(putin) Despre imbatranire si cateva descoperiri in domeniu

Acum vreo 8-9 ani am citit o trilogie foarte interesanta: Marte (Rosu, Verde, Albastru), de K.S. Robinson. Prezenta un viitor posibil al explorarii spatiale a omului.

Totul porneste cu o perioada de pace si avans tehnologic. Apoi trimitem o colonie cu un numar limitat (100) de oameni de stiinta, cercetatori si altii (+1 pasager clandestin) care incep sa teraformeze planeta Marte. Apoi, multumita unor evolutii tehnologice/medicale, procesul de imbatranire poate fi alterat, astfel incat oamenii sa poata trai mai mult. Apoi urmeaza problemele inevitabile cauzate de o populatie prea mare pentru un Pamant prea mic, probleme care se raspandesc si pe Marte. In primele 2 carti, temele principale sunt socio-politice, culturale + colonizarea si teraformarea unei planete. In ultima carte sursele de conflict aproape dispar, principala tema este efectul imbatranirii extreme asupra memoriei si mintii umane (probleme care apar in ciuda/din cauza modificarilor genetice introduse in prima parte).

Toate cartile sunt usor de gasit – pentru cine e interesat.

In conditiile in care majoritatea lumii industrializate (sau post-industrializate) imbatraneste simtitor si se indreapta spre probleme demografice majore, viziunea lui K.S. Robinson despre viitor nu este chiar absurda.
Orice angajat din domeniul medical iti va spune ca majoritatea pacientilor internati in spitale sunt in varsta. In tarile vestice, numarul de pacienti in varsta este imens, comparat cu numarul total de spitalizari.

Am citit de curand un articol din NY Times in care se povesteste putin din viata unui barbat de 111 ani. Se presupune ca este cel mai in varsta barbat in viata din lume ale carui origini pot fi verificate.

E impresionant sa vezi ca o persoana care a vazut pentru prima data un avion ca “minune a tehnologiei moderne” mai este inca in viata.

Secretul longevitatii lui? Sportul, lipsa copiilor, lipsa exceselor alimentare si… inghetata. 🙂 Evident, nu se poate face o regula dintr-un exemplu disparat. Chiar si-asa, e interesant sa vezi ce a facut un om care a ajuns la o asemenea varsta, este sanatos si relativ capabil sa converseze.

Ei, legat de stoparea proceselor de imbatranire am citit alte 3 articole in ultimele zile:

Se pare ca (la soareci) expunerea unui creier batran la sangele unui tanar poate sa ajute la regenerarea celulara a tesuturilor imbatranite. Desigur, cu respectarea unor concepte de siguranta transfuzionala.

Daca asta va fi demonstrat drept valabil si la oameni, parca vad cum o sa apara afaceri in viitor cu batrani care vor cumpara sange de tineri.

Alt articol ar fi despre tratamentul cu o proteina-factor de diferentiere a cresterii  (GDF-11, mai precis) poate ajuta la inversarea efectelor imbatranirii asupra celulelor inimii si ale creierului. In conditiile in care majoritatea adultilor mor in ziua de azi din cauze cardiace (zice WHO), aceasta descoperire are implicatii extrem de importante.

Pe de alta parte, acest proces are alte implicatii – deoarece se pare ca, prin creearea de noi celule in creier (neuroni), oamenii uita efectiv amintirile mai vechi. Ramai functional dpdv mental, dar pierzi din amintiri. O fi bine, o fi rau?

Advertisements

O intrebare stupida

Ma trezesc la ora 5:30, ca sa fiu gata pana la 6 si un pic, ca sa ajung la spital la 7:10, ca sa fiu in oficiul asistentelor la 7:20.

Intreb daca pot sa ma uit prin fisele pacientilor, ca sa vad si eu cum se deruleaza procesul de ingrijire pe o perioada mai lunga. Mi se permite.

Apoi urmeaza brusc intrebarea (sau conversatia?):

Mergi in cluburi?
Nu! De ce?
Pentru ca am mai avut alti elevi care n-aveau chef de munca pentru ca mergeau in cluburi toata noaptea.

De regula nu las sa se vada pe fata mea ce gandesc, dar cred ca am avut cea mai expresiva fata (de tip WTF) in momentul ala.

Ce se intampla cand trimiti un ipohondru la practica pe o sectie de Boli infectioase?

M-am blocat!Image

Abia am trecut peste o sperietura cu varicela (o colega a facut varicela acum aprox. 19 zile), acum am fost repartizat pe o sectie cu pacienti cu varicela, zona-zoster, pneumonii grave, HIV, HCV, HBV, HVA, MRSA si cate si mai cate. Nu exagerez, am vazut fisele pacientilor, chiar asa era. 🙂

Oricat de mult stiu ca, daca urmez niste reguli de baza de protectie si preventie, riscul e relativ mic, nu pot sa trec peste conceptul de RISC. Pur si simplu am refuzat sa ma duc cu asistentele la pacienti. Evident ca am fost luat peste picior. Mi s-a spus, printre altele, ca “oricum o sa faci varicela odata si-odata”, “o poti lua si din tramvai” si “cum o sa inveti ceva asa?” samd.

Am stat tot timpul in biroul asistentelor si m-am uitat la fisele pacientilor. Am apucat sa vad vreo 20 pana s-au saturat asistentele sa-mi mai raspunda la intrebari. Mi-am notat medicamente, investigatii efectuate, tipuri de analize cerute si in ce conditii, am vazut pentru prima data si cum arata antibiogramele pe diferiti agenti patogeni si mi s-a explicat ca da, se poate face antibiograma si dupa ce se incepe tratamentul cu antibiotic (exista niste recipienti speciali pentru asta).

M-am facut de ras recunoscand ca nu stiu ca p.o. inseamna per os (eu credeam ca e per oral – de fapt este peroral). Ma rog, sensul e acelasi, doar ca e trist ca n-am stiut fix ceva de genul asta. Asta in conditiile in care eu intrebam asistenta de “dupa administrarea de vancomicina nu trebuie sa verificam clearance-ul creatininei, deoarece stiam ca are efecte secundare periculoase pentru rinichi si parca si alte organe?“. Ma rog, mi-au mai demonstrat asistentele de acolo ca mai am multe de invatat, intrebandu-ma “ce e asta si ce face” – referindu-se la niste medicamente administrate pacientilor. Scuza cu “nu m-am mai intalnit cu ele…” nu am folosit-o si nici nu aveam de ce. E o scuza stupida.

Apropo de vancomicina, atentie la administrare (durata lunga!) si monitorizarea pacientului dupa (sindromul Red man). O mica discutie e si aici.

Cand am iesit din birou au inchis usa dupa mine (asa cum facusera mai devreme cand au vrut sa o barfeasca in liniste pe o rezidenta). Eh, eu sa fiu sanatos. 🙂

Sa nu fiu inteles gresit: tot respectul meu pentru asistentele si medicii care lucreaza in aceste sectii.

Dar eu nu pot s-o fac, nu vreau s-o fac si nu am de gand s-o fac.

 

drepturi imagine medicalschoolinterviewstheknowledge.wordpress.com

Prea multi romani cred ca meseria de asistent medical ii va scoate din saracie

peste 40.000 de asistente au plecat să lucreze peste hotare pentru salarii chiar şi de
10 ori mai mari

Sau cel putin asa zice presa. Exemple de titluri:

Mai bine asistent medical decat medic – DigiTV, 2014. Ha! 100 de studenti/an? gramada de baniSa fi facut un reportaj prin fabricile de diplome de asistent medical (postlicealele), sa fi vazut cifre aici.
La Facultatea de Asistente si Moase din Bucuresti sunt 3,8 candidati pe loc – Agerpres, 2014
Piteşti: Asistenţa Medicală şi Ştiinţele Economice, cele mai căutate specializări – Adevarul, 2010
Specialiştii au descoperit meseriile viitorului (… asistent medical şi chirurg … vor fi cele mai căutate meserii în viitorul apropiat) – Antena1 (ObservatorTV), 2014
Pepiniera de asistenti medicali pentru export. In strainatate, castiga si de zece ori mai mult decat in Romania – Antena1, 2013
Probabil au citit si titluri de genul asta:
In Malta sunt disponibile 200 de posturi de asistent medical – InformatiaZilei, 2010
sau
Personalul medical românesc, cel mai căutat pentru a ocupa locurile vacante din NHS – Agerpres, 2014

 

Realitatea este ca “În şase ani, aproape 14.000 de doctori şi peste 40.000 de asistente au plecat să lucreze peste hotare pentru salarii chiar şi de 10 ori mai mari” – Digi24, 2014

 

Problema este ca, uitandu-ma in jurul meu la scoala si in spitale, mi se pare ca de multe ori gandul la bani (mai) multi e mai puternic decat dorinta de-a fi bun in meseria ta. Nu in ultimul rand, “grija fata de un pacient” si cunostintele medicale sunt niste concepte straine sau considerate inutile pentru multi. Adica nu sunt chiar rare cazuri ca cele descrise in reportajul asta.

 

Asta ca sa nu uitam ca munca in strainate nu presupune doar lapte si miere. Pe langa faptul ca trebuie sa inveti o limba straina si ca trebuie sa te acomodezi cu alt sistem, alti oameni etc. nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada.

Daca nu iti gasesti un job intr-un spital si ajungi sa muncesti intr-un camin de batrani din Germania, de exemplu, te trezesti cu 40 de pacienti la 2-3 Asistenti medicali. (google chrome – translate, pentru cei fara cunostinte de germana).

In Austria nu pare sa fie mult mai usoara viata, chiar daca ai in grija doar 1 pacient (batran).

Belgia, Anglia… nicaieri nu e usor. Vezi si aici.

 

Ideea e ca meseria asta nu e deloc usoara, oriunde ai fi, oricat de usoara ar face-o sa para școala din părți care se face pe la noi. Imi permit sa spun asta, chit ca n-am terminat scoala. Vreau sa vad ce contraargumente mi-ar putea aduce cineva fata de ce-am zis.

 

Poate unii ar trebui sa-si evalueze mai onest motivele pentru care aleg o meserie si eventual sa se autoevalueze mai bine pentru a-si gasi o meserie pentru care chiar sunt potriviti.

 

 

Drepturi de autor imagine: baltimoresun.com

Cum iti dai seama ca franceza ta e de balta?

Cand esti pus in situatia sa conversezi brusc cu un vorbitor nativ de franceza si nu-ti gasesti cuvintele.

Cand ai uitat numerele – nu esti in stare sa zici 60% si 40% din prima.

Cand nu esti in stare sa-i spui ca vrei sa stii daca au sectie de hemodializa in spitalul lor universitar. (service d’hémodialyse)

Si cand vrei sa-i spui ca esti obisnuit cu ceva si din gura iti iese “sunt imbracat cu ceva”: Je suis habitué à vs. Je suis habillé avec

 

Clar, trebuie sa imi mai exersez franceza, o vorbesc ca un idiot.

Filme de vazut intr-o zi ploioasa

N-am mai scris de mult un review de film. Nu le citea nimeni. Mai incerc o data, inainte s-o las balta pe vecie.

Pentru ca atunci cand e vreme urata afara merita sa vezi un film care te face sa te gandesti, o sa vin cu 3 propuneri.

  1. Die Welle (Valul) – Germania, 2008

In aprilie 1967, intr-un liceu din Palo Alto, California (SUA), un profesor de istorie de liceu a incercat sa le explice elevilor sai cum a Imagereusit sa preia puterea partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania in anii de dupa Marea Depresie. Printr-un experiment social le-a demonstrat ca, folosind concepte simple (disciplina, comunitate, actiune, mandrie), poti crea o miscare extrem de puternica, atata timp cat ai un lider inteligent si o masa de oameni care vor “ceva nou“.

Eseul scris de profesor – in care descrie cum a evoluat rapid spre necontrolabil experimentul – poate fi gasit aici. La o cautare pe google despre The third wave experiment puteti gasi o sumedenie de articole scrise despre el.

Filmul acesta este o adaptare moderna, in Germania contemporana, a intregii povesti. Trailerul este aici.

Stiind povestea initiala, este genul de film pe care il privesti asteptand sa se intample ceva rau. Cam ca intr-un rollercoaster in care stii ca va urma o cadere brutala. Intrebarea pe care ti-o pui este “se va termina oare totul cu bine sau nu?“.

Desi filmul este simplist si povestea nu are multe schimbari neasteptate, te face sa te gandesti la multe lucruri. La consecinte neasteptate ale unor actiuni simple, manipulare si efectele pe care le poate avea o anume ideologie, odata imbratisata de un grup mare de oameni.

 

  1. Pozitia copilului, Romania, 2013Image

Am vrut sa-l vad la lansare, anul trecut, dar mi-am zis ca subiectul este prea enervant ca sa-mi poata placea filmul.

Toata lumea a auzit de macar un caz de bogatan din Romania care a lovit cu masina un alt roman, l-a omorat si a scapat fara a face inchisoare. E unul dintre cele mai intalnite cazuri de ineficacitate a Justitie in tara noastra.

Filmul porneste de la un accident de genul acesta. Fiul (adult) cocolosit, ipohondru si nerecunoscator al unei familii de romani cu venituri medii-mari din Bucuresti omoara copilul unei familii dintr-o zona mai saraca a tarii. Mama lui (impreuna cu tatal si matusa lui) se mobilizeaza imediat si se ocupa de tot pentru a-l face scapat.

Titlul filmului face referire la un joc de cuvinte (pe care nu l-am prins mentionat in timpul filmului) – ceva in genul celui din excelentul “Politist, adjectiv” – prin care se intelege ca soferul este scos nevinovat in functie de o tehnicalitate legata de ceea ce facea victima.

Actorii sunt convingatori. Mama enervanta care face totul pentru a-si apara familia joaca excelent. Dialogurile nu sunt adanci, nu ai vreo lectie de deprins din film, dar exista cateva scene foarte bune. Scena in care mama discuta cu martorul – un alt nenorocit cu bani – este edificatoare pentru cum gandesc multi dintre oamenii bogati din tara noastra. Scena in care mama discuta cu parintii copilului este de asemenea buna.

Totusi filmul nu reuseste sa transmita nimic, si din cauza asta nu pot spune ca e excelent. Nu avem nici un personaj de care sa ne pese, absolut toti sunt niste nenorociti care se folosesc de acest accident in scop propriu. Inclusiv mama, oricat de mult ai vrea sa crezi ca face totul doar din dragoste de mama, este un personaj care face totul mai degraba din egoism si pentru a-si manifesta puterea.

Este Pozitia copilului un film foarte bun? Nu. Este un film care trezeste in tine niste senzatii (de ura, manie, nemultumire, tristete) din cauza felului foarte bun in care actorii isi joaca rolurile? Da. Unii ar putea zice ca orice film care reuseste asa ceva este un film bun. 🙂

Oricum ar fi, cred ca e un film care merita vazut, macar pentru a nu uita in ce tara traim.

 

  1. Es ist nicht leicht ein Gott zu sein, Germania, 1989Image

Pe la 20 de ani am citit prima carte a fratilor Arkadi si Boris Strugatki – Picnic la marginea drumului, cartea din care s-a inspirat Andrei Tarkovsky pentru a face excelentul (dar greu-de-digerat) “Stalker“. Imediat m-am indragostit de stilul lor de a scrie carti SF.

Este greu sa fii zeu a fost a doua carte scrisa de ei pe care am citit-o. Este o carte excelenta, care iti ofera multe teme de gandire: istoria violenta pe care am lasat-o in urma, incapacitatea omului de-a se lepada cu totul de pornirile violente, imposibilitatea unei observatii non-interventioniste a unui conflict armat, totalitarism, ignoranta, credinta oarba intr-o religie si multe altele.

Filmul urmeaza destul de fidel intriga cartii. Intr-un viitor luminos, Pamantul isi rezolva problemele legate de suprapopulare, inechitate sociala si lipsa resurselor si trece la urmatorul pas: explorarea Spatiului. Pentru asta, se foloseste de progresori – un fel de exploratori/istorici/oameni de stiinta, care observa felul in care evolueaza diferite planete, aflate in stagii diferite ale istoriei lor, asemanatoare cu anumite aspecte ale istoriei Pamantului.

Filmul urmareste un asemenea progresor – Anton – care primeste o noua identitate (Rumata din Estoria) si este trimis pe o planeta straina, in orasul Arkanar, sa afle ce s-a intamplat cu un alt progresor de pe Pamant, cu care s-a pierdut contactul cu ceva timp in urma. The catch? Planeta cu pricina se afla intr-un fel de Ev Mediu, dominat de lipsa de cunostinte stiintifice si de credinte invechite si superstitii.

Odata ajuns in Arkanar, el trebuie sa fie in continuare un observator al localnicilor, fiindu-i interzis sa se amestece in afacerile lor. Incetul cu incetul, el nu mai reuseste sa ramana impartial in conflictele locale. 

Oricat de interesanta este povestea filmului, punerea in scena este un pic prea poetica. Poate sunt eu obisnuit cu un stil de cinematografie mai realist, dar unele scene par fortate iar unele personaje (cum ar fi regele) sunt caricaturizate, ceea ce duce la o scadere a calitatii filmului per ansamblu.

Daca reusesti sa treci peste vechimea filmului, efectele speciale de tot rasul, bugetul redus si stilul prea teatral de a juca al anumitor personaje, filmul este destul de bun. Temele de gandire din carte raman si in film, oricat de bizar ar fi puse in practic.

Recomand totusi citirea cartii inainte, pentru ca altfel poate parea un fel de piesa de teatru ciudata. Nu in ultimul rand, exista o ecranizare mai noua a cartii – care pare sa fie mai buna. Sper sa o gasesc pe undeva, la un moment dat.

Cum scapa un doctor de un telefon nedorit

In Cipru, o colega a facut varicela. Mai precis, ceva care semana foarte mult a varicela. Veziculele pe care le-a avut aratau fix ca “pe net“. Profesoara de nursing a zis ca cel mai probabil e varicela, drept urmare colega a fost izolata 1 saptamana. Colega i-a trimis niste poze cu veziculele ei unei doctorite pe care o stia ea din tara, care i-a confirmat ca cel mai probabil e varicela.

Boala s-a manifestat un pic bizar pentru un adult (care de regula fac o forma mai grava a varicelei) – n-a avut aproape nici un simptom suplimentar (in afara de o durere in gat), veziculele au facut crusta foarte repede iar la 5 zile de la aparitia primei vezicule ea sustinea ca nu i-a mai aparut nici o noua vezicula.

Din tot grupul, doar eu stiam sigur ca n-am facut varicela (nici n-am fost vaccinat). Varicela e o boala contagioasa cu o rata mare a infectarii. In plus, teoria spune ca bolnavul de varicela e infectios dinainte de a-i aparea primele vezicule pe corp (cam cu 2 zile). In timpul asta noi am mers impreuna intr-un microbuz, am stat la aceeasi masa etc.

Am citit eu tot ce era de citit pe net despre varicela, dar vroiam sa discut cu un doctor despre asta.

Mi-am sunat colegul din liceu, acum medic oncolog. El habar-n-avea ce sa-mi spuna, mi-a promis ca-mi face rost de nr. de telefon al unui doctor de Infectioase.

Buuun. Primesc eu numarul cu pricina acum 2 zile, cu recomandarea sa nu sun decat dupa ora 17:00

Sun eu la 18:00 (de, sa nu deranjez omul) – nu raspunde nimeni. Scriu un mesaj in care explic ca am nr. de telefon de la dr. X, ca o colega a facut varicela si ca vreau un sfat pentru mine. Mai sun o data peste 1 ora jumatate. Nici un raspuns.

Pe la 20:20 primesc 2 sms-uri, unul dupa altul. Cel de-al doilea cu siguranta nu mi-era adresat mie. 🙂

Sunt in consultatii, va sun la 9.3. O zi buna

Sunt in fata la dristor, la masa :*

Cu alte cuvinte, cand te suna prostu’ de care n-ai timp sau chef, esti in consultatii, nu la masa.

Realizez faptul ca doctorii sunt sunati la toate orele din zi si din noapte de tot felul de oameni care vor pe loc sa li se rezolve cate o problema de sanatate. Realizez si ca e dificil sa te protejezi de asta (oricat nu-ti dai tu telefonul, te ajuta altii in privinta asta).

Dar e asa greu sa-l refuzi pe un om corect? “Nu ofer consultatii in afara orelor de program, nu am timp de dvs., nu vorbesc cu necunoscuti“. Orice functiona.

Sau daca tot mintim… macar s-o facem creativ: “ati gresit numarul” e destul de eficient.

6 cauze ale dispneei

6 cauze ale dispneei

imaginea nu-mi apartine, doar am tradus-o.
Desigur, cauzele au la randul lor alte boli sau dezechilibre cauzatoare, care apar din alte cauze si tot asa. 🙂
Si da, stiu ca inima nu e acolo sus.
Dar daca e sa tin minte de ce are cineva dificultati in a respira, prefer sa memorez asta si apoi sa ma gandesc la cauze pentru fiecare P in parte.