Sfarsitul injectiei cu insulina este aproape

Ca asistent medical poti face o gramada de greseli care sa puna in pericol viata pacientului. Infectiile cauzate de nerespectarea regulilor de baza de igiena sunt pe primul loc, dar lista este lunga: indiferenta, incompetenta si necunoasterea unor reguli de baza in medicina pot duce la nenumarate complicatii, chiar moartea. In SUA, 98.000 de oameni mor anual din cauza unor erori medicale.

Ei bine, printre lucrurile pe care cred ca le-am auzit de la mai multi profesori si asistente este si atentionarea in legatura cu dozarea injectiei de insulina. Niciodata nu administra mai multa insulina decat este prescrisa pacientului si intotdeauna asigura-te de 2 ori ca doza administrata este corecta*. De ce? Daca de hiperglicemie mai scapi pacientul, hipoglicemia (socul insulinic) este un caz de urgenta medicala si poate ucide rapid un pacient.

Un pic de teorie. Asa cum (ar trebui sa) stim cu totii, diabetul e de mai multe feluri. Avem:

  • diabetul zaharat de tip 1: apare majoritar la copii, e cauzat de o combinatie de factori genetici si de mediu, presupune distrugerea progresiva autoimuna a celulelor producatoare de insulina – deci pacientul devine insulino-dependent relativ repede. Dieta si sportul sunt recomandate.
  • diabetul zaharat de tip 2: apare in general la adulti (dar nu e limitat la o anume categorie de varsta), e cauzat de o rezistenta sistemica la insulina, combinata (sau nu) cu o scadere a cantitatii de insulina secretate de pancreas.  Dieta si sportul ajuta la tinerea in frau a bolii, dar unii bolnavi ajung insulino-dependenti (sau iau medicamente orale pentru managementul glicemiei).

  • mai exista si diabet gestational si alte tipuri rare de diabet.

  • nu in ultimul rand, avem si diabetul insipid, care nu e o boala metabolica, ci o problema cu hormonul antidiuretic (ADH) – ori se secreta prea putin, ori rinichii nu mai raspund corect la el. E asemanator cu diabetul zaharat pentru ca are 1 dintre cele 3 simptome de baza: poliuria. Cuvantul diabet vine din greaca veche (unde insemna sifon) – de aici radacina comuna a bolilor. Acest tip de diabet n-are nici o legatura cauzala cu insulina si/sau glicemia.

Care e treaba cu insulina asta? Este un hormon secretat de partea endocrina a pancreasului (celulele beta din insulele lui Langerhans). Cum regleaza cantitatea de glucoza din sange? Le “spune” celulelor sa permita glucozei (aflate in circulatia sistemica) sa intre în celule, ceea ce porneste o cascada de efecte metabolice. Cand ai diabet, cantitatea de glucoza din sange creste din ce in ce mai mult (hiperglicemie), ceea ce duce la dereglari metabolice si (dupa o vreme) la afectari ale diferitelor organe si sisteme ale corpului.

Multi romani stiu ca N. Paulescu a “descoperit” insulina. El de fapt a folosit pe caini diabetici o solutie apoasa sarata in care introdusese pancreas de vaca, tratat si purificat in prealabil cu HCl si NaOH. A avut un rol important in descoperirea insulinei si a rolului ei, dar nu a fost primul care a intuit rolul ei in corp si faptul ca poate trata diabetul. Multa vreme a fost folosita ca tratament insulina porcina, din cauza lipsei unui mod de-a (re)produce insulina umana. De-a lungul anilor, s-au descoperit moduri de-a purifica insulina porcina, s-a adaugat insulina bovina, apoi protamina, apoi zinc. La inceputul anilor 80 se reuseste producerea la scara larga a insulinei umane, folosind recombinarea genetica (in bacterii de E. Coli). Cercetarea in domeniu incearca in prezent sa produca analogi ai insulinei umane, care sa fie mai eficienti decat aceasta in managementul glicemiei.

Ei, de ani de zile se incearca sa se elimine nevoia de injectii zilnice pentru diabetici. Aceste injectii prezinta anumite riscuri. Ori nu sunt facute la timp, ori sunt facute incorect, cu o cantitate prea mare de insulina. Injectiile repetate prezinta riscul de infectie sistemica – mai ales la un pacient tarat, ca un diabetic. Insulina pastrata in conditii improprii este periculoasa pentru diabetic.

Se pare ca viitorul apropiat va aduce pe piata dispozitive relativ sigure, care pot administra semi-automat insulina in circulatia sistemica, in functie de glicemia calculata de dispozitiv.

Printre probelemele principale pe care trebuie sa le rezolve un asemenea dispozitiv ar fi:

  1. Modul de calcul al glicemiei si sensibilitatea acestuia. Erorile de calcul pot avea consecinte grave. Socul hipoglicemic este un pericol real.
  2. Selectivitatea pentru glucoza. Diabeticii favorizeaza alimentele cu fructoza, fata de cele cu glucoza. Partea dispozitivului care face testarea trebuie sa fie ultra-selectiva pentru glucoza, pentru a nu da rezultate gresite.
  3. Controlul dozei are un rol important. Prea putina insulina nu va controla hiperglicemia, prea multa poate induce socul hipoglicemic.
  4. Biocompatibiitatea materialelor din care sunt facute implanturile. Se prevede folosirea unor polimeri biocompatibili, care sa nu fie respinsi de corpul uman daca vor fi inserati in corpul uman sau montati subcutanat. Implanturile care sunt respinse de corp sunt foarte periculoase pentru sanatatea pacientului
  5. Luarea in calcul a factorilor de mediu (in special pH-ul) atunci cand se elibereaza insulina. Atunci cand corpul nu poate folosi glucoza ca sursa de energie, incepe sa arda acizi grasi pentru asta, ceea ce produce cetone acidice. Cetoacidoza diabetica este o complicatie periculoasa pentru viata diabeticilor. Glicemia nu e singurul lucru care trebuie luat in calcul.
  6. Eficacitatea pe termen lung si rentabilitatea. Pentru ca un astfel de aparat sa fie util, trebuie sa fie si usor de tinut in functiune, sa nu aiba efecte secundare nedorite de durata si sa fie superior simplei injectari.

In Anglia, la Universitatea De Montfort din Leicester, o echipa condusa de profesoara de farmacie Joan Taylor sustine ca a creat unImage dispozitiv in stare sa faca asa ceva.

Acest dispozitiv este de dimensiuni mici (cam cat un ceas), poate fi implantat chirurgical in abdomen si are un rezervor de insulina pentru aproximativ 2 saptamani. La fel ca un pancreas uman, poate detecta cantitatea de glucoza in sange, ceea ce va elibera insulina necesara pentru a o regla. Este construit din polimeri biocompatibili, deci ar trebui sa nu existe probleme de respingere.

Insulina este tinuta intr-un rezervor care are o bariera facuta dintr-un gel. Gelul se poate lichefia atunci cand glucoza ajunge la el, eliberand insulina in circulatia sanguina. Atunci cand glicemia scade (ca urmare a efectului insulinei), gelul se intareste din nou, deoarece glucoza mai este suficienta incat sa-i schimbe starea de agregare, inchizand rezervorul cu insulina. Acest gel ar trebui schimbat de asemenea la un interval fix.

Testele clinice pe oameni vor incepe in 2016, produsul putand fi pus pe piata dupa inca minim 2 ani.

Am pornit de la articolul asta de pe drugs.com, am gasit informatii (in mod surprinzator) si cateva poze aici iar explicatii stiintifice se gasesc in articolul asta din biblioteca Wiley.

*Ma rog, mai sunt si atentionari in privinta locului unde faci si tehnicii pentru injectia subcutanata (injectia se face in unghi de 45 de grade daca pacientul nu prea are grasime, 90 de grade altfel; la min. 5 cm de buric, la min. 2 cm de vanatai/cicatrici/rani), temperatura insulinei (la temperatura camerei, nu la cea de frigider), tipul insulinei (nu trebuiesc amestecate) si altele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s