deranjat de asta, deci probabil sunt eu tampit. ūüôā

Mi-a placut (pe langa ce am invatat) faptul ca nu am avut colegi/colege de curs care erau preocupati cu-a face remarci ‘inteligente’ si/sau cu-a vorbi unii cu altii in timp ce o persoana incerca sa ne invete ceva. Cu toate ca am avut cursanti de toate felurile (medici stomatologi?, studenti la medicina, elevi de liceu, parinti veniti cu copii, muncitori pe echipamente de mare tonaj, IT-isti), toata lumea a fost majoritar atenta la curs, si nu s-a pierdut timp din cauza unora din colegi. Stiu, pare o problema minuscula, dar din experienta proprie, in Romania asta e o problema des intalnita, care te poate impiedica sa inveti (cateodata) ceva nou.

Dupa acest curs, am citit chiar azi un articol in der Spiegel despre resuscitarea medicala. Notiunea universal acceptata printre medici este ca moartea cerebrala (deci finala) apare dupa 3-5 minute de oprire a inimii = lipsirea creierului de oxigen. Un doctor specialist in medicina de urgenta sustine ca poate resuscita pacienti declarati pana nu demult drept morti si la 50minute – 1 ora sau chiar mai mult (in conditii speciale) IN SPITAL. Incredibil cat de mult a evoluat medicina ca stiinta si cat de multe notiuni au ramas la nivelul acceptat in anii 1900. Un mic citat:

In my view, young, otherwise healthy people shouldn’t die from heart attacks anymore. Remember James Gandolfini, the actor from “The Sopranos” who died last month at age 51 in Rome? I believe if he died here, he could still be alive. We’d cool him down, put him on ECMO, so oxygen gets to the tissues and prevents them from dying. Clinically dead, he could then be cared for by the cardiologist. He would make an angiogram, find the clot, take it out, put in a stent and we would restart the heart.

Cea mai tare fraza citita vreodata: “daca ar fi murit aici, ar putea fi in continuare in viata acum“.

Cum ma angajez ca Asistent Medical

Dupa articolul meu de real succes “Cum devin Asistent Medical“, in care tratam partial problema angajarii, am observat mai multe vizite aici cu cautarea “Cum ma angajez ca Asistent Medical“. In primul rand, nu am vreun raspuns universal valabil. O sa prezint in cele ce urmeaza informatii stranse de mine de la profesori de Nursing, asistente medicale cu ceva vechime sau mai tinere, Asistente-Sefe si colege care au terminat o Postliceala Sanitara si s-au angajat in spitale din Bucuresti. Articolul asta nu e terminat. Voi mai adauga informatii pe masura ce le culeg.

1. Romania (ok, mai degraba Bucuresti):

1.1 La spitale de stat:

1.1.1. Unde?

Pe posturi.gov.ro exista destul de des oferte de joburi pentru asistenti medicali in spitalele de stat.

Ai aici o lista cu (aproape) toate spitalele si clinicile din Bucuresti. Aproape toate au un site propriu, unde poti gasi niste sectiuni de ‘concursuri/angajari’. Incearca la cat mai multe. De exemplu, Spitalul Marie Curie angajeaza¬†acum (la sfarsitul lui iulie 2013, in functie de cand vei citi acest articol, cred ca nu mai poti candida) destul de multi asistenti medicali. Posturile sunt FOARTE PUTINE, dar exista. Daca nu gasesti informatii direct despre niste posturi vacante, suna la spitale si cere informatii de la departamentele Resurse Umane. Mai devreme sau mai tarziu vei gasi informatii utile. Sfatul meu este sa te interesezi la spitalele unde ai facut deja practica, apoi la altele noi.

1.1.2 Cum?

Depui un dosar de candidatura, care de regula contine: CV, cerere de inscriere la concurs, copie dupa acte de identitate, copie dupa certificatul de atestare profesionala, copie dupa cartea de munca (daca e cazul), cazier judiciar, adeverinta de la Medicul de Familie ca esti apt(a) de munca.

Apoi urmeaza concursul propriu-zis, cu o proba scrisa si un practica + un interviu (in functie de spital si post pot fi mai multe interviuri). Bibliografia pentru examen e in general aceeasi: manualul de Nursing al Lucretiei Titirca, Medicina interna a lui Borundel si alte carti ultrautilizate in educatia in nursing in Romania.

1.1.3 Spaga – da sau nu?

Din 10 discutii avute pana acum cu 10 Asistente medicale angajate in ultimii 6 ani, as zice ca spaga nu e obligatorie in 100% din cazuri, mai ales daca in 3/4 ani de scoala ai invatat. Conteaza foarte mult si pentru ce post candidezi si in ce spital. Daca te duci la un spital unde n-ai mai fost niciodata in viata ta, e foarte posibil sa ai sanse mici de angajare, inclusiv daca iei examenele cu 100%. Din ce am observat eu, sistemul medical de stat e condus cam feudalist. Relatiile si spaga imping, in general, un candidat bun in spatele unui candidat mai slab. Daca afli ca trebuie sa “ungi” pe cineva pentru a ocupa postul, e foarte probabil sa nu-l poti ocupa fara spaga.

Daca e un spital unde ai facut deja practica si ai impresionat pozitiv o asistenta sefa, ai un MARE avantaj. Exista si spitale unde se fac angajari fara spaga. Daca iti faci meseria bine si o Asistenta Sefa a vazut asta, ai sanse sa te angajezi pe bune, atata timp cat nu o dai in bara la examene (sau nu exista cineva mult mai bine pregatit).

La un an de la scrierea postului asta, dupa ce am mai vorbit cu alte proaspete asistente, raman la parerea ca spaga nu e obligatorie si ca unul din modurile mai eficiente de-a-ti gasi un job este sa iti faci relatii prin spitale in cei 3 ani de practica.

1.1.4 Practica/Voluntariat/Experienta suplimentara – sunt bune la ceva?

Contrar opiniei unora (inclusiv a mea, pana acum 1 an), practica si voluntariatul (neplatite) chiar iti permit sa inveti multe. Si iti permit sa arati cuiva (o Asistenta Sefa sau mai multe Asistente care pot vorbi cu o Asistenta Sefa) ca stii ceva. Pana si voluntariatul la Serviciul de Ambulanta Bucuresti, de exemplu, poate fi util. Din cele 10 discutii de pana acum, peste 50% dintre asistente s-au angajat intr-un spital unde au facut practica SI VOLUNTARIAT in timpul scolii. Ok, 6 opinii nu inseamna asa mult. Da, e un esantion mic. Daca-mi ofera cineva alte opinii, sunt dispus sa-mi schimb concluziile.

1.2 La privat

L.E.¬†Exista¬† un portal dedicat joburilor din medicina. In 2 ani (de cand a aparut) a evoluat si in 2017 se lauda cu “pe langa sectiunea de anunturi, un algoritm de recomandare a joburilor disponibile pentru toti candidatii din platforma, in functie de detaliile legate de experienta lor profesionala, alaturi de o echipa de recrutare care tine legatura cu candidatii si le face recomandari in functie de dorintele si aptitudinile acestora.” Asta mi-au zis intr-un e-mail primit in iunie 2017. Pentru moment, tot au relativ putine oferte de joburi. Intr-un e-mail de clarificare, ei mi-au zis ca ar fi ceva mai mult decat un “portal de joburi”. Ca om trecut prin procese de recrutare si in tara si in strainatate, as putea spune ceea ce povestesc ei pare foarte frumos. Nu le-am incercat serviciile, dar le fac publicitate gratuit, pentru ca merita.

Pe scurt, angajatorii ne contacteaza, ne comunica faptul ca au un job disponibil in cadrul clinicii si ne solicita ajutorul pentru recrutarea unei persoane potrivite. In momentul in care noi deschidem un proces de recrutare, strangem toate informatiile de la angajator: experienta pe care trebuie sa o aiba candidatul, programul, beneficiile de ordin financiar, bonuri, diurna etc. Alegerea candidatilor potriviti se face din platforma noastra (ii selectam conform cerintelor angajatorului), facem un short-list si incepem sa ii contactam pentru a le prezenta oportunitatea de cariera. In momentul in care ii contactam, avem grija sa le explicam cerintele angajatorului pentru jobul disponibil si intotdeauna le comunicam salariul pecare acesta il ofera. Astfel, de fiecare data cand se programeaza interviurile, candidatii stiu din start care este salariul la care s-ar putea astepta.

Pe langa marile lanturi de clinici (Medlife, Medicover,¬†Sanador, Regina Maria, Med-AS, Gral Medical, Synevo si care or mai fi), exista o sumedenie de cabinete micute si mini-clinici cu diverse specializari. Cauta informatii pe google “clinica …”. Deschide cat mai multe site-uri si vezi la toate daca exista o sectiune “cariere” si incearca-ti norocul. Clinicile mari posteaza anunturi pe siteurile mari de cautare de munca (bestjobs, ejobs, myjob). Cauta si acolo. Procedura de selectie e cam la fel ca la stat, doar ca nu mai apare omniprezenta spagii (nu ca n-ar exista si aici, in anumite cazuri).

2. In strainatate

Aici am scris despre cazul unui coleg care s-a angajat relativ repede intr-o tara nordica.

Aici am vorbit despre 2 colege care lucreaza in UK, respectiv Danemarca.

Cum am primit eu o oferta de angajare intr-un spital de stat din Anglia la 2 zile dupa examen am scris aici. Am scris si despre cum obtii dreptul de munca in UK (pasi, costuri si acte necesare).

Pe site-urile de joburi exista sectiuni de joburi in strainate. Cam peste tot (pe site-urile de anunturi de munca) sunt cateva zeci de anunturi cu “Cautam Asistenti Medicali pentru Germania“. Alte tari in mare cautare de Asistente Medicale ar fi Anglia si Franta. Aici vei avea de-a face in 99% din cazuri cu firme de intermediere. Unii sunt tepari, asa ca mare atentie cui ii trimiteti dosarul vostru de candidatura si mai ales mare atentie daca vi se cere vreun comision in avans. Pe tjobs gasiti oferte de joburi pentru asistenti medicali cam pentru orice tara europeana. Asta presupune in schimb sa cunoasteti limba straina a tarii unde vreti sa profesati. Nivel B2, cel mai probabil. Si sa fiti pregatiti pentru un proces de recrutare mai complicat si indelungat. In functie de firmele de intermediere, e posibil sa fie nevoie sa platiti si un comision. Si daca nu exista comision, cel mai probabil vor exista cheltuieli cu bilet de avion, cazare, mancare pentru un eventual interviu fata-in-fata cu angajatorul final. In functie de tara, asta poate insemna o suma, de la deloc mica (in opinia mea) la mare .

Evident, puteti face acelasi lucru ca la punctul 1: cautati spitale in orasul x din tara y, unde vreti sa munciti, cautati o sectiune de cariera sau contact si vedeti ce puteti afla in plus.

Sau mergeti la nimereala, pe orice agregator de joburi dintr-o tara anume, si cautati job ca “Nurse” sau traducerea termenului in limba respectiva: Krankenschwester, Sygeplejerske, Infirmier, Infermiere Professionale, Registered nurse, Verpleegkundige, Sykepleier, Enfermeiro/Enfermera, Sjuksk√∂terska etc.

 

 

P.S. Pentru agentiile de intermediere care lasa comentarii aici (sau in alta parte pe blog): daca doriti publicitate gratuita, veniti cu ceva continut. Nu vreau nici un ban, dar ma intereseaza macar un caz real si ceva testimoniale ale unor romani reali ajutati sa isi gaseasca un job. Pentru ca asta prefer eu sa postez pe blogul meu. Explicatie.

Inca o campanie idioata de la BRD

Cea mai proasta banca din Romania. Am avut 1 an si 1 luna de zile un cont la ei. In viata mea n-o sa le mai dau vreun leu (de-al meu, cel putin). ūüôā¬†Ultima lor campanie e o mare prostie

Prin “Serviciul de economisire la plata cu cardul” iti ofera posibilitatea de-a transfera intr-un cont de economii o suma de bani la fiecare plata cu cardul. Nimic inovator, nimic extraordinar. Nu inteleg cu ce vor ei sa atraga un client nou pentru a plati cam cele mai mari comisioane de pe piata, in conditiile in care nu ofera practic nici un avantaj.

Singurele elemente de atragere a atentiei sunt un cuvant tampit inventat (cumparamisirea) si un comision imens de 25 de lei (pentru un numar limitat de clienti).

NICI O INFORMATIE despre dobanda pe care o ofera in contul de economisire ales. NIMIC. Nici in reclama radio, nici in afisele din sucursale, nici in fluturasi nici pe bannerele stradale. Eu, unul, cand aud ‘hai sa economisesti la noi‘, in primul rand ma gandesc la dobanda oferita. Apoi la cat de sigura pare banca (adica nu as depune nici macar 1 leu la o banca greceasca in zilele astea, orice ar zice Isarescu sau mai stiu eu cine). Ei bine, BRD nu considera aceasta informatie drept importanta.

Daca economisesti bani la o banca, vrei sa primesti ceva in plus la suma economisita. La 3% dobanda anuala, daca scazi comisioanele lunare, comisioanele de retragere numerar, comisioanele anuale si alte comisioane, ramai cu fix nimic. Deci CE ECONOMISESTI la BRD?

Ca sa ajungi la dobanzile pe care le ofera trebuie sa scormonesti serios intr-un site in care navigarea e greoaie. Pana la urma am gasit. 3,4% sau 3,65%. ING ofera o dobanda mai buna (4%) pentru un produs mult mai eficient. Pentru sumele nou-atrase ofera o dobanda mai mare. Millenium Bank ofera o dobanda mai mare de-atat pentru un cont de economii standard. La un depozit pe termen fix ofera dobanzi si mai mari. Multe banci ofereau sau ofera niste programe prin care primesti 1-2-3% inapoi din orice plata facuta la anumiti comercianti cu cardul lor (daca primesti salariul la ei sau ceva de genul asta).

Poate de asta nu fac nici o referire la dobanzi. Nu ofera nici macar ceva comparabil cu ce e pe piata.

Problema e ca atunci cand nici nu oferi vreun avantaj real (25 lei nu inseamna nimic), ceri niste comisioane mai mari decat media pietei (care oricum e prea ridicata pentru nivelul de trai al romanilor) si oferi o dobanda sub media pietei pentru sumele economisite – in opinia mea ai un produs prost. Cine e desteptul care s-a gandit ca o sa atraga vreun client nou cu porcaria asta, nu stiu. Dar sunt sigur ca el se considera un mic geniu in marketing si banking.

Nu stiu exact cine e Agentia de Publicitate care are contul BRD acum (GMP sau Leo Burnett), dar cu siguranta n-au vreun Client service capabil sa gandeasca in termeni financiari sau dispus sa comenteze in fata clientului. Campania asta n-ar trebui sa aiba deloc succes. E un esec predeterminat. Cineva ar fi trebuit sa le spuna asta maretilor strategi economici din BRD, poate se scremeau de alta idee, mai vandabila.

Image
umitor, dar adevarat, nu iti spunem ce beneficii iti oferim

Gresesc eu daca nu mai cred in povesti frumoase?

La sectia de spital unde fac practica avem internata o doamna in varsta foarte de treaba, care avea o tumora la san. Sa faci o operatie de extirpare de tumora la peste 80 de ani mi se pare un act de curaj enorm. Mai ales cand ai si un accident cardiovascular in istoric.

La o discutie banala, in care o intrebam cum se simte postoperator si daca a venit cineva sa o vada, a inceput sa-mi spuna pe scurt povetea vietii ei. Nu mai are rude (pana la gradul 2). Si-a pierdut sotul la Cutremur, fiica la Revolutie si fiul din cauza unei amigdalite netratate, care a dus la complicatii. Tot zicea ca acum are grija de ea “televiziunea”. Dupa cateva explicatii mai elaborate, de fapt am inteles ca, la cererea ei, un reporter a facut un reportaj despre ea si cum si-a pierdut toti apropiatii. Care reporter a inceput apoi sa aiba si grija de ea. Cumparaturi, o vizita din cand in cand, poate si mancare/menaj din cand in cand (daca am inteles bine – n-am descusut-o, nu aveam de ce). Intr-un final, batrana i-a dat reporterului casa ei (un apartament de 3 camere). Inca locuieste in ea (presupun ca a fost o vanzare cu drept de uzufruct viager). Acum, cat e internata in spital, vine s-o vada zilnic. Anumiti pacienti nu sunt vizitati deloc in spital, desi pe fisele de internare au mai multe rude in viata trecute (pentru contact in caz de urgenta). La naiba, nici macar eu nu mi-am vizitat tatal chiar zilnic atunci cand a fost in spital 3 saptamani.

Judecand dupa antecedentele pacientei si dupa gravitatea starii ei de sanatate, prea usor as putea trage concluzia ca toata atentia care ii este acordata batranei are un motiv ulterior. Sunt eu tampit daca imi trece asa ceva prin cap?

Acum… stiu eu ca de regula, de inselaciuni sunt suspiciosi chiar cei care sunt predispusi sa faca asa ceva. Sau cei ultra-precauti. Sau cei care sunt prea pesimisti de felul lor. Oare sunt eu o persoana rea (sau predispusa la rele) daca ¬†nu sunt deloc incredintat ca toata povestea e un exemplu fericit despre niste oameni buni care au vrut sa aiba grija de un semen cu probleme? Sau pur si simplu m-am obisnuit sa vad doar rau in jurul meu si am ochelari de cal, nu mai sunt in stare sa vad si binele, chiar atunci cand ma loveste in fata? Oricum, macar sper sa ma inselImage.

copyright poza: 1comewhatmay.blogspot.com

 

Cum poate esua o simpla incercare de-a rade cu un pacient

Dintre toate asistentele din sectia unde fac practica in perioada asta, una singura are peste 50 de ani. O persoana de la care am invatat foarte multe lucruri in doar 1 luna de practica (pana acum). Foarte bun profesionist, dar nu e genul care sa asculte orbeste orice tampenie ii cere un doctor – incearca sa intrebe “de ce facem asa si nu altfel” – daca stie (din experienta ei de peste 30 de ani) ca ce i s-a cerut e in neregula si poate avea consecinte nefaste asupra pacientului. A avut si probleme cu anumiti sus-pusi ai spitalului din cauza ca nu asculta orbeste. Poate si de-asta n-a ajuns asistenta-sefa, dupa atatia ani.

Intr-una din zile, la tratament, ajunge si la singurul pacient sub 30 de ani din toata sectia (la momentul ala). Un tanar de maxim 23-24 de ani. Cu o piele de culoare foarte alba. FOARTE alba. Incercand sa deschida o conversatie cu o gluma si sa il faca sa nu se gandeasca un pic la operatia lui, il intreaba “domnule, dar pe tine nu te-a vazut soarele toata vara, la cat de alb esti. Nu prea iesi la soare, nu?“. Raspunsul a facut-o sa se fastaceasca brusc: “sunt predispus la probleme, amandoi parintii mei au murit de la metastaze ale unui cancer de piele, tatal meu a murit acum 10 ani din cauza asta“. Cu toata experienta ei, s-a vazut ca nu prea a stiut cum sa dreaga situatia. Si-a cerut scuze, i-a explicat ca a incercat sa il inveseleasca cumva, n-a vrut sa-l jigneasca. Prea tarziu, raul era deja facut. Pacientul n-a reactionat urat, dar ea… si-a pierdut un pic din prestanta (cel putin in opinia mea).

Mesaj pentru toti nesimtitii care se ocupa de recrutari in Romania

Inca o candidatura trimisa direct prin e-mail, inca o ignorare totala a e-mailului meu (nici un raspuns dupa 1 luna de la trimiterea lui). A cata oara mi se intampla asta, oare? Da, eImage foarte probabil ca experienta cu care ma laud in cv sa fie insuficienta. E foarte posibil ca cv-ul si scrisoarea mea de intentie sa nu fie pe gustul tau, cu oricat de multa grija le-oi fi facut si refacut eu.

Dar cat de greu o fi sa scrii un e-mail in care sa ii spui unui om ca n-ai nevoie de el? Presupunand ca anuntul tau era real – nevoia firmei care te angajeaza era reala. Cum eu nu aplic (stiu, e un calc)¬†decat la companii/agentii de publicitate de care chiar am auzit, cu cifre de afaceri maricele si cu mai mult de 10 angajati, sansele sa fie un anunt pus “la misto” sunt destul de mici. Asadar repet: cat de greu poate fi sa raspunzi unui e-mail si sa-i spui unui om ca ii respingi candidatura lui?

A, candideaza 100-200-300 de oameni? Daca nu vrei sa primesti e-mailuri multe, nu-ti posta anuntul in 10 locuri, e atat de simplu. Oricum, in Romania nu se obisnuieste sa se raspunda in vreun fel candidaturilor facute pe site-urile de recrutare. Se citeste cv-ul (sau nu) si atat. Fraierii care se asteptau la vreun feed-back… raman fraieri. Deci ramane doar e-mailul de raspuns ¬†pe care ar trebui sa-l dai tu, nefericita care te ocupi cu recrutarea, celorlalti fraieri, care ti-au trimis direct e-mail (pentru ca de, poate unii spera ca asa vor primi o veste).

Iti spun eu, dureaza mai putin de 10 minute sa trimiti 100 de e-mailuri cu acelasi text laconic: “Va multumim pentru candidatura, dar NU ati fost selectat pentru a participa la un interviu.” Cam cat iti ia tie sa fumezi o tigara, cand tu zici ca “muncesti“, intr-una dintre multele tale pauze.

A, mai ai si altceva de facut si ti s-a aruncat in cap sa te ocupi si de selectionarea unor candidati pentru interviu? Nu-ti bate joc de munca pe care o faci. Si nu-ti bate joc de alti oameni doar pentru ca poti sau pentru ca te simti subapreciata si/sau supraincarcata. NU, nu-ti garantez ca exista karma in lumea asta. Dar, judecand din experienta mea si a multor cunoscuti de-ai mei, nesimtirea e raspandita printre cei care fac ceea ce faci tu acum. Mai devreme sau mai tarziu vei pleca de la firma la care lucrezi. Mai devreme sau mai tarziu vei ajunge si tu sa-ti trimiti ca proasta cv-ul catre niste necunoscuti, sperand la un raspuns. O sa vezi ce frumos e sa nu-ti raspunda nimeni. O sa vezi ce bine o sa te simti dupa ce faci chestia asta de 10-20-50 de ori. O sa vezi cat de mult valoreaza, de fapt, nemasurata ta experienta profesionala.

Daca trecem de acest prim pas – raspunsul la e-mail, apare interviul. Intotdeauna cand poti tu, nu cand poate intervievatul. Pentru ca tie ti s-ar parea normal ca un coleg sa plece la miezul zilei de la locul de munca pentru a da un interviu, nu?

Trecem si peste interviu(ri). Pana la urma nu a fost selectat nefericitul. The powers that be au hotarat sa-l angajeze pe altul. A cerut mai putini bani, a parut mai destept/servil/pregatit sau pur si simplu le-a placut mai mult de fata lui/ei. Acum chiar ca nu mai ai nici o scuza sa nu trimiti 5-10 e-mailuri in care sa-i anunti pe restul candidatilor de pe short list ca n-ai nevoie de ei. Si daca tot trimiti e-mailurile alea putine, nu copia textul dintr-un manual de 2 lei. Nimanui nu-i place sa citeasca o insiruire de fraze bombastice, fortat politicoase. Fii cat de cat onesta: “altul/alta a stiut mai multe sau a cerut mai putini bani”. Revin la explicatia de mai sus. O sa ajungi si tu in situatia de-a-ti cauta de munca. O sa vezi ce bine te simti cand nu ti se va spune niciodata de ce ai fost respins, dupa ce ai avut un interviu in care ti s-a spus ca esti perfect(a) si dupa ce eventual ai dat si vreun test pe care esti sigur(a) ca l-ai trecut cu brio.

Imi adresez postul preponderent femeilor deoarece (pana acum) nu am interactionat nici macar 1 data cu un barbat aflat in pozitia de-a selectiona candidatii pentru un interviu. Interviuri am dat si cu barbati si cu femei, dar prima filtrare au facut-o NUMAI femeile.

Copyright poza: toonpool.com