Am fost la un concert de muzica clasica si chiar mi-a placut

Mai precis, am fost la un concert al lui David Garrett,Image la Berliner Philharmonie (o cladire foarte interesanta ea insesi).

Cine e David Garrett si cu ce se mananca? E un violonist (cel mai rapid din lume, la un moment dat) si interpret crossover (canta muzica rock/pop la vioara, acompaniat de orchestra). Printre altele, a cantat la o finala de Champions League nu demult.

Eu am ascultat ceva de el prima data anul trecut in vara, din intamplare, la fratele meu acasa. Are o sumedenie de reinterpretari in ton de muzica clasica a unor hituri pop/rock. De exemplu: Smells like Teen SpiritViva la Vida, Who Wants to Live Forever, Smooth Criminal, Nothing else Matters, Vertigo (vs Vivaldi) samd. Printr-un concurs de imprejurari, am primit cadou (la nunta mea) 2 bilete la primul concert de anul asta mai aproape de casa. Aproape a insemnat Berlin 🙂

Spre surprinderea mea (toti ceilalti cu care am mers stiau), in concertul la care am fost, David Garrett si orchestra acompaniatoare nu au cantat nici o melodie pop/rock reinterpretata. Au fost 2 ore de muzica clasica. Niste Paganini (ceva-ceva am recunoscut pana si eu) si 4 Anotimpuri ale lui Vivaldi (astea le stiam din copilarie).

Cum a fost? Excelent!

Scurt interludiu:

Prin clasa a 4-a primisem un pick-up foarte vechi (de prin anii 50!), impreuna cu vreo 30 de discuri cu muzica clasica. Dat fiind faptul ca pick-up-ul ala vechi mi se parea cea mai tare inventie posibila (desi era la fel de batran ca mama), am ascultat discurile disponibile pana s-au stricat capetele pick-upului (aveam 1 de rezerva). Evident, nu am gasit nici unul cu care sa le inlocuim.

Peste cateva luni si-a cumparat fratele meu (de, era angajat) un walkman Sony. Cea mai tare inventie din nou. 🙂 Mi-am cumparat vreo 10 casete cu muzica clasica, le-am ascultat asa mult incat s-a enervat ca-i stric walkmanul si i-a convins pe ai mei sa cumpere un mic casetofon “pentru casa”. L-am frecat si pe ala pana i-au iesit suruburile. Incet-incet, mi-a murit interesul pentru muzica, totusi. Citeam carti de aventuri, nu ma puteam concentra cu muzica pe fundal (ziceam eu).

Apoi au urmat cateva veri petrecute la verisorii mei. Astia aveau sisteme audio mai smechere, dar pe care ascultau numai muzica “la moda“. Fiind oaspete, nu aveam dreptul sa schimb muzica. Asa am auzit 2 Unlimited, Tupac, Nana si alte chestii care erau toata ziua pe nou-aparutele canale de TV cu muzica.

In liceu am trecut eu la ascultat numai rock alternativ si rap/hip-hop. Mi-am facut o imagine proprie, trebuia sa o asortez cu o muzica mai speciala, nu puteam sa ascult din toate cate ceva. Mai degraba ma straduiam prea mult sa intru in randul alora “cool“, chit ca imi spuneam ca o fac pentru a fi “diferit“. Am avut si o perioada neagra (de cateva luni) in care am ascultat si manele la petreceri – pentru ca devenisera “mainstream” si toti “aia mai mari si smecheri” puneau manele la petreceri, trebuia sa ascultam si noi, altfel n-aveam petreceri “misto“.

Din fericire, mi-a trecut repede perioada neagra. La 18 ani ma stabilizasem pe rap si hip-hop. Stransesem niste bani, imi cumparasem un mp3 CD player, veneam la facultate doar cu castile la urechi.

Daca ma intreba vreo colega mai gales “ce muzica asculti” repede raspundeam “rap, pentru ca imi place mesajul” si incepeam sa-i recit o lista cu vreo 20 de “artisti” mai mult sau mai putin obscuri (cu cat erau mai obscuri, cu atat mai bine) de pe cd-urile mele.

Pe la vreo 20 de ani am downloadat 1 data de pe unul dintre primele trackere de torrente din Romania un show radio (AState of Trance). Era downloadat de multi, avea multe comentarii. Parea cool. Bai, imi placea mie hip-hopul, dar si trance-ul asta parca suna bine. Bizar, nu?

Ei bine, ce-mi placea la muzica din show-ul ala era fix faptul ca auzeam niste melodii (de toate felurile) remixate electronic. Pana la urma luam si original si-l reascultam. De atunci ascult foarte multa muzica electronica.

Pe la 21 de ani lucram pentru un fost roacăr. Cand ajungea la serviciu (era toata ziua plecat), baga niste Metallica sau Nirvana sau alte chestii. In restul zilei aveam alt coleg roacăr care mai baga niste rock si un copywriter care baga numa’ reggae, hip-hop sau alte chestii mai speciale, mai cu mesaj (Damien Marley, Scroobius Pip and so on). Ce auzeam la munca si-mi placea, cautam acasa de acelasi gen.

Si uite asa am ajuns sa ascult muzica de toate felurile. Cand sunt nervos, intra niste rock. Cand am nevoie de energie, intra niste muzica electronica mai zbantuita, cand am chef de relaxare, intra niste chill-out vocal, cand vreau sa fac niste munci repetitive, intra orice 🙂

Ei bine, pentru un multilateral dezvoltat/nehotarat (depinde cum vezi lucrurile) in domeniul muzicii ca mine, trebuie sa recunosc ca muzica clasica auzita intr-o sala de concert este foarte tare. Sa vezi o orchestra cantand-o e o experienta foarte interesanta.

Faptul ca 20 si ceva – 30 de oameni pot sa se sincronizeze perfect in fata a nenumarate urechi mi se pare demn de tot respectul meu. Faptul ca rezultatul suna chiar foarte bine e un fel de bonus. 🙂

Desi veneam dupa o zi obositoare (precedata de alte zile cu multa energie consumata), nu m-am plictisit deloc in timpul celor 2 ore si la sfarsit chiar regretam ca s-a terminat. “Cum, doar atat?“.

Pe scurt: merita sa mergi macar 1 data in viata sa asculti un concert de muzica clasica! E posibil sa-ti placa. Eu o sa mai merg!

copyright foto (?) Andrew Patner

Cum ajung la Stadionul Olimpic?

Se apropie o doamna la vreo 60 de ani, imbracata cam ca o tanti de la tara venita in oras cu hainele bune (dar cam ponosite)

  • Buna ziua, maica!

  • Buna ziua.

  • Pe aici ajung la Stadionul Olimpic, la Drumul intre vii?

  • Ăăăă, mai spuneti-mi niste detalii, alte strazi.

  • Pai aici (arata cu mana) e statia de 135, vad ca nu vine. Vreau sa merg pe jos. Vreau sa stiu daca merg pe aici spre Stadionul Olimpic.

  • Doamna, vine 135-ul, nu merge asa rar. Dar unde exact vreti sa ajungeti?

  • La Stadionul Olimpic, la Bobocita, Vitan-Barzesti.

  • Doamna, de aici faceti 3 ore pe jos pana in Vitan Barzesti.

  • Da, nu e problema, deci incolo merg?

  • Da. Puteti sa mergeti si cu tramvaiul, o sa dati de el curand, luati tramvaiul 1, va lasa aproape (sper ca lucrarile alea de pe Vacaresti incep inainte de intersectia cu Vitan-Barzesti).

  • Bine. Multumesc. Nu te-ai suparat, nu?

  • Nu, doamna, cum sa ma supar, doar ca aveti foarte mult de mers pe jos… (7 km si ceva, zice google maps. Si habar-n-am la ce Stadion Olimpic se refera)