Cum am ajuns sa citesc Harap-Alb continua

Cumparand un cadou! Harap Alb continua

In fiecare an, la noi in firma se organizeaza asa-numitul Secret Santa. Sa ignoram faptul ca e un obicei imprumutat de la americani, care poate fi enervant in loc sa creeze o “stare de bine” intr-un colectiv. Sa zicem ca ne intelegem bine in firma noastra (suntem si putini si ne stim de ceva ani), noi, colegii, vrem asta, nu ni s-a ordonat “de sus”, deci se accepta.

Ei, de fiecare data trebuie sa-mi storc creierii ca sa iau un cadou interesant, dar care sa nu fie scump. Anul asta a trebuit sa ma lupt si cu intrebarea “ce ii faci cadou unui om care are multe“, deoarece a trebuit sa-i iau cadou unui coleg mai instarit. Dupa ceva timp de gandire, am ajuns la concluzia ca o banda desenata bazata pe cunoscutul basm al lui Ion Creanga trebuie sa fie un cadou interesant pentru un Art Director care are si un copil de aproape 5 ani.

Auzisem de proiect de anul trecut, pentru ca avusesera facebook ads pentru pagina lor de facebook cu destul de mult timp inainte de-a-si lansa primul numar. Desi mi s-a parut interesant, dupa ce au trecut cateva luni de la primul ad si tot nu aparuse vreo data de lansare a primului numar, am uitat de proiectul asta, l-am clasificat drept o alta “idee buna ramasa la stadiul de idee”. Dupa ce au lansat revista, raul era deja facut, perioada de asteptare fara vreo noutate m-a facut sa nu ma mai intereseze deloc.

Bun, cadoul a fost albumul cu primele 4 numere ale revistei, in varianta cu coperti de carton. Acest album corespunde cu povestea lui Harap Alb pe care Ion Creanga ne-a spus-o. Restul numerelor (au mai aparut 4 pana acum) sunt 100% inventate de creatori.  Inainte sa-i dau cadoul, m-am gandit sa-l rasfoiesc un pic.

In primul rand, povestea e foarte misto ilustrata. Trecerea de la basm la banda desenata e destul de bine facuta. Comic-ul pastreaza in mare povestea basmului, doar ca explica puterile speciale ale prietenilor lui Harap Alb intr-un mod mult mai colorat, mai adaptat unei lumi in care americanii ne-au obisnuit de mici cu ideea de supereroi. In principiu, iau un basm romanesc si-l prezinta intr-o varianta americanizata. Si le iese foarte bine.

Revistele nu contin doar povestea principala (a lui Harap-Alb), ci mai adauga si mini-povestiri (de cateva pagini) in care iti descriu evolutia cate unui personaj, sau prezinta vreun alt mit popular romanesc (Dragobetele, de exemplu) in asa fel incat sa implice si personajele din Harap-Alb. Daca ati vazut vreun episod din serialele Grimm sau Once upon a time, ati vedea ca nu sunt singurii oameni care au succes repovestind “modern” niste istorisiri mai vechi. Deci nu sunt 100% originali, dar fac ceva interesant.

In ultimul rand, e posibil sa nu fie o banda desenata chiar pentru copii mici (eu ma gandeam ca ar fi un cadou potrivit SI pentru copilul colegului). Ilustratiile nu sunt porcoase, doar ca femeile sunt reprezentate cam ca in comicsurile americane, cu decolteuri generoase si sani mari. Probabil ca audienta pentru banda asta desenata e mai degraba pentru adolescenti-adulti. Acuma, daca eu as avea un copil, as prefera sa-l las sa vada un decolteu din asta generos decat un film cu cafteala si omoruri, dar discutia asta nu-si are rostul aici.

Pe scurt, este un mod interesant de-a prezenta o poveste foarte cunoscuta, iar eu cu siguranta o sa caut si restul numerelor si, in functie de calitatea povestirilor, probabil ca imi voi face un abonament. Sa sprijinim oamenii creativi cu idei, zic. 🙂

Advertisements

4 Comments

    1. Si eu va multumesc pentru comicsuri. Le-am cumparat pe restul si deja astept numarul urmator! 🙂
      Sper sa va citeasca din ce in ce mai multi, ca sa ajungeti sa scoateti cate 1 revista pe luna sau mai des 🙂

      Like

      1. Asta e si speranta noastra dar pana la aparitii lunare trebuie sa mai creasca numarul cititorilor de banda desenata… care, evident este infim comparativ cu tari ca Franta, Belgia etc dar si comparativ cu tari mai apropiate – Ungaria, Serbia si altele…

        Gratie promovarii, atat a noastra cat si celor care citesc revista, numarul celor care descopera pentru prima data si citesc benzi desenate creste incet dar sigur si pentru asta inca o data iti multumim!

        Like

        1. Din cei 100.000 de fani fb nu se strang suficienti cumparatori de revista?
          Acum 5 ani am discutat cu redactorul-sef al Reader’s Digest, care avea 95.000 abonati atunci, pentru o revista format A5, dar cu mult mai multe pagini decat HAC. Cu o redactie maricica si salarii bunicele (100% legal platite) ieseau la limita profitabilitatii.
          Daca nu sunt toti fanii aia de pe fb si cumparatori si cititori ai HAC, trebuie sa gasiti o cale sa-i transformati in primul rand pe ei in asa ceva. Parerea mea.
          Oricum, mult succes! 🙂

          Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s