Ma simt mai sigur, colegul meu (ne) vegheaza

X mi-a fost coleg de scoala generala. Prin clasa a 5-a mi-a fost chiar coleg de banca. Mi-am adus aminte de el pentru ca zilele astea am mers cu autobuzul spre spital la o ora cand mergeau si copii la scoala si pentru ca am aflat de curand cu ce se ocupa el acum.

X nu era prost, dar era extrem de lenes – nu vroia sa invete nimic, niciodata. Dar credea ca le stie pe toate. Oricum, nu intalnise materia la care sa nu copieze cu cartea in banca sau pe banca. Nu, nici pe vremea aia nu prea se invata – era mult mai simplu sa copiezi.

Era mic si gras, nu era bun la nici un sport, dar parintii lui aveau bani (mai precis, bunicii lui, dar mai conteaza?) asa ca il inscriau la toate sporturile posibile, poate-poate se lipea ceva de el. Din cauza asta, la orice joc din curtea scolii trebuia sa fie inclus si el, sportivul, altfel facea urat. Era asa de sportiv incat in clasa a 8-a la Educatie fizica nu facea nici cele 3-4 ture obligatorii de curtea scolii. Se oprea dupa colt la prima tura si aparea si el pe la sfarsit, gafaind, cu gramada de fraieri care alergau.

X nu avea probleme in zona scolii pentru ca se imprietenise cu tiganii care trebuie. Scoala mica, de cartier, zona plina de tigani – pe vremea aia era o problema reala sa ajungi la bulevard (drum de 500 m) fara sa se ia vreunul de tine. Banii parintilor ajutau la asta foarte mult la sfarsitul anilor ’90. Si din cauza asta a inceput sa se simta puternic. Image

X a devenit incet-incet ceea ce americanii numesc “bully“. Prin clasa a 5-a era inca un copil. In clasa a 8-a devenise o pramatie.

In clasa noastra s-au mutat 5 elevi in clasele 5-8. Toti elevii noi au fost tinta glumelor si rautatilor lui. 2 fete au plecat din clasa/scoala specific din cauza lui, parintii lor au avut grija sa mentioneze asta. Cu toate acestea, nici un profesor n-a facut nimic.

X aducea reviste porno nemtesti (parca) la scoala, le gasise la taica-su pe undeva. Mare chestie nu era asta, doar ca el a trecut de la curiozitate copilareasca direct la abuzul colegelor. A inceput cu una dintre colegele noi. Statea cu ea in banca si o dezbraca pe sub banca, apoi isi punea mana pe unde nimerea. Prin pauze o lua deoparte si o arunca pe jos pentru a o pipai mai usor, apoi veneau inca cativa colegi si faceau o gramada mare peste cei doi. Poate ca ei isi ziceau ca se jucau. Oare fetele alea cum au crescut dupa asta?

Dupa o vreme, X a prins curaj, facea asta si cu alte colege – atata timp cat nu veneau cu parintii la scoala a doua zi, i se parea ca are cale libera.

Dintre colegii “vechi”, oricine avea curajul sa nu ii permita ceva sau sa comenteze ceva trebuia sa fie pregatit ori sa se bata cu el, ori sa se pregateasca pentru o cearta cu parintii lui, ori pentru o bataie cu tiganii la plecarea acasa. Eu (recunosc) nu aveam curajul sa ma iau de el. Eram multumit ca nu eram eu cel caruia i se intampla asta si preferam sa ies in curtea scolii decat sa fiu martor la ce se intampla in clasa. Mic, tocilar, fara nici un strop de muschi pe mine, eram cel mult o tinta usoara daca as fi zis ceva.

In clasele 7-8 se tot inchidea cu cate o colega (de la noi sau din alte clase) prin toalete. Avea doua ajutoare, doi idioti care se dadeau pe langa “cel puternic“. Ei tineau usa inchisa pe dinafara, ca sa nu poata iesi nimeni de acolo si ca sa nu intre nimeni peste ei. Fetele nu intelegeau prea multe, probabil ca intrau si de buna-voie, doar ca de mai multe ori se intampla sa iasa de acolo plangand si tipand. Nimeni nu ii facea nimic pentru asta.

Prin a 8-a a fost prins de o femeie de serviciu facand asa ceva, ea a chemat directorul. Directorul era un om solid, om aspru, dar corect, care ne era si profesor de limba romana. A fost prima data in viata mea cand l-am vazut pacalit de un copil. Stiind ce-l asteapta, X si-a frecat ochii in clasa pana a inceput sa planga in hohote si apoi a plecat asa, impreuna cu diriginta, la director. A scapat cu o mustrare, o discutie cu parintii si atat.

Pe vremea aia, iarna insemna zapada din decembrie pana in februarie. Toata iarna, toate colegele ajungeau acasa cu zapada pana la chiloti. Săpuneala era activitatea preferata a lui X. Sigur, toata lumea se bulgareste (si eu participam la asta), dar de la bulgareala la zapada pe gat, in gura si in chiloti e cale lunga. Nu si pentru X. Niciodata nu i s-a facut nimic mai mult decat o mustrare.

X a intrat cu chiu, cu vai la un liceu bun. A fost o surpriza pentru mine. Pe vremea aia se dadea examen la admitere si examenele nu erau chiar banale. X a facut apoi o facultate particulara. L-am mai intalnit de cateva ori pe la 20-24 de ani. Din copilul mic si gras devenise un adult scund, gras si mers la sala. Nu parea in stare sa alerge 10 metri fara sa ii iasa sufletul, dar avea bratele cat capul.

Nu prea cred ca viata l-a transformat intr-un om mai bun. Sotia l-a parasit pentru ca a inselat-o in mod repetat.

Astazi, X este ofiter intr-una dintre institutiile de siguranta si informatii ale statului roman.

Va simtiti protejati?

Advertisements

2 thoughts on “Ma simt mai sigur, colegul meu (ne) vegheaza

  1. Te felicit pentru articol, dar nimic nu ma mira. Nu ma simt protejata oricum… Serviciile de care Vorbești numai pentru siguranță noastră nu sunt. ..

    Like

    1. E posibil sa nu mai fie chiar nenorocitul din adolescenta – nu e chiar 100% corect cum il judec, recunosc.

      Nu in ultimul rand, e posibil ca omul totusi sa fie chiar foarte bun in ceea ce face, acolo unde o face.

      E posibil, dar putin probabil, totusi.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s