De ce e important sa cunosti istoria tarii tale?

Nici macar nu o sa ma leg de necesitatea cunoasterii istoriei universale si europene, niste cunostinte necesare pentru un cetatean european al secolului XXI. Ma voi referi doar la istoria noastra, asa scurta si lipsita (aparent) de importanta la nivel mondial cum e ea.

In mai multe discutii pe care le-am avut in ultimii ani, cu oameni mai mult sau mai putin educati sau scoliti, am intalnit foarte des o idee enervanta: ‘in ziua de azi nu ai nevoie de istorie, geografie, literatura samd, trebuie sa stii ceva util dpdv economic, ceva care sa te ajute sa castigi bani’. Nu neg necesitatea obtinerii unor cunostinte practice in domenii cautate in campul muncii, dar nu vad de ce asta trebuie sa elimine dorinta de-a cunoaste niste lucruri de baza despre tara unde te-ai nascut. O tara care nu-si cunoaste istoria, cu niste oameni care nu stiu unde e o regiune istorica pe harta, cu niste copii care nu pot numi un erou al unui roman romanesc este o tara condamnata la disparitie. Desigur e o opinie personala, e foarte posibil sa ma insel si din starea actuala sa iasa o Romanie evoluata, cu niste oameni mai adaptati pentru viitor. Nu stiu.

Ce stiu e ca in week-end am trecut pe la Mausoleul de la Marasesti, ocazie cu care mi-am propus sa-mi improspatez cunostintele despre implicarea Romaniei in Al Doilea Razboi Mondial Primul Razboi Mondial. Dupa aproximativ 3 ore de citit despre guvernele noastre de atunci, politica vremii, bataliile noastre ‘glorioase’, implicarea Marilor Puteri, contextul mondial si regional (in special despre amploarea miscarii bolsevice), am ajuns la concluzia ca nu stiam mai nimic si ca stiu si mai putin acum decat stiam inainte. Asta vine si de la faptul ca nu pot citi ceva ca un om normal, de la cap la coada. Cand intalnesc o referinta catre un om important, un eveniment important sau un concept important, trebuie sa citesc si despre ele…

Ce relevanta are asta? Citind eu asa, am intalnit si referinte la politicienii romani ai vremii. Coruptii nostri de azi n-au inventat nimic nou pe pamantul tarii noastre. Mi-a ramas in minte povestea ‘Porcului’ (Alecu Constantinescu) un politician roman lipsit de scrupule, care se recomanda drept ‘fost si viitor ministru’, ale carui fapte de vitejie includ rechizitionarea unui tren cu munitie de razboi si utilizarea lui pentru a-si muta calabalacul din Bucurestiul pe cale sa fie ocupat de germanii victoriosi. Alta poveste despre el mentioneaza rechizitionarea locomotivei de la un tren cu raniti de pe front, pentru a-i muta lui nuntasii care ramasesera fara mijloc de transport. Bineinteles, ca orice istorisire, e posibil ca faptele lui sa fie un pic exagerate, dar din ce am mai citit, politicienii vremii faceau si lucruri mai grave. Astia erau oamenii care au trimis peste 1 milion de romani pe front, din cauza carora au murit intre 500 si 800 de mii de romani in 3 ani.

De ce e importanta istoria? Ca sa intelegi ca o parte din romani si-au pus si isi vor pune interesele intotdeauna inaintea oricarui concept de bine, libertate, democratie sau mai stiu eu ce.

Si sa actionezi stiind asta!

Advertisements

Voluntariat la un spital

Iarasi un post dedicat celor care cauta informatii in legatura cu asta (cum fac voluntariat in spitale ca asistent medical).

Ca student la facultate/elev la postliceala poti teoretic face voluntariat in orice spital din tara. Ca absolvent ti-e si mai simplu (daca ai luat examenul final si esti inscris in OAMMR). Trebuie doar sa gasesti un pic de bunavointa in spitalele cu pricina.

Pentru cei care vor sa faca voluntariat pe Ambulanta, un coleg a scris un guest-post foarte bine explicat (pentru SABIF – imi imaginez ca in restul tarii e asemanator).

Ca procedura, totul e relativ simplu, n-am foarte multe de scris.

Experienta proprie a fost asa:

  • am vrut sa fac practica intr-un spital nou, intr-o sectie noua (fata de cele in care am fost deja in timpul scolii). Am luat legatura cu un prieten care era rezident intr-un spital. El a vorbit cu Asistenta-Sefa de pe sectia cu pricina. Puteam sa merg si eu personal direct la Asistenta-Sefa, dar mi-a fost mai simplu asa, pentru ca am stiut exact cand este acolo.
  • am venit la o intalnire cu Asistenta-Sefa, m-a pus sa fac o cerere de voluntariat. Evident, trebuie sa iti prezinti cazul Asistentei-Sefe. Daca nu-i place de tine, n-o sa te ajute. Daca demonstrezi ca esti cat de cat deschis(a) la minte, n-ar trebui sa ai nici o problema.

  • Cererea o duci la seful sectiei (medic), care trebuie s-o avizeze. Apoi cu cererea te duci la Administrativ, unde cineva va duce foaia ta la cineva care ia decizii (un Sef de ingrijiri, cineva de la Resurse Umane etc.). Dureaza 1-2 zile lucratoare pana ti-o aproba.

  • cu cererea aprobata, te intorci la Asistenta-Sefa si gata, ai drept de voluntariat.

Ca mentiune importanta, daca vrei sa nu faci 3 drumuri in 3 zile diferite, cel mai bine faci acest lucru intr-o dimineata, pe la 9-10, cand aproape sigur gasesti pe toata lumea de care depinzi in spital.

Voluntariatul NU e platit, asta e clar.

Voluntariatul nu inseamna ca automat vei fi angajat in spital. Doar iti genereaza bunavointa din partea unei persoane care e posibil sa te ajute mai tarziu.

Daca esti refuzat(a), nu dispera. Incearca la alte sectii. Ia tot spitalul la rand, eventual, pana gasesti o Asistenta-Sefa dispusa sa te ajute.

Din 5 Asistente cu care am vorbit, care au facut voluntariat intr-un spital (pe sistemul de mai sus), toate 5 au fost angajate dupa cateva luni in spitalele cu pricina: Floreasca, Militar Central (C. Davila), Coltea.

Deci se poate. Daca nu gasesti si nu gasesti nicaieri un post pentru a te angaja, voluntariatul e o solutie relativ utila.

Succes!

P.S. Am multi vizitatori care cauta “model de cerere pentru voluntariat in spital“. Un model universal (tipizat) nu cred ca exista – dar nu e exclus ca anumite spitale sa aiba asa ceva.. Cand am facut eu asta, totul a fost scris de mana, doar mi s-a spus ca cererea trebuie sa contina neaparat cateva elemente:

  • persoana catre care adresezi cererea. In cazul meu, a fost “Seful sectiei de Oncologie din Spitalul…”
  • nume, prenume, adresa; calitatea in care faci cererea (elev/student/absolvent = asistent medical)

  • perioada in care vrei sa faci voluntariatul si data inceperii

  •  

    L.E. O cititoare (multumesc) mi-a atras atentia ca, in postura de elev la postliceala/student la facultate de asistenti medicali, ni se refuza dreptul de a face voluntariat cu contract de voluntariat incheiat intre elev/student si spital.

    Legea Voluntariatului spune clar ca orice persoana fizica poate presta servicii de voluntariat in domeniul medico-sanitar, doar ca la “drepturile voluntarului” se mentioneaza ca trebuie sa desfasoare activitatea “in concordanta cu pregatirea sa profesionala“. Adica ei nu i s-a permis voluntariatul cu contract – pe motiv ca nu are inca o diploma care sa ateste faptul ca este asistenta medicala. Drept urmare, nu va putea face voluntariat decat cu eliberarea unei foi simple de evaluare din partea asistentei medicale. Privind inapoi la experienta mea, si mie mi-au dat clar de inteles ca nu voi primi ca dovada a perioadei de voluntariat decat cererea mea de primire pe sectie (ca voluntar) – semnata si stampilata.

    Realist vorbind – foaia aia este practic inutila daca veti vrea vreodata sa va cautati un job in afara Romaniei ca proaspeti absolventi de postliceala/facultate. Daca totusi aveti diploma de AM si nu va gasiti un loc de munca, atunci cereti sa vi se incheie un contract de voluntariat sau un act cat de cat oficial! In momentul asta (mar. 2014) exista un proiect de lege care isi doreste sa echivaleze voluntariatul ca “vechime in munca“. Nu stii niciodata cand va fi util acest act.

    Cum inscrii un pacient intr-un test clinic (clinical trial) pentru un tratament cu un medicament experimental in Romania? (1)

    Mentiune: NU sunt doctor, nu sunt (inca) nici macar asistent medical, nu dau nici un sfat cu valoare de lege. Doar impartasesc un pic din experientele mele (bune, rele, gresite sau nu), poate asta va ajuta vreodata pe cineva.

    Raspunsul cel mai corect (azi, 22.08.13): foarte greu!

    In primul si in primul rand, trebuie sa te documentezi foarte bine pe marginea tipului de cancer de care sufera pacientul, tipuri de tratament si durata de viata asteptata pentru pacient, in functie de diagnosticul facut. O relatie buna cu medicul oncolog e foarte importanta aici. Daca nu e vorba de tine, personal, ca ‘apartinator’ (ruda) ajungi foarte greu la un medic oncolog (inclusiv cel care iti trateaza ruda). Numarul de pacienti este foarte mare iar numarul de oncologi (si sectii de oncologie) e prea mic – asta in Bucuresti, cel putin.

    Anumite tipuri de cancer au o rata de supravietuire si de tratare (chirurgie + citostatice + radioterapie) destul de buna. Altele sunt o condamnare la moarte, inceata si dureroasa.

    Oricum ar fi, sfatul meu (de ruda de om bolnav de cancer) este sa il duceti pacientul cat mai repede la un oncolog. Trimitere de la medicul de familie – hop cu el la oncolog. Daca e un tip de cancer operabil chirurgical, primul consult de specialitate poate fi la un chirurg (preferabil unul cu experienta in operatii de rezectie de tumori). Aici va ajuta foarte mult sa aveti vreo cunostinta ‘in sistem’ – pentru a ajunge mai repede si mai usor la cineva ‘mai priceput’. Daca tumoarea poate fi operata – si chirurgul va sfatuieste sa o faceti, cu cat se opereaza mai repede, cu atat mai bine. Evident, orice operatie majora are riscuri – trebuie sa le luati in calcul si sa luati decizia impreuna cu ruda (face sau nu operatia). Postoperator, la aproximativ 1 luna, se poate incepe tratamentul.

    Daca tratamentul nu mai este eficient dupa o perioada de timp (starea pacientului se inrautateste, markerii tumorali cresc, tumora creste), puteti cere o eventuala a doua parere. Va va fi greu sa luati carnetul cu tratament de la primul medic oncolog.

    Oricum ar fi, in momentul asta trebuie sa luat in calcul si daca pacientul mai are mult de trait in starea actuala (cu un tratament din ce in ce mai ineficient, dar care este in acelasi timp toxic). Aici intervine posibilitatea cautarii unui tratament inovativ, netestat inca si nepus pe piata.

    Pe de o parte, aveti certitudinea ca tratamentul actual (cu rele, cu bune) nu va mai stopa mult timp incetinirea evolutiei cancerului. Ceea ce poate duce doar la o singura concluzie: moartea. Imi pare rau s-o zic, dar asta e adevarul pentru 99% din cazuri. Pe de alta parte, e foarte posibil ca noul tratament sa omoare pacientul mai repede. Fiind vorba de medicamente aflate in faza experimentala, efectele adverse si toxicitatea la oameni nu sunt inca perfect cunoscute. Luati si asta in calcul.

    Daca ati luat, intr-un final, decizia sa inscrieti pacientul intr-un test clinic pentru un asemenea tratament, sfatul meu este sa vorbiti totusi cu medicul oncolog care l-a tratat pana acum. E foarte probabil sa stie unde si cand se fac asemenea teste clinice in Bucuresti. Nu in ultimul rand, v-ar spune ce sanse are sa fie inclus intr-un asemenea test clinic, in functie de starea sanatatii lui/ei.

    • Institutul Oncologic Bucuresti (“Fundeni“) e un inceput. Numere de contact se gasesc pe site. Puteti incerca si la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

    • Problema e ca, desi sunt multe teste in diverse spitale, pentru diverse boli, e posibil sa nu existe un asemenea test acum, in Romania. Puteti cauta si in afara informatii. Daca pacientul mai rezista la stresul calatoriei cu avionul (ceea ce e posibl sa nu mai fie cazul), puteti incerca in UK sau in Franta.

    • Am si 2 linkuri cu o parte din studiile clinice care au loc acum in Bucuresti (in engleza):

    Bucuresti / Bucharest

    Pentru moment, articolul e incomplet. Zilele astea abia sper sa ajung sa vorbesc cu niste responsabili de teste clinice si sper sa primesc niste raspunsuri mai clare.

    Nu mai exista “chiloți”

    Lucram la un catalog de lenjerie intima zilele astea.

    La femei am descoperit cu mirare ca nu se mai folosesc denumirile invechite de “slip”, “chilot dama”, “chilot tanga” sau mai stiu eu ce. Avem doar “brazilian”. Iar la barbati nu se mai foloseste denumirea banala de “chiloți”. Doar “boxeri”.

    Nu conteaza ca forma lor e in general cea standard din ultimii 10-20 de ani. Denumirea e perimata, deci trebuie sa dispara!

     

    Astept cu nerabdare ziua in care vom avea doar boxeri brazilieni.

    Cum face Orange “clienti”

    De curand mi-am prelungit contractul de telefonie mobila cu Orange. N-am de gand sa imi motivez alegerea, sa ofer avantaje si dezavantaje sau sa ii laud in vreun fel.

    Doar vroiam sa observ ca de multi ani de zile, in Romania se raporteaza peste 20 de milioane de “utilizatori de telefonie mobila”, termen care e echivalat cu “numarul de cartele SIM active”. Dar numarul de abonati e in continua scadere de la an la an. Prea multi ‘clienti’, intr-o tara prea mica si cu prea putini utilizatori reali de telefonie mobila.

    Cum raporteaza operatorii de telefonie mobila atat de multi ‘clienti’?

    Simplu: ii inventeaza, sau, mai precis, ii numara si pe cei care nu exista, dar au cate o cartela SIM primita si nefolosita.

    La fiecare innoire de abonament am primit cate o cartela SIM (cu un pic de credit si o perioada de gratie de 6 luni). Niciodata nu le-am folosit.

    La toate festivalurile de muzica sponsorizate de Orange la care am fost in ultimii ani promoterii ofereau cate o cartela SIM, cu valabilitate 6 luni. Alti “clienti noi”.

    Firma la care lucrez si-a reinnoit abonamentul acum cateva luni bune. Pentru a primi o reducere la tariful lunar, li s-au ‘bagat pe gat’ nu mai putin de 10 cartele, pentru care trebuie sa plateasca 2,5 euro lunar “abonament”. Drept urmare, au devenit client de nivel superior, deci au putut sa negocieze o scadere a abonamentului lunar cu cateva sute de euro. Orange a pierdut niste bani, dar a castigat “10 abonati”. Alternativa era sa piarda cu totul un client-persoana juridica, bun-platnic pana acum.

    Tadaaam, nenumarati “noi clienti”.

    Statistica la romani

    Daca iei niste articole prost scrise, cu surse lipsa, surse neverificate sau care pur si simplu interpreteaza gresit niste cifre reale, raspandesti foarte usor niste idei gresite printre romani. Idei care se dovedesc foarte rezistente in mentalitatea colectiva.

    97% dintre romani sunt proprietari si doar 4% dintre apartamentele din Romania sunt inchiriate (legal). In al doilea articol se foloseste mai corect fraza “peste 97% dintre locuintele din Romania sunt in proprietate privata”. Mare diferenta fata de “97% dintre romani sunt proprietari”. Adica statul are 3% din fondul locativ al unei tari. Cu toate acestea, s-a impamantenit cea mai enervanta comparatie intre mere si pere pe care am auzit-o (foarte des): Romanii sunt “mai proprietari” decat germanii, olandezii sau austriecii.  Ok… ce treaba are gradul de proprietate asupra numarului to cu numarul total de chiriasi din Romania si de unde pana unde comparatia cu alte tari?

    86,5% dintre romani sunt ortodocși cu toate acestea, 75-80% dintre romance sunt abuzate in spatiul domestic (verbal, psihologic, fizic sau sexual), numarul de cazuri de violenta (raportata) in scoli este in continua crestere (desi raportarile sunt clar denaturate, cand anumite judete raporteaza 70 de cazuri si altele 2500 de cazuri in acelasi interval de timp). Nici o absurditate aici, nu?

    86% dintre romani au “acces la internet fix” si 99,8% au “acces la internet mobil” cu toate acestea, in 2011 nu exista un calculator in 48% dintre gospodariile romanesti si 46% dintre respondentii la un studiu nu utilizasera internetul vreodata. Cu toate acestea, am intalnit oameni care iau prima fraza drept un motiv de lauda in privinta informatizarii neamului romanesc.

    In iunie 2012 erau 9,6 milioane de internauti in Romania, ceea ce inseamna 50,5% din populatia Romaniei, 35% dintre internautii romani au studii superioare. Nimeni nu se uita ca in studiul cu pricina sunt luati in considerare doar romani cu varsta peste 14 ani. Avem minim 13 generatii x aproximativ 250.000 copii care nu sunt luati in calcul in statistica asta. Oricum ar fi, 3,36 mln de purtatori de diplome de studii superioare care SI folosesc internetul parca imi vine greu sa cred c-ar exista in Romania.

    97% dintre utilizatorii de internet din oraşele mari din România deţin un smartphone. SA MORI TU! „Rezultatele studiului sunt încurăjătoare având în vedere noutatea acestor produse pe piaţă şi arată viteza cu care consumatorii români au adoptat noile tehnologii.” N-are nici o legatura cu faptul ca e in interesul producatorilor de telefoane mobile sa vanda mai multe smartphones (creand impresia ca toata lumea le vrea). Deloc.

    Dreams Travel/Flamingo Tours – manual de dat (si luat) teapa in turism

    Din fericire, nu ma numar nici printre victimele primei tepe (Dreams Travel), nici printre victimele celei de-a doua tepe (Flamingo Tours).

    Modul de operare:

    Cateva persoane – in cazul de fata, numitii Catalin Sulugiu si mama lui, Dana Jebeleanu, infiinteaza (impreuna cu alte cateva persoane sau singuri) cate o firma, cu capital social minim. Obtin CIF, autorizatie de functionare de la ANAT si orice alte autorizatii necesare, platesc o asigurare de 2 lei ‘anti-insolventa’, fac un site (ieftin, nu merita sa se agite prea mult, la cat de creduli sunt romanii) si apoi se duc cu ofertele lor la site-uri de genul Vulping, Zumzi, Bestdeals etc. La inceput chiar onoreaza o parte dintre comenzile primite. Dupa un numar de luni, in care strang suficient de multi bani de la suficient de multi fraieri, declara insolventa. Asa au facut si in primul caz si in cazul de fata (Flamingo Tours). Dupa aia – prinde orbul, scoate-i ochii. Ei pleaca cu banii, tepuitii nu raman cu nimic, statul nu ia NICI O MASURA.

    Am aflat de ei cautand informatii despre o oferta de tip City Break la Barcelona, care suna prea bine pentru a fi adevarat: 299 euro pentru 4 nopti la un hotel de 4 stele din Barcelona (MD inclus), transport cu avionul inclus. Am vazut ca oferta era pentru la anul, deci din start a parut ceva in neregula. La o simpla cautare pe net dupa Flamingo Tours teapa, am gasit pagina de facebook Spuneti nu agentiei de escroci dreams travel. Dupa ce am citit tot ce era pe acolo, am cautat un pic de informatii despre firma veche (Dreams Travel) si despre numele mentionate pe pagina de fb am tras concluzia ca ofertele de la Flamingo Tours sunt cel mai probabil o mare teapa si am ignorat toate ofertele unde aparea numele astora.

    M-am gandit sa fac o fapta buna si sa-i intreb pe cei de la Zumzi (care le tot promovau ofertele City Break celor de la Flamingo Tours) daca stiu cu cine colaboreaza. Am atasat toate linkurile cu informatii despre Flamingo Tours si legatura cu ceilalti tepari. Mi-au raspuns ca “n-au avut nici o problema cu ei pana acum” si ca ei “colaboreaza de multa vreme cu Flamingo Tours, fara neplaceri”. Imi pare rau ca nu am pastrat porcaria aia de e-mail de la Zumzi. Mi-am adus aminte de asta aseara, in timpul tratamentului din voluntariatul la spital, televizoarele erau date pe ‘stiri’. Acolo am auzit numele Flamingo Tours.

    Tot ce pot sa zic: sper ca romanii se vor mai destepta un pic.

    1. Daca o oferta e prea ieftina ca sa fie adevarata, cel mai probabil e o teapa. Cand o sa invete romanii asta?
    2. Nici macar n-a trebuit sa caut prea mult ca sa gasesc informatii care sa ma faca sa cred ca e o teapa (asta daca pretul nu era suficient). Daca miroase a teapa, altii zic ca e o teapa, tu te temi ca e o teapa, atunci cu siguranta e teapa!

    3. Daca cumperi o oferta de pe un site de cupoane, sfatul meu ar fi sa o iei doar de la o firma de turism despre care n-ai gasit nici o informatie negativa si prin care au mai plecat niste cunoscuti de-ai tai. La cat de predispusi sunt romanii la hotie, sansele sa dai peste o firma de turism serioasa sunt foarte scazute.

    3a. Nu va bazati pe firma de cupoane. Din cate vad eu, nu fac absolut nici o verificare in prealabil a celor cu care colaboreaza.

    1. In anumite situatii, cautarea si gasirea unei oferte pe cont propriu (cumperi tu biletul de avion, rezervarea o faci prin booking.com) e o solutie mai ieftina decat daca ai apela la o agentie de turism. Daca faci o verificare a tarifelor (zbor + cazare) si iese o diferenta prea mare IN MINUS la un cupon din asta, 99% e TEAPA.

    Perspective

    Eu (catre un pacient de aproximativ 55 ani): “buna ziua, pot sa VA iau tensiunea?”; pacientul “da, COPILE“.

    Acelasi pacient (referindu-se la Asistenta-Sefa): “mi-a gasit ieri o vena Doamna X, nici nu stiam c-o mai aveam“.

    O asistenta (de aproximativ 45 de ani, vorbind cu un pacient de aproximativ 50 de ani): “bre, esti sigur ca nu esti alergic la nimic?“. Aceeasi asistenta, vorbind cu o doctorita-rezident (in anul 2 de rezidentiat, care are 25 de ani): “Doamna Doctor, sa stiti ca pacientul Y a facut…“.

    O asistenta (care are aproximativ 40 de ani), vorbind cu mine (29 de ani): “cine esti si ce vrei?… Du-te si fa asta si asta“. Aceeasi asistenta, vorbind cu un medic rezident (in anul 5, care are 30 de ani abia impliniti): “Buna ziua, Domnule Doctor, cu ce va pot ajuta?“.

    O ruda a unui pacient internat (vorbind cu mine, despre o asistenta de 35 de ani): “du-te si adu-o pe Doamna Asistenta!“.

     

    Politetea este prezenta la majoritatea romanilor doar atunci cand se adreseaza unei persoane care are o anumita autoritate. Atat. Trist.

    De ce simt nevoia romanii sa dea spaga pentru orice?

    Citeam ieri stirea despre cele 3 eleve de anul 3 de la o postliceala sanitara din Bacau care au fost arestate pentru trafic de influenta. Am auzit stirea si la radio, dimineata, la masa. Sunt acuzate pentru ca au vrut sa mituiasca “mascat” profesorii. N-am chef sa le acuz de una sau de alta, e doar o stire, relatata foarte pe scurt, nu cunosc toate datele problemei.

    NU vreau sa fac pe sfantul, dar stransul de bani ‘de protocol’ mi s-a parut dintotdeauna o forma de mituire mascata. Iar sume de ordinul celei din articol sunt clar spaga. Daca ti-e mila de sarmana comisie formata din oameni prost platiti sau hraniti, atunci eventual strangi bani pentru cate un suc si ceva produse de patiserie. Sau vii cu ele de acasa. Dar 4000 lei inseamna clar spaga, nu ‘bani de protocol’.

    In timpul facultatii n-am dat niciodata spaga pentru nimic. Am avut restante, dar le-am luat pe bune, am terminat facultatea cu o medie slabuta (aproape 8 – in special anii 3-4 au scazut-o, cand munceam si nu mai aveam timp sa mai invat), dar toate examenele le-am luat pe ce am stiut eu. La Postliceala, as putea spune ca problema cea mai mare e ca nivelul procesului educational e prea scazut. As vrea sa se ia mai greu note mari. Mi s-ar fi parut normal ca multi dintre actualii mei colegi sa nu treaca anul. Nu poti termina 1 an de postliceala sanitara si 12 ani de scoala normala si sa nu stii care sunt grupele de sange ale omului. Ei, cu toate ca nivelul de evaluare e atat de scazut, majoritatea colegelor mele se gandesc destul de des sa stranga niste bani pentru (unii) profesori, inainte de cate o lucrare mai “grea”. Asta in conditiile in care nu li se cere decat sa aiba un minim de cunostinte din materia predata. Femei de 30-40 de ani, fete de 18-19 ani, nu conteaza, majoritatea se gandesc ca e NECESAR sa dea 10 lei pentru cate un profesor. Am refuzat de fiecare data sa dau vreun ban. M-am bucurat de faptul ca n-am fost chiar singurul din clasa.

    In constiinta colectiva a romanilor s-a blocat ideea ca “daca nu dai o atentie cuiva, nu va fi bine”. Am vazut asta pe pacienti care dau 5-10 lei pentru ca asa cred ca vor fi tratati mai bine. Adevarul e ca sunt tratati fix la fel, in majoritatea cazurilor. O repet: cazuri de asistente medicale/doctori care chiar nu trateaza pe cineva fara spaga sunt relativ putine. Da, exista diferente in comportamentul fata de un pacient ‘cotizant’ versus unul ‘necotizant’, dar nu sunt evidente. Dar am vazut si absurditati. Pacienti care dau spaga aproape la fel de mare pentru un IRM cu substanta de contrast “la stat” ca una facuta in conditii civilizate si cu plata fiscalizata “la privat”. Spaga data la stat pentru niste operatii facute “la stat” in conditii ceva mai proaste decat la privat, spaga egala sau mai mare decat costul operatiei la privat. Am discutat cu colege de-ale mele care sunt 100% convinse ca nu se vor putea angaja decat daca vor da spaga – desi sunt printre cele care au invatat mai multe si se descurca in spital mai bine decat altele. E o atitudine generalizata de capitulare in fata spagii. TREBUIE s-o dai, deci o dai, doar asa se poate. Parca nu e chiar o atitudine corecta de adult*, capabil sa gandeasca pentru el si care lupta pentru ceva cu forte proprii.

    Abia astept anul 3. Sa vad ca mi se cere vreun ban pentru protocol, eu o sa fiu cel care face plangerea la politie (din situatia de la Bacau)!

     

    * Cand am dat BAC-ul n-am dat bani pentru “protocol”. Am refuzat. Singurul examen la care chiar s-au strans bani si am dat si eu (si singura data in viata mea cand am dat ‘spaga’ la scoala) a fost la sport. 50.000 lei. Echivalentul unei alocatii pentru copii, in momentul ala. Acolo a fost vorba de peer-pressure. Ma bucur ca nu mai sunt susceptibil la asta si acum, ca adult. Toti elevii din grupa mea de examinare de atunci au dat bani. Daca la 2 probe n-aveam cum sa fiu depunctat (alergam si 1000 m sprint si 50 m viteza sub barem), la proba sportiva puteam pierde puncte foarte usor pentru o abatere de pasi, judecata subiectiv. Deci m-am compromis, am dat si eu banii. Conform cu codul meu moral, asta ar insemna ca n-as mai avea voie sa-mi dau cu parerea pe aceasta tema. Ok, poate sunt un pic ipocrit in abordare, dar prefer sa cred ca ceea ce am facut la 18 ani poate fi iertat dupa 11 ani, mai ales ca a fost singura data cand am facut asta.

    Greu e sa nu poti sa-i spui unui om ca greseste

    Ok, abia am terminat anul 1. Mai am de invatat incredibil de multe lucruri. Asta e foarte frustrant – faptul ca nu ma pot baza pe un bagaj de cunostinte vast in domeniul asta (Medicina).

    Chiar si asa, anumite lucruri sunt ‘baza‘ in Nursing si in general in Ingrijirea unui pacient. Majoritatea absoluta a asistentelor pe care le-am intalnit NU folosesc manusi. Doar atunci cand stiu (rare cazuri) ca un pacient are hepatita B sau C isi mai pun manusi. In rest… administrarea tratamentelor medicamentoase, montarea branulelor, recoltarea de sange se face predominant fara manusi (din ce am vazut eu in cele 4 spitale si 5 sectii pe unde am facut practica pana acum). Majoritatea si-au fabricat diverse scuze. Cele mai corecte sunt atente sa ne atraga atentia sa nu ne obisnuim sa facem cum fac ele, ci sa facem totul pe cat posibil “ca la carte”. Adica sa ne spalam pe maini corect, sa purtam manusi, sa fim atenti sa schimbam acele, sa nu folosim acul cu care am tras medicamentele pentru tratamentul unui pacient la un al doilea pacient samd

    Greseli majore n-am prea vazut pana acum. Ac folosit la administrarea intramusculara/subcutanata la 2 pacienti n-am vazut. Seringi folosite pentru administrarea directa a tratamentelor la 2 pacienti n-am vazut.

    Dar am vazut foarte des:

    • asistente care intra in contact cu sangele unui pacient si apoi doar se sterg pe mana (fara manusa) cu un pic de spirt si trec mai departe la alt pacient

    • ace folosite pentru a intepa flacoanele cu ser/ringer sau pungile cu glucoza/ser pe sus, pentru a introduce substante medicamentoase suplimentare, adica nu prin cauciucul de jos, care exact pentru asta este – un lucru asupra caruia ni se atrage atentia in mod repetat prin manuale. Asepsia cu siguranta nu e perfecta pe nici un flacon din ala, deci tot timpul exista riscul unei infectii nosocomiale.

    • ace lasate necapisonate prin caruturile de tratament, ace pe care dupa aia asistenta le foloseste ca sa introduca diverse medicamente in flaconul/punga de perfuzie.

    • ace folosite (asta e mai rar) pentru a trage antibiotic pentru un pacient si apoi refolosite pentru a pune alt tratament (nu neaparat cu antibiotic) altui pacient. E adevarat, in general sunt intrebati pacientii inainte de fiecare tratament daca sunt alergici la ceva. Dar din nou, antibioticul n-ar trebui sa ajunga in nici un caz in contact cu un pacient considerat posibil alergic la el, o treaba subliniata prin manualele de Nursing.

    • manipularea tratamentelor oncologice (citostatice) – care sunt in proportie importanta substante carcinogene – FARA MANUSI

    Astea sunt doar chestii relativ mai grave pe care le-am observat. Ce ma enerveaza cel mai tare e ca nu pot sa ii atrag atentia unei asistente pe care o vad ca face asa ceva. Pe multe nici macar nu le pot intreba “dar eu stiam din manualul X ca nu trebuie sa facem asta, pentru ca…“. Nu sunt genul care corecteaza pe altii fara sa isi bazeze afirmatia pe o informatie achizitionata dintr-o sursa considerata ‘de incredere’. Multe sunt foarte suparacioase. Am gasit si cateva asistente care erau foarte pricepute si mai recunosteau ca nu fac toate lucrurile chiar ca la carte, pe care le puteam intreba orice lucru mi se parea mie ca e ciudat (fata de ce tineam minte din manuale) si care imi si explicau lucrurile apoi. Dar acestea au fost doar 3 pana acum. Deloc surprinzator, tot ele erau cele care isi asumau cele mai putine riscuri si care faceau 99% dintre lucruri apraope “ca la carte”.

    Cel mai enervant e ca, fiind in practica sau in voluntariat, depind foarte mult de asistente. Trebuie sa invat multe lucruri, dar trebuie sa fiu si foarte atent la ce invat – sa nu ma obisnuiesc sa fac lucruri gresit. Problema e ca, daca ii atrag atentia unei asistente intr-un moment nefericit, pe tura ei n-o sa mai fac nimic, niciodata. Greu e sa depinzi constant de altii, pe de alta parte, e o meserie pe care n-o poti invata ‘din carti’, tot timpul trebuie sa lucrezi pe un pacient, supervizat. Daca as fi lasat nesupervizat, e foarte probabil ca as face o gramada de tampenii, deci TREBUIE sa fiu supervizat. Neplacuta situatie.

    Fiscul, plata taxelor, corectitudinea si raspunsul Guvernului

    Am citit acum cateva zile articolul adresat lui Victor Ponta pe jumatate trist, pe jumatate amuzant al Redactorului-Sef de la Gandul, Florin Negrutiu. Articol care ilustreaza capacitatea romanului de a face haz de necaz. O picatura in marea articolelor din ziare, emisiunilor de radio/TV, posturilor de blog si discutiilor fara finalitate pe tema platii taxelor la romani.

    Sunt de acord cu opinia generala (evident): platim prea multe taxe pentru ce servicii primim, organizarea sediilor ANAF aminteste mai degraba de fanarioti, nu de democratie din secolul XXI, institutiile Statului care colecteaza taxele au ramas intr-o stare profunda de blocaj, nu exista deloc bunavointa fata de contribuabilii persoane-fizice, angajatii de la Administratiile Fiscale par de cele mai multe ori prea multi pentru munca pe care o fac (munca prea guvernata de hartogaraie, desi toti dispun de calculatoare), cu toate acestea tot timpul dureaza orice procedura simpla MULT prea mult, iar nesimtirea este larg raspandita in aparatul birocratic.

    Ca platitor de taxe in sectorul 2 al Capitalei, cunosc prea bine cele 2 sedii ANAF (si problemele de acolo) la care face referinta FN in articolul sau. Pot spune ca in afara de cele 2, mai exista inca 2 sedii pentru colectarea taxelor (de data aceasta pe proprietate) in acelasi sector 2, unde mi-am pierdut ore bune din viata. Toate aranjate la fel. Multe ghisee, multi angajati, toti par extrem de ocupati, (pana te uiti la ecranul calculatoarelor pe care zboara cartile de Solitaire). In cele 2 nepomenite in articol exista bilet de ordine emis electronic. N-am inteles niciodata cum pot ajunge inainte de ora 9 la un birou din asta ANAF, vad doar 2 persoane in fata mea, 10 ghisee ocupate cu 10 persoane care stau de vorba si vad ca doar cate 1-2 ghisee lucreaza cu publicul. Ma rog, incep sa deviez de la subiect.

    Ce vroiam sa subliniez era ca, la fel ca domnul Negrutiu, si eu sunt platit pe drepturi de autor sau PFA + carte de munca. Daca nu am mai fi platiti asa, nu ar mai exista drumuri anuale/semestriale/lunare la ANAF.

    Este o practica de mult utilizata in majoritatea agentiilor de publicitate (si in mass media), pentru a evita plata unor parti importante din impozite pentru o parte din salariile platite angajatilor. N-o sa ma apuc sa combat acest gen de plata “la gri”. As fi ipocrit. Recunosc ca e un mod de evaziune fiscala “legala” (stiu, e un pleonasm). Recunosc, n-am cum sa condamn aceasta masura. As vrea sa vad cati romani ar insista sa primeasca mai putini bani pentru munca lor ‘pentru a plati toate taxele pe care Statul le cere’ = pentru a fi 100% corecti. As vrea sa vad cati romani, odata ajunsi in pozitia de-a plati niste angajati, ar alege sa plateasca pentru fiecare 1000 de euro care ajung in final in buzunarul angajatilor cate 834 euro statului. 54,5% net, 45,5% impozite si contributii <=> +83,4% de plata la fiecare 100 euro din buzunarul angajatului. Da, stiu, la firmele mari se face asta. Multinationalele platesc angajatii legal. Multe firme din diverse domenii cu cifre de afaceri mari platesc totul 100% legal. Bravo lor. Sa lucreze acele firme cu marjele de profit din agentiile mici de publicitate si mai vorbim de corectitudine in plata taxelor.

    Da, inteleg consecintele pe care acest mod de-a plati (si primi) salariul le produc in economie. Bugetul Sanatatii este vesnic subfinantat (aici problemele nu vin numai de la sumele incasate, in opinia mea), Pensiile sunt si vor ramane mici (si o constanta gaura neagra a Bugetului) samd. Un om ingust la minte ar zice ca problema Bugetului Romaniei vine in primul rand de la romani, care nu-si platesc corect taxele. Eu as zice ca n-am vazut inca un Guvern al Romaniei care sa-si echilibreze Bugetul DACA reuseste sa colecteze mai multe taxe. Sau sa cheltuiasca banii mai eficient. In anii de crestere economica n-am avut aproape nici o investitie majora in infrastructura, dar am avut o crestere cu cateva sute de mii de angajati a aparatului birocratic. Taxele nu trebuiesc colectate doar pentru a plati angajati si dobanzi la obligatiuni de stat. Fara investitii utile in infrastructura vom ramane vesnic o tara inapoiata, in care faci 12 ore din Capitala pana in Maramures (de exemplu), trenurile au intarzieri de ore (iar SNCFR-ul pierde bani multi anual) samd.

    Ei, care a fost “raspunsul” Guvernului (doar coincidenta a facut ca masurile sa fie anuntate la cateva zile dupa articolul mentionat)? Cel mai probabil va cere aceleasi contributii (procentual) si de la venturile din drepturile de autor si din cele obtinute ca PFA. Adica de la 1 ianuarie nu mai avem de ce sa mergem pe la ANAF asa de des. Ori vom fi platiti 100% pe cartea de munca, ori vom fi platiti la negru. 🙂

    Cine va pierde, cine va castiga? Ramane de vazut.

    Bineinteles, nimic nu se va schimba la ANAF sector 2. Aceleasi angajate acre vor ramane in aceleasi posturi, cei care vor mai avea treaba pe acolo tot la fel vor trebui sa se cocoseze pentru a plati o taxa samd.

    Spaga si asistentii medicali (primele impresii)

    In clasa mea de la Postliceala am colege de toate felurile (si doar 1 coleg) si de toate varstele. Cea mai in varsta (cred) are pe la 45 de ani, cea mai tanara avea 18 ani (intre timp, a facut 19). Din 24 de elevi, cam 7 au peste 30 de ani, 6 (inclusiv eu) au varsta intre 25 si 30 de ani si 11 au varsta intre 19 si 24 de ani. In prima luna de scoala, in primele ore de Psihologie, profesoara a facut niste exercitii care vroiau sa promoveze autocunoasterea, spiritul de echipa si nu in ultimul rand sa te ajute sa iti dai seama in ce meserie “te bagi” (ca Asistent Medical).

    Unul dintre ele ele era sa ne puna pe toti in mijlocul clasei si apoi sa ne puna sa ne impartim in 2 grupuri (stanga-dreapta) in functie de ce am face si ce n-am face vreodata. Dupa aceea, alegerea trebuia argumentata (de ce ai ales asta si NU cealalta). Una dintre intrebari a fost “as primi spaga pentru a-mi face meseria”. Surprinzator (pentru mine), am fost singurul care s-a dus in partea stanga, pentru “NU”. Nu ma asteptam ca TOATE sa priveasca primirea mitei drept un act pe care l-ar face fara mustrari. Argumentele mele au fost simple: 0. E ilegal; 1. nu am fost platit niciodata “in plus” de altcineva decat de angajator pentru a-mi face meseria (si muncesc de la 18 ani), deci nu mi se pare normal asa ceva; 2. daca o sa ajung in situatia de-a alege intre a primi spaga si a trai ‘mai bine’ si a nu primi spaga si a trai ‘mai rau’, voi prefera sa nu muncesc ca Asistent Medical  si sa-mi gasesc orice alta meserie. Contraargumentele lor au fost (pentru cele care au fost in stare sa articuleze niste motive): salariul e mic, nu poti trai fara banii astia in plus, “tie mi-e usor sa vorbesti asa acum, o sa vezi tu cand va fi sa muncesti in domeniu“, “toata lumea o face“, deci nu e o problema.

    Din pacate, argumentele mele, oricat de corect ar suna, sunt lipsite de substanta in viata reala din Romania.

    Salariul de incadrare pentru un Asistent Medical proaspat iesit de pe bancile unei Postliceale e cam minimul pe economie. La asta se adauga bonurile de masa (22×9,35 lei = 205 lei). La spitalul militar central, in loc de bonuri de masa se primeste o ‘solda pentru hrana’, de aproximativ 500 lei. Daca a terminat facultatea, un Asistent Medical poate primi un salariu de incadrare de aproximativ 1100 lei. La asta se mai adauga diverse sporuri pentru munca in conditii periculoase (din ce am auzit eu, la Boli infectioase te poti astepta la un spor de aproximativ 50% la salariul de baza). Sporurile astea se acorda doar la anumite sectii si variaza destul de mult. Anumite spitale platesc orele suplimentare. Altele – nu (dar iti ofera posibilitatea sa-ti iei zile libere in cuantumul orelor suplimentare). Unele spitale nu-ti ofera nici asta.

    Cum mai faci un ban in plus? Poti sa faci tura unui coleg/unei colege. Exista reguli nescrise care stabilesc valoarea unei ture in plus “intre colegi” pe la 100-200 lei (in functie de spital). Ambele persoane isi asuma niste riscuri (inclusiv legale). In sectiile in care asistentele nu se inteleg foarte bine intre ele, n-am vazut asta. Da, se mai schimba ture intre colegi, dar NU faci tura altcuiva (platit de acel altcineva – deoarece el apare ca ‘titular’ al turei). E logic sa presupun ca un asistent nou nu va avea increderea colegelor prea repede, deci e un venit pe care nu te poti baza.

    Asadar, cum ar trebui sa traiesti cu salariul de baza? Pana iti iei gradul trebuie sa muncesti minimum 5 ani (pentru femei: nu se ia in calcul perioada de concediu de maternitate). Oricum, si sporul de grad e mic.

    Daca nu iei spaga, in opinia mea, esti practic muritor de foame cu diploma. Muritor de foame care munceste destul de mult pentru salariul asta. Care daca greseste ceva, poate omori un om (sau mai multi). Care se expune anumitor riscuri la care nu se expune un angajat normal din multe alte domenii ale economiei. Daca iei spaga, nu inseamna ca te imbogatesti. In multe cazuri iti ajunge de un corn/zi si cam atat. Vezi relatarea de la comentarii.

    Asadar, pot eu sa condamn faptul ca n-am intalnit INCA un asistent (sau asistenta) de la Stat care sa NU primeasca o mica atentie ‘la tratament‘? NU. Pot sa ma mir de faptul ca nu exista asa ceva? Nu stiu. In ultimii 2 ani s-au tot inmultit si mediatizat cazurile de doctori si asistenti medicali prinsi de politie luand spaga. Cand am ajuns prima data la practica, ma asteptam ca tot procesul sa se faca mai pe ascuns. Spaga e omniprezenta in actul medical la noi. La asistente e rar ‘pe ascuns’. Singurele lucruri care variaza sunt sumele date (si primite), actul medical in sine (operatie, ingrijire, inlesnire acces la consultatie, analize, imagistica) si jena sau obraznicia la darea (si primirea) ei.

    Personal, cand vad ca se da spaga, mi-e rusine de rusinea (sau lipsa ei a) asistentei si Imageincerc sa intorc capul sau sa imi gasesc ceva de facut atunci cand vad asta. Nu mi-a oferit nimeni (inca) spaga (oricum, n-as primi-o), dar am colege care au primit deja (pentru chestii mici, gen recoltare sange sau injectie subcutanata). La niste discutii avute cu niste colege de anul 2 sau 3 am auzit si de cazuri in care asistentele de prin spitalele unde faceau practica se certau cu elevele, pe motiv ca “primesc spaga care li se cuvine lor”. O asistenta-sefa dintr-o sectie unde am facut practica NE-a facut noua scandal la sfarsitul perioadei de practica, pe motiv ca ea “ne-a invatat atatea lucruri si nu e platita deloc pentru asta“. De ce se certa cu noi pentru asta, nu inteleg.

    Etica nu tine de foame, din cate inteleg eu. Si cu siguranta nu e rasplatita cumva.

    drepturi de autor foto: shutterstock

    Concediul de vara in spitalele de stat din Bucuresti

    Prima data am aflat de acest fenomen acum 4 ani, cand mi s-a recomandat sa fac un EKG pentru a ma linisti ca n-am absolut nimic la inima (ceea ce era adevarat). Primesc un bilet de trimitere la Cardiolog, mi se recomanda sa ma duc la Spitalul Colentina, pentru ca era aproape de locul de munca si medicul de familie de-atunci stia de la alti pacienti ca “totul e ok” acolo. Nu, multe lucruri nu sunt  “ok” la Spitalul Colentina, dar asta e alta problema pentru alte zile. Cand am ajuns acolo (era inceputul lui iulie), aflu ca prima programare s-ar putea face peste aproape 2 (doua) luni, la sfarsitul lui august. Motivul – doctorii erau in concediu o parte din cele 2 luni, restul de timp era ocupat de alte programari.

    De atunci si pana acum m-am mai lovit de situatia asta de cateva ori. Medicul de Imagefamilie a plecat in concediu, l-a lasat pe altul in locul lui – dar pentru un program redus. Logodnica mea s-a dus la un consult la ortopedie in august – la fel, nu se puteau face programari pana-n septembrie. In principiu, daca nu cunosti pe nimeni ‘la stat’, in iulie-august e foarte dificil sa vezi un doctor la fata. 

    Poate o sa ziceti “nu e bine, te iei de dreptul de baza al angajatului de-a-si lua concediu“. Deloc. E doar o observatie, nu vreau sa judec pe cineva.

    Culmea e ca, dupa ce am putut privi situatia si din partea cealalta, am observat ca si pacientii ‘isi iau concediu’ vara. In sectiile spitalului unde am facut practica pana saptamana trecuta a inceput brusc sa bata vantul acum cateva saptamani. De la 30+ pacienti internati intr-o sectie normala de chirurgie (unde am facut practica) au ramas spre 10-15, in medie, in ultimele saptamani. La ortopedie, in acelasi spital era la fel. La urologie: la fel. Chiar si la UPU a scazut numarul de pacienti primiti.

    Probabil ca exista si o relatie de cauzalitate. Daca mai multi doctori isi iau concediu, numarul de internari scade – deoarece se fac mai putine consultatii pre-internare. Asta nu explica numarul mai mic de pacienti cu urgente fata de restul lunilor anului.

    Singura concluzie cat de cat logica la care am ajuns a fost ca multi romani prefera sa amane o vizita la doctor pe perioada verii. Unii stiu ca dau mai greu de cate un doctor. Altii nu vor sa iasa din casa cand e prea cald. Altii se conving ca e mai bine sa plece in concediu decat sa mearga in vreun spital. Altii pur si simplu se auto-trateaza pe cat posibil si amana cat mai mult vizita la doctor.

    M-am documentat un pic, in alte tari nu exista exact problema asta. Ei au alte probleme. In SUA/UK, in iulie/august vin noii rezidenti (anul 1 de internship) in spitalele cu programe de educatie medicala (Teaching Hospital). Medici care sunt predispusi la greseli. Apare asa-numitul “July Effect“, cand creste numarul de pacienti care mor din cauze care pot fi prevenite, creste numarul de teste inutile si numarul de pacienti care se plang de proceduri facute incorect. Raspunsul spitalelor occidentale? Medicii cei mai buni sunt tinuti cat mai mult posibil in spitale in aceste luni. Cam opusul situatiei de la noi 🙂

    “The emperor of all maladies” – o carte excelenta despre cancer si lupta cu cancerul

    N-am ajuns la cartea asta pe cont propriu. Mi-a fost recomandata de un prieten bun, al carui parinte a suferit de pe urma aceluiasi tip de cancer de care sufera si tatal meu. Ca si mine, a vrut sa afle cat mai multe despre boala in sine, factori declansatori, ereditate, tratamente samd. Am mai pomenit ceva despre ea acum 1 luna.

    Cartea este scrisa intr-un stil un pic diferit. Nu este un tratat stiintific, nu este un manual medical despre cancer si tratamentul lui, nu este nici o culegere de situatii medicale si de relatari ale luptei cu cancerul ale unor diversi pacienti. Este un pic din toate, la un loc, accentul fiind pus pe lupta oamenilor pentru a invinge aceasta maladie.Image

    Partea stiintifica este tinuta la un minimum, explicatiile sunt facute pentru mase. Volumul se vrea o biografie a cancerului. O istorie a lui si a cautarii anveoioase a unui tratament pentru el, din cele mai vechi timpuri si pana azi.

    Cartea incearca sa demistifice anumite idei des intalnite printre oamenii din ziua de azi:

    – cancerul nu este o boala ‘moderna’; numarul mult mai mare de cazuri de cancer descoperite in ziua de azi si rata crescuta a mortalitatii cauzata de cancer vin si din cauza faptului ca oamenii traiesc mult mai mult decat acum 100 de ani. Evolutia medicinei si a conditiilor de trai au permis eliminarea sau minimizarea efectelor pe care alte boli le aveau asupra duratei vietii oamenilor.

    – exista o stransa legatura intre varsta inaintata si incidenta cancerului, dar anumite tipuri de cancer pot afecta selectiv mai rapid persoanele tinere sau foarte tinere, dintr-o multitudine de cauze. Leucemia, de exemplu, este pentru multi oameni o boala ‘a copiilor’. Asta este o idee raspandita de Hollywood. De fapt, realitatea este ca doar 10% dintre cazurile de leucemie diagnosticate in SUA apar la oameni de sub 20 de ani.

    – exista peste 200 de tipuri diferite de cancer care afecteaza omul.

    – in functie de tipul de cancer luat in calcul si stagiul cancerului la momentul diagnosticului, tratamentele disponibile pot oferi vindecare in proportie de (aproape) 100% sau pur si simplu o prelungire a vietii pentru o anume perioada (in anumite cazuri, foarte scurta). Multi pacienti nu realizeaza acest lucru. O fi bine, o fi rau?

    Precum ziceam, cartea face o biografie a cancerului. Cele mai vechi mentiuni ale cancerului apar in nise scrieri egiptene, in 3000 i.Hr. Exista marturii scrise despre Imhotep, Cancelarul faraonului Djoser si mare preot al lui Ra, unul dintre primii doctori (cunoscuti) ai istoriei umane, in care se mentioneaza interactiunea acestuia cu niste pacienti care aveau diverse tumori. Hippocrate descrie mai multe tipuri de cancer si il numeste karkinos (crab). Celsus traduce denumirea in latinescul cancer si recomanda excizia prin operatie. Pentru aproape 1000 de ani, presupunerea lui Galenus “cancerul este cauzat de un dezechilibru al umorilor negre din corp” (umori imposibil de localizat), alaturi de propunerea de tratament prin purgative ramane regula de baza in tratamentul cancerului. Renasterea aduce o noua dorinta de cunoastere printre oameni. Autopsiile permit demistificarea conceptului de ‘bila/umoare neagra’. Pana in secolul XVIII nu se mai formuleaza multe teorii in privinta cancerului.

    La sfarsitul secolului XVIII, 2 medici englezi afirma pe baza observatiilor proprii ca exista o legatura intre tutun si cancerul la nas si intre meseria de cosar si cancerul la scrot. Apare pentru prima data conceptul de substanta carcinogena. In secolul XIX, avansul in tehnica chirurgicala (anestezia) permite unor chirurgi sa experimenteze cu chirurgia radicala de extirpare a cancerului. Pe baza observatiilor medicale, se presupune ca recidiva cancerului (la san) vine de la extirparea incompleta a tesuturilor cancerigene. Se ajunge la inceputul secolului XX la operatii grotesti, in care unei femei i se extirpa sanul, muschii pectorali si toti ganglionii din zona pieptului.

    Pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial nu apare vreun tratament non-chirurgical pentru cancer. Un vizionar, Sidney Farber este primul om care face legatura intre capacitatea celulelor canceroase (mai precis – din leucemie) de a se inmulti necontrolat si rolul acidului folic (vit. B9) in diviziunea celulara si in special in crearea de celule rosii. El a gandit logic. Daca acidul folic ajuta organismul sa-si recreeze celulele rosii si albe, antagonistul acestei substante va inhiba multiplicarea necontrolata a celulelor albe (ca in leucemia acuta limfoblastica). Acest tratament a oferit initial doar prelungirea vietii micilor pacienti cu cateva luni sau cativa ani. Dar a deschis drumul pentru cercetarea asidua a folosirii unor alte substante chimice pentru lupta cu cancerul. Si chiar vindecarea unor copii care inainte erau condamnati la moarte.

    Multe dintre ‘tratamentele’ chimoterapeutice din anii 1950-2000 se bazau pe substante extrem de toxice pentru corpul uman, care ucid cu precadere celulele predispuse la multiplicare necontrolata (dar si celulele sanatoase). Perioada Razboiului Rece este marcata si de evenimente medicale, ca Razboiul Impotriva Cancerului, declarat de Robert Nixon. Un razboi care n-are finalitate nici in ziua de azi, dar care a permis nenumarate mici victorii ‘de moral’ pentru niste pacienti care acum nu mai mult de 50 de ani erau condamnati la moarte.

    Cu ajutorul cresterii cunostintelor despre genetica, a Proiectului Genomului Uman, a intelegerii felului in care celulele canceroase se inmultesc, oamenii de stiinta lucreaza acum la proiecte ambitioase de mapare a genomului cancerului si de creare de tratamente tintite special pe inhibarea anumitor gene sau procese care permit celulelor canceroase sa se multiplice.

    Cartea se incheie cu 2 exemple de acest fel: Herceptin si Gleevec.

    Cartea povesteste cu mult aplomb lupta plina de ingeniozitate pe care oamenii au dus-o pentru a invinge maladia care nu poate fi invinsa. Multe din cunostintele medicale fiziopatologice pe care le avem in ziua de azi sunt datorate luptei cu cancerul. O recomand oricui vrea sa stie un pic mai multe despre cancer.

    Ca o mica concluzie proprie: Cercetarea, sintetizarea si studiile pre-aprobare pe pacienti pentru cele 2 medicamente mentionate mai sus au costat peste 1 miliard de dolari. O cura de 1 an (care NU vindeca pacientii) costa intre 50.000 si 100.000$ (in functie de tara unde locuiesti). Profitul pentru cele 2 companii care au creat cele 2 medicamente se ridica prin 2012 la cateva miliarde de $ anual. Articole ca asta au un alt inteles dupa ce stai sa te gandesti un pic. Lupta cu cancerul a devenit in zilele noastre o lupta pentru profit, cu rezultate secundare fericite din cand in cand (prelungirea vietii unor oameni bolnavi).

    Aventuri la banca. Astazi: nu vor sa-mi ia banii

    Am strans, cu chiu cu vai, o suma de bani. S-o tin in casa (ca pana acum) e absurd, poate vine un hot, poate se produce un incendiu, orice se poate intampla. Am 4 solutii: ori ii investesc, ori ii cheltuiesc, ori ii depun la o banca intr-un depozit, ori inchiriez o caseta de valori (tot de la o banca) si-i tin acolo.

    Sunt mult prea putini pentru a-i investi in ceva, daca i-am strans, nu i-am strans ca sa-i cheltuiesc fix ACUM, dupa stirile din ultima vreme cu furturile din casutele de valori din banci – parca n-as avea incredere nici in solutia asta. Oricum, suma e atat de mica incat in cativa ani de platit pentru o caseta de valori as ajunge sa pierd prea multi bani. Mai bine cheltuiesc banii aia decat sa-i dau bancii “pentru siguranta”.

    Buuun. Sa fac un depozit. Ca sa stai sa cauti toate informatiile despre dobanzi, comisioane de administrare, comisioane de depunere, comisioane de retragere samd de la 10 banci iti trebuie lejer 4 ore. O jumatate de zi lucratoare. Dupa aia da-i si compara totul. Incearca sa afli si date despre rata depozite/credite a bancilor respective, rata de capitalizare, pierderi samd. Asta daca vrei sa stii ca nu arunci banii unei banci care are sanse mari sa intre in faliment (asta daca nu e deja banca-zombie). Ok, cam mult timp pierdut pentru un depozit mic. Mic-mic, dar sunt bani pentru care am muncit eu. N-am de gand sa-i arunc, doar pentru ca suma poate fi perceputa drept ‘mica’.

    Bun, aleg banca, ajung acolo la 9:30. O sucursala maricica. Am numarat nu mai putin de 14 angajate si 1 angajat +  1 femeie de serviciu si 1 bodiguard. 2 casierii. Doar 1 functiona (in sensul ca tanti de la aceasta casierie statea cu mana pe capul altei femei si mormaia ceva cu ochii inchisi). Trecand peste mica surpriza la sedinta de spirtism/voodoo/alungarea spiritelor, ma duc la un birou unde statea alta tanti care nu facea nimic “stiti, vreau sa fac un depozit cu niste euro, am deja cont aici“. Plictisita, nici nu se uita la mine, gesticuleaza “vedeti la colega, ea se ocupa”. “Colega” era singura angajata care chiar avea un client in banca in momentul ala, care, interpelata, imi spune ca da, e singura care se ocupa de depozite. Ma uit in jurul meu, numar 7 birouri cu angajati la ele, vad ca 6 NU FAC NIMIC si intreb inca o data: “doar dumneavoastra va ocupati de depozite aici?“, ea raspunde “DA!” si ma roaga sa astept pe un scaun.

    Astept, imi vine randul. Ma roaga sa ma duc cu banii la casierie, ca sa-i verifice si ea imi va deschide repede un cont in euro si imi va face formularul pentru deschiderea depozitului.

    La casierie, dupa ce binevoieste voodoo-priestess/casiera sa vina, mi se verifica toti banii. Mi se pare jignitor sa verifici banii unui om in fata lui, de parca toti clientii tai sunt HOTI, dar hei, daca sunt multe falsuri pe piata, accept si asta. Dupa ce termina Imageasta, ii numara de 3 ori, desi nu erau atat de multe hartii. Intai isi spune ei insasi “aici sunt niste bani care nu-mi plac si nu-i voi primi”, apoi imi spune acelasi lucru si mie. Imi arata 2 bancnote de 50 de euro pe care “nu le primesc”. “De ce?” 1 avea scris pe ea numarul 51. Cealalta avea niste urme de murdarie. Bancnote reale, nici macar foarte uzate. Una un pic mazgalita, alta putin murdara. Nu si nu, nu vrea sa-i ia. Incerc sa-i explic ca lucreaza la o banca, nu la un aprozar, ii dau bani reali, care nu-s rupti, falsi sau altceva. Nu si nu. Cer sa vorbesc cu altcineva. Vine o colega (una dintre cele care frecau menta cu succes in jur). “Nu-i primi si gata”. “Doamna, va rog sa-mi aratati unde scrie, negru pe alb, ca aveti dreptul sa-mi refuzati niste bancnote pe care scrie ceva sau care sunt putin murdare“. “Nu va pot arata asa ceva, dar eu nu-i pot primi pentru ca nici mie nu mi-i primeste nimeni”. Ma dau pe mine ca exemplu de client care primeste acest tip de bancnote – nu au nimic gresit la ele. Ea o tine pe-a ei: NU! Repet cererea sa vorbesc cu cineva de mai sus. Zice ca nu e sefa sucursalei prezenta, vorbeste in trezorerie. Aia ii cer banii scanati, ca sa-si dea cu parerea. Nu mai putin de 6 proaste si 1 prost incearca apoi sa scaneze 2 bancnote de 50 de euro. Nu reusesc. Eu, in timpul asta, semnam pentru deschiderea contului curent in euro si primeam un extras de cont al depozitelor mele. Incep sa amenint cu retragerea tuturor banilor din banca cu pricina daca se continua aceasta absurditate (in opinia mea). Casierita-voodoo continua sa bombaneasca “eu nu primesc banii”. Mai stau un pic, pana la urma se razgandeste si ameninta cu “eu va primesc banii, dar daca veti fi CONTRACTAT de cineva mai tarziu ca sa vi se ceara alti bani, sa nu ziceti ca nu v-am spus“. Raspund ca “da, daca ma va CONTACTA cineva de aici, o sa mai vorbim”.

    Rezultatul: un pic peste 40 de minute pierdute + ceva nervi facuti intr-o sucursala de banca, totul pentru a LE DA BANI!

    Am cautat ceva informatii despre valuta ‘uzata’ si banci. N-am gasit vreo norma oficiala in privinta asta. Aparent, nici macar leii nu sunt obligate bancile comerciale sa-i primeasca (daca sunt deteriorati – dar euro astia oricum NU erau). Cu alte cuvinte, pot face ce vor ei, pentru ca pot!

    Data viitoare cand mai aud vreun prost care se plange de soarta TUTUROR angajatilor din banci,  care muncesc prea mult si sunt platiti prea prost, il plesnesc peste fata!

    credit foto: 123rf.com

    Viata cu reflux acid (sau boala de reflux gastroesofagian)

    IMPORTANT: Intrebati un medic sau un farmacist inainte sa incepeti sa luati orice medicament! Nu va auto-diagnosticati si nu luati medicamente pentru ca ati citit pe net (inclusiv aici) despre ele. Chit ca e vorba de medicamente care se elibereaza fara prescriptie, e important sa cereti opinia unui specialist!

    (La fel de) IMPORTANT: Nu am scris acest post pentru a ma juca de-a medicul pe internet. In caz ca nu e clar, NU sunt doctor si abia in 2015 o sa devin un amarat de asistent medical. Nu fac decat sa relatez prin ce am trecut eu cu aceasta boala si sa ofer cateva sfaturi pentru altii. Comentariile sunt libere, e un loc unde oricine poate sa-si impartaseasca povestea si, eventual, sa gaseasca o explicatie si un sfat.

    Dar NU sunt in masura sa diagnostichez nimic, oricum acest lucru NU se face “pe internet” si, repet, nu de asta am scris acest post.

    N-o sa incerc sa rescriu unul dintre miile de articole scrise pe tema asta. O sa-mi prezint GERDdoar un pic cazul meu si cateva actiuni pe care le-am luat pentru a-mi scadea numarul de crize de BRGE si intensitatea lor.

    Daca ai deja boala asta, stii in mare ce e. Daca nu o ai, nu-ti doresc sa o faci. Pe scurt: sub actiunea unor factori externi (exces de antiinflamatori nesteroidieni, mancare cu multe grasimi, exces de cafea/bauturi carbogazoase, mese prea mari, bauturi fierbinti si diferite alimente crude) sfincterul care se inchide la capatul de jos al esofagului, la jonctiunea cu stomacul, nu se mai inchide corect. Exista si alti factori care influenteaza acest proces (hernii, traumatisme, alte afectiuni etc.). Adica nu mai e etansa inchiderea esofagului, permitand patrunderea acidului din stomac (sau chiar al chimului gastric) si urcarea pe esofag. Multumita miscarilor peristaltice, acidul poate urca pana in gat. Acidul din stomac ataca mucoasa esofagului, a gatului, limba si chiar dintii, cu diverse rezultate neplacute.

    Tratamentul are 3 componente:

    • schimbarea stilului de viata
    • tratament medicamentos (antagonisti ai histaminei H2, inhibitori ai pompei de protoni si Imageantiacide)

    • tratament chirurgical – doar in cazuri grave – (fundoplicatura Nissen sau procedura Stretta), tratamente care au rate diferite de succes la diferiti pacienti.

    Pana la 20 de ani n-am avut vreo problema cu stomacul. In afara de cate o raceala ocazionala, un oreion (luat de la o colega in scoala generala) si o cazatura mai grava in copilarie, n-am avut DELOC probleme de sanatate.

    In sesiunea de iarna din anul 2 am racit mai rau. Sau poate a fost o gripa, cine stie? Constient ca nu trebuie sa iau prea multe pastile si cu siguranta nu antibiotice, m-am tratat cu coldrex + aspirina + strepsils + lichide fierbinti. 2 greseli mari: am luat prea multa aspirina si am baut ceaiuri fierbinti (nu caldute/cel mult calde – asa cum e de fapt recomandat). Pana la sfarsitul sesiunii imi trecuse raceala (nu mai aveam febra, nas infundat, frisoane etc.) dar nu imi trecea infectia la gat (mai precis, senzatia de arsura in gat). Si o aveam toata ziua. Orice faceam (strepsils/gargara cu sare/propolis/ceaiuri calde), nu-mi trecea.

    Refluxul gastric este un act fiziologic care poate aparea la majoritatea oamenilor din multe cauze. Bebelusii sufera de asa ceva destul de des in primele 12 luni din viata. Nu pot sa zic ca reflux acid am avut prima data la 19 ani, doar ca atunci a fost prima data cand am avut un episod lung si dureros si ca a aparut ajutat de faptul ca am luat medicamente de capul meu.

    Dupa o vizita la medicul de familie si o radioscopie (asa-numitul “tranzit baritat”) am fost diagnosticat cu BRGE (Boala de reflux gastroesofagian). Tin minte si acum ca prima reteta m-a costat aproape 1.500.000 lei vechi (150 lei). 4 medicamente (controloc, ranitidina, venter + motilium). Plus mi s-au dat niste sfaturi generale de dieta si postura: fara bauturi carbogazoase, fara mese copioase, sa nu ma aplec dupa ce mananc, sa nu ma intind in pat la mai putin de 30 de minute dupa o masa.

    Sfaturi destul de bune si tratament standard. Doar ca medicul de familie nu mi-a spus cat trebuie sa dureze tratamentul. Recomandarea lui a fost sa le iau pana-mi trece. Problema ar fi ca medicamentele in sine au si ceva efecte adverse, unele de scurta durata, altele de lunga durata. Pentru a evita tratarea unei boli, doar pentru a o inlocui cu alta, poti sa iei cateva masuri simple.

    Sfatul meu ar fi sa incepi orice tratament al unui caz de reflux acid cu identificarea factorilor-declansatori. Pentru mine, astia ar fi:

    • stresul
  • efortul fizic la mai putin de 1 ora dupa mese

  • diferite alimente: ceapa verde, rosiile, varza, lamaile, bananele VERZI, cafeaua, bauturile carbogazoase, mancarea ultraprocesata (sosuri din comert), mancarea piperata/iute, ceaiurile de menta/ceaiul negru/verde

  • somnul pe spate/burta sau pe partea dreapta

  • antiinflamatoarele nesteroidiene clasice (aspirina, ibuprofen, naproxen samd)

  • Majoritatea (cu exceptia stresului) sunt niste factori pe care-i poti elimina relativ usor. Din experienta proprie (peste 9 ani de la prima criza de BRGE), am descoperit ca anumite lucruri functioneaza si altele nu:

    Dormitul pe partea STANGA (dar atentie – fara prea multe perne sub cap) si pe un pat caruia i-ai ridicat capul cam cu 10-15 cm (cam cu 2-4 carti mai groase de care nu ai nevoie) sunt destul de eficiente pentru a scadea cantitatea de acid care ajunge in esofagul superior si in gat – noaptea.

    Respecta cele 3 mese ale zilei. La 3 ore distanta de la ultima masa poti lua si o gustare. Hidrateaza-te corespunzator.

    Nu te culca noaptea la mai putin de 3 ore de la ultima masa. Nu te intinde in pat (daca poti) la mai putin de 1 ora dupa o masa din timpul zilei. Daca ai un episod extrem de acid – nu te intinde deloc. Daca ai burta, incearca s-o “dai jos” (prin exercitii fizice si dieta semirelaxata, NU PRIN INFOMETARE). 🙂

    L.E.: • Am incercat si Gaviscon-ul de curand si am fost placut impresionat. E relativ eficient pentru a trata un pic de reflux acid in gat (combinat sau nu cu pirozis). Totusi nu-l folositi in exces (NU mai mult de 3, maxim 4 pe zi) si mai ales nu-l folositi daca suferiti de insuficienta cardiaca, insuficienta renala sau litiaza renala cu calculi bazati pe calciu (asta e valabil si la majoritatea antiacidelor – care contin CaCO3).

    Fereste-te de alimentele pe care le-ai identificat drept declansatoare a unei crize. In special fereste-te de cafea, alcool, mancare piperata si ciocolata. Incearca sa nu mananci mese copioase Mai bine 4 mese pe zi, decat sa mananci de 3 ori, dar cu cate 2-3 feluri la o masa.

    Mesteca bine de tot mancarea (mai ales carnea). Cu cat intra o bucata de mancare mai mestecata si maruntita in stomac, cu atat va sta mai putin acolo. Cu cat sta mai putin acolo, cu atat mai putin acid va fi secretat pentru a o digera chimic (asta e in special adevarat pentru proteine, care sunt majoritar digerate in stomac).

    • Cateodata, cand simti doar putin acid in gat dupa o masa, mestecarea pentru o perioada foarte scurta a unei gume de mestecat poate ajuta. Prezenta gumei in gura duce la secretie de saliva. Saliva are un pH foarte slab acid, neutru sau chiar slab bazic (variaza intre 6,2 si 7,4, in functie de alimentele ingerate sau de diverse stari medicale). Oricum ar fi, ajuta la curatarea esofagului si a limbii de acid. Il dilueaza. Nu exagera cu asta, totusi! Adica nu mesteca niciodata mai mult de 10-15 minute guma de mestecat. In primul rand, mestecarea duce la stimularea nervului vagal, care duce la stimularea secretiei de acid in stomac. Deci corpul va crea si mai mult acid, care e posibil sa-ti ajunga apoi in gat. In plus, mestecarea cronica de guma de mestecat poate conduce la lezarea cartilagiilor maxilarului, dureri de cap (din cauza tensionarii cronice a unora dintre muschii masticatori). Daca guma e indulcita cu aspartam, nu e bine. Aspartamul este un indulcitor ce poate crea probleme la ingestia pe o perioada indelungata. Daca e indulcita cu zahar, e si mai rau (pentru dinti).

    • Fereste-te de mancarea prea rece sau fierbinte. Ceaiul fierbinte, de exemplu, arde mucoasa esofagului. Daca apare si niste acid pe acolo, iti dai seama ca nu va fi deloc bine. Ceaiul de menta nu e bun pentru o problema cu BRGE. Menta irita putin mucoasa gastrica.

    • Mancarurile piperate, iuti, cu usturoi irita mucoasa gastrica. Fereste-te de ele.

    • Daca te apleci dupa ceva, intotdeauna fa-o lasandu-te pe genunchi, nu aplecand soldurile.

    • Sportul e bun, dar incearca sa-l faci ori cu ceva timp inainte de a manca o masa principala, ori la o distanta bunicica de la ultima masa.

    • Nu folosi imbracaminte prea stramta (in special in zona abdominala/toracala), pe cat posibil.

    • Daca iei medicamente, incearca sa NU le combini la gramada, pe cat posibil. E adevarat, un tratament combinat de Ranitidina + Nexium e teoretic (mai) eficient. Dar e foarte posibil sa fie la fel de eficient si doar Nexiumul singur.

    • Daca tot iei medicamente, incearca sa gasesti o scara a gravitatii crizelor de reflux acid si ia medicamente pe masura ce iti dai seama ca situatia e din ce in ce mai grava. Pentru un pic de acid in gat, niste antacizi (cum ar fi Rennie, de exemplu) pot fi suficienti (combinati cu atentie la ce mananci si cum dormi). Un medicament cu Sucralfat (Venter, Gastrofait) e relativ eficient, de asemenea, in anumite cazuri usoare.

    • La crize de lunga durata (1 saptamana) se recomanda tratamentul cu IPP-uri (pentru cateva zile pana la cateva saptamani, in functie de persistenta simtpomelor). Din ce am mai discutat cu niste gastroenterologi, IPP-urile (inhibitoarele pompei de protoni) au si ele grade diferite de eficienta. La mine Omezul (varianta generica, relativ ieftina a Omeprazolului) functioneaza destul de ok, dar, din ce mi-au spus ei, Losecul (tot Omeprazol, dar varianta brand-name) ar fi mai bun. Apoi ar mai fi si Controloc-ul sau Nexiumul, care sunt niste IPP-uri de generatie mai noua. Teoretic, Nexiumul, desi e cel mai scump (de la 40 la 150 lei!), ar fi cel mai bun. Orice IPP iei, atentie la efecte secundare pe termen lung: daca scade aciditatea in stomac, anumite bacterii pot scapa mai jos pe tractul digestiv, creand diverse probleme digestive. Mai exista si probleme cu absorbtia de Ca, care pot duce la osteoporoza si altele. Sindromul Colonului Iritabil este des intalnit la persoane care se trateaza cu IPP-uri. De asta trebuie sa iei medicamentele progresiv, nu sa arunci IPP-uri in tine la primul semn de aciditate.

    • Daca tot suntem la medicamente, preventia e mult mai eficienta decat tratamentul medicamentos. Exista mai multe produse naturiste care ajuta digestia si scad doar partial aciditatea in stomac. Ceaiurile (folosite cu masura) de galbenele/sunatoare/coada-soricelului/lemn dulce sau produse cu extracte din diferite combinatii de plante sunt bunicele. Orice tratament homeopat luati, recomandarea mea ar fi sa nu le luati la nesfarsit, deoarece isi vor pierde din eficienta lor in cazul unei crize mai puternice. Printre cele mai eficiente ceaiuri intr-o criza de reflux acid (dar pe care nu e chiar bine sa le bei dupa ce trece criza) ar fi ceaiurile de Lemn dulce (licorice) si de Fenicul. Lemnul dulce are (teoretic) actiune steroidostimulanta, de asta nu e chiar bine sa bei (sau sa iei suplimente cu el) pentru mai mult de cateva saptamani.

    Daca vi se suprainfecteaza gatul, o combinatie intre gargara cu sare (DA, e destul de eficienta), ceaiuri caldute si Tantum Verde e destul de eficienta. Nu sariti la antiinflamatoare imediat. Daca trebuie sa luati, nu le luati pe burta goala.

    • Nu uitati sa mergeti la doctor in cazul unor crize mai lungi, care nu scad in intensitate, orice medicament ati lua. Exista niste complicatii neplacute ale BRGE-ului cronic, de durata lunga, pe care nu vi le doresc.

    Nu va stresati SI din cauza bolii. Stresul genereaza si mai mult stres. Veti intra intr-un cerc vicios. Daca va dati seama ca, cu un tratament eficient, o criza mai rea va trece in cateva zile… problema nu e asa grava.

    La final: (in caz ca nu am fost clar pana acum) boala de reflux gastroesofagian poate fi, in mod normal, gestionata cu dieta, medicamente si niste modificari de stil de viata. Dar boala poate evolua. Anumite medicamente inrautatesc simptomele ei. Inclusiv medicamentele standard pentru BRGE pot avea efecte adverse. Anumite boli se asociaza cu BRGE. In cazul in care apar simptome noi si/sau tratamentul de pana acum nu isi mai face efectul – MERGETI LA DOCTOR!

    Drepturi imagine: JAMA; Wikimedia commons.

    Observatie: Atentie la Motilium (Domperidone), mai ales la cei care au peste 60 de ani. Desi nu prea mai este prescris, ar fi bine de stiut avertizarea in privinta lui. Link catre Agentia Europeana a Medicamentelor (agentie UE), echivalentul canadian si un scurt articol Medscape.

    “poate continua sa fie folosit in UE pentru managementul simptomelor de greata si varsaturi, dar doza recomandata trebuie redusa la 10 mg de pana la 3 ori pe zi oral pentru adulti si adolescenti care cantaresc 35 kg sau mai mult… Domperidone nu va mai fi autorizat sa trateze anumite conditii, cum ar fi balonarea sau pirozis (reflux acid). Nu trebuie prescris  pacientilor cu insuficienta (afectare) hepatica, sau celor care au deja anormalitati in activitatea electrica sau aritmii sau sunt la risc crescut pentru a avea asemenea efecte.”