Ma simt mai sigur, colegul meu (ne) vegheaza

X mi-a fost coleg de scoala generala. Prin clasa a 5-a mi-a fost chiar coleg de banca. Mi-am adus aminte de el pentru ca zilele astea am mers cu autobuzul spre spital la o ora cand mergeau si copii la scoala si pentru ca am aflat de curand cu ce se ocupa el acum.

X nu era prost, dar era extrem de lenes – nu vroia sa invete nimic, niciodata. Dar credea ca le stie pe toate. Oricum, nu intalnise materia la care sa nu copieze cu cartea in banca sau pe banca. Nu, nici pe vremea aia nu prea se invata – era mult mai simplu sa copiezi.

Era mic si gras, nu era bun la nici un sport, dar parintii lui aveau bani (mai precis, bunicii lui, dar mai conteaza?) asa ca il inscriau la toate sporturile posibile, poate-poate se lipea ceva de el. Din cauza asta, la orice joc din curtea scolii trebuia sa fie inclus si el, sportivul, altfel facea urat. Era asa de sportiv incat in clasa a 8-a la Educatie fizica nu facea nici cele 3-4 ture obligatorii de curtea scolii. Se oprea dupa colt la prima tura si aparea si el pe la sfarsit, gafaind, cu gramada de fraieri care alergau.

X nu avea probleme in zona scolii pentru ca se imprietenise cu tiganii care trebuie. Scoala mica, de cartier, zona plina de tigani – pe vremea aia era o problema reala sa ajungi la bulevard (drum de 500 m) fara sa se ia vreunul de tine. Banii parintilor ajutau la asta foarte mult la sfarsitul anilor ’90. Si din cauza asta a inceput sa se simta puternic. Image

X a devenit incet-incet ceea ce americanii numesc “bully“. Prin clasa a 5-a era inca un copil. In clasa a 8-a devenise o pramatie.

In clasa noastra s-au mutat 5 elevi in clasele 5-8. Toti elevii noi au fost tinta glumelor si rautatilor lui. 2 fete au plecat din clasa/scoala specific din cauza lui, parintii lor au avut grija sa mentioneze asta. Cu toate acestea, nici un profesor n-a facut nimic.

X aducea reviste porno nemtesti (parca) la scoala, le gasise la taica-su pe undeva. Mare chestie nu era asta, doar ca el a trecut de la curiozitate copilareasca direct la abuzul colegelor. A inceput cu una dintre colegele noi. Statea cu ea in banca si o dezbraca pe sub banca, apoi isi punea mana pe unde nimerea. Prin pauze o lua deoparte si o arunca pe jos pentru a o pipai mai usor, apoi veneau inca cativa colegi si faceau o gramada mare peste cei doi. Poate ca ei isi ziceau ca se jucau. Oare fetele alea cum au crescut dupa asta?

Dupa o vreme, X a prins curaj, facea asta si cu alte colege – atata timp cat nu veneau cu parintii la scoala a doua zi, i se parea ca are cale libera.

Dintre colegii “vechi”, oricine avea curajul sa nu ii permita ceva sau sa comenteze ceva trebuia sa fie pregatit ori sa se bata cu el, ori sa se pregateasca pentru o cearta cu parintii lui, ori pentru o bataie cu tiganii la plecarea acasa. Eu (recunosc) nu aveam curajul sa ma iau de el. Eram multumit ca nu eram eu cel caruia i se intampla asta si preferam sa ies in curtea scolii decat sa fiu martor la ce se intampla in clasa. Mic, tocilar, fara nici un strop de muschi pe mine, eram cel mult o tinta usoara daca as fi zis ceva.

In clasele 7-8 se tot inchidea cu cate o colega (de la noi sau din alte clase) prin toalete. Avea doua ajutoare, doi idioti care se dadeau pe langa “cel puternic“. Ei tineau usa inchisa pe dinafara, ca sa nu poata iesi nimeni de acolo si ca sa nu intre nimeni peste ei. Fetele nu intelegeau prea multe, probabil ca intrau si de buna-voie, doar ca de mai multe ori se intampla sa iasa de acolo plangand si tipand. Nimeni nu ii facea nimic pentru asta.

Prin a 8-a a fost prins de o femeie de serviciu facand asa ceva, ea a chemat directorul. Directorul era un om solid, om aspru, dar corect, care ne era si profesor de limba romana. A fost prima data in viata mea cand l-am vazut pacalit de un copil. Stiind ce-l asteapta, X si-a frecat ochii in clasa pana a inceput sa planga in hohote si apoi a plecat asa, impreuna cu diriginta, la director. A scapat cu o mustrare, o discutie cu parintii si atat.

Pe vremea aia, iarna insemna zapada din decembrie pana in februarie. Toata iarna, toate colegele ajungeau acasa cu zapada pana la chiloti. Săpuneala era activitatea preferata a lui X. Sigur, toata lumea se bulgareste (si eu participam la asta), dar de la bulgareala la zapada pe gat, in gura si in chiloti e cale lunga. Nu si pentru X. Niciodata nu i s-a facut nimic mai mult decat o mustrare.

X a intrat cu chiu, cu vai la un liceu bun. A fost o surpriza pentru mine. Pe vremea aia se dadea examen la admitere si examenele nu erau chiar banale. X a facut apoi o facultate particulara. L-am mai intalnit de cateva ori pe la 20-24 de ani. Din copilul mic si gras devenise un adult scund, gras si mers la sala. Nu parea in stare sa alerge 10 metri fara sa ii iasa sufletul, dar avea bratele cat capul.

Nu prea cred ca viata l-a transformat intr-un om mai bun. Sotia l-a parasit pentru ca a inselat-o in mod repetat.

Astazi, X este ofiter intr-una dintre institutiile de siguranta si informatii ale statului roman.

Va simtiti protejati?

 

diviziune celulara 1

diviziune celulara 2

 

Diviziunea celulara - teorie

2 poze de pe Wellcome Images care arata niste celule cancerigene de tip HeLa in splendoarea divizunii lor celulare. Plus o poza (wiki) cu o scurta explicatie a fazelor diviziunii celulare – atentie, directia de la stanga la dreapta aici 🙂 .

Povestea celulelor HeLa in sine este foarte interesanta: sunt celule canceroase nemuritoare (adica nu mor dupa cateva diviziuni celulare, cum fac celulele normale), recoltate in 1951 de la o pacienta (Henrietta Lacks) cu cancer de col uterin.
Au fost folosite in acesti 60 si ceva de ani pentru nenumarate cercetari importante medicale. D
esi femeia a murit de mult, celulele ei continua sa traiasca si sa ajute oamenii de stiinta in diferite domenii.
Sunt primele celule clonate (oficial) din lume si primele celule produse in masa. Pana acum se estimeaza ca s-au produs 50 de milioane de tone de asemenea celule.

Pe scurt: un bun motiv pentru a reciti un pic din materia de anul 1 despre mitoza. 🙂

drepturi poze: wellcome images (William J Moore/Univ. Dundee, Kuan-Chung Su, London Research Institute, Cancer Research UK) si wikimedia commons

Wikipedia si greselile

Sau wikipedia ca instrument de invatare + Un pic despre jurnalismul contemporan.

Aseara a aparut si (tocmai citisem si eu studiul initial, printr-un link de pe un site din America) pe mediafax.ro o stire cu titlul “Autodiagnosticarea pe Wikipedia: 90% dintre termenii medicali sunt lipsiţi de acurateţe“.

SubtitlulAutodiagnosticarea cu ajutorul site-ului Wikipedia este o idee neinspirată, afirmă cercetătorii de la Universitatea Campbell din Statele Unite, potrivit cărora 90% dintre termenii medicali publicaţi în celebra enciclopedie online sunt lipsiţi de acurateţe.

Articolul este doar o traducere si adaptare a unui articol din Daily Mail. Jurnalistul roman nu s-a obosit sa verifice studiul in sine (usor Imagede gasit) sau sa gaseasca alte surse (macar 2). A tradus/reformulat aproape integral articolul din Daily Mail, inclusiv titlul si subtitlul. Un titlu mai corect si un articol ceva mai cumpatat este cel de pe site-ul BBC pe aceeasi tema, de exemplu. Asta daca tot ce poti face e sa copiezi munca altuia, nu sa scrii tu ceva original.

Pentru cei care nu stiu, Daily Mail este un fel de Libertatea de UK (mai degraba viceversa, depinde unde crezi ca s-a inventat apa calda). Sa traduci un articol de acolo e ca si cum ai traduce un articol despre “țâțe, buci și cluburi“, dar l-ai prezenta drept un articol despre arta. Da, stiu, e un ad hominem. Dar tabloidele nu sunt si n-au fost vreodata niste bastioane ale informarii corecte a populatiei. Deci daca vrei sa vezi sâni, e treaba ta, dar nu-ti lua informatiile importante pentru tine din aceeasi sursa care-ti arata sâni pe post de stiri.

Revenind la articol: pentru un text in care se vorbeste despre erorile dintr-un alt mediu de informare publica, este trist cat de plin de greseli este.

Sa o luam in ordine:

1. Datele: Studiul la care se face referire este “Wikipedia vs Peer-Reviewed Medical Literature for Information About the 10 Most Costly Medical Conditions“, aparut pe 1 mai 2014 in The Journal of the American Osteopathic Association. Apropo: dupa nume, 2 dintre doctorii participanti sunt romani. 🙂

Studiul este publicat intr-o revista stiintifica cu un prestigiu relativ scazut – 0,304 in 2012. Mai multe informatii despre prestigiul  unei reviste (si legatura cu relevanta cercetarilor din ea) stiintifice puteti gasi… pe internet. Spre comparatie, The Journal of the American Medical Association (o publicatie relativ cunoscuta la nivel mondial) are un prestigiu de 4,843 in 2012. Studiul este efectuat de catre niste Doctori in Osteopatie (cautati pe internet diferenta intre DO si MD in SUA). Conducatorul studiului este un profesor (si Associate Dean) la Facultatea de Osteopatie a Campbell University din NC, USA. O universitate regionala, de mic renume.

Metoda e relativ simpla: au fost folositi 20 de rezidenti, cate 2 pentru cate un articol in parte (ales aleatoriu din 10 articole despre boli raspandite in SUA). Au fost pusi sa verifice in reviste de specialitate absolut toate asertiunile din articole (ex. asertiune = “diabetul zaharat este o afectiune cronica“). Apoi au fost reverificate rezultatele lor de alti 2 doctori, care au cuantificat numarul de asertiuni gasite (de primul, al doilea sau de ambii rezidenti) drept conforme cu sursa de incredere si cele neconforme (adica gresite).

Niste informatii relativ neimportante, intr-un final: concluzia e de bun-simt, si ar trebui s-o urmeze oricine atunci cand viziteaza wikipedia (pentru informatii din orice domeniu):  Articolele wikipedia au erori, mai multe sau mai putine, si nu ar trebui considerate o sursa de informatie 100% corecta!

Most Wikipedia articles for the 10 costliest conditions in the United States contain errors compared with standard peer-reviewed sources. Health care professionals, trainees, and patients should use caution when using Wikipedia to answer questions regarding patient care.

Our findings reinforce the idea that physicians and medical students who currently use Wikipedia as a medical reference should be discouraged from doing so because of the potential for errors.

2. Studiul nu demonstreaza in nici un fel ca “90% din explicaţiile termenilor medicali (de pe wikipedia) conţin erori” (cum zic articolele mentionate).

Studiul demonstreaza ca dintr-o lista de 10 articole afectiuni medicale comune in SUA, 9/10 aveau un numar importat de erori in asertiunile din articole, atunci cand erau comparate cu surse academice (reviste de specialitate).

Ei sustin ca doar articolul despre comotii (concussions) este relativ-lipsit de erori. Uitandu-ma prin tabelul cu rezultate, mie mi se pare ca ceva e in neregula cu aceasta afirmatie. Dintre cele 10 afectiuni, articolul despre comotii NU pare sa aiba un numar covarsitor de asertiuni conforme cu sursele de incredere, ba din contra. MI se pare ca articolele despre dislipidemie sau diabet zaharat sunt mai lipsite de erori decat cel despre comotii. Poate nu le inteleg eu termenii folositi in cercetare?

Oricum ar fi, tot ce demonstreaza inechivoc studiul e ca 10 din 10 articole alese (pe un anume criteriu) de pe wikipedia au SI erori in ele. Aceste rezultate nu inseamna ca TOTI termenii medicali de pe wikipedia sunt lipsiti de acuratete, ci ca exista greseli in 10 articole din 10, ceea ce inseamna un singur lucru:  

“Caution should be used when using Wikipedia to answer questions regarding patient care.”

3. Autorii studiului nu afirma nicaieri in studiu ca “Autodiagnosticarea cu ajutorul site-ului Wikipedia este o idee neinspirată”. Self-diagnosis nu apare in studiu nicaieri. Poate intr-un interviu ulterior sa fi zis asa ceva. Nu ca nu ar fi o afirmatie corecta (cu care sunt 100% de acord), dar daca citezi pe cineva, macar ofera o sursa pentru acest citat. Oricum, totul pare a fi o traducere a unui articol rescris dupa un articol rescris dupa un comunicat de presa.

4. In studiu se recunoaste faptul ca metodele folosite pot fi, la randul lor, eronate. S-au luat in calcul doar erorile de asertiune, nu cele de omisiune (la fel de importante); s-au folosit doar cate 2 persoane pentru examinarea articolelor, ceea ce poate duce la prejudecati personale si greseli; s-au folosit rezidenti – nu experti in revizuirea unor informatii, ceea ce poate produce un rezultat (teoretic) viciat de prejudecatile personale.

Nu in ultimul rand, s-a presupus (in mod relativ eronat – se recunoaste) ca articolele din revistele de specialitate sunt 100% corecte, o presupunere care se stie ca e infirmata de realitate: articolele din revistele de specialitate sunt de multe ori in contradictoriu cu alte articole din alte reviste de specialitate.

5. In studiu se face referire la alt studiu, din feb. 2014, din European Journal of Gastroenterology & Hepatology, in care se verifica credibilitatea continutului cu caracter medical de pe wikipedia, verificandu-se 39 de articole.

In studiu se afirma ca, desi articolele par a folosi multe citate din surse (teoretic) de incredere si sunt revizuite periodic, au fost identificate mai multe probleme in legatura cu complexitatea informatiilor oferite despre mecanismele si patogeneza bolilor, plus informatii incomplete despre anumite investigatii. Concluzia evidenta:

Wikipedia is not a reliable source of information for medical students searching for gastroenterology and hepatology articles. Several limitations, deficiencies, and scientific errors have been identified in the articles examined.

6. Alte erori din articol: “Celebra enciclopedie online conţine peste 31 de milioane de termeni în 285 de limbi, iar cel puţin 20.000 dintre aceştia au legătură cu domeniul sănătăţii.” Termen e folosit incorect aici. E vorba de articole (asociate cate unui termen). Oricum, azi ar fi minim 31.766 articole despre medicina (si cam 31,6 mln de articole).

Tot articolul afirma: “Studiul… confirma concluziile unei cercetări anterioare, potrivit căreia un sfert dintre femeile care folosesc internetul s-au autodiagnosticat în mod eronat pe Google” si “Un alt studiu, realizat pe 1.000 de femei în anul 2012, a arătat că acestea s-au autodiagnosticat eronat, adeseori, ajungând să creadă că suferă de cancer mamar, afte, diabet, hipertensiune şi astm“.  Ahem… E ACELASI STUDIU! Un “studiu” pe care nu-l gasesc, comandat de o firma producatoare (Balance Activ) a unui gel-tratament pentru o afectiune feminina (vaginoza bacteriana). Am gasit doar comunicatul de presa al firmei, in care afirma ca 1 sfert din 1000 de femei intervievate (din UK) au spus ca s-au autodiagnosticat gresit (si alte lucruri). De aici si pana la “1 sfert din femeile care folosesc internetul se diagnosticheaza gresit” e o cale lunga.

Si pot continua cu erorile din articolul “despre erori”, dar nu mai am timp.

Concluzii?

0. Jurnalistii se obosesc din ce in ce mai putin sa faca vreo farama de cercetare, traduc orbeste ceea ce citesc in alte parti.

1. Wikipedia nu e o sursa de incredere pentru cineva care vrea sa invete medicina. PubMed, JAMA, scholar.google.com si multe altele sunt mai corecte pentru acuratete mai mare.

2. Wikipedia nu trebuie folosita deloc (sau cu mari precautii) pentru tratamentul/diagnosticul unei boli.

O situatie absurda? Un bun motiv pentru a rade!

Saptamana trecuta, o revista franceza de satira politica (cam ce se vroia candva “Academia Catavencu”), “Le Canard enchaîné“, divulga faptul ca societatea nationala de cai ferate franceze (SNCF) a comandat 2000 de garnituri de tren de generatie noua prea mari. Peroanele statiilor erau prea inguste pentru noile trenuri, ceea ce va necesita lucrari de redimensionare de 50 de milioane de euro (sau chiar 80 de milioane, se zvonea initial).

 

Trenurile sunt destinate retelei de transport regional franceze (TER), care se ocupa cu transportul de persoane in zonele metropolitane adiacente marilor orase. Un tip de transport in comun care nu va exista prea curand in Romania.

Problema ar fi aparut (spunea stirea initiala) de la faptul ca angajatii Retelei de cai ferate franceze (RFF) nu ar fi comunicat corect dimensiunile maxime admise in statii, inginerii de la SNCF nu s-ar fi obosit sa reverifice informatiile si totul s-a dus mai departe la producator, care urma sa livreze trenurile prea mari. Pusi in fata faptului implinit abia la teste, solutia inginerilor SNCF a fost sa ceara modificarea a peste 1300 de peroane, o actiune care va urma sa coste 50 de milioane de euro.

Realitatea (spune un feroviar francez pe blogul lui) este ca  nu se stie de unde s-a ajuns la cifra de 2000 de trenuri (in conditiile in care s-au comandat 413 trenuri pana acum – surse in articol). Informatiile trimise n-ar fi fost gresite din prostie, ci pur si simplu au fost conform cu normele actuale de dimensiuni ale peroanelor garilor. Problema reala este ca, de fapt, aceste norme nu au fost implementate pana acum in toate garile, pentru ca nu au trecut inca trenuri de gabarit actual prin ele – de aici si nevoia de a le modifica acum. Situatia era, deci, cunoscuta de ceva timp (2009, zice un jurnalist de la revista “Ville Rail & Transports”). Cheltuiala este mare, desigur, dar trebuia facuta la un moment dat, pentru a adapta peroanele invechite ale garilor la tehnologia actuala.

 

Adica nu, trenurile nu erau “prea mari”, asa cum a vuit toata presa, la nivel mondial. Cat misto au putut face ziarele englezesti de francezi. Imediat, americanii i-au urmat. Evident, nimeni n-a verificat toate informatiile. Pana si mediafaxul nostru a relatat stirea fix asa cum a aparut pe fluxul de stiri, fara sa caute vreo informatie suplimentara. Situatia a devenit mai hilara si pentru ca nu a existat o comunicare corecta din partea SNCF/RFF.

 

Oricum ar fi, e vorba de un cost destul de mare pentru niste companii de stat franceze care au pierderi mari.

Cum au reactionat francezii? Au inceput sa faca misto de tot ce e legat de SNCF. Alte cateva exemple aici. Si nu, poza cu gelul durex nu e un “raspuns al durex Franta” – e un fake (dar un fake amuzant).

 

La final: va pare cunoscuta situatia? Acum cateva saptamani, ceva asemanator s-a intamplat la Metrorex. Cum au raspuns romanii?

De ce am votat

Pentru ca nu poti sa nu ai nici o opinie in politica, oricat de mult i-ai uri pe politicieni. Pentru ca poti sa-i injuri pe toti (o merita), dar daca o faci fara sa fi votat, esti doar unul cu gura mare, dar care nu face nimic, niciodata. Pentru ca boicotul alegerilor nu functioneaza, atata timp cat ei voteaza! Pentru ca daca un politician se duce la Bruxelles si castiga 1,07 mln de euro/mandat de 5 ani, ar fi bine macar sa il votezi pe unul care te reprezinta cat de cat pe tine. Restul e poveste

 

Si cateva observatii de la vot:Image

  • la sectia mea erau mai multi oameni veniti la vot decat la prezidentiale (asta la pranz)
  • pe tata l-au scos de pe listele de votare. Asta spre deosebire de data trecuta, cand pe un vecin care murise cu vreo 4 luni in urma nu-l scosesera inca. Se mai schimba lucrurile si in bine, oare?

  • la pranz veneau la vot destul de multi tineri (20-40 de ani). Nu e rau. Pacat ca prezenta la vot a fost totusi foarte mica. Oare aia au votat cu psd-ul?

  • au angajat mai multi oameni/sectie de votare. De ce oare?

  • peste 40% scor la europarlamentare pentru un partid care nu a facut absolut nimic bun intr-un an si ceva de putere absoluta este un scor inspaimantator.

 

La final, nu uitati: fiecare europarlamentar roman castiga intr-un an de zile de mandat cat 48,4 romani. Si “munceste” foarte putin pentru asta. Vezi si articolul asta:

Se ia un român de rând, pe care îl numim clasic, Ion. Acest Ion câştigă în jur de 4.300 de euro pe an ca să plătească un senator cu 9.000 de euro pe an. Şi când senatorul îşi ia patru săptămâni de vacanţă doar ca să-şi ajute nişte colegi să ajungă în Parlamentul European, unde câştigă 200.000 de euro an, cetăţeanul Ion ce ar trebui să facă?