Sunt uricios!

Azi am aflat ca ne-a mai plecat un coleg. Nu l-am mai vazut de-o saptamana pe aici, abia acum am aflat ca a plecat.coleg plecand

Am aflat si ca urmeaza sa mai plece o colega. Asta dupa ce acum 1 luna a mai plecat o colega. La o firma cu 11-12 angajati (in ultimii ani), asta inseamna un schimb important de cadre in cateva luni.

Colegul cu pricina a plecat (ironia sortii) la o firma unde eu am fost la interviuri de recrutare si pana la urma NU am fost angajat (acum cativa ani). Ma surprinde un pic asta, deoarece nu il credeam in stare sa se “vanda” mai bine decat mine. E clar ca m-am inselat si ca, cel mai probabil, m-am supraestimat. La cunostinte si experienta eram oarecum egali (eu am ceva mai multi ani de vechime, el are ceva mai multe cunostinte de Flash + webdesign). Ma rog, ma bucur pentru el, e un pas inainte, aici nu mai avea nici o sansa sa mai evolueze si chiar avea nevoie de mai multi bani (familie, copil etc.).

Nu despre asta vroiam sa vorbesc. Anul trecut a plecat un coleg pe care-l stiam de 7 ani de zile. Am fost colegi la 3 firme. Multa vreme am mers impreuna spre casa. Pana cand a avut niste probleme de sanatate sotia lui – si a devenit brusc retras. Apoi a fost realocat pe alte proiecte ale firmei, s-a mutat in alta camera, a devenit aproape un strain. Cand a plecat, am aflat ca pleaca in penultima lui zi aici, cand ne-a dat niste prajituri si-o bere.

Toti cei 3 colegi care au plecat anul asta (inclusiv colegul cu pricina) nu s-au obosit, la randul lor, sa imi spuna si mie ca pleaca. Ma rog, ultima fata e cea mai noua in firma, n-am prea avut de-a face cu ea, dar la un colectiv asa de mic tot am mai schimbat cateva cuvinte zilnic. Din minim bun-simt ar trebui sa anunti si tu niste colegi “eu plec“. Cel putin asa gandesc eu.

Singura data cand nu i-am anuntat pe toti colegii mei ca voi pleca de la un loc de munca a fost la primul meu job, unde era unul pe care chiar nu-l suportam. Pe ala l-am anuntat cu cateva zile inainte de ultima zi de munca. Dar tot i-am zis, macar.

 

Stand drept si judecand stramb (sau nu era asa?), singura concluzie la care pot ajunge dupa toate aceste plecari din firma este ca eu sunt ala urâciosu’ din firma, care nu merita nici macar un ramas-bun dupa cativa ani in care am fost colegi.

 

Nu e chiar placut sa realizezi asta.

P.S.1. Unul dintre patroni a mentionat ca nu regreta foarte mult faptul ca a plecat colegul asta al nostru acum, deoarece au gasit un altul mai tanar, care va munci pe sensibil mai putini bani, si ca e mai bine asa, s-a saturat de angajati lipsiti de motivare si blazati si ca vrea sa intinereasca echipa cu totul. Ma simt vizat direct.

P.S.2. In total, in ultimele 15 luni au plecat nu mai putin de 6 angajati (dintr-un maxim de 12). Daca nu aveam scoala de terminat, as fi plecat si eu, din noiembrie. Orice ar zice patronii, asta nu e un semn bun pentru firma. Si pentru mine, pe termen mediu. Teoretic, asta e un semn bun pentru publicitate, in general – inseamna exista locuri de munca in domeniu.

 

copyright poza: WSJ (cred).

Ce am retinut din perioada asta de practica in spital

Agitati-va voi, invatati, că oricum nu exista posturi libere!“.

Devii obraznic

Nu te obisnuiesti niciodata cu pacientii bolnavi de cancer. Unele asistente vechi ajung sa-si doreasca doar sa nu ii vada murind pe tura lor.

Daca pui aceeasi intrebare la 10 asistente medicale (colege de sectie) despre o tehnica pe care ar trebui s-o faca o asistenta, e foarte probabil sa primesti minim 5 raspunsuri diferite.

Si acum peste 15 ani la practica in spitale elevii de postliceale erau (cateodata) invartiti prin tot spitalul cu analize sau cu cate un instrument. Si atunci, ca si acum, asta se numea “practica“.

Unele profesoare cu obiceiuri proaste nu s-au schimbat deloc in bine in peste 15 ani.

Nu exista padure fara uscaturi: or fi ei (ele?) studenti la medicina, dar (cel putin unul dintre ei/ele) nu au nici o remuscare in a-si insusi (luat, inchis, scos SIM-urile, totul in 5 minute) un telefon (relativ ieftin) uitat in zona unde se schimba lumea inainte de a intra in spital. Nu, nu era cineva de la noi din scoala pentru simplul motiv ca fetele nu se schimbau in locul unde si-a uitat colegul telefonul, iar alti baieti nu erau in zona.

Fiolele de dexametazona sunt greu de spart si pentru o asistenta cu multi ani vechime. Doar ca lor nu li se sparg in maini (ca mie).

E foarte greu sa iei tensiunea precis pacientilor bolnavi de cancer in faza terminala. Stiu, pare stupid sa imi dau seama de asta dupa atata vreme. Una e s-o iei in conditii relaxate si alta e s-o iei  unui om care e pielea si osul (la propriu) careia nu-i gasesti pulsul, inconjurat de apartinatori, cu alti pacienti holbandu-se, cu asistenta stand in spatele tau SI cu o porcarie de manșetă care e ferfeniță de la atata utilizare.

Ce iti place cel mai mult sa faci?

Oamenii isi schimba preferintele constant. Odata cu ele, isi schimba si hobby-urile.hobby

Hobby-urile sunt un mod de-a iesi din métro-boulot-dodo-ul la care ne condamna viata de adulti intr-o lume din ce in ce mai lipsita de viata.

Cand aveam 8-9 ani, daca ma intrebai ce imi place cel mai mult, as fi raspuns pe nerasuflate “sa joc sah“. Aveam o senzatie foarte greu de descris (acum) in momentul in care reuseam sa inving un adult. Intai pe tatal meu, apoi pe un frate mai mare, apoi un var, apoi un unchi, apoi alt var. Asta a tinut pana am ajuns la un club de sah unde am intalnit oameni cu adevarat pasionati de sah. Dupa cateva luni acolo, mi-a scazut entuziasmul mult. Nu mai era distractiv, era muncarepetitie. Dupa o pauza mai lunga, am revenit pe la 11 ani la club cateva sambete. Dupa ce am dat de un copil de 7 ani care dupa fiecare victorie isi facea timp sa-mi spuna ca am jucat foarte prost, m-am lasat de sportul asta.

Pe la 12 ani, la aceeasi intrebare as fi raspuns cu “sa citesc carti de Karl May“. Citeam si alte carti (atunci am citit MizerabiliiRegii BlestematiMarile Sperante si multe altele), dar pentru cartile de aventuri facusem o mica pasiune. Aveam si un var cu care mai faceam schimb de carti si cu care ma certam “cine e mai tare – Old Shatterhand sau Old Firehand?”.

E clar ca atunci cand eram mic nu aveam vreo alta pasiune care sa presupuna alergareconditie fizica sau o coordonare buna ochi-maini/picioare.

In liceu lucrurile s-au schimbat. M-am inaltat 15 cm in 2 veri, am pierdut cam 10 kg in greutate pe la 16 ani si lucrurile erau total diferite. De unde in clasa a 9-a eram amenintat cu corijenta (pe bune) la sport pentru ca eram un grasun care nu putea face 10 flotari, in clasa a 11-a am inceput sa merg la sala, sa alerg si, cel mai imporant, sa joc baschet aproape zilnic.

In clasa a 12-a nu am facut multe lucruri: invatam la matematica, romana, engleza, economie, ieseam/stateam cu prietena dupa ore si in rest jucam baschet. Mai chiuleam, recunosc – in special la primele/ultimele ore. Chit ca am luat BAC-ul cu medie mare (si 10 la sport 🙂 ), multe dintre lucrurile pe care nu le-am invatat atunci la biologie/chimie/fizica mi-ar fi fost de folos mai tarziu. Dar asta e alta poveste, am deviat de la subiect.

Pana pe la 22 de ani, daca ma intrebai acelasi lucru de mai devreme, raspunsul venea imediat “sa joc baschet“. N-am evoluat prea mult dpdv tehnic. Adica la apogeu eram un jucator cel mult mediocru intr-un mediu organizat (campionatul de baschet al ASE-ului, de exemplu, unde am mancat bataie cu spor 3 ani la rand in toate meciurile). Dar asta nu-mi diminua cu nimic placerea de-a juca baschet!

Pana pe la 24 de ani pot spune ca baschetul a ramas pe locul intai la hobby-uri. Apoi viata de adult a inceput sa se faca simtita. Mai putin timp liber, mai putina disponibilitate sa pierd jumatate de zi de week-end pentru a merge la baschet cu amicii. Am inlocuit un pic asta cu o noua pasiune – snowboardul, iar ca mod de consumat caloriile am pastrat doar mersul la sala (din ce in ce mai rar, din pacate).

Pana acum 2 ierni as fi raspuns cu “sa ma dau cu placa” la intrebarea din titlu. Chit ca e o pasiune pe care o poti satisface doar iarna, snowboardul iti poate umple gandurile tot timpul anului. Multumita internetului poti vedea statiuni din toate colturile lumii, poti vedea oameni bucurandu-se de zapada in orice moment al anului si poti sa-ti planuiesti urmatoarea vacanta meticulos. Cred ca pot sa vorbesc despre minim 20 de statiuni din 10 tari unde as vrea sa ajung macar 1 data in viata pentru cateva zile de boarding. Nu, nu am excelat nici aici, nici n-as avea cum la cate zile pe zapada pot strange sub picioare intr-un an. Dar este o activitate pe care o fac cu nemasurata placere. Atunci cand o fac…

Problema vine de la faptul ca, in momentul de fata, dupa iarna cu cele mai putine zile pe partie de cand mi-am descoperit aceasta pasiune, am realizat ca nici cu snowboardingul nu am mai ramas. Desigur, ca si in celelalte cazuri, pot sa ma duc la munte din cand in cand, tot asa cum mai joc baschet din cand in cand si mai citesc cate o carte din cand in cand.

Desigur, asta nu inseamna ca nu mai fac si alte lucruri cu placere. Dar nici unul nu poate fi numit pasiune.

 

Daca faci ceva doar din cand in cand… mai poti spune ca e o pasiune?

Si ce faci atunci cand nu mai poti spune ca mai ai cu adevarat un hobby?

 

 

Raspunsul este simplu: cauti unul nou! Cred. Usor de zis, greu de facut.

 

 

copyright imagine: dreamstime.

O dupa-amiaza la practica

Cateva clarificari intai: datorita unei perioade in care am avut niste studente din strainatate venite la un schimb de experienta, 2 saptamani n-am avut cum sa aduc la practica pe sectia unde am fost atribuiti. Am vorbit cu asistenta-sefa din prima saptamana (eu am fost cel care a mers la spital atunci cand directorul de ingrijiri ne-a distribuit pe sectii) si i-am explicat situatia si ca vom veni din saptamana a 3-a, majoritar dupa-amiaza. Fiind vorba de o sectie unde tratamentele se fac la 6:00 si la 18:00, venind la ora 17:00 avem oportunitatea de-a vedea ceva SI de a ajuta asistentele. Sectia e mare si are 3 sub-sectii (e complicat…). In total sunt vreo 16 asistente angajate la vreo 60 de paturi – care vin in diferite combinatii (2+1/2+2/2). In 2 saptamani (practica dureaza 4) e foarte posibil sa nu te intalnesti niciodata cu cate o asistenta. In toate spitalele de pana acum nu am avut 1 perioada de practica in care ori 1 (sau mai multe) asistente sa nu aiba chef de noi sau sa fie de-a dreptul nesimtite si de fiecare data s-au gasit diferiti angajati ai spitalului care sa se poarte cu noi execrabil doar pentru ca puteau. Am mai scris despre asta aici sau aici.

“Devii obraznic”

Ajungem (mai aveam 2 colege cu mine) la spital. Pe sectie dam peste prima asistenta. O tineam minte de acum 2 saptamani cand eram in acelasi spital cu studentele mentionate mai sus sine-a facut observatie pentru ca strainii si-au facut o poza intr-o incapere-bucatarie a sectiei (unde nu era nimeni) “de ce le lasi sa-si faca poze? Nu ai voie!”. O salutam, eu ii explic de ce nu ne-a mai vazut in restul zilelor, ea zice “bine”. Cand sa mergem mai departe “da’ unde mergeti?” – “sa ne schimbam in sala de tratamente, unde restul asistentelor ne-au lasat sa ne schimbam” (dupa-amiaza garderoba spitalului e inchisa) – “si de ce nu ma intrebati intai, ce, eu sunt nimeni aici?” – “ok, imi pare rau, putem merge sa ne schimbam aici sau mergem sa ne schimbam jos, pe scarile garderobei?” – “mergeti aici, dar vedeti sa nu fie cineva” (nu era nimeni si stia asta).

Ma schimb primul. “Hai sa muncim” imi zice asistenta. “ce stii sa faci?” – “cate putin din toate: am preparat tratamente, pus/scos perfuzii, facut niste injectii subcutanate, am si recoltat sange si pus 1 branula” – “stii sa iei tensiunea?” – “a, da, bineinteles”. “Bine, ia-i tensiunea pacientei asteia“.

Pacienta era o doamna bolnava de cancer in stadiu terminal, la vreo 35 kg (si inaltime normala), care avea bratul cam cat am eu 2 degete. Langa ea, o apartinatoare care se uita la tot ce fac. Pulsul nu i l-am gasit la mana dreapta, mana stanga nu putea fi folosita, “e cu probleme“. Am recunoscut ca nu-i gasesc pulsul si am rugat-o pe asistenta sa ma invete ce sa fac. “Pai ce, daca nu gasesti pulsul si pacientul e slab, inseamna ca nu trebuie sa-i luam tensiunea? Du-te si gaseste un stetoscop” – “unde?” – “nu stiu, uita-te prin sectie!“. L-am gasit in alt salon. Am revenit. Tensiometrul era atat de vechi si jerpelit incat nu se inchidea bine pe un pacient normoponderal. Pe pacienta cu pricina chiar nu aveam cum sa-l prind, pur si simplu se infasura de 2 ori in jurul mainii si nu se mai prindea ariciul de nici o suprafata. “Cere-i ajutorul doamnei (apartinator, n.b.), ce mai astepti?” Zis si facut. Puls tot n-am gasit, dar am pus stetoscopul cat mai corect pe artera brahiala si da-i si umfla jerpelitura. Am auzit un sunet slab la 120 mmHg, dar dupa aceea a miscat un pic mana pacienta, apoi si apartinatorul, pe stetoscop am auzit prea multe sunete ca sa-mi mai dau seama si de diastolica. Am luat alt manson din celalalt salon, am vrut sa-i iau tensiunea din nou, dar apartinatorul mi-a zis ca nu are sens. I-am explicat ca i se va administra manitol in functie de valorile tensiunii si nu as vrea sa aiba vreo problema pacienta din cauza faptului ca i-am luat eu tensiunea gresit. A zis “lasa”. Mai tarziu a revenit asistenta, i-a gasit cumva pulsul, a zis ca are “11 si ceva“, i-a pus manitolul.

Intre timp, am mers in celalalt salon, unde era cealalta asistenta de pe tura. Era ocupata, primea o atentie de la o pacienta. M-am dus in al 3-lea salon, mi-am notat medicamentele care se administreaza pe sectie (studiez apoi acasa clasa de medicamente, farmacokinetica si efectele adverse).

Am revenit in salonul cu a doua asistenta, a inceput sa ne explice ceva, a facut o injectie si apoi a aparut o alta asistenta-sefa (am aflat imediat): “de unde sunt studentii?”. M-am simtit, i-am explicat “suntem elevi la Sc. Postliceala…, am vorbit cu doamna X (asistenta-sefa a sectiei), am avut 2 saptamani de schimb de experienta, acum venim aici” – “pe mine nu m-a anuntat nimeni. Doamna X este in concediu, pana acum nu v-am mai vazut, voi n-aveti voie sa fiti aici” – “cand am fost repartizati pe sectie, doamna X nu mi-a zis nimic de anuntarea altcuiva, noi am mai venit si dimineata, dar si seara” – “ai vorbit clar cu doamna X sa veniti seara? sunteti acum pe sectia mea (ziceam ca are mai multe sub-sectii sectia), oricum elevii nu au voie sa faca practica la oncologie” – “da, am vorbit cu dansa ca venim seara, nu ne-a spus nimeni ca nu avem voie sa facem practica la oncologie” (oricum am vorbit eu personal cu alti elevi care au facut practica fix pe aceeasi sectie unde “nu e voie”) – “eu nu stiu nimic de voi, eu raspund de voi, trebuia sa fiu anuntata” – aici mi-a sarit tandara “doamna, va inteleg ca trebuie sa va aratati autoritatea, doar ca eu am fost la repartizarea pe sectii, am intrebat specific directorul de ingrijiri daca pot veni la practica aici, mi-a zis ca daca doamna X este de acord, n-are nici o problema, am vorbit cu doamna X, ne-a trecut intr-o condica si am ajuns aici. V-am explicat de ce nu ne-ati vazut zilnic. Daca nu vreti sa mai venim, nu mai venim” – “Devii obraznic! Eu trebuie sa fiu anuntata cand vine vreun elev, de la mine o sa aveti nevoie de foaia de practica la sfarsit” – “Va repet: am avut ok-ul de la directorul de ingrijiri si de la asistenta sefa a acestei sectii. Nu am stiut ca mai exista si alte asistente-sefe, nu am stiut ca trebuie sa mai anuntam pe cineva, nimeni nu ne-a anuntat de acest lucru. In fiecare spital cate o asistenta-sefa se ia de noi pentru ca nu am facut ceva ce NU ne-a anuntat nimeni in prealabil.” – “da, eu trebuia sa fiu anuntata, mai vorbim cand va trebui sa luati foile de practica de la MINE“. – “ok”. Ea pleaca.

Ar fi ramas totul asa, doar ca a intrat in vorba si asistenta si o pacienta “de ce a trebuit tu sa comentezi?“, respectiv “eu cred ca doamna avea dreptate, v-a vorbit foarte normal, nu trebuia sa-i raspunzi asa“. Am reiterat catre amandoua “in fiecare spital suntem tratati de cate cineva foarte prost doar pentru ca au niste autoritate. Eu platesc niste bani ca sa invat o meserie, nu ca sa fiu tratat ca un nimic si chiar vreau sa invat ceva” – asistenta “lasa, ca trebuie sa te obisnuiesti de mic cu a fi umilit!” – “de ce, doamna, de ce sa ma obisnuiesc cu asa ceva?” – “pentru ca asta e situatia” – “doamna, nu sunt de acord” – “hai ca discutam degeaba, incheiem discutia” – “ok”.

Am schimbat salonul, am revenit la prima asistenta, care intre timp a devenit mai prietenoasa. Ne-a lasat s-o ajutam, ne-a mai aratat cate ceva, ne-a mai explicat cate ceva. Am mai luat cateva tensiuni, am pus niste perfuzii, am pregatit tratamente, am ajutat la schimbarea pansamentului unui pacient cu colostoma, rezectie joasa de colon si excizie de anus.

Toate dupa trezit la 6 si ceva, mers la gimnastica medicala 1 ora, apoi la munca 7 ore jumatate.

Poti trai fara puls!

Si fara inima (naturala)! Si o poti face pentru ceva timp.
Nu se stie inca daca lipsa curgerii sangelui in pulsatii (cum functioneaza circulatia cu o inima naturala) poate avea efecte negative pe termen lung asupra corpului. Din datele disponibile in momentul de fata, se pare ca se poate trai ok fara puls (atata timp cat sangele circula normal sistemic).

Cei doi doctori au implantat in 2011 2 dispozitive modificate pentru asistarea ventriculelor (VAD) intr-un pacient care mai avea cateva zile de trait, din cauza ca boala de care suferea (amiloidoza) i-a distrus incet toate organele si intr-un final si inima.
VAD-urile sunt de regula folosite pentru ajutarea unei inimi care functioneaza ineficient, ca un fel de punte pana i se gaseste pacientului o inima potrivita pentru transplant SAU pentru pacientii care din diferite cauze nu sunt eligibili pentru un transplant.
Pacientul si-a revenit dupa operatie, a putut comunica din nou cu familia ceva vreme, dar a murit dupa 5 saptamani, din cauza insuficientei hepatice severe cauzata de amiloidoza.
Pentru cine e interesat, informatii complete despre caz sunt aici, scrise chiar de doctorii din film.

Exemplul americanilor a fost urmat de niste medici din Cehia, care au implantat 2 pompe de tipul acesta intr-un pompier de 38 de ani care fusese diagnosticat cu sarcoma cardiaca (cancer al inimii).
Sarcoma cardiaca primara este rezistenta la chimoterapie iar rezectia chirurgicala nu este fezabila. Pana sa i se gaseasca o inima umana pentru transplant, pacientului i s-a oferit alternativa aceasta (2 x pompe Heartmate II).
I s-a spus ca mai avea maxim 1 an de viata de trait, doar ca tipul de cancer de care suferea era foarte malign, riscul de metastaze multiple sau infiltrarea iremediabila a altor organe era mare – ceea ce ar fi insemnat ca avea sanse mici ca un transplant de inima sa-i mai fi fost util.
A murit la 6 luni de la transplantare, de insuficienta hepatica (fara legatura cu inima artificiala). A putut sa se miste, sa vorbeasca, sa duca o viata cat de cat normala in acest timp, doar ca trebuia sa se plimbe tot timpul cu o baterie pentru dispozitivele-inima cu el.

Descrierea completa a cazului (facuta de doctorii care s-au ocupat de pacient) e aici.

ColangioPancreatografie Retrograda Endoscopica; Vocabular medical (2)

In principiu, pana la sfarsitul scolii postliceale de asistent medical ar trebui sa inveti cam echivalentul unei noi limbi straine in cuvinte cu semnificatie medicala. In realitate, multi profesori nu se obosesc sa explice anumiti termeni sau iti trantesc vreo 10 pagini de “vocabular medical” anost prin anul 1 (si atat), elevii nu se obosesc sa invete si rezulta niste asistenti medicali nepregatiti.

Sa vedem cu ce m-am mai intalnit in semestrul asta. Cand o sa mai strang cate 20 de cuvinte necunoscute, o sa mai fac cate un post cu “Vocabular medical“. Ca de obicei, daca observa cineva vreo informatie gresita, este invitat sa ma corecteze – nu-mi place si nu vreau sa perpetuez greseli!

Frumusetea de alaturare de cuvinte din titlu (CPRE, pe scurt) este o procedura medicala folosita destul de cpredes in diagnosticarea si tratarea unor afectiuni ale cailor biliare, vezicii biliare sau ale pancreasului. Arata cam asa. Denumirea vine din greaca (chole, bila si angeion, vas) si presupune (si) vizualizarea cailor biliare si a pancreasului. Toate procedurile medicale cu -grafie presupun crearea unei imagini (radiografie, tomografie etc.). Este o procedura care combina imagistica cu raze X si endoscopia: se introduce un tub (endoscop) dotat cu o camera si alte minunatii la capat prin gura, gat, esofag, stomac, duoden si apoi se ajunge la orificiul comun pancreato-biliar (ampula lui Vater), inchisa de sfincterul lui Oddi. Aici se poate introduce un tub de plastic (canula) prin care se poate injecta o substanta de contrast, ceea ce ajuta la vizualizarea (prin fluoroscopie a) unor probleme in canalul pancreatic sau in caile biliare (extrapancreatice). Procedura poate continua cu patrunderea pe canalul pancreatic si chiar si pe canalul biliar comun pana in vezica biliara, unde se pot distruge eventuali calculi biliari, se poate monta un stent biliar sau chiar se pot face mici cauterizari (si altele).

test ataxiaAtaxie – semn neurologic care presupune lipsa coordinarii voluntare a miscarilor (musculare). Presupune disfunctii ale partilor sistemului nervos care coordoneaza miscarile (de ex.: cerebelul). Exista 3 tipuri de ataxie: cerebelara, vestibulara si senzoriala. Este un semn nespecific, pentru care exista o sumedenie de cauze (leziuni focale ale SNC, substante exogene, iradiere, deficiente de vit. B12, factori ereditari).

 

 

atelectaza de plaman stang

Atelectaza – colapsul sau inchiderea unui plaman, din care rezulta reducerea sau lipsa totala a schimbului degaze alveolar. Poate afecta partial sau total un plaman. Alveolele pulmonare sunt dezumflate in aceasta situatie.

Afazie – perturbare a intelegerii si formularii limbajului ca urmare a disfunctiilor unor regiuni specifice ale creierului. Poate sa se manifeste prin dificultatea in a-si aminti cuvinte pana la pierderea capacitatii de a vorbi, citi sau scrie. Poate afecta si limbajul semnelor! Elemente cauzatoare pot fi leziuni ale creierului (de obicei cauzate de AVC). Leziunile creierului care cauzeaza afazie pot duce la boli ale creierului (epilepsie, Alzheimer, anumite tipuri de cancer)

 

telangiectazie

Telangiectazie – dilatarea venelor mici (0,5-1 mm in diametru) care sunt aproape de suprafatapielii/mucoaselor. Vizibile in special pe fata (nas, obraji, barbie, ochi) sau pe picioare (pe pulpa, imediat sub genunchi, in jurul calcaiului). Cauze: congenitale sau dobandite (s. Cushing, hipertensiune venoasa s.a.)

atrezie esofagianaAtrezie – o conditie medicala in care un orificiu sau pasaj din corpul uman este inchis in mod anormal sau absent cu totul. Asta se intalneste la nou-nascuti. A nu se confunda cu atrezia foliculara ovariana, un proces repetititiv prin care se elimina (prin apoptoza- moarte celulara controlata) ovocitele care NU se matureaza la stadiul de ovul.

Anemie drepanocitara vs Siclemie – Prima este o boala a sangelui ereditara in care celulele rosii (eritrocitele) iau o forma anormala, de secera, ceea ce le scade flexibilitatea. Acest lucru se intampla din cauza existentei unei mutatii homozigotice (pe ambii cromozomi) a genei care codeaza hemoglobina (creand un tip mutant de β-hemoglobina) pe cromozomul 11. In mod normal, la adulti avem 3 tipuri de hemoglobina: A (95-98% din total) – formata din 2 lanturi de α- si 2 lanturi de β-hemoglobina, A2 (1,5-3,5%) – formata din 2 lanturi de α- si 2 lanturi de δ-hemoglobina si F (foarte putin prezenta) – formata din 2 lanturi de α- si 2 lanturi de γ-hemoglobina. La anemie drepanocitara avem majoritara

celula rosie in forma de secera si celule rosii normale

un tip mutant de Hemoglobina, Hemoglobina S, unde 2 lanturi α- normale se leaga de 2 lanturi modificate de β-hemoglobina. Acest tip de hemoglobina are afinitate scazuta la oxigen, forteaza celulele rosii s

a-si modifice forma (din rotunde in “seceri”), le scade si elasticitatea (din cauza formei) si durata de viata (de la 120 de zile la 10-20 zile). Se manifesta la persoanele cu descendenta din spatiul sub-Saharan.

La siclemie, mutatia este heterozigotica (doar pe unul dintre cei 2 cromozomi din perechea 11), adica vomavea si Hemoglobina normala si Hemoglobina mutanta (de tip SC) si (posibil) cantitati crescute de Hemoglobina F. Siclemia este considerata o conditie medicala benigna, dar exista riscul unor complicatii (ale unor alte boli) sau al inrautatirii starii de sanatate. Persoanele cu siclemie (NU si cele anemie drepanocitara) au o rezistenta crescuta la malarie, datorita unor combinatii de caracteristici ale malariei si siclemiei. Acest lucru este o dovada a selectiei evolutive a caracteristicilor genetice ce ofera un avantaj in fata unei boli.

Babesioza – infectie parazitara (cu piroplasmida Babesia) care se transmite intre animale si poate fi babesiozatransmisa si oamenilor. Parazitii se multiplica in celulele rosii, 4 merozoiti (parte a ciclului reproducator la paraziti) formand semnul specific (pentru boala) de “cruce malteza”. Boala se transmite prin intermediul capuselor, fiind extrem de daunatoare in randul bovinelor. A fost numita dupa numele bacteriologului roman Victor Babeș, cel care a descoperit in 1888 parazitul in vacile bolnave. Smith si Kilbourne au descoperit, 5 ani mai tarziu, cum se transmite parazitul intre animale – prin capuse.

Flictena – basica plina cu lichid care se formeaza pe piele la arsurile usoare, ca urmare a acumularii de ser in epiderma.

Flegmon – infectie purulenta a tesutului conjunctiv subcutanat, cauzata de o infectie streptococica sau stafilococica

Flebita – inflamarea (durere, roseata, umflatura, caldura) peretului interior al venelor, care poate fi urmata de astuparea venei.

Cașexie – pierderea in greutate, atrofie musculara, oboseala, slabiciune si lipsa de pofta de mancare prezente la cineva care NU incearca sa scada in greutate. Prezenta in mod special la pacientii de cancer si la cei care sufera de boli infectioase majore (TBC, SIDA), pancreatita cronica sau acidoza metabolica.

Anasarcă – edem generalizat extrem (prezent pe intreg corpul), ca urmare a prezentei de fluid in cantitati mari in spatiul extracelular. La pacientii cu afectiuni cardiace cronice, poate aparea ca un mecanism de adaptare pe termen lung. Apare in special la afectiuni cardiace, ale ficatului sau ale rinichilor, dar poate sa apara si la administrarea in exces a lichidelor pe cale intravenoasa.

Stenoza – o ingustare anormala a unui vas de sange sau orice alt organ (sau structura) tubular. In cazul aortei este de regula numita coarctatie de aorta.

Durere în bară – durere care trece din flancul drept in cel stang (sau se manifesta pe toata latimea abdomenului). Intalnita foarte des in pancreatita.

nefroptoza

Ptoza – fenomen patologic in care un organ anatomic (sau parte a unui organ) se deplaseaza in jos, ca urmarea slabirii structurilor (ligamentelor) de sustinere. Sinonim pentru prolaps.

Clearance (renal) – Masurare a functiei de excretie renala. Poate fi considerata cantitatea de lichid care este procesata de rinichi sau, mai precis, cantitatea de sange curatata de rinichi/timp (volum/timp). In privinta unei substante, putem spune ca este rata de eliminare a unei substante impartita la concentratia ei in sange.

Este calculata prin colectarea de urina si analizarea continutului ei (+ colectarea unei mostre de sange), datele fiind apoi introduse in formula: Concentratia urinii x Fluxul urinar / Concentratia plasmatica. Pentru o substanta data (creatinina, de regula) se foloseste formula Clearance= Concentratie substanta in urina x Debit urinar/Concentratia plasmatica a substantei

Gaura anionica – diferenta intre cationii si anionii masurati in ser, plasma sau urina. Marimea acestei diferenta (“gaura”) este calculata pentru a identifica patofiziologia acidozei metabolice (pH anormal de scazut al sangelui). Atunci cand diferenta este mai mare decat in mod normal, se diagnosticheaza acidoza metabolica cu gaura anionica mare.

Hipercapnie – conditie in care avem un nivel crescut mult peste normal al cantitatii de CO2 din sange. Apare ca urmare a hipoventilatiei, bolilor pulmonare sau a unei scaderi a starii de constienta. Apare si la expunerea la CO, respiratia de CO2 expirat (de plamani), sau dupa administrarea de O2 unui pacient cu apnee in somn. Opusul este hipocapnia.