Thalidomide – o tragedie farmaceutica

Prima data am auzit de acest caz cand citeam un articol despre cat de sigur este paracetamolul (acetaminophen) in sarcina*.

Dupa asta am vazut si un mic post pe radiopaedia, unde am putut vedea urmarile groaznice ale medicamentului asta asupra sistemului osos.

Asa m-am hotarat sa scriu aici ce am citit despre Thalidomide.

N-o sa adaug mai multe poze cu mutatiile pe care le-a cauzat medicamentul asta catorva zeci de mii de copii (sau cu ei ajunsi la varsta adulta) – o sa las doar radiografia de pe radiopaedia, e mai curata. Pentru a intelege cu adevarat ce efecte tragice a avut medicamentul asta trebuie sa cautati thalidomide pe google. Veti intelege.

Image

Thalidomide este un medicament cu activitate dovedita imunomodulatorie si imunosupresiva. Asta stim acum. Dezvoltat de o companie germana de farmaceutice (Chemie Grünenthal), a fost eliberat pe piata in 1956 – ca antiinflamator/sedativ.

Nici azi nu se cunoaste precis TOT mecanismul sau de actiune, dar la inceput a fost vandut ca tratament pentru infectii respiratorii. A fost pus in vanzare sub numele de Grippex (in combinatie cu aspirina, vitamina C, chinina si fenactina).

Intr-o lume inca traumatizata de ororile razboiului mondial, oamenii aveau dificultati in a dormi. Dupa ce a fost administrat unor pacienti care sufereau de epilepsie, s-a observat ca avea si un puternic efect sedativ si soporific. Deoarece nu s-au descoperit la testarile pe animale efecte adverse directe, a fost marketat agresiv, sub numele de Contergan ca singurul sedativ non-barbituric, un medicament-minune, eficient pentru insomnie, dureri de cap, tuse si raceala. Cum nu avea toxicitatea altor barbiturice ale epocii, deci nu putea fi folosit pentru suicid, era vandut fara reteta de la doctor.

Efectul antiemetic (anti greață) al medicamentului a fost observat aproape intamplator. Medicamentul a inceput sa fie prescris aproape universal pentru orice pacient care suferea de greturi puternice.

Pana in 1960, a ajuns unul dintre cele mai de succes medicamente din istorie (vandut in cantitati comparabile cu cele ale aspirinei, de exemplu). Era vandut in 46 de tari, sub diferite nume (37).

In acea perioada nu se credea ca medicamentele pe care mama le ia pot trece prin bariera placentei (desi, de exemplu, efectul alcoolului ingerat de mama asupra fatului era cunoscut). Multe femei insarcinate au luat acest medicament specific pentru efectul antiemetic, expunandu-si fatul la mutatii genetice grave fara sa stie.

La sfarsitul lui 1959 au aparut primele cazuri raportate de neuropatie periferica la pacientii care au luat thalidomide pentru perioade lungi de timp. La sfarsitul lui 1960 a aparut in British Medical Journal o scrisoare a unei doctorite din UK, Leslie Florence, care intreba daca nu cumva Thalidomide este de vina pentru aceste imbolnaviri.  De atunci nu a mai fost vandut OTC (fara prescriptie medicala).

Un medic ginecolog australian a intalnit intr-un interval scurt de timp (in mai 1961) 2 cazuri foarte rare (pana atunci) de phocomelie (lipsa sau scurtarea unor oase ale membrelor) la nou-nascuti. A devenit curios. A cautat legaturi intre cele 2 mame. A inceput sa suspecteze un medicament care continea thalidomide. Si-a testat teoria pe animale de laborator, dar n-a obtinut rezultate decat pe iepuri. Dupa o vreme a mai intalnit un caz de phocomelie la un alt nou-nascut, a carui mama a luat de asemenea un medicament cu thalidomide. A scris producatorului medicamentului si jurnalelor medicale The Lancet si Australian Medical Journal. Mai multe despre el aici.

Independent de doctorul australian, un doctor german (Dr. Widukind Lenz) cu specializarea in Genetica (fost membru al Hitlerjugend, Sturmabteilung si apoi medic in aviatia germana – Luftwaffe), profesor la Universitatea din Hamburg, a publicat un articol impreuna cu un coleg, in care denumea thalidomide-ul drept agent cauzator de embriopatii si cerea retragerea lui de pe piata.

Pe 28 noiembrie 1961 medicamentul a fost retras de pe piata.

Au fost intentate nenumarate procese impotriva producatorilor de medicamente din diferite tari – toate pierdute sau terminate prin intelegeri in afara instantei.

Se estimeaza ca intre 5.000 si 20.000 de copii s-au nascut cu deformitati grave ca urmare a expunerii la Thalidomide. Pentru fiecare copil nascut, se estimeaza ca mai mult de 2 feti au murit inainte de nastere.

Ca urmare a acestei tragedii, au fost elaborate noi reguli in privinta testarii medicamentelor inainte de punerea lor in vanzare. Studiind efectele mutagene ale thalidomide-ului, s-au aflat multe informatii despre felul in care functioneaza dezvoltarea membrelor la fat. Nu in ultimul rand, datorita studiilor ulterioare, s-a descoperit ca poate fi folosit cu succes ca agent pentru chimioterapia mai multor tipuri de cancer (cum ar fi Mielom Multiplu).

Abia in urma cu cativa ani s-a descoperit exact procesul prin care se produc malformatii la fat: Thalidomide induce moartea celulara in timpul dezvoltarii embrionale. Pentru cei curiosi, un studiu stiintific este aici.

Producatorul original al thalidomide si-a cerut oficial scuze pentru toate tragediile provocate. In 2012!

Cateva informatii in plus gasiti si aici sau aici.

*Exista un studiu care leaga paracetamolul de aparitia de tulburari comportamentale de tip ADHD/HKD la copii, dar paracetamolul a fost si inca este un analgezic/antipiretic “recomandabil” in sarcina, dar se recomanda de asemenea si atentie.

3 Replies to “Thalidomide – o tragedie farmaceutica”

  1. Articolul tau ma face sa ma gandesc la cate asemenea cazuri ar putea sa mai apara in urma atator medicamente ce sunt pe piata in momentu actual.

    Like

    1. Din fericire, din 1954 si pana in ziua de azi s-au tot asprit regulile pentru punerea in vanzare a unui medicament. Ceea ce inseamna ca o companie farmaceutica trebuie sa treaca printr-un proces lung si complicat de trial-uri clinice pana sa i se accepte un medicament nou pe piata.
      Din nefericire, aceste proceduri de siguranta sunt foarte scumpe, ceea ce se traduce in costuri foarte mari pentru companiile farmaceutice. Cine crezi ca plateste aceste costuri? Pacientul. Daca un medicament inovator costa in anii ’80 cateva zeci de dolari/doza (sa zicem), acum s-a ajuns la cateva sute-mii de dolari.
      De exemplu, la oncologie avem niste medicamente care costa si 6000 lei/flacon (rituximab-mabthera, de exemplu). Anumiti pacienti trebuiesc tratati cam cu 1 flacon/3 saptamani, de mai multe ori. Asta inseamna niste costuri imense/pacient.
      Producatorii se apara cu scuza “domne’, e scump sa facem un medicament”, statul zice ca subventioneaza tratamentul – dar nu intotdeauna achizitioneaza suficiente medicamente (pentru ca nu prea sunt bani sau se pierd prin birouri), iar pacientul ajunge sa scoata bani din buzunar (daca-i are).

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.