Cum ajung romanii sa creada tot felul de tampenii?

Presupunerea mea ar fi ca reusesc asta luandu-si informatiile “de pe net” (de oriunde, inclusiv de pe bloguri ca al meu), fara sa se oboseasca sa le verifice dintr-o sursa stiintifica.

Din pacate, multe dintre site-urile de stiri romanesti propaga mituri si jumatati-de-adevar, impachetandu-le ca “informatii cu valoare stiintifica”. Si media din afara nu e mult mai breaza – de multe ori romanii pur si simplu traduc articole populare de pe Huffington Post sau mai stiu eu ce alt site cu multe vizualizari. Presupun ca “jurnalistii” de genul asta pur si simplu sunt prea lenesi sa faca si o scurta cercetare (fact-check) si cred ca “daca vine de pe un site mare de stiri, probabil c-au facut aia verificarile inainte”.

Exemple de articole de genul asta: Ce se intampla in corpul tau cand inghiti o pastila de paracetamol sau Top 10 alimente care produc cancer. Bineinteles, pot sa dau 100 de linkuri de genul asta.

Sa vedem:

1. Titlul primului articol e mincinos. Nu-ti spune “ce se intampla in corpul tau cand iei un paracetamol”. Doar iti spune ca are si efecte secundare nocive la o anumita doza maxima recomandata. Atat. Nu explica ce sustinea titlul. Practic, nu explica nimic.

Adevarul este ca da, paracetamolul (sau acetaminophen) este hepatotoxic peste o doza maxima de 4 g/24 ore. Adica aproximativ 8 pastile.

Mici cantitati din paracetamol sunt convertite intr-un metabolit toxic. Acest metabolit toxic (NAPQI) se leaga de proteine din Imageceluleleficatului, cauzand distrugeri celulare. Cantitatea de metaboliti toxici produsi si capacitatea ficatului de a-i elimina inainte sa se lege de celule ficatului influenteaza gravitatea distrugerilor. Acetilcisteina (daca e administrata la timp) este utila in cazul ingestiei unei cantitati prea mari de paracetamol, putand salva ficatul printr-un proces mai complicat. In cazul unui pacient cu functia hepatica alterata (alcoolic, suferind de hepatita/cancer), riscul de supradoza creste.

1.1. Nu stiu cat de multi tampiti sunt pe lumea asta care ar lua 8 pastile de paracetamol in 24 ore (asta in conditiile in care toxicitatea lui este cunoscuta de mult si farmacistii chiar insista sa-ti te avertizeze sa nu iei prea mult). 1.2. Exista totusi un numar de morti in fiecare an la nivel mondial din cauza supradozajului cu paracetamol (deci nu din cauza folosirii lui in dozele recomandate). Cu toate acestea, paracetamolul este in continuare unul dintre cele mai sigure medicamente antipiretice si analgezice. Pentru a pune lucrurile in perspectiva: se estimeaza ca in SUA mor anual undeva intre 150 si 450 de oameni din cauza supradozelor cu paracetamol (singur sau in combinatii), dar in fiecare saptamana se folosesc minim 50 milioane de pastile de paracetamol.  1.3. Alte AINS (anti-inflamatoare nesteroidiene) au riscuri atasate mai mari (sangerari stomacale, care pot duce la complicatii periculoase) si un numar mai mare de morti anuale atribuite lor. 4. Mai multe informatii aici (un articol semnat de un doctor).

De ce ma enerveaza articole de genul asta? Pentru ca maica-mea (si alti oameni, inclusiv pacienti intalniti prin spital) refuza sa ia paracetamol, pentru ca a “citit ea ca e toxic pentru noi“.

  1. Al doilea articol face parte dintr-o serie fara sfarsit de articole de genul “alimentul X cauzeaza cancer” si “alimentul Y te protejeaza de cancer”. Majoritatea absoluta a lor n-au absolut nici o sursa stiintifica citata. Cercetarile in domeniul asta sunt scumpe si dificil de dus la final (e relativ greu sa demonstrezi ca un aliment anume incetineste sau opreste total carcinogeneza). Deci majoritatea articolelor se bazeaza pe citatii lipsa “se stie ca…” sau “oamenii de stiinta au descoperit ca…” (fara sa se ofere numele vreunui studiu sau om de stiinta care chiar a facut un asemenea studiu). Daca exista studii reale, de cele mai multe ori au o esantionare suspecta (foarte putine cazuri, detalii lipsa) sau pur si simplu sunt gresite. Detalii aici.

Cel mai faimos exemplu in privinta asta e cel al francezilor care au “demonstrat ca alimentele modificate genetic cauzeaza cancer“(studiul e in link). Cum au facut asta:

• folosind o rasa de soareci care sunt genetic predispusi la tumori

• esantioanele folosite au fost bizar impartite (doar 20 soareci “sanatosi” in grupul de control vs. 80 in grupul “de expunere” la OMG)

• datele prezentate au fost coafate ca sa arate concluzia dorita, deoarece daca verifici informatiile furnizate, unii dintre soarecii care au mancat OMG erau de fapt mai sanatosi decat cei “de control”

• lipsa unor teste statistice standard;

• Multe alte erori de procedura stiintifica, ce invalideaza fiecare in parte rezultatul final. Mai multe detalii aici.

Image

Revenind la articolul romanesc. Trei tampenii 100% false din el 

sunt urmatoarele: zaharul cauzeaza cancer; aspartamul cauzeaza cancer; dulciurile coapte cauzeaza cancer, deoarece contin acrilamida. 

Zaharul nu cauzeaza cancerul, e un mit absurd.

Aspartamul e periculos pentru cei care sufera de o boala rara (fenilketonurie). In rest, atata timp cat e consumat cu moderatie, e ok.

Nu exista O LEGATURA DEMONSTRABILA intre acrilamidele din mancare si carcinogeneza la oameni. Este posibil carcinogen, in anumite concentratii si in anumite conditii, dar nu neaparat cel gasit in cantitati scazute in mancarurile coapte. Lipsesc dovezile!

De ce ma enerveaza articolele de genul asta? Pentru ca ajungi sa fii inconjurat de oameni care cred ca orice mananca poate cauza cancer. Numai eu stiu cat m-am luptat cu mama ca sa-i dea de mancare tatalui meu anumite feluri de mancare. Citise ea ca alea “hranesc tumora”, deci nu trebuia hranit pacientul cu asa ceva… Saracul tata, nici macar n-a apucat sa se bucure de ultimul an din viata, a trait cu o gramada de limitari si diete care mai de care mai absurde si mai inutile.

 

La asta adaugi si nenumaratele bloguri si site-ulete mai mici sau mai mari care filtreaza informatii “cunoscute” intr-un fel sau altul, pentru a le iesi un articol mai “interesant” si gata. Avem dezinformare prin supra-informare.

Tin minte un articolas al unui roman vegan-si-mandru-de-asta (nu dau link, n-are sens sa-i fac trafic), articolas cu cateva sute de comentarii, in care isi expunea el motivele pentru care nu consuma carne. Vreo 15-20 de motive. Unul mai tampit ca altul.

Cel mai tare motiv era “nu consum carne pentru ca animalele secreta adrenalina chiar inainte sa moara, din cauza faptului ca sunt ucise intr-un mod brutal. Adrenalina ajunge imediat in toate tesuturile vascularizate, deci in special in carne. Adrenalina cauzeaza furie si are diferite efecte nocive asupra sistemului nervos, deci nu vreau sa ma otravesc cu carne-infestata-cu-adrenalina“. Insiruirea asta de fraze e atat de plina de erori stiintifice incat mi-e rusine si pentru ca am reprodus-o.

Cea mai mare este referinta la disponibilitatea adrenalinei in carne dupa moartea animalului. Adrenalina are un timp de injumatatire de 2 minute. In principiu, pentru a manca niste carne cu adrenalina in ea, ar trebui sa mananci carnea cruda fix imediat ce animalul a fost omorat in mod violent. Asta ca sa nu vorbim de faptul ca adrenalina n-ar supravietui trecerii prin mediul acid al stomacului. Sa nu vorbim de faptul ca ar trebui sa mananci carne dintr-un animal imens pentru ca adrenalina din 300 g de carne luata din el sa fie (teoretic) suficient de multa incat sa aiba vreun efect asupra unui om (asta daca s-ar gasi vreun mod in care adrenalina ar trece prin stomac si n-ar fi descompusa).

 

Advertisements

21 Comments

  1. La un moment dat am citit si eu o lista cu vreo 20 de motive pentru care oamenii nu sunt carnivori (din pacate, nu mai gasesc articolul). Poate si pentru ca eu incerc sa mananc cat mai rar spre deloc, mi s-a parut ca cele mai multe explicatii aveau sens. In acelasi timp, imi dau seama ca cine e amator de carne va dezaproba cele mai multe argumente.

    In principiu, zaharul prea mult bine nu face, pentru ca e un aliment rafinat industrial. Privind insa lucrurile un pic mai de sus, intreaga alimentatie actuala e anormala. Un exemplu:

    Vad zilele trecute o emisiune cu un nume gen “cumparatorul istet”, unde un nene merge cu indivizi oarecare prin supermarket si evalueaza alimentele din cosul lor. Ajunge la capitoul paine si incepe sa enumere E-urile de pe etichete. Ceea ce nu stia omul nostru e ca painea pe care o mananca marea majoritate a populatiei nu e de fapt paine. Painea s-a facut mii de ani doar cu faina, apa si sare. Da, fara drojdie. Da, creste fara drojdie, daca folosesti un amestec de apa si faina numita “maia” (levain (fr.) ori sourdough starter (eng).) Chestia interesanta e ca daca faci o paine cu drojdie, care creste in 2-3 ore, mananci un amestec de faina si apa ce nu are nici pe departe beneficiile painii facute cu maia, care dospeste mult mai multe ore, oferind timp fainii sa fermenteze si sa proceseze natural componentele sale. De ce se foloseste totusi drojdia de vreo suta si ceva de ani ? Din comoditatea brutarilor. Insa painea cu maia, pe langa gustul fenomenal, este si mult mai usor digerabila, glutenul e partial deja procesat, painea se mentine mancabila mult mai mult timp.

    Si am vorbit doar de paine, aliment de baza. Daca te-am facut curios, poti incerca o brutarie din Bucuresti (esti norocos sa fii bucuresteam, nu sunt prea multe brutarii prin tara care sa mai faca asemenea paine): se numeste Tartelier, insa, din pacate, momentan e inchisa, pentru ca oamenii sunt in proces de gasire a unui nou sediu. Atentie insa, cale de intoarcere la painea cu drojdie nu mai e 🙂

    Pana la urma, despre asta e vorba: alimentatia actuala a deviat atat de mult de la ce ar trebui sa fie, incat a discuta despre zahar, carne provenind din animale indopate cu hormoni de crestere sau alte substante ce nu existau pana la industrializare e pur si simplu degeaba. Traim in era in care pana si iaurtul, unul din cel mai usor de realizat alimente, e cumparat de la supermarket iar copii sunt hraniti cu Danonino.

    Like

    1. Nu “dezaprobam argumentele” alea din cauza ca n-am ce face si ma iau de vegetarieni sau vegani. Treaba lor ce fac si cu ce se hranesc. Doar ca Gigel-vegan cel cu lista faimoasa avea niste argumente gresite dpdv stiintific, care doar “sunau” bine daca nu stiai despre ce vorbea el. Dpdv fiziologic/stiintific, tin minte ca 75% din argumentele lui erau gresite.

      Zaharul nu face nici un rau “din cauza ca e rafinat industrial”. Zaharul este format din molecule legate covalent (adica dizaharide) de fructoza si glucoza. Denumirea acestei dizaharide specifica este sucroza (sau zaharoza). Mierea e de asemenea formata din fructoza si glucoza. Din punctul de vedere al organismului nostru, e acelasi lucru daca mananci zahar ultra-mega-procesat sau miere luata de la albine hranite cu nectar din florile cele mai rare de pe lumea asta. Tot la fel se vor digera. Enzima sucraza (secretata de duodenul nostru) va cataliza reactia de hidroliza a zaharozei in monozaharidele constituente, care apoi vor fi absorbite in circulatia sanguina (prin celulele vililor intestinali).

      Problemele apar atunci cand obtii prea multe calorii dintr-o cantitate prea mica de mancare. Adica fraza corecta e “prea mult zahar nu face bine”, nu “zaharul prea mult bine nu face”. Un om sanatos poate manca linistit zahar dimineata, la pranz si seara, atata timp cat o face cu moderatie. Problemele apar de la dezechilibrele alimentare (prea multe calorii fata de necesar), nu de la “procesare”.
      Vezi informatii aici: http://ajcn.nutrition.org/content/78/4/893S.full
      Si cu siguranta ZAHARUL NU PRODUCE CANCER (problema mea din articol). 🙂

      1. Maiaua ESTE tot o drojdie (mai precis, un lactobacil + 1/2 fungi, unul din aceeasi familie cu S. Cerevisiae – din drojdia normala). Efectul lor asupra aluatului e asemanator – descompun o parte din zaharurile fermentabile in CO2 + alcool. Tot drojdiile descompun si o parte importanta a fitatilor din grane, vinovati de deficiente de minerale (Zn, Mg, Ca, Fe).
      2. Odata intrate in cuptor, majoritatea fungilor mor la 100 si ceva de grade (painea e coapta la 180, de regula). Deci efectul benefic apare doar in perioada de dospire.
      3. Drojdia a fost folosita in paine inca de pe vremea egiptenilor. Vezi (si) aici: http://www.aeraweb.org/lost-city-project/feeding-pyramid-workers/ Nu era drojdia brutarului (nu era formata predominant numai din S. Cerevisiae), dar era “drojdie” si era in paine.
      4. Drojdia brutarilor normala (cu S. Cerevisiae) e folosita predominant din cauza ca se obtinea la fermentarea berii, deci era usor disponibila in cantitati industriale SI pentru ca painea facuta cu aceasta drojdie nu e usor amaruie, NU neaparat din comoditate. 🙂
      5. Nu zic ca painea facuta cu maia nu e “sanatoasa”, poate chiar mai sanatoasa, doar zic ca painea cu drojdie normala nu e neaparat “proasta” sau nehranitoare – atata timp cat e consumata cu moderatie si resstul ingredientelor sunt cat de cat ok.
      6. In general chiar sunt atent la ingredientele painii pe care o cumpar si incerc sa iau din alea cu ingrediente cat mai simple (apa, sare, faina, drojdie si eventual zahar, seminte). 🙂

      Altfel, chiar imi place sa mananc o paine gustoasa. I-am adaugat pe tartelier in bookmarks si o sa cumpar paine de la ei cand si-or redeschide magazinul (mai ales ca la Domenii n-ar fi departe de unde locuiesc). Poate devin client fidel 🙂

      Si da, alimentatia actuala a deviat mult de la normal in numele productie de masa si a profitului. Carnea, preparatele din carne, lactatele si multe alte produse au multe porcarii adaugate, capabile sa ne faca rau. E dificil sa alegi in ziua de azi niste alimente gustoase si (macar) relativ sanatoase.

      Like

      1. Exista multe prejudecati legate de paine si poate ca e normal sa fie asa din moment ce a trecut atat de mult timp de cand painea a devenit un produs industrial. Problema e ca progresele societatii noastre au fost impuse de un singur lucru: goana dupa profit.

        S-o luam deci mai pe indelete:
        1) Maiaua contine acid acetic, lactobacili (ce produc acid lactic) si drojdie salbatica. Efectul o fi asemanator, dar rezultatul e foarte diferit. Cel mai important, permite fainii sa fermenteze lent. E adevarat, daca folosesti o cantitate mai mica de drojdie comerciala, incetinesti dospirea aluatului, insa rezultatul nu e acelasi (nici ca gust, nici ca procese). CO2ul si alcoolul sunt cele mai evidente rezultate, insa sunt altele mult mai subtile si complexe, nu e loc aici pentru povesti mai lungi, dar e plin internetul de studii.
        2) Da, drojdiile de orice fel mor la vreo 60 grade, dar nu-i bai, drojdia din maia si-a facut treaba, poate sa moara linistita. Si paine buna se face la cel putin 225 grade. Painea din comert se poate sa mearga coapta si la 180, tot din ratiuni economice (cele mai multe paini din comert nu sunt coapte suficient, si par coapte pentru ca sunt unse inainte de a intra in cuptor, culoarea maronie nu e datorita caramelizarii zaharurilor din coaja – asta pentru ca ele cam lipsesc, pentru ca dospirea a fost prea scurta.
        3) O fi fost folosita drojdia din bere, dar nu asta a fost metoda predominanta. Gandeste-te cat de putini oameni aveau acces la drojdie din bere pana acum vreo 150 de ani. Drojdia poate fi folosita in combinatie cu maiaua (si e folosita), grabind procesul.
        4) Drojdia de bere nu era chiar asa de accesibila, a devenit abia cand s-a dezvoltat industria producatoare. Si culmea, nici atunci nu era chiar atat de accesibila, fiind destul de scumpa inainte de 1900.
        Painea cu maia nu e usor amaruie, ci usor acrisoara. Dar e un mod foarte simplist de a caracteriza gustul, care e foarte complex. Si crede-ma, timpul a fost motivul pentru care s-a adoptat drojdia, nicidecum gustul (si nu o spun eu, ci o spun chiar brutarii). De fapt gustul a fost compromisul, pentru ca paine cu drojdie nu prea are gust, prin comparatie. Brutarii ce foloseau maiaua trebuiau sa inceapa programul la 2-3 noaptea (unii brutari artizani inca au programul asta). Brutarul “modern” are painea gata in 3 ore, deci nu trebuie sa se trezeasca cu noaptea in cap. In plus, e mult mai greu sa produci multa paine cand ea dospeste cel putin 6 ore in loc de 2.
        5) Din pacate, painea cu drojdie e nesanatoasa pentru ca mananci o faina care nu a apucat sa fermenteze suficient. Mie mi se pare fascinant ca fermentarea fainii e unul din cele mai complexe fenomene din bucatarie, desi ingredientele sunt atat de simple. Sunt multe de spus dar e mai “sanatos” studiul individual si renuntarea la prejudecati. Oricum, pana nu gusti, nu vei fi curios sa afli de unde vine aroma. Multe paini cu maia devin cu adevarat bune dupa 2-3 zile. O paine cu drojdie e buna de aruncat dupa 3 zile (daca nu contine conservanti).
        6) In principiu, degeaba citesti eticheta: painea artizanala, cu maia, nu poate fi produsa in regim de supermarket deci nu o vom gasi decat extrem de greu. Ideal, eticheta nu ar trebui sa contina decat “faina, apa, sare” (eventual seminte, fulgi de cereale sau spartura de cereale) si, cel mai important, timpul cat a durat dospirea ei. The longer, the better *
        7) Sa-ti mai zic ca gusturile noastre pentru painea alba fac sa aruncam partea cea mai hranitoare din grau, adica germenele si taratele ? Cea mai mare parte a mineralelor si vitaminelor acolo se afla. Iar faina integrala e greu de gasit in magazine (faina neagra nu e faina integrala) tot din ratiuni economice: germenele devine destul de repede ranced, deci faina trebuie vanduta repede, nu are voie sa stea cu lunile pe raft. Si atunci, se vinde mai ales faina alba. Culmea e ca desi painea integrala nu e (neaparat) cea mai buna paine, cea intermediara (20-30% faina integrala) poate fi mult mai buna decat cea alba.

        Si eu aveam o paine pe care o cumparam pana sa descopar painea cu maia. Mi se parea foarte buna, insa acum nu as mai manca-o nici daca as primi-o gratis.
        * De departe cea mai buna paine pe care am mancat-o vreodata e o varianta de ciabata cu maia, care se face in 40 de ore, din care vreo 36 e fermentare la rece (frigider). Cele mai bune retete asta au in comun: o fermentare foarte lenta, de obicei la rece, si maiaua. Dar ce brutar mai e atat de nebun sa astepte atat de mult pana poate sa vanda painea ? Si la ce pret ?

        Ar mai fi ceva: lucrul cu drojdie e foarte usor, nu mai ai nevoie de brutari in adevaratul sens al cuvantului. Pentru a face o paine precum cele din supermarket nu trebuie sa stii decat sa folosesti un cantar, deci stagiul de pregatire poate dura si o singura zi.

        Like

        1. Pe tema drojdiei putem discuta la nesfarsit. 🙂

          1, 2 – corect.
          3 – metoda predominanta pana la inceputul sec. XIX e greu de demonstrat (nu e stiinta exacta, nu exista decat relatari disparate). Nici nu e foarte relevant.
          4. Scuze pentru confuzia amaruie/acrisoara. Drojdia de bere a fost accesibila dintotdeauna in zonele producatoare de bere/vin. Practic, cu cat a evoluat cantitativ industria berii, cu atat a crescut si cantitatea de drojdie disponibila. Dar da, pana la mijlocul sec. XIX, nu era disponibila in mod industrial, pentru ca nu existau alte metode de producere.
          5. Painea moderna nu e nesanatoasa din cauza drojdiei. Realizezi ca, logic vorbind, daca era un produs nesanatos, data fiind omniprezenta sa in alimentatia mondiala, ar fi fost etichetat asa la nivel mondial de minim 60 de ani (din anii ’50 a inceput “moda” cercetarilor stiintifice pe orice tema). Daca ai vreun studiu care demonstreaza faptul ca e un aliment 100% nesanatos fix din cauza drojdiei brutarului, arata-mi-l si mie.
          Altfel, in teorie, painea e un aliment format predominant din carbohidrati. Orice exces nu e neaparat recomandat. Tipul de cereale folosit si gradul de procesare al lor in faina sunt importante pentru produsul finit: valoarea sa nutritiva si efectele negative asupra metabolismului uman (deci capacitatea sa de a deveni “nesanatos”). Dar consumata cu moderatie, intr-o alimentatie variata, painea cu drojdie nu te va imbolnavi.
          6. Plauzibil 🙂
          7. Corect. Gusturile ne sunt dictate si de goana dupa profit a procesatorilor de grau.

          Da, o paine facuta cu o faina doar partial procesata dintr-o o combinatie de cereale e mai buna. Mai nutritiva. Mai sanatoasa. Gustul… nu-l discut, e o chestie prea personala.

          Si da, repet: accept faptul ca o paine facuta cu maia in loc de drojdie normala e mai sanatoasa. Pare plauzibil.

          Si la final: tu ai timp sa-ti faci singur painea? Ti-ai luat un aparat din ala electric sau chiar stai si-ti faci coca seara si o coci dimineata?
          Mama si soacra mea mai fac paine in casa din cand in cand. Multicereale, tarate, seminte, coca dospita minim 8 ore. Dar eu nu ma vad avand atata rabdare 🙂 Prefer s-o cumpar (10-12 lei nu ar fi asa de mult, atata timp cat e ceva gustos).

          Like

          1. Da, putem discuta mult despre drojdie sau maia, dar internetul nu ajuta tot timpul, pentru ca nu te duce tot timpul unde trebuie:
            http://www.thefreshloaf.com/node/10375/lactic-acid-fermentation-sourdough

            Uite, eu prefer sa o iau logic: daca ai o metoda naturala, simpla, de a face o paine, de ce sa o complici, din moment de rezultatul nu e la fel de spectaculor, fie chiar si doar din punct de vedere al gustului. Eu unul sunt convins ca drojdia (de bere sau vin) nu a fost folosita atat de mult, pentru ca erau vremuri cand timpul nu curgea atat de repede, prin urmare grabitul procesului nu era necesar.

            Cand spun ca painea cu drojdie e nesanatoasa nu spun ca e toxica, ci ca e un aliment incomplet, sec, cu putine beneficii (carbohidrati si cam atat). Spun doar ca fermentarea rapida, cu drojdie, nu lasa timp fainii sa-si faca treaba. Si nici fermentarea lenta, tot cu drojdie, nu duce la acelasi rezultat.

            Nu am masina de facut paine, nu cred ca ai cum sa faci o paine buna cu asa ceva pentru ca nu poti controla prea mult procesul (ok, mai buna decat cea din comert, mai sanatoasa – daca stii ce faina folosesti – poate fi). Fac la cuptor, pe o piatra de granit – un fel de paine pe vatra. Se gaseste timp: fie fac cum zici tu, de vineri seara pe sambata dimineata, fie pierd cateva minute dimineata si coc seara, pe la 10-11, fie fac aluatul seara si coc a doua seara, pe la 9. In principiu, orice reteta poate fi adaptata ca sa se muleze pe programul fiecaruia. E mai mult un test de rabdare, pentru ca mult timp nu ia, am calculat ca dureaza vreo 30 de minute maxim sa faci 2 paini (scazand coptul, evident), insumand toate operatiunile, incluzand framantatul. Si eu am mancat multa vreme paine facuta de maica-mea, insa niciodata nu mi-a placut prea mult, mi se parea mai buna cea din comert (si credeam ca sunt eu mai mofturos). Acum nu imi place nici cea facuta de ea, nici cea din comert, insa am realizat ca nu eram mofturos, era loc de mai bine 🙂

            Like

            1. Cool, in sfarsit un articol cu ceva stiinta in spate, nu “it is known from ancient times that…”. Mi-ai dat ceva de citit pentru pauza de pranz 🙂 Mersi!
              Trebuie sa recunosc ca si logica ta e corecta. Oricum as “da-o”, drojdia brutarului grabeste procesul. Atata timp cat n-ai ideea de profit in spate, n-ai motive foarte mari de-a te grabi. Deci da, ai dreptate.
              Corect intr-o mare masura. Aici trebuie sa mai citesc si articolul pe care mi l-ai dat si sa mai fac cercetari pe baza lui.

              Din ce inteleg, un pic de vointa trebuie sa existe, ca timp se gaseste (si nu ar fi nevoie de asa mult). Tare.
              A, mai am o intrebare: nu ti se strica painea? Eu si sotia mancam o paine de 600g cam in 3-4 zile (poate si mai mult). Orice paine facuta in casa am mancat pana acum n-a tinut mai mult de 2-3 zile, oricum as fi pastrat-o. Ori se usca, ori incepea sa faca un fel de ciuperca pe mijlocul painii. Daca as face 2 paini, s-ar strica 1 pana sa ajung s-o mananc.

              Like

        1. Al doilea articol e foarte bun. S-a chinuit ceva sa-l scrie si s-o faca si fara sa renunte la detalii.

          Discutia incepuse de la “zaharul cauzeaza cancer”. O concluzie gresita, bazata, probabil pe interpretarea efectului Warburg.
          Asta nu inseamna ca zaharul in sine poate fi consumat in orice cantitate, fara nici o teama.

          Se pare ca demonizarea grasimilor, inceputa in anii ’70-’80 – considerate baza tuturor rautatilor (boli cardiovasculare, digestive, metabolice samd) a fost bazata pe concluzii gresite. Adica grasimile alimentare (in cantitati acceptabile, desigur) sunt necesare in dieta – mai putin pentru cei care deja au restrictii medicale pentru ele.

          Pe de alta parte, exista mai multe voci care spun ca o mare parte din bolile secolului asta se datoreaza cantitatii imense de zahar pe care o mananca omul modern.
          Atentie, e o chestie de cantitate, nu merita demonizat zaharul acum.
          Daca stai sa te gandesti, zaharul e prea prezent in mancarea moderna. Sosuri, paine (!), lactate low-fat (inclusiv iaurturile) si multe altele sunt in ziua de azi pline de zahar.

          Pe scurt: nimic nu e simplu cand vorbesti despre ce e “rau pentru sanatate”. 🙂

          Like

          1. Am vazut si eu in urma cu cateva luni o coperta a “TIME“, (articolul complet nu l-am putut citi). Nu stiu ce cantitate e considerata acceptabila, dar am inceput sa nu ma mai ingrijoreze atat de mult ca sotia si cu mine cumparam cam prea multe pachete de unt pentru tarte sau alte produse de patiserie 🙂

            Am vizionat un documentar in care se vorbea de momentul in care grasimile au inceput sa fie luate la ochi de catre medici si nutritionisti. Si se spunea ca dupa ce alimentele cu eticheta “low fat” au inceput sa fie cautate, trebuie sa fie folosit ceva pentru a da totusi gust. Si acel ceva a fost zaharul.

            O cola de 330ml are peste 35g de zahar, adica maximul admis zilnic. Eu unul nu cumpar iaurturi dulci (si nici sucuri, decat foarte rar). Partea proasta e ca multe produse nu contin neaparat zahar, ci indulcitori.

            Like

            1. Eu ma intreb de ceva vreme daca zaharul a inceput sa fie adaugat in toate alimentele pentru a da gust in locul grasimilor eliminate sau pentru ca si-au dat seama producatorii de faptul ca da un fel de dependenta, pe care o pot exploata pentru a vinde mai multe produse.

              Sa te uiti pe eticheta unui iaurt low-fat, sa vezi cate g de zaharuri are. Din ala fara fructe, la care nu te-ai astepta sa aiba nimic adaugat. 😉

              Am citit de curand un articol semi-amuzant despre experimentul unui jurnalist cu o dieta high-fat, low-carb “for science”. La mijloc zice un pic si despre dr. Keys si cruciada anti-grasimi.
              Oricum, in tot articolul nu mentioneaza un lucru important pentru orice dieta: daca odata cu noile obiceiuri culinare si-a schimbat si timpul total de activitati fizice.

              Pe scurt, eu cred ca, atata timp cat nu esti bolnav de ceva, cel mai bun regim este unul in care mananci zilnic cat de cat (la) 3 mese principale, legume si fructe pe cat posibil, ceva lactate (preferabil fermentate) si te feresti de excese (dar mai ales la dulciuri). Pentru mine, fiind pofticios pentru dulciuri, doar ultima parte e mai dificil de tinut. 🙂
              Dar se rezolva.

              Oricum, cu frici din astea “mananci X faci cancer” sau cu simplificari de genul “mananci Y si iti trece cancerul” cred ca se face mult rau in ziua de azi.

              Like

              1. Sincer, nu am vazut pana acum zahar in iaurturile fara fructe (ce-i drept, nu iau low-fat), dar am sa ma uit, m-ai facut curios (de obicei ma uitam sa nu contina lapte praf). Partea buna e ca iaurt se poate face extrem de simplu acasa.

                Pe mine ma enerveaza alta atitudine: cum ca nu poti cumpara produse fara e-uri, prin urmare nu merita sa mai citesti etichetele. Si e o prostie, pentru ca sunt destule produse fara ele, si nu-s neaparat mai scumpe.

                Like

                1. In principiu, un iaurt low-fat teoretic mai bun (sa zicem Andechser sau alte produse de la raionul “bio”) are doar o țâră (cateva g) mai multe zaharuri/borcanel fata de unul normal. Dar are.
                  La unul din ala low-fat si de baut si ieftin… diferenta e ceva mai mare. Acuma, e adevarat, nu sunt 50 g in plus la un borcanel de 200 g.
                  Dar majoritatea oamenilor care mananca chestiile alea “low-fat” cred ca sunt automat si sanatoase. Sau “mai sanatoase” decat cele normale.

                  Cand ai 5-10 g de zaharuri in plus si 3 g de grasimi saturate in minus la 100 g de produs, eu as presupune ca rezultatul final e unul mai putin sanatos.

                  Like

                  1. Am trecut aseara printr-un supermarket si m-am uitat pe la iaurturi. E adevarat ca toate iaurturile au specificate la “informatii nutritionale” si “Glucide din care zaharuri ~ 4g/100ml”, dar nu pare sa fie zahar adaugat in procesul de productie. Da, cele dulci sau cu fructe contin in lista de ingrediente si zaharul, care e evident, adaugat.

                    Like

                    1. Da, glucidele alea sunt majoritar glucoza si galactoza – obtinute prin fermentarea lactozei de catre bacteriile care fermenteaza laptele, transformandu-l in iaurt.
                      Acuma, asa cum scrie si in articolul ala, pentru organismul uman, glucoza e glucoza, nu conteaza ca vine din zahar sau din lapte sau din cuburi de glucoza de pe vremea lui Ceausescu.

                      Nu despre asta vorbeam, oricum. Unii producatori de iaurturi low-fat folosesc lapte praf sau pur si simplu zahar pentru a pastra gustul iaurtului low-fat. Adica ma refeream specific la cele low-fat (0,1% grasime), nu la cele normale. Tin minte ca vazusem mai multe iaurturi de genul asta acum catva timp, cand vroiam sa-mi verific teoria asta.
                      Recunosc, a trecut ceva vreme, poate ce am vazut eu s-a distorsionat in timp. La pranz ma duc in expeditie la raionul de iaurturi, sa vad daca sunt tampit sau nu 🙂

                      Like

                    2. Ok, am fost la pranz intr-un supermarket si m-am holbat vreo 10 minute la toate iaurturile de acolo.
                      Am gasit doar 1 iaurt cu lapte praf reconstituit adaugat, restul erau doar din lapte + proteine din lapte + culturi selectionate de bacterii.
                      Zaharurile variau intre 3 si 4 si ceva g/100 g si unii producatori le numeau doar “lactoza”, ceea ce pare un pic bizar, deoarece procesul de producere al iaurtului ar trebui sa distruga lactoza in constituenti (galactoza + glucoza).
                      Si nu era o diferenta majora (nimic mai mare de 1 g) intre iaurturile low-fat si cele normale.
                      Deci am gresit in ce am zis mai sus.

                      Teoria mea era bazata pe o vizita de genul asta de acum mai multi ani (inainte de 2010) intr-un supermarket, dupa ce citisem un articol de genul asta (NU asta, dar ceva asemanator, de acum multi ani)

                      Acuma, una din 3 e posibila:
                      – ori am vazut eu acum ceva ani total aiurea ceva (cel mai probabil)
                      – ori au schimbat un pic metoda de productie pentru iaurturi producatorii romani (putin probabil) sau nu au aplicat aceasta metoda si in Romania
                      – ori oi fi gasit eu o valoare a zaharurilor la cine stie ce iaurt dubios si de acolo mi-am confirmat eu GRESIT credinta ca toate iaurturile low-fat ar fi fost high(er)-carb.

                      Acuma, cele cu fructe sau cereale si fructe au intr-adevar intre 10 si 15 g de zahar/100 g. Asta devine sesizabil. Dar nu vorbeam despre ele, oricum.

                      Scuze pentru greseala.:)

                      Like

                    3. Nu-i bai 🙂
                      Acuma, low-fat nu inseamna ca acel iaurt nu poate avea zahar adaugat. Deh, e low-fat, nu low-sugar (de aici nevoia de a citi ingredientele si poate si informatiile nutritionale).

                      In principiu, daca avem o alimentatie care sa cuprinda cat mai multe alimente integrale si putin procesate (chiar si laptele, ma indoiesc ca te poti ingrasa prea mult de la laptele integral), n-ar trebui sa ne facem prea multe griji.

                      Ca tot veni vorba de zahar: printre cele mai bune paini pe care le-am mancat se numara cea integrala de grau. Coaja ei e dulce, desi nu contine zahar adaugat. Meritul e insa si al graului (fainii), nu orice faina integrala e buna. Am intrebat-o pe bunica-mea daca manca in copilarie paine integrala (acum face doar cu faina alba) si mi-a zis acelasi lucru, ca din cate tine minte, taratea facea coaja dulceaga.

                      Like

                    4. Faptul ca pana si in Romania, in mediul rural standard, au ajuns oamenii sa gateasca doar cu faina 000 e destul de bizar. Si trist.
                      Am 2 “seturi” de rude in mediul rural, in comune care sunt la sub 30 km de un oras maricel. Unii dintre ei nu au WC si canalizare in casa, dar au cablu, televizor imens si, in afara de oua, branzeturi si carne, isi fac cumparaturile la supermarket (inclusiv pentru paine, cateodata). O fi si asta un progres.

                      Dar au renuntat prea usor la anumite aspecte utile ale traitului la tara pentru “comoditate”.
                      Fara sa obtina toate avantajele vietii moderne (i.e. canalizare).

                      Like

                    5. Ce-i drept, faina integrala sau intermediara e cam greu de obtinut la tara, aparent morarii nu prea vor sa dea asa ceva (spun ei ca intregul mecanism al morii e construit pentru a cerne automat faina). Nu cred ca o fi chiar asa si am auzit ca mai nou au inceput (unii) sa ofere si faina integrala (dar cererea e mica). De grau, ca secara nu prea am auzit sa cultive nimeni pe la noi (si e pacat, gustul e foarte bun, mai aromat decat graul, si planta e mai putin pretentioasa: la inceput se credea ca secara e buruiana, nu cereala, pentru ca era prea incapatinata sa creasca in condiitii proaste, de asta e atat de populara in tarile cu clime mai reci).

                      Pe mine ma socheaza cand vad iarna batrane din satele inzapezite cum se planga reporterilor ca nu mai au cum ajunge la magazin sa cumpere paine. Si bunica-mea mai cumpara uneori, dar de multe ori iarna mai face cate o paine in soba, dupa ce arde focul. De ce le-o fi asa de greu batranelor sa faca o paine singure, nu stiu, ca focul sigur il fac. Posibil sa nu stie de drojdia uscata, care tine multa vreme, iar fiindca cea proaspata nu tine mai mult de o luna-doua, probabil cred ca nu au alternativa. A, si mai e o chestie: batranii de pe la noi au dantura proasta si paine din comert e foarte pufoasa, deci mai usor de mestecat (nu ca nu se poate face si acasa aproape la fel de pufoasa).

                      Like

                    6. Si uite asa se pierd usor putinele obiceuri sanatoase pe care le mai aveau unii romani.

                      E interesant ciclul asta de modernizare – esti invatat ca obiceiurile vechi nu sunt bune – apoi redescoperire a unor lucruri care de fapt erau bune – reinvatare – evolutie – reinvatare.

                      Like

                    7. Modernizare, in sensul de fata, nu inseamna decat sa devii membru al castei consumeriste, care cumpara tot ce consuma si munceste (uneori) pe rupte ca sa isi permita acest lucru.
                      Partea proasta e ca noi romanii, fiind un pic defazati de restul Europei, suntem abia in faza in care acceptam relativ usor “noul”. Mai avem pana la reacceptarea “vechiului”.

                      Like

  2. Vointa trebuie mai ales pentru cei care au facut multa vreme paine cu drojdie, pentru ca poate fi un pic frustrant sa mananci din paine dupa atat de mult timp, in loc sa o ai gata in cateva ore. Eu consider ca merita asteptarea, altii care au gustat spun ca nu are rost bataia de cap (eu cred ca-s doar lenesi si comozi). Pentru mine, care nu sunt cel mai organizat om din lume, e uneori stresant pentru ca imi dau seama ca riscam sa ramanem fara paine si trebuie sa estimez din timp (cu o zi, doua inainte). Dar exista solutii: painea asta se poate congela (dupa ce s-a racit) in pungi inchise ermetic (acele pungi cu zip) si dupa decongelare gustul si mirosul sunt aceleasi. Am mancat acum vreo saptamana un colt dintr-o paine care fusese congelata, decongelata si statuse apoi invelita in prosop mai bine de 3 zile. Ei, coltul ala de paine asa zisa “veche” nu numai ca era mancabil si foarte aromat (un pic uscat, poate), ci mai bun decat un colt de paine proaspata din comert.

    Daca se strica ? Nu prea, am zis in alt comentariu ca asta e unul din avantajele painii cu maia: singura paine care mi-a mucegait, in cele 9 luni de cand coc acasa, a fost una tinuta intr-un dulap de sus, in zile cu caldura foarte mare, intr-o bucatarie in care coceam paine la 2-3 zile (o combinatie ucigasa, trebuie sa recunosc). In rest, nici o problema nu am avut. Se pare ca fiind un usor acida, impiedica apartitia mucegaiurilor. Da, intr-un final painea se intareste, dar mai greu (si oricum, ai solutia congelarii celei de-a 2 paini). Sa-ti mai spun ca o bucata din painea care s-a uscat poate fi inglobata in painile viitoare, prin inmuierea in apa si alaturare in aluatul viitor ? (initial se facea din ratiuni economice, dar se pare ca aduce un plus de savoare, plus ca mai contine si ceva din lactobacilii care au participat la fermentare). Cica prin Germania exista totusi niste norme care reglementeza procentul de “old bread” care poate fi inglobata intr-o paine.

    Da, painea asta e cea mai buna o ora dupa ce ai scos-o din cuptor, isi pierde din calitati pe zi ce trece (coaja nu mai e crocanta, se mai inmoaie, paine mai pierde un pic din umezeala), insa ramane o paine buna cel putin 3 zile, orice ar fi. Daca se mai intareste, e foarte buna prajita nitel. E greu de explicat, dar textura miezului nu seamana cu cea a painii cu drojdie, e mai elastica, nu face firimituri, dar daca se usucca, nu se contracta atat de mult pe cat o face painea cu drojdie comerciala.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s