Cu cat castigi mai mult, cu atat consideri ca ai raspuns la orice intrebare?

Departe de mine sa trag o concluzie (gresita sau nu) bazata pe o generalizare arbitrar aleasa, mai ales ca aceasta concluzie e titlul unui articol in care ma iau de erorile de logica unor semeni de-ai mei. Dar interogatia din titlu ma tem ca poate avea valoare de afirmatie pentru anumiti romani.

Ieri am fost la un eveniment social intr-un grup mai larg de prieteni. Am intrat in vorba cu o persoana, dupa ce a afirmat cu multa siguranta ca “bulgarii sunt varza fata de noi, au drumurile praf – au 400 km de autostrada, in timp ce noi avem 950 km, 600 si ceva terminati si inca vreo 300 si ceva in diferite stadii de executie”. O afirmatie gresita din mai multe puncte de vedere. Bulgaria are 620 km de autostrada azi iar Romania are 588 km de autostrazi azi. Autostrazile ‘in executie’ nu sunt autostrazi functionale si, cu exceptia tronsoanelor Bucuresti-Pitesti si Bucuresti-Constanta, restul “autostrazilor” noastre incep de nicaieri si se termina nicaieri. Ok, mai exista Tm-Ar si Orastie-Deva, dar tot la nivel de sectiuni le incadrez si pe alea. Nu in ultimul rand, nu poti compara o tara cu populatia si suprafata Bulgariei cu Romania direct si sa tragi o concluzie din asta. Cine era interlocutorul meu? Intamplator, un roman cu o afacere maricica in domeniul constructiilor, cu cateva proiecte de cateva zeci de milioane de euro la activ. In aproximativ 45 de minute de discutie, a debitat atat de multe afirmatii-cu-valoare-de-lege incat mi-ar lua prea mult ca sa stau sa le enumar pe toate rand pe rand si sa demonstrez ca sunt gresite (tot rand pe rand).

Omul ala este un ‘român de succes‘. Probabil ca n-o sa castig eu in viata mea cati bani cheltuieste el intr-o luna (proasta). Doar faptul ca el lucreaza si se invarte in cu totul alte cercuri decat amaratul de grafician care vorbea cu el ii dadea o siguranta de sine incredibila. Felul in care vorbea, felul in care expunea situatia, tonul – nu acceptau nici un fel de contraargumente. M-am straduit sa ii citez din informatiile pe care le mai aveam eu, m-am straduit sa fac niste calcule cu el. Nimic. Totul se termina cu “asa e, stiu eu mai bine, cu asta ma ocup, da?”.

In rarele ocazii cand am mai discutat cu cate un patron de afacere (mult mai mici decat cel de mai sus, dar oricum cu cifre de afaceri de peste 1 milion de euro/an), tot timpul am ramas cu un gust amar in gura. De parca vorbeam cu cineva care credea ca le stie pe toate, in toate domeniile, doar pentru ca are niste venituri mari. Cu toate ca de multe ori situatia era fix invers, si persoana era relativ ignoranta la realitate.

Am mai intalnit atitudinea asta de foarte multe ori pana acum. Doar ca la un alt nivel, mult scazut, al veniturilor. Unii dintre colegii mei de liceu sau facultate au facut niste alegeri mult mai bune in cariera decat mine. Unii au ajuns sa castige 2000-2500 euro/luna sau mai mult, net. In Romania, tinand cont de faptul ca toti am pornit din (cam) acelasi gen de familie de romani standard (fara bani, fara conexiuni), eu zic ca o duc foarte bine, mai ales ca au doar aproximativ 30 de ani. Ok, deci au avut succes in cariera. Asta le permite sa emita niste judecati de ma iau durerile de cap, cateodata. Ei si-au luat apartament, masina si mai stiu eu ce… atunci cu siguranta e o banalitate sa faci asta, pentru oricine. Cum, eu indraznesc sa le aduc argumente (cu cifre si calcule) in care le demonstrez ca nu e asa pentru majoritatea romanilor? Eh, asa e viata, nu stiu eu de fapt sa analizez lucrurile cum trebuie. Ei au avut succes in cariera… atunci automat oricine poate avea. Faptul ca cineva e prost platit se rezuma doar la cat de prost este el/ea. Daca ar fi mai destept, s-ar descurca mult mai bine – la fel ca ei. Eh, ma jignesc pe mine cu remarci de genul asta? Ma stiu ei pe mine, nu ma supar usor.

Si mai bizare sunt sugestiile sau afirmatiile facute de parintii lor (de atunci cand se nimereste sa interactionez cu ei). “Uite, fiul meu/fiica mea a reusit in viata facand asta, tu cum nu reusesti?”. “Vai, dar iata ce usor si-au luat copiii mei apartament, acum sunt mai ieftine, de ce nu-ti iei si tu?”. “De ce nu te faci tu programator, uite ce bine o duc X si Y?”. “De ce sa vrei sa pleci din tara, aici poti s-o duci foarte bine, trebuie doar sa vrei asta, ca fiul/fiica mea”.

Eu nu inteleg cum poti sa ai succes in vreun domeniu, daca logica ta per ansamblu scartaie. Am intalnit de prea multe ori la romani ‘de succes‘ generalizari absurde, erori majore in logica, interpretarea gresita a datelor stiintifice sau economice disponibile (ceea ce americanii ar denumi FALLACY).

Bineinteles, exista si posibilitatea ca eu pur si simplu sa fiu prea prost pentru a intelege faptul ca… sunt prost.

citat Lev Tolstoy

Advertisements

4 Comments

  1. Exista o boala a oamenilor inteligenti: pentru ca de cele mai multe ori au dreptate, ajung sa creada ca nu se pot insela si sa nu mai poata discerne argumentele celorlalti. Cei care castiga foarte mult probabil pica in aceeasi oala.

    Un exemplu scurt: discutam acu ceva vreme cu niste colegi despre cuptoarele pe gaz pe care le avem cu totii prin bucatarii. Un şefuţ care era prin zona a auzi discutia si a trantit-o sec: “Cuptoarele astea cu ating nici 250°C”. L-am contrazis, explicandu-i ca am un termometru de cuptor, stiu despre ce vorbesc şi l-am intrebat cat de des foloseste el cuptorul. Omul a recunoscut ca nu l-a folosit in ultimii 5 ani si s-a dezumflat instant (cu toate astea, era musai sa aiba o parere si sa o impartaseasca).

    Like

  2. Corect. 🙂
    Mirarea mea vine chiar de la faptul ca logica oamenilor cu pricina nu demonstreaza ca ar fi chiar atat de inteligenti pe cat viata i-a invatat c-ar fi.

    Like

  3. Succesul in cariera, dupa parerea mea, nu are legatura cu cat de inteligent esti, dimpotriva. Cei care castiga bine sau au afaceri prospere sunt cei care nu au stiut sa gandeasca prea mult si sa isi calculeze riscurile… E ceva ce se cheama inteligenta emotionala care ne e de folos in cariera. Eu am fost olimpica in liceu. Am luat premiu mereu. Dar o cariera? Nu am… Nu stiu de ce. O fi de vina inteligenta emotionala:)

    Like

    1. Nu e neaparat o regula. Exista o sumedenie de oameni inteligenti care o duc foarte bine.
      Poate problema vine de la cum (ne?) masuram noi inteligenta, atata tot 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s