Cum a fost BAC-ul meu

Au trecut 12 ani de atunci. Ce repede trece timpul. Daca tot incep azi examenele scrise la BAC, am incercat sa-mi aduc aminte cum au trecut cele 6 zile de examen pentru mine, acum (suprinzator de) mult timp.

In primul rand tin minte ca nu am dat nici un leu ca SPAGA PENTRU COMISIE – desi niste bani “de protocol” (sucuri si prajituri) s-au strans de la alte clase. Tin minte ca unele clase au strans anumite sume, altele (ca a noastra) n-au strans nimic, dupa multe certuri. Eram saraci/corecti/zgarciti/siguri pe cunostintele noastre. Recunosc totusi ca s-au strans cate 50-100.000 (5-10 lei) lei vechi pentru proba de sport (la asistenta medicala a scolii) si am dat si eu 50.000 (desi eram destul de sigur pe capacitatile mele fizice). A luat toata lumea BAC-ul la sport (inclusiv 2 grasi care abia au terminat cei 1000 m, dupa ce au vomitat de cateva ori pe parcurs)

Ziua 1: Examenul la Limba Romana – oralclasa goala 119468752

Am fost programat dupa-amiaza, pe la 17:00. Am mers la scoala dimineata, sa “iau pulsul” comisiei. Se iesea cu 9 si 10, dar am avut si un coleg (deloc prost) care a iesit cu un 8. S-a fastacit la niste intrebari. Am auzit si de un 7 – dar brusc am inceput sa judecam oamenii dupa cum ii stiam din curtea scolii. Era un coleg mai tampit, ne-am gandit ca “asta ma mir ca a luat si 7, la cat de prost e”. Oare nu greseam judecandu-i?

Dupa-amiaza tin minte ca am venit mai devreme cu 30 de minute (cum ni se recomandasem) si ca am stat ca prostul sa astept pana pe la 17:30. Am nimerit in aceeasi sala de examinare cu colegul meu de banca (de, nume de familie apropiate la alfabet), a venit si un coleg care era examinat a doua zi, impreuna cu unul care venise de dimineata. A fost cea mai bizara asteptare din viata mea de pana atunci. Tin minte ca a venit seful comisiei (d-l profesor Hadăr, pe atunci rector la o facultate a Politehnicii, astazi lider de sindicat) sa ne incurajeze “hai baieti, scapati repede de examenele astea si veniti la mine, la Poli, da?”. Tin minte ca am intrat cu bursa (si) la IMST (facultatea unde era rector), apoi. Oare cum ar fi evoluat viata mea daca ramaneam la Poli si nu alegeam ASE-ul?

Mi-a picat un subiect despre Niculae – maturizarea (?) lui in “Morometii”, volumul 2. Dintre toate cartile pe care trebuia sa le fi citit pentru BAC, tin minte ca doar vreo 3 chiar nu citisem. Morometii II era una dintre ele. Dar nu m-am panicat, stiam sa tratez subiectul. Deh, nu citesti cartea, dar citesti “comentarii“. Am turuit despre evolutia lui inceputa din volumul 1 pana m-au oprit profesoarele, pe motiv ca vorbesc prea mult. Celalalt subiect stiu ca a fost ceva cu o poezie – parca “Plumb”. Vorbisem suficient de mult la subiectul cu Morometii incat colegul meu de banca mi-a multumit dupa aceea, pentru ca a putut sa se inspire pentru biletul lui (in care avea ceva din promul volum din Morometii). 10.

Ziua 2: Examenul la Limba Engleza – oral

Diriginta noastra din clasele a 9-a si a 10-a era profesoara de engleza. Nu era cea mai buna profesoara de engleza, dar era relativ stricta si nu dadea niciodata note din burta. S-a nimerit sa fie in comisia care ii evalua pe elevii din liceul ai caror profesori ne evaluau pe noi. Am fost in ziua a 2-a de evaluare, dimineata, de data asta. In prima zi se stransesera multe povesti de groaza, cu note de 6, tipete la elevi samd. Nu mai tin minte absolut nimic din subiecte, in afara de faptul ca toata examinarea a durat sub 5 minute, ca profesoarele m-au oprit si cand mi-au trecut nota in carnetelul de BAC m-au luat cu “a, ai mai luat un 10, esti asa de bun la toate?”, la care am raspuns cinstit: “nu, doar am avut noroc la subiecte usoare”.

Ziua 3: Examenul la Limba Romana – scris

Am facut liceul la matematica-informatica. Aici ar fi trebuit sa-mi fie cel mai teama. Dar am avut noroc de-o profesoara de Romana un pic excentrica, care ne-a invatat sa ne straduim sa gandim pentru noi. Si sa expunem in scris ceea ce ne trece prin cap. Tin minte ca subiectul principal a fost din Caragiale. Ceva despre procedeele artistice folosite de el in lucrarile lui. Pe langa ca mi-a placut tot timpul Caragiale, subiectul asta il tratasem chiar in clasa la recapitularile din semestrul 2, aveam o baza solida pe care sa construiesc un subiect. A fost unul dintre examenele cele mai bizare posibil, la inceput toti profesorii erau rigizi, apoi spre sfarsiti 1 a mai iesit din clasa, cealalta a deschis o carte de comentarii si a enumerat vreo 4 idei de baza pentru subiectul asta, apoi s-a facut ca ploua cand au inceput sa se auda murmure intre elevi prin banci. N-am avut de ce sa copiez. Am luat 9 si ceva 100% pe munca mea.

Ziua 4. Examenul la Matematica

Daca era un examen la care nu ma asteptam sa fie cu probleme, asta era. La sfarsitul clasei a 11-a eram printre cei mai slabi din clasa la matematica, profesorul de mate ne era si diriginte si era foarte rigid in evaluare. Daca nu stiai la lucrarile lui, nu treceai. Eram lenes, nu faceam deloc exercitii si teme, abia terminam cu media 7. Peste vara am inceput sa fac exercitii. M-a ajutat un pic si fratele meu (de, profesor de matematica). Fara sa ma laud, la sfarsitul semestrului 2 din a 12-a eram printre cei mai buni din clasa la rezolvat exercitii pentru BAC/admitere la facultate, fara sa fac meditatii propriu-zise (ca 90% dinte colegii mei – care dadeau, ca mine, ori la Poli, ori la ASE, ori la Matematica). Practice really makes perfect (cel putin la matematica).

 

Cu 2 zile inainte de examen (era luni) au inceput telefoanele. Unul dintre colegii nostri facea meditatii cu unul dintre profesorii din comisie. “Ba, daca dati 1 milion juma’ va dau si voua subiectele”. L-am injurat si nu i-am dat nimic. Pana la urma a facut rost alt coleg de niste “subiecte de la comisie”. Primul le-a impartasit si el, gratis, descoperind ca-s aceleasi. Luni, la liceu, se pare ca tot liceul pusese mana pe “subiectele de a doua zi”.

Pana la urma am avut niste subiecte bizare, care nu aveau nici cea mai mica legatura cu ce se distribuise prin liceu. Cateva puncte erau discutabile, demonstratiile se punctau “la sange” pe vremea aia. Am luat 8,40. 100% pe ce am stiut eu. Nu am facut contestatie, desi dupa discutiile cu fratele meu, ar fi trebuit sa iau minim 9 (daca scrisesem intr-adevar ce i-am spus ca am scris). Aflasem cat luasem la Romana la scris de duminica, am zis ca mai bine sa nu ma agit – exista teama ca mi se va cauta nod in papura daca cer contestatie.

Ziua 5. Examenul la Informatica

4 ani de Informatica si nu s-a lipit cine stie ce Programare de mine. Stiam in mare cum functioneaza algoritmii, stiam sa fac in C++ niste programe simple. Niste cunostinte de baza mi-au ramas pana acum

Dar examenul a fost usurel. Daca nu copiam, luam 9,50. Dar am primit o fituica cu ultimul subiect, de 0,5 puncte. Recompensa pentru ca l-am ajutat pe colegul meu de banca la Romana (oral si scris). Asa am luat eu 10 la BAC la Informatica si geniul (la informatica al) clasei a luat 9,50. Probabil ca i-au corectat aiurea vreo portiune de cod pe care el a complicat-o prea mult, din ingamfare. Avea prostul obicei de-a se da mare. Ma rog.

Acum el lucreaza in Silicon Valley la o ditamai compania software pentru aprox. 100.000$/an, eu sunt un frustrat din Romania care e doar la o alegere gresita de a ramane neangajat si neangajabil. Valoarea diplomei (si notei) de BAC in povestea asta? Fix 0.

Ziua 6. Examenul la materia “la alegere”: Sportul

Nu am ales Fizica (nu stiam), Chimia (nu stiam suficienta), Biologia (nu stiam deloc) sau a doua limba straina (nu stiam suficienta Franceza pentru a fi sigur ca iau o nota mare).

Am ales Sportul, desi in clasa a 9-a nu eram in stare sa fac mai mult de 6 flotari. In vara dintre a 11-a si a 12-a alergam cam 40 de minute 1 data la 3 zile. Cand nu invatam pentru BAC sau admitere, mergeam la baschet. Cu toate astea, nu am dat proba sportiva la Baschet, am ales Handbalul. Dintre colegii care jucau baschet mult mai bine si l-au ales ca proba sportiva, vreo 3 au ratat ambele aruncari. Din start, asta a insemnat 8,50. Halal “10 sigur”.

La handbal aveam ditamai poarta de nimerit. Singura necunoscuta era colegul care-mi dadea pasa. Daca era idiot, ma trezeam cu o pasa aiurea si se strica tot. Am dat gol din prima, am scos 4:10 la mia de metri fara sa ma chinuiesc deloc, am scos sub barem la 50 m viteza iar partea de gimnastica/forta a fost banala. 10.

Am fost ultima generatie care a mai dat la Sport probele organizate asa. Anul urmator nu a mai exista proba sportiva, a fost inlocuita de niste exercitii enervante de gimnastica. Dupa aceea parca s-a scos cu totul posibilitatea sa mai dai Sport la BAC – daca nu ai facut liceu sportiv. Oare asa e in continuare?

 

Per ansamblu, pot sa zic ca cel mai enervant aspect la examene a fost ideea ca “de ele depinde viitorul meu“. “Nu iei nota mare la BAC, nu intri la universitate, ajungi un ratat“.

Cu ce m-a ajutat BAC-ul in viitor? Nu cu multe. Mi-am dat seama ca nu mi-e teama de o discutie cu niste necunoscuti pe o tema data si ca pot sa ma concentrez pe ceva daca am un tel clar de atins.

Din pacate, 4 ani de facultate prost-aleasa au distrus aproape orice avant pozitiv cu care pornisem din aceasta experienta.

 

Cum a fost la voi?

 

 

copyright poza: shutterstock

“Confesiunea” unui oncolog

Am un fost coleg de liceu care acum a devenit medic oncolog. L-am mai mentionat de cateva ori pe blogul meu.

Ieri, un cunoscut (comun) a share-uit un articol tampit de pe net, numit “De ce medicina nu va permite vindecarea cancerului”. O porcarie presarata cu teorii conspirationiste, pseudostiinta si sfaturi idioate (de genul “think happy thoughts and you won’t get cancer”).

Care a fost raspunsul amicului meu? Citez:

Eu insumi, ca medic oncolog, pot sa confirm ce scrie in acest articol si faptul ca acest lucru s-a extins si in Europa si in lumea toata: eu ma duc anual, ba chiar de mai multe ori pe an, la intalniri si congrese de mare amploare, cu diversi specialisti de peste tot, si cam numai asta discutam in fiecare curs sau prelegere: cum sa tinem oamenii cat mai bolnavi cat mai mult timp, ca ei sa cotizeze intr-un fond din care companiile, farmaciile si medicii se imbogatesc pe zi ce trece; in acelasi timp trebuie sa ii tinem la distata de informatii pe cat de simple pe atat de valoroase, cum ca respectivul cancer se vindeca usor si practic fara medicamente, doar cu diverse ceaiuri sau gandire pozitiva.

E o munca enorma sa intri mereu pe internet sau sa apari la televizor si sa combati toate stirile si postarile care salveaza omenirea si de cancer si de lacomia companiior farmaceutice, prin lucruri atat de simple si de eficiente ca tinctura de spanz, extractul de curcumina, gemoterapia, reiki sau alte minuni din acestea! Dar totusi o facem, caci de, din altceva nu avem din ce sa traim. Adica am tras cam jumatate de viata de munca si toceala, examene, stresuri si neajunsuri, dupa care am constatat ca… vezi Doamne, medicina e o minciuna si ce facem noi e inselatorie. Dar altceva nu stim sa facem, si decat sa ne reprofilam, mai bine ii dam inainte cu conspiratia mondiala.

Ca atare deci, mai ales celor care, sa zicem, nu inteleg sarcasmul, le fac urmatoarea recomandare: daca aveti vreodata nevoie de medic, mai ales daca se pronunta cuvantul “cancer“, sa nu cumva sa mergeti ! Luati asigurarea medicala si dati-i foc, iar apoi: fuga la biserica si/sau la plafar!

Image

Ok, tehnic vorbind sunt fructe, legume si 1 floare. Le recunoasteti pe toate? 🙂
Atentie, pagina se incarca mai greu, dati-i un pic de timp.

fructul pasiunii floarea soarelui porumb banana kiwi broccoli rosie castravete usturoi

Toate imaginile sunt luate de pe blogul unui tehnician IRM de la Centrul pentru Imagistica Biomedicala a Boston University Mecical School din SUA. A folosit un scanner Philips 3 Tesla (adica mai puternic decat majoritatea scannerelor IRM folosite in ziua de azi, care au 1,5 Tesla).
Are cateva zeci de asemenea imagini pe site, daca sunteti curiosi.

Copyright-ul pentru toate imaginile ii apartine in totalitate.

diviziune celulara

Acum un an pe vremea asta terminam materia la genetica. Ma chinuiam sa retin mitoza si fazele ei (interfaza, profaza, prometafaza, metafaza, anafaza, telofaza, ha, aproape le tin minte pe toate!).
Tare bine mi-ar fi prins un gif animat sau un filmulet pentru a retine asta.

In gif vedeti prometafaza, metafaza si anafaza la o celula epiteliala renala de la porc.
Imagine de pe ifls.
Mai multe filmulete (mai complete) pe site-ul Nikon MicroscopyU (cele de 26 de secunde sunt geniale).

Ura patologica fata de aproape

Orice articol despre protestele cadrelor medicale trezeste reactii intense pe oriunde apare.

Astazi am citit despre protestul de ieri unor cadre medicale (aproximativ 100 – majoritar infirmiere/asistente/brancardieri, din ce inteleg) in fata Ministerului Sanatatii.

Citez din articolProteste în sănătate: „Nu suntem călăi. Suntem priviți ca șpăgari, dar nu e adevărat”

Silvia lucrează ca infirmieră de 7 ani și are un salariu de 900 de lei, cu tot cu vechime și sporuri

Tânărul de 31 de ani lucrează ca asistent medical de 4 ani și câștigă în jur de 1.500 de lei, cu tot cu bonuri de masă. Pentru a ajunge la această sumă face 8 gărzi pe lună

Florin, asistent medical la secția de psihiatrie într-un spital din Arad, este nemulțumit în primul rând de salariile mici. Timp de 11 ani, din 1994 până în 2005, a fost infirmier, iar apoi a devenit asistent. Acum, la 42 de ani, are salariu de 1.400 de lei

Asistentele medicale pot ajunge să câștige mai mult (în jur de 2.000 de lei lunar), dacă fac ture de noapte și dacă au studii superioare: „Dar sunt asistente care lucrează numai dimineața și nu au ture de noapte. Unde nu sunt sporuri specifice, se câștigă 1.300 – 1.500 la vechime maximă

Conteaza pentru romani faptul ca oamenii astia fac o meserie grea, intr-un mediu infect (la propriu si la figurat), ca sunt lipsiti de lucruri de baza pentru a-si face meseria (medicamente, seringi, manusi, echipamente care chiar sa functioneze etc.) pentru care studiaza destul de multi ani (ok, brancardierii si infirmierele nu, dar ei sunt putini, oricum)?

Aveam o perioada moarta la munca, am numarat si curaategorisit comentariile facute dupa articol (90 de comentarii primare – pe comentariile facute la comentarii le-am ignorat).

Iata ce cred (repet) 87 de romani (am ignorat 3 raspunsuri duble) dupa ce citesc articolul de mai sus:

  • (aproape) toti angajatii din sanatate sunt spagari (si/sau prosti): 39
  • sunt alaturi de protestatari (si/sau au observatii pertinente): 12

  • medicii sunt spagari si/sau culmea rautatii in Romania (dar ignoram mesajul articolului “personalul sanitar este prost platit“): 18

  • raspunsuri total paralele cu subiectul: 11

  • sugestii/observatii tampite (privatizarea e solutia, adevarul e la mijloc, sa se aplice metode SF): 6

Nu este primul articol de genul asta citit in ultimii ani de mine. Indiferent de platforma on-line unde apare, comentariile sunt asemanatoare cu ce am numarat eu mai sus. Bazandu-ma si pe majoritatea comentariile pe tema asta pe care le-am mai citit in ultimii ani, eu ma voi lansa intr-o generalizare care cred ca e destul de corecta (in masura in care generalizarile pot fi corecte):

Romanii au o placere aparte in a-i urî pe alti romani. Nu conteaza ca au dovezi putine pentru ideile lor fixe, nu conteaza ca ura nu duce nicaieri. Daca ei sunt prosti, prost-platiti, frustrati, ratati, surmenati, loviti de diferite probleme – cel mai usor mod de-a-si exterioriza problemele este URA fata de ceilalti.

Ura fata de altii care castiga mai bine (sa vedeti ce comentarii am citit la articolele despre programatori, una dintre putinele meserii bine-platite in tara asta), ura fata de altii care sunt mai educati decat ei (profesorii sunt de asemenea blamati pentru toate relele tarii), ura fata de altii care au reusit ceva in viata/au reusit sa acumuleze prin munca ceva in tara asta (automat sunt categorisiti drept hoti/exploatatori/curve etc.), ura fata de oricine face o meserie pe care el/ea n-ar face-o in ruptul capului.

Toata ura asta este bazata pe o incapacitate de a vedea lucrurile in ansamblu sau de a se pune pe sine in situatia celuilalt. Unii dintre compatriotii mei nu au capacitatile intelectuale pentru asemenea procese psihice complicate. Dar problema asta este generalizata. Majoritatea romanilor nu vor sa vada mai departe de zona lor de confort. Casa lor, familia lor, (eventual) prietenii si jobul lor si cam atat.

Pe langa toate acestea, ura romanilor e intotdeauna indreptata catre cel mic din fata lor (functionaras,  asistent medical, controlor de bilete, politist etc.) nu catre cei care iau decizii si fura si mint cu succes de zeci de ani – creand cadrul perfect pentru care cei mici sa se apuce si ei de furat.

Daca Mazare sau Oprescu sau Pinalti sau orice alt mic baron local care s-a imbogatit prin spolierea banilor publici, stransi din munca mea si a ta si a lor (a celor care urasc) vor fi condamnati la inchisoare, fac pariu ca vom avea manifestatii de strada.

Cum, sa fie inchis “tătucul”? Cel care ne-a dat 3 parcuri si un pod, dar ne-a furat milioane/zeci de milioane de euro? “El macar a facut ceva, altii nu fac nimica si nu sunt condamnati” – de parca asta scuza furtul.

Pleaca medicii, inginerii, arhitectii, programatorii si absolventii de facultati care au ceva in cap – in cautarea unor joburi mai bine platite? “Sa plece, cui ii pasa?” e raspunsul pe care-l dau, ridicand din umeri, majoritatea oamenilor care nu vad mai departe de ziua de azi.

Cand ajung sa aiba nevoie de serviciile specializate pe care categoriile mai sus enumerate le ofera, brusc isi dau seama si desteptii astia de faptul ca au ramas MAJORITAR cu altii ca ei – prost pregatiti, cu nasul dupa “ciubuc” si cu o singura dorinta in cap: sa scape mai repede de si dupa ce l-au jumulit cat mai mult pe prostul din fata lor.

Ce va ramane intr-un final? Ura.

tragoess1
Un loc de pus pe lista mea “de vizitat candva in viata“.
Vazusem o poza ieri care avea o poveste ciudata si am zis sa citesc mai multe despre locul asta.
E vorba de un laculet mic din muntii Hochschwab, o grupa a Alpilor Austrieci din landul Styria (Steiermark) din SE Austriei. E foarte aproape de satucul Tragöß.
Toama-iarna lacul aproape ca seaca (avand o adancime mai mica de 1 m), in jurul lui fiind amenajate carari, zone de odihna cu banci si alte lucruri pe care austriecii le pun in orice zona are potential turistic cat de cat exploatabil.
In timpul primaverii, alimentat de topirea zapezii de pe muntii din zona, lacul se mareste foarte mult, ajungand la adancimi maxime de 12 m. Ceea ce inseamna ca toate aleile si bancile (si copaci si altele) sunt sub ape.
In mai-iunie lacul este vizitat de amatorii de scufundari, care pot inota pe langa pastravi pe deasupra bancilor si aleilor aflate sub ape. Imaginile sunt impresionante.
Atasez cateva imagini si un link catre un filmulet de yt.
Informatii luate si de aici, aici si aici (siteuri care au si drepturile pentru imaginile folosite de mine).

tragoess5 tragoess4 tragoess3 tragoess2 tauchen9 tauchen8 tauchen1

fluoroscopie

Nu am gasit o data exacta, dar presupun ca e vorba de o fluoroscopie de candva intre 1910 -1920.

laborator francez radiologic mobil

Tot din vremea asta am gasit si poza asta cu un laborator mobil de radiografie francez (din Primul Razboi Mondial), pe o pagina care prezinta tehnica din timpul razboiului. Apropo, restul imaginilor din setul asta sunt interesante.

Nu se stiau pericolele expunerii de durata la radiatii ionizante, protectia medicilor era inexistenta.

Pentru curiosi, pentru fluoroscopie (pediatrica) acum se foloseste asa ceva (nu la noi neaparat):

fluroscopy