Wikipedia si greselile

Sau wikipedia ca instrument de invatare + Un pic despre jurnalismul contemporan.

Aseara a aparut si (tocmai citisem si eu studiul initial, printr-un link de pe un site din America) pe mediafax.ro o stire cu titlul “Autodiagnosticarea pe Wikipedia: 90% dintre termenii medicali sunt lipsiţi de acurateţe“.

SubtitlulAutodiagnosticarea cu ajutorul site-ului Wikipedia este o idee neinspirată, afirmă cercetătorii de la Universitatea Campbell din Statele Unite, potrivit cărora 90% dintre termenii medicali publicaţi în celebra enciclopedie online sunt lipsiţi de acurateţe.

Articolul este doar o traducere si adaptare a unui articol din Daily Mail. Jurnalistul roman nu s-a obosit sa verifice studiul in sine (usor Imagede gasit) sau sa gaseasca alte surse (macar 2). A tradus/reformulat aproape integral articolul din Daily Mail, inclusiv titlul si subtitlul. Un titlu mai corect si un articol ceva mai cumpatat este cel de pe site-ul BBC pe aceeasi tema, de exemplu. Asta daca tot ce poti face e sa copiezi munca altuia, nu sa scrii tu ceva original.

Pentru cei care nu stiu, Daily Mail este un fel de Libertatea de UK (mai degraba viceversa, depinde unde crezi ca s-a inventat apa calda). Sa traduci un articol de acolo e ca si cum ai traduce un articol despre “țâțe, buci și cluburi“, dar l-ai prezenta drept un articol despre arta. Da, stiu, e un ad hominem. Dar tabloidele nu sunt si n-au fost vreodata niste bastioane ale informarii corecte a populatiei. Deci daca vrei sa vezi sâni, e treaba ta, dar nu-ti lua informatiile importante pentru tine din aceeasi sursa care-ti arata sâni pe post de stiri.

Revenind la articol: pentru un text in care se vorbeste despre erorile dintr-un alt mediu de informare publica, este trist cat de plin de greseli este.

Sa o luam in ordine:

1. Datele: Studiul la care se face referire este “Wikipedia vs Peer-Reviewed Medical Literature for Information About the 10 Most Costly Medical Conditions“, aparut pe 1 mai 2014 in The Journal of the American Osteopathic Association. Apropo: dupa nume, 2 dintre doctorii participanti sunt romani. 🙂

Studiul este publicat intr-o revista stiintifica cu un prestigiu relativ scazut – 0,304 in 2012. Mai multe informatii despre prestigiul  unei reviste (si legatura cu relevanta cercetarilor din ea) stiintifice puteti gasi… pe internet. Spre comparatie, The Journal of the American Medical Association (o publicatie relativ cunoscuta la nivel mondial) are un prestigiu de 4,843 in 2012. Studiul este efectuat de catre niste Doctori in Osteopatie (cautati pe internet diferenta intre DO si MD in SUA). Conducatorul studiului este un profesor (si Associate Dean) la Facultatea de Osteopatie a Campbell University din NC, USA. O universitate regionala, de mic renume.

Metoda e relativ simpla: au fost folositi 20 de rezidenti, cate 2 pentru cate un articol in parte (ales aleatoriu din 10 articole despre boli raspandite in SUA). Au fost pusi sa verifice in reviste de specialitate absolut toate asertiunile din articole (ex. asertiune = “diabetul zaharat este o afectiune cronica“). Apoi au fost reverificate rezultatele lor de alti 2 doctori, care au cuantificat numarul de asertiuni gasite (de primul, al doilea sau de ambii rezidenti) drept conforme cu sursa de incredere si cele neconforme (adica gresite).

Niste informatii relativ neimportante, intr-un final: concluzia e de bun-simt, si ar trebui s-o urmeze oricine atunci cand viziteaza wikipedia (pentru informatii din orice domeniu):  Articolele wikipedia au erori, mai multe sau mai putine, si nu ar trebui considerate o sursa de informatie 100% corecta!

Most Wikipedia articles for the 10 costliest conditions in the United States contain errors compared with standard peer-reviewed sources. Health care professionals, trainees, and patients should use caution when using Wikipedia to answer questions regarding patient care.

Our findings reinforce the idea that physicians and medical students who currently use Wikipedia as a medical reference should be discouraged from doing so because of the potential for errors.

2. Studiul nu demonstreaza in nici un fel ca “90% din explicaţiile termenilor medicali (de pe wikipedia) conţin erori” (cum zic articolele mentionate).

Studiul demonstreaza ca dintr-o lista de 10 articole afectiuni medicale comune in SUA, 9/10 aveau un numar importat de erori in asertiunile din articole, atunci cand erau comparate cu surse academice (reviste de specialitate).

Ei sustin ca doar articolul despre comotii (concussions) este relativ-lipsit de erori. Uitandu-ma prin tabelul cu rezultate, mie mi se pare ca ceva e in neregula cu aceasta afirmatie. Dintre cele 10 afectiuni, articolul despre comotii NU pare sa aiba un numar covarsitor de asertiuni conforme cu sursele de incredere, ba din contra. MI se pare ca articolele despre dislipidemie sau diabet zaharat sunt mai lipsite de erori decat cel despre comotii. Poate nu le inteleg eu termenii folositi in cercetare?

Oricum ar fi, tot ce demonstreaza inechivoc studiul e ca 10 din 10 articole alese (pe un anume criteriu) de pe wikipedia au SI erori in ele. Aceste rezultate nu inseamna ca TOTI termenii medicali de pe wikipedia sunt lipsiti de acuratete, ci ca exista greseli in 10 articole din 10, ceea ce inseamna un singur lucru:  

“Caution should be used when using Wikipedia to answer questions regarding patient care.”

3. Autorii studiului nu afirma nicaieri in studiu ca “Autodiagnosticarea cu ajutorul site-ului Wikipedia este o idee neinspirată”. Self-diagnosis nu apare in studiu nicaieri. Poate intr-un interviu ulterior sa fi zis asa ceva. Nu ca nu ar fi o afirmatie corecta (cu care sunt 100% de acord), dar daca citezi pe cineva, macar ofera o sursa pentru acest citat. Oricum, totul pare a fi o traducere a unui articol rescris dupa un articol rescris dupa un comunicat de presa.

4. In studiu se recunoaste faptul ca metodele folosite pot fi, la randul lor, eronate. S-au luat in calcul doar erorile de asertiune, nu cele de omisiune (la fel de importante); s-au folosit doar cate 2 persoane pentru examinarea articolelor, ceea ce poate duce la prejudecati personale si greseli; s-au folosit rezidenti – nu experti in revizuirea unor informatii, ceea ce poate produce un rezultat (teoretic) viciat de prejudecatile personale.

Nu in ultimul rand, s-a presupus (in mod relativ eronat – se recunoaste) ca articolele din revistele de specialitate sunt 100% corecte, o presupunere care se stie ca e infirmata de realitate: articolele din revistele de specialitate sunt de multe ori in contradictoriu cu alte articole din alte reviste de specialitate.

5. In studiu se face referire la alt studiu, din feb. 2014, din European Journal of Gastroenterology & Hepatology, in care se verifica credibilitatea continutului cu caracter medical de pe wikipedia, verificandu-se 39 de articole.

In studiu se afirma ca, desi articolele par a folosi multe citate din surse (teoretic) de incredere si sunt revizuite periodic, au fost identificate mai multe probleme in legatura cu complexitatea informatiilor oferite despre mecanismele si patogeneza bolilor, plus informatii incomplete despre anumite investigatii. Concluzia evidenta:

Wikipedia is not a reliable source of information for medical students searching for gastroenterology and hepatology articles. Several limitations, deficiencies, and scientific errors have been identified in the articles examined.

6. Alte erori din articol: “Celebra enciclopedie online conţine peste 31 de milioane de termeni în 285 de limbi, iar cel puţin 20.000 dintre aceştia au legătură cu domeniul sănătăţii.” Termen e folosit incorect aici. E vorba de articole (asociate cate unui termen). Oricum, azi ar fi minim 31.766 articole despre medicina (si cam 31,6 mln de articole).

Tot articolul afirma: “Studiul… confirma concluziile unei cercetări anterioare, potrivit căreia un sfert dintre femeile care folosesc internetul s-au autodiagnosticat în mod eronat pe Google” si “Un alt studiu, realizat pe 1.000 de femei în anul 2012, a arătat că acestea s-au autodiagnosticat eronat, adeseori, ajungând să creadă că suferă de cancer mamar, afte, diabet, hipertensiune şi astm“.  Ahem… E ACELASI STUDIU! Un “studiu” pe care nu-l gasesc, comandat de o firma producatoare (Balance Activ) a unui gel-tratament pentru o afectiune feminina (vaginoza bacteriana). Am gasit doar comunicatul de presa al firmei, in care afirma ca 1 sfert din 1000 de femei intervievate (din UK) au spus ca s-au autodiagnosticat gresit (si alte lucruri). De aici si pana la “1 sfert din femeile care folosesc internetul se diagnosticheaza gresit” e o cale lunga.

Si pot continua cu erorile din articolul “despre erori”, dar nu mai am timp.

Concluzii?

0. Jurnalistii se obosesc din ce in ce mai putin sa faca vreo farama de cercetare, traduc orbeste ceea ce citesc in alte parti.

1. Wikipedia nu e o sursa de incredere pentru cineva care vrea sa invete medicina. PubMed, JAMA, scholar.google.com si multe altele sunt mai corecte pentru acuratete mai mare.

2. Wikipedia nu trebuie folosita deloc (sau cu mari precautii) pentru tratamentul/diagnosticul unei boli.

Advertisements

13 thoughts on “Wikipedia si greselile

  1. Nu sunt de acord cu cele 2 concluzii finale.
    Ca exemplu:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Urticaria

    Simptomele inițiale erau consistente cu contact cu plante urzicătoare – i.e. – “poison ivy, poison oak, etc.
    48 de ore mai târziu, în lipsa fenomenelor secundare (lichid în inflamări) precum și inconsistența în manifestare (erupția se declanșa noaptea – dar dispărea în cursul dimineții) o simplă căutare pe wikipedia a ajutat imens la diagnosticarea corectă.

    Diagnosticul inițial – dermatită cauzată de urușiol – era consistent cu activitatea depusă – muncă în grădină, smuls buruieni, etc. Precizez că vorbim de un eveniment întâmplat în nord-estul SUA.
    Mai mult… planta respectivă (poison ivy) a fost detectată în terenul respectiv în trecut – cu consecințe neplăcute. Un diagnostic grăbit putea asuma o dermatită cauzată de plante. În realitate, era o urticarie cauzată de nu se știe ce – în orice caz – nu de urzici.

    Wikipedia e extrem de utilă în cazuri d-astea.
    Să disprețuiești informația de wiki – “fin’că nu e de încredere” – e o greșală, cred eu.

    Să nu mai vorbesc de articole referitoare la istorie.

    Like

    1. Problema la orice enciclopedie este calitatea persoanei care scrie articolul si calitatea informatiei prezentate in articole. De asta nu invata studentii la medicina din Britannica ci din manuale de medicina.
      Poti scrie un articol foarte bun, atata timp cat esti constiincios si verifici informatiile din mai multe surse considerate de incredere. Dar trebuie sa intelegi in prima faza cam tot ce se intampla in articolul pe care-l scrii. Si sa fii in stare sa-ti adaptezi stilul de scris la publicul tinta. Simplu exemplu: Daca ai un Gigel care stie sa scrie dar habar-n-are ce sunt interleukinele si ce rol au ele in inflamatie – e putin probabil ca el sa scrie un articol pertinent pentru un viitor medic despre inflamatie. Poate scrie un articol bun pentru populatia generala, dar nu va scrie un articol academic – util pentru un viitor medic… Asta daca vrei ca viitorul medic sa fie cu adevarat un profesionist. Parerea mea.
      Asta nu inseamna ca trebuie sa n-o mai folosesti pentru informatii generale sau ca punct de pornire. Eu ori pornesc de la linkurile pubmed de pe o pagina wikipedia, ori strang niste informatii si apoi le verific pe pubmed/google scholar.
    2. Ok, ai dat un exemplu fericit. 🙂
      Nu zic ca nu poti “diagnostica” ceva ca un fel de checklist. Are simptomul x, y, z, a fost acolo, are istoricul ala, gata, are nu-stiu-ce. Dar asta nu e diagnostic medical. Atunci n-am mai avea nevoie de doctori, daca tot ce iti trebuie pentru un diagnostic CORECT e un checklist simplu. Simplificand mai putin, n-am mai avea nevoie de rezidentiat. Orice absolvent de Medicina ar fi brusc la fel de capabil ca un medic cu 10-15 ani de experienta clinica. Ceva gresit.
      Daca te bazezi pe internet, poti foarte usor sa te auto-diagnostichezi GRESIT cu cancer. Sau multe alte nebunii. Cateodata doar pentru ca interpretezi gresit niste simptoame, cateodata pentru ca ai informatii gresite, incomplete sau invechite la dispozitie.

    Din nou, nu dispretuiesc wikipedia pentru ca “nu e de incredere”. Doar ca trebuie sa verifici mai intai informatiile din ea – daca vrei sa tragi vreo concluzie medicala, chiar si non-educated. Si nu zic “aaaa, medicii sunt 100% de incredere, nu gresesc niciodata”.
    Doar insist ca trebuie sa fii atent cum iti alegi sursele. 🙂

    Like

  2. Eu m-am referit în comentariul meu mai mult la concluzia #2.
    Concluzia #1 – care spune:
    “Wikipedia nu e o sursa de incredere pentru cineva care vrea sa invete medicina” mi se pare oarecum evidentă – medicina nu se învață din enciclopedii punct – fie ele generaliste (Wikipedia, Britannica) ori specializate (MedlinePlus, Web MD) sau chiar superspecializate (Illustrated Encyclopedia of Dermatology, să zic).
    Dac-ar fi așa, oricine ar putea deveni medic specialist buchisind câteva texte•.
    Sper că nicăieri în lume nu s-a ajuns la asta, nici măcar în România.

    Corect, am dat un exemplu fericit de autodiagnostic bazat pe wikipedia. Dar dacă mi-ai servit-o la fileu… ce era să fac? 🙂
    De la autodiagnostic la autotratament însă, e cale lungă. În cazul prezentat de mine, informația prezentată pe wikipedia a fost utilă pentru diferențierea a două condiții medicale cu grad de asemănare simptomatic destul de mare. Faptul că tratamentul ambelor condiții implică aceleași substanțe/medicamente e irelevant în discuția de față.
    (n-am să menționez faptul că deși am pornit cercetarea de la wikipedia, am mers și la Mayo, WebMD, altele – că doar nu-s fraier să susțin argumentele tale… 🙂 )
    –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
    • Tocmai realizez că medicina înseamnă buchiseală la greu – ani de zile. Practicarea meseriei însă, implică internat și rezidențiat – așa cum se menționează în articolul de mai sus.

    Like

    1. De studiul mentionat de mine am aflat de pe site-ul unui profesor la o facultate de medicina din SUA. Povestea ca i-a intrebat ceva pe internii lui si toti si-au scos smartphone-urile si au inceput sa-i dea raspunsuri de pe wikipedia/net. Deci wikipedia cam este folosita pentru a invata medicina. Si are un grad de utilitate, repet, dar doar ca punct de pornire, nu ca “autoritate in domeniu”.

      Mentionasei ca nu esti de acord cu ambele concluzii, de asta le-am aparat pe ambele.

      Oricum, la autodiagnosticare am multe de comentat. Inclusiv daca folosesti mama manualelor de medicina pentru diagnostic. Nu poti inlocui experienta clinica.

      Alt ex.: Pentru niste dureri vagi abdominale poti sa te autodiagnostichezi super usor cu toate nebuniile din lume. De la autodiagnostic la automedicamentatie e cale scurta. De la automedicamentatie la auto-imbolnavire e o cale si mai scurta. De aici si concluzia 2. 🙂

      Like

  3. “…Mentionasei ca nu esti de acord cu ambele concluzii…”

    Ei și tu!… 😀
    M-am repezit și eu ca maidanezu’ la bicicletă, na!

    Desigur, experiența clinică valorează cât 1k de manuale – nu că alea n-ar conta. Dar cum ai spus și tu, sunt puncte de pornire. Aceeași boală se manifestă diferit, la oameni diferiți, cu alte complicații diferite. Nu intru în detalii, ca să nu mă fac de râs.
    Studenții sunt la fel oriunde – încearcă să fușerească cît se poate – odată ajunși la nivelul de intern, treaba se schimbă radical. Că ai de-a face cu viața reală, cu bolnavi adevărați, nu cu paragrafe din enciclopedii. Unii rezistă; alții realizează că medicina e o meserie REALĂ. În general murdară, copleșitor de solicitantă – fizic și psihic. Ș se apucă să facă marketing. 🙂

    (oftopic – Michael Crichton prezintă destul de frumos dilemele unui doctor în devenire: http://en.wikipedia.org/wiki/Travels_(book) . Mă întreb dacă ai citit-o? Întrebarea mea e legată de faptul că altundeva ai menționat un roman de Vernor Vinge, unul din autorii mei favoriți)

    Nu n-o să fiu tâmpit să extind argumentul la medicină internă – cu excepția de a pune cu mult curaj un diagnostic de paraziți intestinali, dacă văd viermi în treaba mare.
    Văd bine că încerci să mă târăști pe o potecă unde nu vreau să pășesc. 🙂
    Dreptul tău, în orice dezbatere, orice punct e cinstit, câtă vreme îți servește argumentul.

    A se remarca la final că am cedat punctul #1 – avantaj tu.
    În general, agreez cu tonul general al articolului – am vrut însă să adaog un punct de vedere anecdotic apropo de valabilitatea wiki.

    Sper că am contribuit cu ceva util – ca o complectare – nicidecum ca un “rebuttal”.

    O să mai latru, dacă o să oferi motive.
    🙂

    Like

    1. Și se apucă să facă marketing.

      Daca te referi la tipul mentionat de mine saptamana asta, el s-a reprofilat inainte de-a termina facultatea. Oricum, am si o ruda apropiata care a terminat medicina (pe bune) cu 9,90, apoi un MBA si de atunci a castigat (legal) in 7 ani mai mult decat un doctor roman (legal sau nu) intr-o viata. Viata are cai complicate.

      Hei, cineva a cedat intr-o discutie contradictorie pe internet. Asta se intampla atat de rar, incat merita notat. 🙂
      Oricum, ca sa fiu sincer, am pornit de la cam aceeasi teorie. Si pe mine ma enerveaza argumentul “aaa, ai citit asta pe wikipedia, pe wikipedia poate scrie oricine, deci wikipedia e de rahat”. Daca stai sa verifici sursele a extrem de multe asertiuni de pe wikipedia, vezi ca, de fapt, merita luate in calcul. Doar ca trebuie sa muncesti un pic. De asta articolul meu nu se numeste (eronat) “wikipedia e majoritar gresita” – cam cum a fost prezentat “studiul” de mai sus in mass-media si nu numai.

      De M. Crichton trebuie sa recunosc c-am citit doar Sfera si The Andromeda Strain. Dar o sa caut cartea mentionata. O pun pe lista “de citit”, dupa A Fire upon the Deep, de V. Vinge. Dupa ce termin ce citesc acum. Sunt atat de multe carti bune pe lumea asta, pacat ca nu am cand sa le citesc pe toate 🙂 La asta adaug si ce mai studiez eu pentru scoala (mai mult pentru mine, ca sa fiu precis, pentru ca scoala e prea relaxata in ceea ce se asteapta sa “stiu”) si chiar mi-ar prinde bine un set suplimentar de ochi si o jumatate de creier in plus :))

      Apropo, Children of the Sky merita citita? Am vazut ca e din acelasi univers ca A Deepness in the Sky (si AFutD).

      Like

      1. Aparent, există mulți absolvenți de medicină care refuză să “step up to the plate”.
        Nu condamn, doar observ.
        http://stefantalpalaru.wordpress.com/
        Un om cu care m-am contrat “pă net” – chestie care nu mă împiedică să-i citesc posturile – fie ele de SF or de observații sociale curente.
        Chestia e:
        E simplu de înțeles (aparent) de ce M. Crichton a renunțat la practicarea medicinii în favoarea banilor de hollywood+carți/romane. Citind “Travels”, situația e un pic mai mototolită. El nu a vrut bani, doar a urmat ceva … un “manifest destiny” personal. La alegere: un doctor mediocru… ori un scriitor BUN?
        El a știut devreme că n-o să fie un doctor bun.
        Ca absolvent de medicină – sunt sigur că înțelegi .

        “Travels” merită citită de orice doctor. Absolvent, alea.
        Omul e sincer – nu-i “Jurassic Park” – e fix cine e el, și cum se simte (mă rog, s-a simțit – el fiind mort deja) cum vede el viața. Și în cîteva capitole… cum a văzut el medicina și practica.
        Oricum, nu era material de doctor.

        Merita să citești în originalul englezo-american – nu-s prea multe regionalisme, scrierea e simplă.

        Da, sunt multe cărți de citit, prea puțin timp.
        Dar e mai ușor să începi cu alea în engleză – față de alea în rusește.
        Acolo… trebuie să înveți alt alfabet.
        Hint: Strugatsky:
        http://en.wikipedia.org/wiki/Arkady_and_Boris_Strugatsky

        Dacă vrei să citești “A Fire Upon the Deep” – încearcă în originalul englezo-american. Nu-i chiar așa de dificil de descifrat – Vinge scrie relativ normal – stilistic vorbind.
        Orice traducere în românește distruge sensul – doar prin simpla transcriere a verbelor.
        Deci, în engleză.

        “Children of the Sky” e o urmare la “Deepness in the Sky” – din nou, încearc-o în engleza originală.
        Contrar a ce se review pe amazon, merită citit și cumpărat. Problema cu Vinge… e că scrie prea rar. Mă rog, mai ciupim ce putem:

        http://en.wikipedia.org/wiki/The_Peace_War
        http://en.wikipedia.org/wiki/Marooned_in_Realtime

        Astea 2 sunt aproape de descrierea României prezente. Ceva lăsat în urmă, după ce restu’ lumii a trecut la altă treaptă.

        Vinge excelează însă în povestiri scurte:
        http://en.wikipedia.org/wiki/The_Collected_Stories_of_Vernor_Vinge

        Isaac Asimov e foarte popular.
        Vinge e mult mai actual.

        Da, “Seniorii Războiului” a fost tradusă bine în romănește – la fel de bine ca “Amiaza-Secolul 22” – la fel de bine ca și “12 Scaune”ori “Vițelul de Aur”.

        Dar traducătorii ăia nu mai sunt.

        Poți găsi “True Names” la liber pe net. Citește considerînd data scrierii: 1981.

        Vinge came to prominence in 1981 with his novella True Names, perhaps the first story to present a fully fleshed-out concept of cyberspace,[1] which would later be central to cyberpunk stories by William Gibson, Neal Stephenson and others.

        “Rainbows End” (http://en.wikipedia.org/wiki/Rainbows_End) e la liber pe net.

        🙂

        Like

      2. Peseu: Da, sunt mulți care termină medicina și fac altceva – alde “crichtonezi” cum îi consider io.
        Medicina… ca și arta… e o vocație… o chemare, nu o profesie, cred eu.
        Să bagi mâna-n mațe, să pipăi bubele, să aranjezi ose rupte… nu-i pentru fitecine.
        Pe scurt: medicina nu-i pentru neserioși.
        Nu pentru cine are bani, ori vrea bani.
        Bani… au și țiganii mei, zicea Kogălniceanu.
        Nu trebuie să faci medicina ca să faci bani.

        Dar dac-o faci… și te ții de ea… trebe că nu ești în regulă la bibilică.
        (părerea mea, din cotețu’ meu)

        Normal că cedez, dacă văz că n-am spor la înaintare… ori când ȘTIU că am o premiză jumate falsă. Sunt maidanez, nu prost, ce dreaq’.

        (da, știu, “arta conversației” presupune ceva trimiteri la mama și rude, dar nu e pentru mine; nu vin cu neamu’ după mine la dezbatere)

        Serios zic, citește “Travels”. O să-ți placă.

        Te face să gândești mai mult decât toate (alea prea puține) ale lui Vinge. Alea-s desert, înghețată, cataif, plăcere, gîdilici literar.
        “Travels”, raportat la autor, e altceva.
        Un fel de răspunsul cuiva la întrebările tale – deși răposatul nu a intenționat asta, sunt sigur.

        Și după ce citești, încearcă să traduci.
        🙂
        Aia chinuială.

        Like

        1. Ca absolvent de medicină – sunt sigur că înțelegi .

          Ma simt jignit. Sau flatat. Nu sunt sigur 🙂 N-ai citit “Despre mine”. N-am terminat Medicina, sunt doar un amarat de absolvent de ASE care la 28 de ani s-a hotarat sa invete ceva nou si acum fac o Postliceala de Asistenti Medicali, din care mai am 1 an.

          Am inceput “Travels” azi-dimineata. Merita citita, aveai dreptate. 🙂 Mersi pentru sfat.

          Eheee. Fratii Strugatsky. M-am uitat la lista de carti traduse de Paralela 45. Imi lipsesc (adica n-am citit) doar vreo 2. O sa le iau vara asta 🙂 De la Picnic la Marginea Drumului am devenit fan. Apropo, Stalker ai vazut? Este… special.

          Incerc sa fac o mica regula – sa introduc o carte cu tema stiintifica sau mai “profunda” la 2-3 carti citite mai “usoare” (SF, thriller, steampunk, suprarealism sau mai stiu eu ce-mi pica prin maini).
          Iar la sfatulu cu “citeste in engleza”: de cand am pus mana pe un e-reader, oricum citesc majoritar variante in engleza – si multe carti oricum nu se gasesc traduse in romana, deci sfatul e bun, dar e un pic redundant 🙂

          Banii si Medicina: un subiect de care ma tot lovesc… Da, e una dintre putinele “meserii” pe care nu le poti face pentru bani. Nu fara sa devii un nenorocit (daca imi permiti adaugarea acestei asertiuni la “medicina e o chemare, nu o profesie” – cu care sunt de-acord). Dar e mult mai usor s-o inveti atunci cand stii ca vei fi platit corect pentru efortul tau.
          Daca ai mai citit din posturile mele, am mai mentionat eu un prieten. Proaspat medic specialist in Oncologie, inca sustinut cu o suma de bani lunar de parintii lui (amandoi doctori, cum altfel). A avut al naibii de mult de invatat si e a naibii de frustrant sa ajungi la aproape 30 de ani si sa vezi ca toti colegii tai de liceu au cariere, bani, masini, casa si mai stiu eu ce si tu, doctorul, te bucuri la 1 cutie de bomboane de la o ruda a unui pacient care oricum urmeaza sa moara. Ma rog, nu se bucura, dar e doar un exemplu simplu. 🙂
          Noi avem alti fosti colegi/prieteni care castiga legal aproape 2000 euro/luna (la doar 30 de ani), un altul care are o mica firma de solutii IT care a reusit sa vanda o solutie software de business cu cateva zeci de mii de euro anul trecut. Si multi altii, care nu il depaseau cu nimic dpdv intelectual, dar pe care acum societatea de consum ii rasplateste mult mai bine decat pe el, cel care salveaza sau prelungeste vieti zilnic. Chestia asta poate afecta un om, oricat de tare ar avea caracterul.

          Evident, nu-ti spun nici o noutate, doar iti reiteram faptul ca pasiunile sunt bune si te pot ajuta in viata, dar pentru multe e nevoie de multa rabdare si suport financiar. Si multa tarie psihica, pentru a nu deveni frustrat. In cazul lui, de exemplu, eu cred ca frustrarile astea l-au stricat pe viata. Adica peste cativa ani e foarte posibil sa ajunga un alt medic care se gandeste prima data la grosimea plicului si apoi la pacient, la prima vizita. Sau poate ma insel si-l judec eu oricum cu o unitate de masura nerealista.

          Like

          1. Nu, n-am citit “Despre Mine”.
            Unde, care… aaa, acolo?
            Am găsit.
            🙂
            (cum ziceam, un bleg, ce pretenții ai?)

            Posibil ca ASE-ul făcut să te ajute în noua carieră în feluri neașteptate.
            Citind ce scrii, nu mi se pare că autorul e doar “un amărât de absolvent”.

            Strugatsky – da, un alt fel de SF. Filmul… l-am cumpărat, l-am văzut și răsvăzut.

            “Travels” – mă bucur că îți place. Chrichton era genul de om care își punea întrebări critice personale pe subiecte diverse – am zis că poate subiectele despre cariera lui medicală îți pot fi utile – chit că el a parcurs drumul invers decât tine.

            Despre prietenul tău.
            Nu cunosc detalii, deci ar fi arogant să-mi dau cu părerea.
            La modul general însă, oamenii care se țin de ceva mult timp – în cazul lui – oncologia sunt motivați de pasiune pentru subiect, precum bine notezi.
            Dar nu cred că factorul financiar – important așa cum e – te poate distruge psihologic la nivelul la care să-ți reducă pasiunea în favoarea factorului monetar.

            Există locuri în care nu există factorul “grosimea plicului” – posibil ca interesul lui pentru oncologie să-l determine să găsescă locul unde să fie apreciat.
            Și unde în mod straniu, nu există mentalitatea de invidie pecuniară fiindcă… nu există, pur și simplu!

            Majoritatea profesioniștilor din domeniul medical care s-au mutat în astfel de locuri nu mai au probleme financiare și practică meseria cu plăcere și relaxare.
            În “locurile alea” există cerere permanentă de oameni capabili și pasionați – fie în practică, fie în cercetare.

            Desigur, asta implică o personalitate cu mare doză de curiozitate, cu capacitatea de a schimba drumul vieții din mers, etc.

            Gen… cam ca tine.

            🙂

            Like

            1. Hei, mersi mult pentru apreciere/imbarbatare (cel putin asa am interpretat eu ultimul paragraf). Realist vorbind, curiozitatea mea pana acum m-a facut sa invat o gramada de lucruri cu diferite grade de utilitate inclusiv in viata de zi cu zi si sa imi planific viata pe un termen mediu (3 ani). Pana acum am reusit sa ma tin de plan cam in proportie de 80-90%. Sa vedem daca-mi iese totul cum am planificat sau o sa ma inec la mal. 🙂

              Prietenul meu a avut o mica/mare criza existentiala pe la 26 de ani, prin anul 3 de rezidentiat. Criza catre care se indrepta inca din anul 4, din cate am observat eu. A fost bizar sa-l vad cum se inchide in sine, se lasa de sport, slabeste dar face burta si ajunge (culmea pentru un oncolog) fumator inrait. A iesit din ea fara ajutorul meu sau al prietenilor, dar a iesit schimbat. Si de atunci mi se pare mie ca a inceput sa vada plicul drept un scop, nu neaparat o simpla multumire… Adica nu mai parea ghidat de ceva special, ci pur si simplu se comporta ca si cand ceea ce facea era doar o meserie cu scopul final banii.
              Am ajuns si eu in practica pentru cateva saptamani pe sectia unde si-a facut el rezidentiatul si recunosc, m-a marcat experienta. Asta la 29 de ani, cu alta minte decat la 24. N-as sti cum as fi iesit de-acolo dupa 5 ani – ca el.

              Asta e diferit la Medicina, ia un student – un tanar normal, la inceputul vietii si il pune sa se confrunte zilnic cu teama, tristete, moarte, esec si ii da si puterea asupra vietii unor oameni. Colac peste pupaza, la noi mai esti si platit in bataie de joc pentru tot ceea ce faci.
              Sunt niste senzatii foarte ciudate pe care le experimentezi in spital. De multe ori ma gandesc ca e cel mai bine sa fii tampit si sa nu te gandesti la nimic, pentru ca, cu cat te gandesti mai mult, cu atat iti faci mai multe probleme…

              De asta sunt de-acord ca pentru medicina iti trebuie un fel de “chemare” (oricat de cliseu ar suna asta). Dar si ca rasplata financiara cat de cat proportionala cu efortul depus reduce din povara de pe umerii unui tanar doctor. Si ii poate influenta drumul in viata. Dar eu vorbesc doar din ce am observat pe un esantion mic de oameni (mai am cativa cunoscuti si rude in domeniu).
              Poate ma insel, poate spun tampenii cat mine de mari.

              Like

              1. Cristian, nu spui tâmpenii de nici un fel.
                Îți pui întrebări, te autoexaminezi, alea.
                Asta-i “tâmpenie”?

                Paragraful meu final a fost destinat să distrugă ideea de “asta e, n-avem ce să facem…” prevalentă la români și la tine în special – “… sunt amărât de…”

                Nu nene, șosele există și în Belgia, Canada și Australia.
                (ca paranteză, am să dau link la un blog de fimeie româncă – verde?!? – emigrată în Australia. N-are legătură cu medicina, dar am observat că femeile au capacitate de descriere mai bună decât masculii)
                Linc, deci:
                http://oz-the-place-to-be.blogspot.com/
                http://medic-roman-in-germania.blogspot.com/
                http://fiindcapot.blogspot.com/search/label/Himalaya%20pe%20motor
                Blogul e mort – dar merită citit dindărăt. Dacă nu pentru altceva, doar ca un jurnal de călătorie.
                (emigrarea e o călătorie, nu?)
                Mai sunt bloguri d-astea, de smintiți (!) români mutați în Malaezia, In Tenerife, în Japonia, în Canada, În Germania, în Franța.
                http://bradut-florescu.blogspot.com/

                Punctul meu era că atunci când crezi că ești chiar la perete… că nu mai se poate… că trebuie să cumperi ceva funie… EXISTĂ portiță de scăpare!
                O folosești ori nu… nu contează.
                Contează că există.

                Atunci când te enervează mîrlănia națională, murdăria din drum, imbecilismul de bloc, ubicuitatea șpăgii… măcar știi că poți să scapi.
                Da, e un preț de plătit – dar e pentru fiecare de evaluat.

                Prietenul tău și crizele lui:
                • Oricine poate avea crize de una-alta în viață. “Don’t mean nuthin’ “.
                • Nu vreau să știu de experiențele lui – ori ale tale – în secție. Poate vrei să discutăm de cum era la S-21 în Cambodgia? Ori cum era la Pitești? !ntotdeauna ai să găsești chestii mai groaznice. Chestia e… participi ori nu. Alegerea e la tine.

                Da, medicina nu-i pentru oricine. O anumită mentalitate combinată de empatie+pasiune+nepăsare e necesară. Medicii buni, brancardierii buni, sunt puțini.
                E meserie grea, indiferent că tai carne ori evaluezi psihicul.

                Să te duci zilnic acasă la nevastă și copii… știind că ți-au murit 2-4 pacienți… la care te-ai luptat cât ai putut să-i ții în viață… nu-i ușor. Nu-i tot aia cu: “…nu am aprobat 3-4 cereri de construcție… că n-avea toate avizele…”

                Ce vreau să zic:

                Nu disprețui zbaterile prietenului tău – poate el trece prin chestii de care tu n-ai habar.
                Treaba ta – de prieten – e să-l sprijini, să-l ajuți, să vorbești cu el, să-i dai alte vederi.
                Încearcă să vezi lucrurile din punctul lui de vedere:

                “Pla mea, azi mi-au murit 2 copii în secție… ce dreaq’ rost mai am eu pă lumea asta…” etc.

                Ia să vedem – cum adresezi astea?


                Citat:
                “…nu mai parea ghidat de ceva special, ci pur si simplu se comporta ca si cand ceea ce facea era doar o meserie…”

                Asta e ceva care miroase a disperare personală.
                Gen… “îmi bag pla, alea…”

                Io nu-s prietenul lui, tu ești.
                Step up to ză plate, ca să zic așa.

                Like

                1. Interesante blogurile, o sa le “frunzaresc” mai pe indelete seara. La medic-roman-in-germania.blogspot.ro m-am abonat 🙂 Multam.

                  Eh, Bradut Florescu e deja ultra-cunoscut, nu mai poate fi dat drept exemplu :)) Iar Thailanda ca destinatie de vacanta/emigrare a devenit banala din cauza lui – pana si eu am o fosta șefă, care din publicitar a devenit wanderer prin Thailanda, partial multumita lui.

                  Ca legatura cu emigrarea si blogurile de mai sus – prietenul meu a avut posibilitatea sa ramana intr-o tara din Europa de Vest. N-a facut-o. Suprinzator pentru mine, recunostea ca a avut putin de-a face si cu faptul ca in Romania poate castiga intr-un viitor un pic indepartat ilegal mult mai mult decat un oncolog platit legal in Europa de Vest. De aici am inceput sa-l vad altfel.
                  Aaltfel, observatii corecte, sfaturi bune in legatura cu prietenul meu.
                  Pacat ca, acum 4 veri, atunci cand l-am vazut in cel mai jos moment al vietii lui, tot ce-am fost in stare sa-i zic a fost “bai, vrei sa vorbesti cu cineva, poate te putem ajuta”, el a raspus cu “nu, sunt ok, n-avem ce discuta” si asta a fost. Acum nu mai e acelasi om si respinge orice discutie cu superioritate. Intr-un final, asta probabil e o dovada a superficialitatii prieteniei noastre.
                  Dar destule discutii pe subiectul asta, i-am cam tradat increderea vorbind despre el intr-un spatiu public just to make a point…

                  Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s