Ce iti place cel mai mult sa faci?

Oamenii isi schimba preferintele constant. Odata cu ele, isi schimba si hobby-urile.hobby

Hobby-urile sunt un mod de-a iesi din métro-boulot-dodo-ul la care ne condamna viata de adulti intr-o lume din ce in ce mai lipsita de viata.

Cand aveam 8-9 ani, daca ma intrebai ce imi place cel mai mult, as fi raspuns pe nerasuflate “sa joc sah“. Aveam o senzatie foarte greu de descris (acum) in momentul in care reuseam sa inving un adult. Intai pe tatal meu, apoi pe un frate mai mare, apoi un var, apoi un unchi, apoi alt var. Asta a tinut pana am ajuns la un club de sah unde am intalnit oameni cu adevarat pasionati de sah. Dupa cateva luni acolo, mi-a scazut entuziasmul mult. Nu mai era distractiv, era muncarepetitie. Dupa o pauza mai lunga, am revenit pe la 11 ani la club cateva sambete. Dupa ce am dat de un copil de 7 ani care dupa fiecare victorie isi facea timp sa-mi spuna ca am jucat foarte prost, m-am lasat de sportul asta.

Pe la 12 ani, la aceeasi intrebare as fi raspuns cu “sa citesc carti de Karl May“. Citeam si alte carti (atunci am citit MizerabiliiRegii BlestematiMarile Sperante si multe altele), dar pentru cartile de aventuri facusem o mica pasiune. Aveam si un var cu care mai faceam schimb de carti si cu care ma certam “cine e mai tare – Old Shatterhand sau Old Firehand?”.

E clar ca atunci cand eram mic nu aveam vreo alta pasiune care sa presupuna alergareconditie fizica sau o coordonare buna ochi-maini/picioare.

In liceu lucrurile s-au schimbat. M-am inaltat 15 cm in 2 veri, am pierdut cam 10 kg in greutate pe la 16 ani si lucrurile erau total diferite. De unde in clasa a 9-a eram amenintat cu corijenta (pe bune) la sport pentru ca eram un grasun care nu putea face 10 flotari, in clasa a 11-a am inceput sa merg la sala, sa alerg si, cel mai imporant, sa joc baschet aproape zilnic.

In clasa a 12-a nu am facut multe lucruri: invatam la matematica, romana, engleza, economie, ieseam/stateam cu prietena dupa ore si in rest jucam baschet. Mai chiuleam, recunosc – in special la primele/ultimele ore. Chit ca am luat BAC-ul cu medie mare (si 10 la sport 🙂 ), multe dintre lucrurile pe care nu le-am invatat atunci la biologie/chimie/fizica mi-ar fi fost de folos mai tarziu. Dar asta e alta poveste, am deviat de la subiect.

Pana pe la 22 de ani, daca ma intrebai acelasi lucru de mai devreme, raspunsul venea imediat “sa joc baschet“. N-am evoluat prea mult dpdv tehnic. Adica la apogeu eram un jucator cel mult mediocru intr-un mediu organizat (campionatul de baschet al ASE-ului, de exemplu, unde am mancat bataie cu spor 3 ani la rand in toate meciurile). Dar asta nu-mi diminua cu nimic placerea de-a juca baschet!

Pana pe la 24 de ani pot spune ca baschetul a ramas pe locul intai la hobby-uri. Apoi viata de adult a inceput sa se faca simtita. Mai putin timp liber, mai putina disponibilitate sa pierd jumatate de zi de week-end pentru a merge la baschet cu amicii. Am inlocuit un pic asta cu o noua pasiune – snowboardul, iar ca mod de consumat caloriile am pastrat doar mersul la sala (din ce in ce mai rar, din pacate).

Pana acum 2 ierni as fi raspuns cu “sa ma dau cu placa” la intrebarea din titlu. Chit ca e o pasiune pe care o poti satisface doar iarna, snowboardul iti poate umple gandurile tot timpul anului. Multumita internetului poti vedea statiuni din toate colturile lumii, poti vedea oameni bucurandu-se de zapada in orice moment al anului si poti sa-ti planuiesti urmatoarea vacanta meticulos. Cred ca pot sa vorbesc despre minim 20 de statiuni din 10 tari unde as vrea sa ajung macar 1 data in viata pentru cateva zile de boarding. Nu, nu am excelat nici aici, nici n-as avea cum la cate zile pe zapada pot strange sub picioare intr-un an. Dar este o activitate pe care o fac cu nemasurata placere. Atunci cand o fac…

Problema vine de la faptul ca, in momentul de fata, dupa iarna cu cele mai putine zile pe partie de cand mi-am descoperit aceasta pasiune, am realizat ca nici cu snowboardingul nu am mai ramas. Desigur, ca si in celelalte cazuri, pot sa ma duc la munte din cand in cand, tot asa cum mai joc baschet din cand in cand si mai citesc cate o carte din cand in cand.

Desigur, asta nu inseamna ca nu mai fac si alte lucruri cu placere. Dar nici unul nu poate fi numit pasiune.

 

Daca faci ceva doar din cand in cand… mai poti spune ca e o pasiune?

Si ce faci atunci cand nu mai poti spune ca mai ai cu adevarat un hobby?

 

 

Raspunsul este simplu: cauti unul nou! Cred. Usor de zis, greu de facut.

 

 

copyright imagine: dreamstime.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s