Paznicii “cu simțul răspunderii”

Primul meu job “oficial” a fost de paznic la Flamingo Otopeni. Ei numeau postul “întâmpinător oaspeți“, dar eram de fapt paznic pe timpul zilei (noaptea si in week-end-uri aveau o firma de paza care trimitea agenți). Aveam 18 ani, eram in anul I la Facultate, salariul minim pe economie era de 2.900.000 de lei si ei ma plateau cu 2.700.000 lei pentru 6 ore/zi (dintre care 400.000 lei “la negru” – in plic). Am rezistat fix 4 luni. Fiecare tâmpit cu un pic de autoritate din firma credea ca putea sa-mi dea ordine. Mare lucru nu era de facut, nu ma deranja sa ajut pe ici, pe colo. Dar cand au venit zapezile si “șeful femeilor de serviciu” m-a pus sa dau zapada cu lopata prin curte (desi nu era treaba mea, ci a lui, si scria clar in contractul meu de munca, la “îndatoriri”, ca nu trebuie sa raspund decat in fata sefei mele directe si a celor 3 manageri/patroni) iar mai apoi administratorul firmei mi-a oprit drept represalii curentul (si implicit caldura) in ghereta mea, cand afara erau -10 grade, mi-am zis ca munca multa e saracia omului si am plecat de la maretul loc de munca.

De ce introducerea asta lunga? Ca sa arat ca stiu cum e sa faci aceasta meserie pe un salariu de mizerie si sa te priveasca de sus toti idiotii. Si din cauza asta (si pentru ca sunt politicos de felul meu IRL) salut intotdeauna paznicii atunci cand ajung la un spital in practica si trec pe langa ei. Am tot respectul pentru oamenii care muncesc si chiar ma enerveaza cei care se uita de sus la alt om, doar pentru ca e ospatar, brancardier, paznic, gunoier sau mai stiu eu ce.

Cu toate astea, ma enerveaza extrem de mult o parte din oamenii care fac meseria asta. Atata timp cat nu trebuie sa ii intrebi ceva si mai pari si angajat al spitalului, te ignora, sau raspund in scarba. Daca esti unul dintre “sefii” din spital – imediat devin mierosi si slugarnici. Daca vad vreun vizitator care coboara dintr-o masina mai scumpa (care de regula parcheaza fix aiurea) – imediat pregatesc frazele standard cu care scot cei “5 lei pentru parcare” – desi nu au de multe ori nici un drept legal sa colecteze vreun leu.

Daca vad pe cineva ca face o poza (cu mobilul sau un aparat foto) isi ies din minti. “Nu e voie – nu e voie”. Am auzit tipete adresate unui grup de vizitatori din alta tara care se pozau in curtea unui spital (stiu, e stupid, dar tot nu e motiv de zbierat la niste straini).

Daca vine o sleahta de tigani, care interneaza o ruda mai importanta in tribul lor, n-o sa vezi niciodata un paznic (sau grup de paznici) facand pe viteazul cu ei. N-I-C-I-O-D-A-T-A n-am vazut vreun tigan dat afara de pe sectie pentru ca s-a terminat programul de vizite, e prea zgomotos sau de pe holuri pentru ca arunca ziare, ambalaje de mancare si pet-uri pe jos. In schimb am vazut vizitatori normali dati afara cu injuraturi si tipete, doar pentru ca mai erau pe sectie la momentul cand se termina programul de vizite (nu ca ar trebui sa stai toata ziua, dar nici sa fii luat la injuraturi nu-i normal).

Dar atunci cand te duci la ei incercand sa afli ceva (pe unde poti intra ca elev in practica, unde e o anumita sectie, care e programul de vizite – daca esti vizitator, unde poti parca pentru a nu fi vreo problema sau orice alta posibila doleanta) parcă sunt niste hiene, simt imediat slăbiciunea si imediat isi schimba comportamentul. Replici date in sictir sau pur-si-simplu nesimtite, glume de prost gust si minciuni apar imediat in “arsenalul” lor.

Cei mai nesimtiti sunt, intr-un clasament personal, paznicii de la Spitalul de Urgenta “Floreasca”. Pe langa luna de practica pe care am facut-o acolo, am ajuns si ca pacient 1 data acolo si de 2 ori ca “vizitator”. Mai mari șpăgari si nesimtiti ca aia n-am vazut. Acolo e si cea mai mare afluenta de tigani, pentru ca exista perceptia printre ei ca e cel mai bun spital si ca doar acolo trebuie sa-si trateze bulibasa ranit in aripa. Tigani care fac o mizerie si-un zgomot pe culoarele spitalului care contrasteaza enorm cu conceptul de ingrijire in spital si insanatosire in conditii de asepsie. N-o sa vezi vreodata vreun paznic facand ceva in legatura cu asta (desi sunt foarte multi – cam cei mai multi din toate spitalele pe unde am calcat eu). In schimb, paznicii din fata spitalului castiga din spaga zilnica cu “parcarea” mai mult decat un rezident intr-o saptamana (din salariu).

Pe locul 2 vin paznicii de la SUUB (Universitar “Central”). Spitalul ala e foarte inalt, de-asta cam trebuie sa folosesti lifturile. Aripile si sectiile sunt destul de prost semnalate, de-asta cam trebuie sa intrebi pe cineva pentru directii. Paznicii impreuna cu liftierele de la SUUB traiesc intr-o armonie perfecta, 2 rase de nesimtiti care se inteleg perfect unii cu altii dar se unesc in nesimtire impotriva oricarui ignorant ce indrazneste sa le adreseze vreo intrebare. Prima data cand am ajuns in spital in practica si am intrebat un paznic (politicos) cum se ajunge la o anumita sectie, mi-a raspuns ca el e de la “curatenie” iar o liftiera m-a trimis (la pertu) sa urc pe scari peste 10 etaje (nu ca ma deranjeaza efortul fizic, dar nu asta era raspunsul pe care-l cautam). Sunt destul de pasnic, dar cand i-am raspuns liftierei ca i-am vorbit politicos si cu “dumneavoastra” si paznicul m-a luat cu “de ce te enervezi si unde vrei sa mergi” am fost foarte aproape sa-l pocnesc pe sărăntoc! Sa nu mai zic de ce mi-au auzit urechile ca “raspunsuri” date altor vizitatori, in diverse situatii.

La Colentina am fost trimis de 2 paznici (la -10 grade, eu fiind in halat) in cu totul alt colt al spitalului cand am intrebat de-o sectie, noroc ca exista panouri mari prin curtea aia care te ghideaza mult mai bine decat orice nesimtit.

La Matei Bals, cand mi-am internat tatal acolo, paznicul refuza sa iasa din ghereta lui ca sa deschida bariera (desi fix pentru asta era pus acolo – pentru ca acolo se cere taxa de parcare de catre spital). Cand a catadicsit sa iasa, l-a abordat pe fratele meu cu un “Ă?”, pe post de “bună ziua, ce doriți?”. Dupa aia incepuse sa tipe ca mergem in directia gresita pentru a parca (desi habar-n-aveai de unde sa stii ca mergi in directia gresita daca el nu-ti spunea asta, ceea ce a “uitat” sa zica).

La “Coltea” imi raspundeau paznicii la “buna ziua” cu acelasi “ă” de mai sus, sau cu un “noroc“, de parca ne-am tras de sireturi in copilarie. Cand aparea un doctor (chiar si unul cam de-o varsta cu mine), brusc deveneau servili “bună ziua, bună ziua“.

La “Elias” un paznic incepuse sa faca pe desteptul atunci cand l-am intrebat de biroul “Sefei de ingrijiri” a spitalului – a zis ca nu exista asa ceva in spitalul asta, sa plecam acasa. La sfarsitul zilei, cand plecam, ne lua peste picior “ati gasit pana la urma pe cine cautati, hăhăhă?”.

Evident, tot ce am relatat eu mai sus ca se intampla prin spitale, se intampla si pe la alte institutii publice, unde multi oameni cred ca sunt pusi acolo doar pentru a da raspunsuri in doi peri oricui nu pare sa aiba vreo autoritate, de orice fel (bani, pozitie sociala sau politica, putere). Bineinteles ca exista si oameni normali care sunt paznici, dar parca sunt extrem de putini, intr-o mare de nesmitire.

Advertisements

2 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s