Gandurile unui (fost) profesor de Postliceala (guest post)

Fostul meu profesor, ale carui ganduri le-am mai postat aici, s-a intors cu un mic eseu in care incearca sa explice de ce a renuntat sa profeseze.

Este o lectura scurta, dar care te pune pe ganduri. Sper sa gaseasca cititori deschisi la minte.

 

 

Școala. Oare de cate ori rostim acest cuvant in fiecare zi? La fel si (prost-inteleasa) cultură.

Ma inspaimanta situatia in care ma aflu! Daca pana acum ceva timp vroiam schimbare (a gandirii, a oamenilor, a sistemului, a mea) in acest moment sunt blocat. E trist ca nu avem modele. Sau sunt prea discrete! Orice lucru bun e putin si scump la vedere. 

Sunt in troleibuz. Urc impreuna cu doi tineri de la statia S. Ei stau jos. Pe scaune e multa agitatie. Discuta ca baietii. Se lauda de fete si de scoala. In zilele noastre scoala a devenit lauda. Cu atat lauda e mai mare cu cat scoala e mai proasta. Ceea ce nu inteleg: e invers proportionala competenta cu lauda? Vorbesc in gura mare despre materii. Implicit profesori. “Daca inveti carte dai la postliceala!” Buzele unuia dintre ei arunca afirmatia. Tonul: ironic. Cu profesorii o fi la fel? Adica, daca un profesor e “prost” ajunge sa ne invete copiii?

Am afirmat, si-mi mentin opinia, ca sunt incompetent si inadaptat sistemului. Recunosc faptul ca nu am disponibilitatea de a darui tot. Probabil si feed-back-ul e de vina dar si conditiile in care imi desfasor activitatea. Probabil si dezinteresul elevului contemporan si cu siguranta si statutul de parinte care voieste ca “puiul de bufnita sa fie cel mai frumos”. Inca nu am inteles de ce un parinte doreste ca al sau copil sa exceleze in tot. Probabil mediul periferic (filosofic vorbind) are o actiune pregnanta asupra orgoliului parintesc.

Cu siguranta (opinie total subiectiva) ma straduiesc sa fiu cat mai logic si coerent in exprimare. Cu multi nu reusesc. Asemenea semenilor, am preferinte. De multe ori ii dezavantajez pe ceilalti uitand teoria inteligentelor multiple a lui Gradner (a se vedea power point Scoala Aninalelor). Structura materiei nu permite sa daruiesti timp elevului. Mi-as dori ca la inceput de an sa fac ora doar cu cate un elev, sa observ punctele slabe si sa le nuantez pe cele tari. 

Urmeaza elevul. De ce un elev modern este dezinteresat de scoala romaneasca contemporana? I se ofera prea multe? Cere el prea mult? Pentru a ma elucida imi vine in ajutor un elev de clasa a X-a. Liceul: mediocru (probabil modest si normal) din Bucuresti. Vorbim deschis si nu ma domneste. Raspuns: “ma duc la scoala pentru ca stau degeaba!” Exista nenumarate comentarii pe aceasta afirmatie si persoane mult specializate in analiza pot interpreta.

Dupa aceasta discutie cataloghez profesorii in 3 grupe: compententi, incompetenti si prosti. Se pare ca cei prosti se adapteaza si șunteaza regulile sistemului. Incerc sa descopar si alte raspunsuri: elevul modern are nevoie de intelegere. Perfect de acord ca persoanele varstnice din sistem au multa informatie la baza, dar sunt scolite in perioada pre-democratica. E absurd sa impiedici un elev sa vina la scoala (simplul fapt de a veni e suficient) pentru ca prefera sa poarte un tricou negru (ma refer la elevii care nu si-au conturat apartenenta la vreun stil si sunt in perioada “emo” ori au parul lung –baietii-) in timpul orelor de curs. Unde-i refresh-ul gandirii? Barierele (una dintre ele profesor-elev), vrand ne-vrand, au fost coborate. Ramane ca profesorul sa se adapteze la elev. 

Ajung la subiectul: asistent medical. Proaspat intrata la postliceala (anul I, semestrul I) si facand practica in spital (a doua zi de practica) o mama isi lauda fiica: “Ana a mea azi a facut 30 de lei spaga. Toata lumea: si colegii ei si asistentele si doctorii o admira ca e descurcareata si desteapta”. In plin public un parinte isi denigreaza copilul. O mama de joasa speta si proasta calitate care a reusit (total neparadoxal) sa-si transmita genele? Afara a inceput sa ploua. Pana si natura vrea sa ne spele rusinea.

Multi care sunt sau vor sa fie la o scoala postliceala gandesc astfel: “chiar daca salariul e mic pot sa mai scot din spaga”. Nu e vina lor. Probabil nici a sistemului. Avem o cicatrice pe care incercam sa o acoperim: comunismul. Cand nu aveai ce sa mananci in acea perioada trebuia sa te descurci. Furtul (din/de la sistemul comunist) era singura optiune viabila. Din pacate s-a impregnat atat de mult in sange incat perioada de tranzitie inca dureaza.

Totul porneste din frageda pruncie, cand parintele ii zice coplilului ca nu e bine ca floarea desenata de acesta sa fie portocalie cu picatele verzi, ea TREBUIE sa fie rosie (a se vedea power point Floarea Rosie). Mai este si afirmatia: “… pentru ca asa zic eu, sunt adult”. Apoi scoala primara: ”trebuie sa inveti mai mult ca sa-l intreci pe X”. O competitie stupida interpersonala in locul uneia intrapersonale. Apoi scoala gimnaziala cu imbecilitatea (cuvant voit spus) de romana si matematica. Se invata gramatica si matematica cu galeata. Cu totii trebuie sa fim filosofi (dar fara muza) si matematicieni (fara gandire). Urmeaza perioada rebelitatii (cuvant voit distorsionat): liceul. Din ceea ce trebuia sa fie cea mai frumoasa perioada a unui om se transforma intr-o fuga: de parinti (sa nu fie prins cu tigara), de profesori (vesnicul si zbuciumatul chiul) si de ei insisi (descoperirea eului). Si astfel ajung la facultate (din pacate – in cazul unora) trecand printr-un bacalaureat perfid si flambant (la prestigioasa scoala de asistenti medicali, acum, nu mai trebuie nici BAC-ul).

Numai gandul ca in sistemul de invatamant si de sanatate ajung sa existe persoane slab sau deloc pregatite ma tulbura. Cei doi factori (profesorul “prost” si elevul dezinteresat – la randul sau si el tinzand sa devina “prost”) colaboreaza pentru catastrofa. Dar daca elevul (atat de liceu cat si de facultate/postliceala) care doreste sa-si contureze statutul (competent/incompetent/prost) intalneste profesori apti atunci profesorul deveveni dascal. Si problema se schimba. Dascalul elibereaza elevul de jugul prostiei, fie deschizandu-i noi drumuri catre acumularea de principii, fie eliminandu-l din sistem. 

Apoi scoala se termina. Oare CÂȚI dintre cei care au terminat o postliceala/facultate ar trebui sa emita pretentii de angajare (un loc de munca)? Ma intorc spre trecut si ma vad proaspat absolvent de facultate: dupa o luna sunt angajat. Revin spre prezent si mi-e teama de transarea (scuza-mi cuvantul) atat de nontransparenta si injositoare din Romania. Un “sistem de pile” guverneaza nu numai autonomia statala ci si elanul si placerea unui om de a munci (indiferent de ce munca presteaza).

Imi crapa obrazul de rusine cand vad persoane prost pregatite care ocupa functii importante si care se cred atat de fixe in ceea ce fac (mai bine zis nu fac). Orgoliul revine: Respect pentru maturatorul de pe strada (caci stie sa plece capul si sa te lase sa treci pe trotuar calcandu-i munca) si rusine (cuvant mic) pentru demnitarii corupti (de la cel mai neinsemnat – politistul comunal-  pana la cel mai impunator politician)!

Inchei facand apel nu numai la umanitate dar si la A NU MAI ACCEPTA injosirea, atat in fata profesorului (daca esti din prestigioasa scoala stii despre ce vorbesc) dar si fata de conditia existentiala

Nu fi indiferent coruptiei din sistemul din care faci parte! Fiecare dintre noi alege calea pe care sa mearga!

Advertisements

2 thoughts on “Gandurile unui (fost) profesor de Postliceala (guest post)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s