Oare cati romani se gandesc sa emigreze din cauza sistemului medical roman?

Mi-am pus intrebarea asta de mai multe ori saptamana asta, dupa ce am discutat cu un prieten vechi care a avut un accident in strainatate.

E un inginer automatician sanatos, care lucreaza pentru o multinationala. In ultimii 8 ani a avut in fiecare an delegatii de cate 3-6 luni in diferite tari ale lumii: Franta, Olanda, Rusia, Singapore, EAU s.a. Acum e in Olanda, unde, in week-end, s-a gandit sa joace un baschet cu colegii de acolo. A reusit sa-si rupa un tendon de la picior incercand sa dea un slam. Ghinion.

A fost operat in 4 ore de la accident (asta dupa ce a ajuns cu ceva peripetii la spital), a doua zi a fost externat, cu un gips pe lungimea piciorului, cu un pumn de medicamente de luat, eliberate in totalitate de la farmacia spitalului si cu o programare pentru un consult ulterior la 2 zile si la 4 zile.

Asta in comparatie cu sotia unui coleg, care tot saptamana trecuta a reusit sa-si rupa complet tendonul lui Ahile… calcand gresit cand cobora scarile. A fost operata abia la 2 zile dupa ce s-a intamplat ghinionul (nu era liber medicul despre care auzise lucruri bune). A fost externata tot dupa o zi, doar ca i s-a spus sa-si caute singura medicamentele. Evident, nici unul nu e redus (ma rog, daca ajungea la medicul de familie, ar fi primit o reteta, dar medicul care a internat-o aparent n-are voie sa-i elibere reteta pentru compensate). Anticoagulantul prescris (clexane) nu se gaseste decat la farmaciile spitalelor (si acolo rar) – deci a trebuit sa ia alt anticoagulant (cu alta substanta activa).

 

Desi a lucrat in multe tari ale lumii, ceea ce inseamna ca si-a putut face o cu totul alta opinie fata de doar a “vizita” cateva zile o tara, pana acum nu s-a gandit niciodata serios la emigrare.

Munca lui nu e banala, cand pleaca in delegatii il freaca clientii pe toate partile, munceste cate 10-12 ore zilnic. Viata-i nu e usoara, dar macar e (relativ) bine-platit. De mai multe ori l-am intrebat in ultimii ani “tu de ce nu iti cauti un job prin afara, cred ca ti-ai gasi ceva mai usor unul, mai bine platit si cu mai putine delegatii obositoare“. De fiecare data zicea ca “n-are sens, n-as putea trai departe de casa, nu mi-as gasi usor job in domeniul meu samd“.

Acum, dupa experienta asta intr-un spital din alta tara, repeta aproape obsesiv “bai, sanatatea e un motiv foarte bun pentru a pleca din tara. Dupa ce am vazut cum esti tratat aici, chiar cred ca e un motiv foarte bun pentru a emigra“.

Sala de asteptareA ramas impresionat de politetea (aproape exagerata) a asistentelor, infirmierilor. De faptul ca doctorii s-au obosit sa se prezinte si sa dea mana cu el si apoi i-au descris foarte clar (in engleza) ce are si ce optiuni are. De faptul ca la vizitele de dupa operatie totul a fost rapid si eficient. Ca medicamentele i le-au eliberat la iesirea din spital total automat (farmacista doar a introdus datele intr-un computer si apoi au iesit pastilele impachetate frumos). Ca totul era curat si luminos, cu indicatoare clare catre sectiile unde aveai treaba. Ca salile de asteptare (vezi poza) erau dotate corespunzator. Ca au vorbit cu el in engleza tot timpul. Samd.

Ok, e un spital din multe. Poate in altele e mai rau. Probabil ca si la ei asistentele au multe pe cap, doctorii au multi pacienti de care trebuie sa aiba grija, greseli se fac si la ei. Dar asa cum ziceam mai demult, atunci cand pacientul iese din spital nu ramane cu sechele din cauza conditiilor de spitalizare, enervat din cauza personalului medical si cu o promisiune-injuratura sa nu mai calce in viata lui in spitalul ala.

 

Am o obsesie un pic stupida – citesc forumuri ale romanilor plecati in strainatate. Cand apare un articol in care se vorbeste de viata emigrantilor romani in strainatate, am prostul obicei de-a citi comentariile. Am impresia ca multi romani care pleaca din tara pleaca pentru un singur motiv clar: BANI! Vor mai multi bani, vor sa detina mai multe lucruri, vor sa AIBA.

Nu stiu de ce, dar cred ca fix astia sunt romanii care dupa ce au plecat din tara ii injura pe cei din tara lor de adoptie. Ca sunt “reci“, ca sunt “fara Dumnezeu“, ca ii exploateaza, ca nu ii ajuta, ca nu le invata nimic odraslele, ca sunt prea stricti, ca au legi prea dure, ca au politisti duri, ca sunt rasisti si cate si mai cate. Oare romanii astia uita de unde au plecat? Oare lipsurile si insuccesul lor nu sunt legate de motivul gresit pentru care au plecat din tara?

In contrapartida, din ce am observat eu la putinii cunoscuti ai mei (mai mult sau mai putin apropiati) care au emigrat, cei care au plecat pentru ca se simteau striviti de sistem, aveau alte valori, vroiau siguranta, politete, legi, educatie – toate astea in conditiile in care nu erau chiar saraci in Romania – o duc foarte bine in afara acum. S-au adaptat, au evoluat profesional si se identifica mai usor cu tara adoptiva.

 

Drept concluzie la toata poliloghia asta: eu cred ca starea deplorabila a sistemului nostru medical este un motiv destul de bun pentru a emigra. Mai bun decat “vreau bani”. Oare cati romani mai cred asta?

 

copyright poza: www.architectuur-fotograaf.eu

 

Advertisements

5 thoughts on “Oare cati romani se gandesc sa emigreze din cauza sistemului medical roman?

  1. “Nu mai avem loc in tara asta”.

    Asa mi zicea un amic ce a ajuns sa lucreze prin strainatate, desi inca are domiciliu pe aici (are un program fain, o luna lucreaza acolo si o luna e liber, se intoarce in tara). De ce nu mai e loc ? Pentru ca daca nu vrei sa adopti legea junglei (“la naiba cu principiile, vreau doar sa fac bani si nu imi pasa de nimeni si nimic, viata e grea”), e greu sa fii cu adevarat fericit in Romania. Nu stiu nici daca poti fi mai fericit peste hotare (mai linistit – da), dar mi-e teama ca cei ce se plang de degradarea morala a strainilor sunt prea orbi sa o vada pe cea din ograda noastra. Si poate ca nicaieri nu e mai trist sa o observi decat in spitalele noastre (deh, nu vii la spital de placere).

    Eu mai citesc uneori comentariile romanilor de pe aici:
    http://romaningermania.ro/
    http://consilierjuridicgermanoroman.com/
    Tu ce forumuri mai citesti ?

    Like

    1. Eh, nu sunt convins ca nu poti fi fericit in Romania, fara sa ii calci pe altii pe cap (si, implicit si principiile tale).
      Depinde mult de ce ajungi sa crezi ca te face fericit. Pentru ca dorintele noastre sunt formate prea mult de factori externi si prea putin de gandirea logica. Din pacate.
      Sau ce te face sa nu mai suporti nimic si sa-ti doresti sa-ti iei lumea-n cap (cum e cazul prietenului meu)…

      Dintre forumurile/blogurile pe care le urmaream (din vara trecuta am lasat-o mai moale cu cititul de forumuri/bloguri, am hotarat ca 1 an si ceva ma concentrez pe acumulat cunostinte in domeniul meu) as enumera: fostul vancouver.com – devenit realizat.com (Canada), casa romanilor (din Elvetia), si Viena romaneasca (wien.ro) – am un thread pe care-l salvasem, mi se parea interesant cum evolueaza organic, de la experienta unui Gigel la succesul si nemultumirile altora in situatii asemanatoare. Mai citeam si blogul cafeaua de Montreal – mutat pe cafeina.ro si disparut in neant 🙂 Mai era unul cu romani in Germania, dar chiar l-am pierdut si nu l-am retinut “pe de rost”. Ajunsesem pe el pentru ca spamau ingrozitor pe toate articolele de pe Gandul, hotnews si mediafax si, desi sunt impotriva spammerilor din principiu, m-am gandit ca nu strica sa vad 1 data ce scriu ei pe site-ul lor 🙂

      De pe casa romanilor mi-a ramas in minte o scurta povestire a unei asistente medicale romance din Elvetia, despre contactul scurt cu o alta emigranta. Trebuie sa recunosc ca nu stiu cum as fi reactionat in locul asistentei medicale, in fix aceeasi situatie. Mi-as fi judecat compatrioata si as fi fost distant cu ea, as fi anuntat politia? M-as fi “bagat unde nu-mi fierbe oala” – sa incerc s-o ajut cumva?

      Like

  2. Eu am plecat din curiozitate. Nu as fi putut trai cu ideea ca am avut ocazia si nu am incercat. Da, sunt multe lucruri care ma apasau in Romania (acum le-am cam uitat, haha). Am ajuns la venit mai mic (plus chirie!), dar ce e in plus in tarile occidentale fata de Romania este siguranta. Da, birocratie e mare, dar am siguranta ca o termin. Da, la medic astept cu lunile dar am siguranta ca imi va da de capat si isi da interesul si nu va scrie o reteta pt comision de la firmele farmaceutice( si multumesc zilnic pediatrului care a reusit sa ne echilibreze viata si niciunul din familie nu a racit de 5 ani). Aici am regasit timp pt mine, hobby-uri, grup de ecologie ( de fapt nici nu am gasit, ci m-a gasit).
    E greu? este. Merita? este.
    Cine vrea sa se descurce se descurca si in Romania, doar chef de munca si de citit sa fie. Care nu, nu se descurca nicaieri.
    Cine e vesnic nemultumit si acru, nemultumit si acru va fi si in Romania si in alta parte.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s