Valoarea educativa a unui “2”

Saptamana trecuta a fost prima data* in viata mea cand am chiulit de la scoala pentru a evita primirea unui 2. Am aflat de la niste colege ca asta se intampla la alte clase cu cei care nu-si prezentau referatul.

Notele nu ar trebui sa fie un scop al invatarii de orice fel (in opinia mea). Castigarea de cunostinte si capacitatea de-a le aplica in lumea reala (sau de-a le explica altcuiva) ar trebui sa fie scopul oricarei activitati educative. Asta nu inseamna ca ma lasa rece daca mi se da o nota mica. Daca o merit – o merit. Daca n-o merit, atunci ma deranjeaza. Faptul ca am avut 10 la Bacteriologie, Virusologie si Parazitologie anul trecut fara sa raman cu multe cunostinte dupa 1 semestru intreg chiar ma deranjeaza. Pe de alta parte, nu-mi convine faptul ca nu iau fix eu bursa pentru ca la Semiologie am avut 8 meritat si nu 10 furat. Oricum, un dram de rusine am in mine – stiu ca notele mele sunt relativ umflate, adica ar fi trebuit sa invat mult mai mult pentru a merita o medie peste 9,70. De asta nici nu am facut vreodata scandal atunci cand am primit o nota mai mica. Chit ca s-a ajuns la situatia nu chiar corecta in care o colega care habar-n-are sa citeasca la 20 de ani a avut 10 la aceeasi Semiologie pentru ca a ales sa copieze la cele 3 lucrari. Adica daca eu ar fi trebuit sa am o medie generala reala cam de 9, cam jumatate din scoala ar fi trebuit sa pice anul si din restul sa fie foarte putini cu medii reale de (maxim) 9. Iar aici nu vorbim despre o scoala care te pregateste sa devii împinge-hârtii. Daca esti suficient de prost si n-ai retinut niste informatii de baza, poti foarte usor sa omori un pacient (sau mai multi).

Revenind: In acest mediu in care notele nu au prea mare legatura cu cat de mult a invatat sau stie elevul de Postliceala, sa iau un 2 pentru tema neprezentata mi se pare de-a dreptul absurd. Prima mea nota din Postliceala a fost un 2 pentru un referat neprezentat la timp. 🙂

1. Referatul este (in general) o scuza ieftina pentru un profesor de-a nu-si preda lectia,  de-a-l pune pe elev sa conspecteze totul acasa. Nu zic ca nu e util acest mod de predare, dar poate duce la lipsa unor bucati mari din materie din mintea unui elev care nu e ascultat ora de ora sau care pur si simplu nu-i in stare sa inteleaga tot. Oricat de mult citesti tu acasa, n-o sa intelegi 100% niste informatii despre o stare patologica sau un procesc biofizic/biochimic. Cineva tot trebuie sa te lamureasca in destule privinte, pentru ca nu e o lectie pe care o inveti pe de rost ci e un proces elaborat, cu cauze complexe si evolutii diferite.

2. Ce m-ai invatat cu acest 2? Sunt de acord sa ma asculti dintr-o lectie pe care ai predat-o, daca nu stiu, merit 2 cu prisosinta. Nota 2 ar trebui rezervata pentru lipsa totala a cunostintelor, nu pentru lipsa unei teme. Imi mai dai o sansa sa-ti prezint tema, n-o prezint nici a doua oara, ma asculti din tema cu pricina, n-o stiu, merit 2. Altfel, daca imi dai 2 din prima… n-ai castigat nimic. Eu n-o sa invat mai mult ca sa compensez 2-ul initial, tu nu m-ai invatat nimic. Repet, sunt cu totul pentru “picarea” elevilor care habar-n-au nimic, mai ales la o scoala care te pregateste pentru meseria asta. Si vreau o evaluare corecta. Dar corecta inseamna si o notare pe ce stii (sau nu) DIN CE TI S-A PREDAT, nu pe lipsa unui referat.

Pe scurt, scoala ar trebui sa fie mai mult despre a invata ceva de la altcineva si mai putin despre cat de capabil esti sa copiezi niste informatii de pe internet.

 

*In liceu nu ma temeam niciodata de o zi in care era posibil sa fiu ascultat. Ma bazam prea mult pe faptul ca intelegeam lectia in clasa. De asta am ajuns sa termin liceul cu rezultate anuale care denota mediocritatea (media generala pe 4 ani a fost 8 si-un pic) si sa am mari lacune in cunostintele de baza la fizica/biologie/chimie – fix materiile care acum mi-ar fi fost de mare ajutor sa le stiu foarte bine. Daca nu invatam serios (Matematica, Economie si Lb. Romana) in clasa a 12-a, probabil ca as fi avut probleme la BAC. Am ingrasat porcul cu succes (am intrat aprox. al 200-lea din 225 in liceu, am luat cam a 40-a medie la BAC – asta intr-un liceu considerat a fi in primele 3 din Bucuresti) indeajuns incat sa si intru cu bursa la facultate. Dupa aia au urmat 4 ani de dezamagiri. Dar nici atunci nu m-am temut vreodata de vreo lucrare/examen. La seminarii ma descurcam bine spre foarte bine (mai putin la Contabilitate). Din anul 3 (m-am angajat in anul 2) oricum nu mai invatam decat suficient cat sa nu pic examenele.

Advertisements

1 Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s