Este oare fericirea conditionata de asteptarile omului?

Image

Am citit un articol de pe Huffington Post ieri (de unde am luat si mica ecuatie de mai sus). Desi nu reuseste sa acopere anumite aspecte importante, ca orice articol care se chinuie sa explice prin generalizari situatia unui esantion imens de oameni, aduce in discutie niste concepte foarte interesante. Concepte (despre fericire) care ma tot framanta si pe mine de ceva ani buni (inclusiv pe blog).

Mi se pare interesant faptul ca, desi articolul in cauza incearca sa descrie o generatie intreaga de americani, multe dintre ideile enuntate in el se pot aplica la nivel global – inclusiv in amarata Romanie.

Parintii mei, ca multi alti parinti, au preferat sa creada ca toti copiii lor sunt speciali si ne-au crescut spunandu-ne tampenia asta. Eu, fiind si nascut cand ei aveau o varsta mai inaintata, am avut un statut un pic privilegiat in ochii lor. Rezultatele bune la invatatura n-au facut decat sa toarne paie pe foc: “da, mamica, esti special, tie Dumnezeu ti-a dat o minte asa de agera, fata de a altora”. Teoria cu “invata cat mai mult, ia note bune si totul va fi bine” a ricosat repede atunci cand am descoperit ca nu intotdeauna este felicitat sau ‘premiat’ cel care invata cel mai bine si ca nu exista meritocratie nici macar in scoala generala. A urmat o perioada in care am considerat ca nu mai e necesar sa invat la fel de multe lucruri, pentru ca oricum tot nu castig nimic. Unii psihologi numesc asta efectul suprajustificarii:

The overall effect of offering a reward for a previously unrewarded activity is a shift to extrinsic motivation and the undermining of pre-existing intrinsic motivation. Once rewards are no longer offered, interest in the activity is lost; prior intrinsic motivation does not return, and extrinsic rewards must be continuously offered as motivation to sustain the activity.

Ceea ce ma aduce (dupa ceva ani) in punctul actual. In epoca in care traim avem acces nu numai la enorm de multe informatii ci si la multe false motivatii, bagate pe gat fortat de industria entertainment-ului (de ex.: “uite ce casa mare iti poti face, trebuie doar sa ai o cariera de succes“). Multumita internetului si retelelor sociale, ne formam foarte usor o imagine distorsionata despre multi cunoscuti. Imaginea este alimentata de felul in care-si prezinta viata (daca judeci dupa pozele postate pe retelele sociale, ai zice ca toata lumea este doar fericita tot timpul, sau doar in concediu, sau doar facand lucruri grozave). O idee inerent gresita – e practic imposibil ca in lumea de azi absolut toti cunoscutii unei persoane sa fie 100% fericiti cu viata lor, munca lor, familia lor etc. Daca adaugi asta la o perceptie deja negativa despre tine si viata ta, poti ajunge foarte usor sa suferi de ceea ce unii numesc “facebook depression“. Ceea ce se poate traduce prin “invidia este usor hranita de retele de socializare”.

Concluziile articolului cu care am inceput (nu-ti pierde ambitia, ignora viata-care-pare-foarte-frumoasa a vecinului si accepta faptul ca nu esti special doar pentru ca ti s-a zis asta foarte des – ci ca trebuie sa muncesti pentru a dovedi asta) sunt destul de bune. Judecand dupa numarul de vizualizari si partajari pe internet ale articolului, nu sunt singurul care crede asta.

Totul depinde de cum actioneaza fiecare atunci cand i se arata ca vede gresit lucrurile si ca trebuie sa-si schimbe un pic perspectiva asupra vietii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s