2 filme diferite: “La haine” (Fr., 1995) si “Banlieu 13: Ultimatum” (Fr., 2009)

Cu greu puteam alege 2 filme mai diferite.

Poster "La haine"

La haine” (Ura) este regizat si scris de Mathieu Kassovitz (ca actor, s-ar putea sa-l stiti din Amelie, ca regizor – dupa Les rivières pourpres). E un film mai dificil de urmarit. Nu neaparat pentru ca e complicat, ci pentru ca totul se petrece relativ lent. Trebuie sa ai o anumita stare de spirit ca sa-l vezi, ca sa zic asa. Trailerul (din care nu intelegi nimic) aici.

Scenariul filmului nu e iesit din comun (ba chiar putem zice ca este unul destul de des intalnit in diferite filme, mai bune sau mai proaste, din ultimii 20-30 de ani). In manifestatiile violente care au inceput dupa ce un adolescent dintr-o suburbie saraca a Parisului (locuita majoritar de emigranti de prima sau a doua generatie) este batut grav de un politist, un politist isi pierde pistolul. Filmul ne prezinta cele 24 de ore care au urmat acestor revolte, din perspectiva a 3 tineri: Vinz (un evreu), Said (un arab) si Hubert (un boxer negru). 24 de ore incarcate de ura, frica si violenta. Vinz gaseste pistolul si promite ca va ucide un politist daca prietenul lor din spital va muri. De aici vedem pe unde ii poarta soarta pe cei 3 prieteni.

Desi nu are decat 1 ora si jumatate, filmul pare mai lung. Vedem viata lipsita de perspective a celor 3 protagonisti, ceea ce explica, partial, de ce au ajuns cei 3 asa cum sunt. Alternanta cadre largi/scene de interior ajuta spectatorul sa-i inteleaga mai bine pe protagonisti. Foarte des nu ai senzatia ca te uiti la ei din perspectiva spectatorului, ci a unuia care sta mai in spate in scena cu pricina.

Mesajul filmului e, de asemenea, simplu (dar dureros) si e concentrat (in opinia mea) intr-o discutie intre Hubert si Vinz:

“Si tu étais allé  l’ecole, tu saurais que la haine… la haine attire la haine!”

“J’ai pas été à l’ecole.  Tu sais ce que la rue m’a appris?  Si tu donnés ta joue, tu te fais niquer ta mère!”

Desi filmul este (repet) simplut si n-are un subiect iesit din comun, te face sa te gandesti dupa ce-l vizionezi. Il recomand celor care cauta un film “diferit”.

 

Al doilea film l-am vizionat pentru ca Banlieu 13 mi-a placut. Desi are acelasi scenarist (Luc Besson) si ii pastreaza pe cei doi protagonisti, jucati de fondatorul parkourului (David Belle) si de traceurul Cyrill Raffaelli, Banlieu 13: Ultimatum este doar o plictiseala fasaita. Au vrut sa faca o varianta “upgradata” a b13primului film si a iesit un film de actiune hollywoodian, lipsit de suflet si cu o poveste care te face sa casti.

Colectia de personaje (negative sau nu) este parca luata dintr-un mix al tuturor filmelor proaste “cu batai” din ultimii 30 de ani. A iesit un fel de Expendables mai prost (ceea ce spune ceva despre cat de prost este B13:U). Povestea filmului e atat de reciclata, incat nici nu mai stii unde ai auzit-o ultimele 5 dati. Niste oameni rai vor sa distruga Banlieu 13 pentru a construi un cartier modern, cu zgarie-nori si toate cele. Drept urmare, mituiesc seful unui serviciu secret ca sa provoace o serie de incidente care sa permita evacuarea si distrugerea districtului. Wow. N-am mai auzit chestia asta niciodata! Scenele de parkour sunt mai putine decat in primul si parca aruncate asa “ca sa fie”, scenele de actiune sunt fortate si plictisitoare si per ansamblu, pentru un film “de actiune” – sunt prea putine. Per total, e un film de evitat (daca nu cumva esti fan absolut al parkourului – atunci poate poti sa te uiti la film, dar doar la cele sub 10 minute de parkour). Trailer (daca mai e nevoie) aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s