Cum a fost BAC-ul meu

Au trecut 12 ani de atunci. Ce repede trece timpul. Daca tot incep azi examenele scrise la BAC, am incercat sa-mi aduc aminte cum au trecut cele 6 zile de examen pentru mine, acum (suprinzator de) mult timp.

In primul rand tin minte ca nu am dat nici un leu ca SPAGA PENTRU COMISIE – desi niste bani “de protocol” (sucuri si prajituri) s-au strans de la alte clase. Tin minte ca unele clase au strans anumite sume, altele (ca a noastra) n-au strans nimic, dupa multe certuri. Eram saraci/corecti/zgarciti/siguri pe cunostintele noastre. Recunosc totusi ca s-au strans cate 50-100.000 (5-10 lei) lei vechi pentru proba de sport (la asistenta medicala a scolii) si am dat si eu 50.000 (desi eram destul de sigur pe capacitatile mele fizice). A luat toata lumea BAC-ul la sport (inclusiv 2 grasi care abia au terminat cei 1000 m, dupa ce au vomitat de cateva ori pe parcurs)

Ziua 1: Examenul la Limba Romana – oralclasa goala 119468752

Am fost programat dupa-amiaza, pe la 17:00. Am mers la scoala dimineata, sa “iau pulsul” comisiei. Se iesea cu 9 si 10, dar am avut si un coleg (deloc prost) care a iesit cu un 8. S-a fastacit la niste intrebari. Am auzit si de un 7 – dar brusc am inceput sa judecam oamenii dupa cum ii stiam din curtea scolii. Era un coleg mai tampit, ne-am gandit ca “asta ma mir ca a luat si 7, la cat de prost e”. Oare nu greseam judecandu-i?

Dupa-amiaza tin minte ca am venit mai devreme cu 30 de minute (cum ni se recomandasem) si ca am stat ca prostul sa astept pana pe la 17:30. Am nimerit in aceeasi sala de examinare cu colegul meu de banca (de, nume de familie apropiate la alfabet), a venit si un coleg care era examinat a doua zi, impreuna cu unul care venise de dimineata. A fost cea mai bizara asteptare din viata mea de pana atunci. Tin minte ca a venit seful comisiei (d-l profesor Hadăr, pe atunci rector la o facultate a Politehnicii, astazi lider de sindicat) sa ne incurajeze “hai baieti, scapati repede de examenele astea si veniti la mine, la Poli, da?”. Tin minte ca am intrat cu bursa (si) la IMST (facultatea unde era rector), apoi. Oare cum ar fi evoluat viata mea daca ramaneam la Poli si nu alegeam ASE-ul?

Mi-a picat un subiect despre Niculae – maturizarea (?) lui in “Morometii”, volumul 2. Dintre toate cartile pe care trebuia sa le fi citit pentru BAC, tin minte ca doar vreo 3 chiar nu citisem. Morometii II era una dintre ele. Dar nu m-am panicat, stiam sa tratez subiectul. Deh, nu citesti cartea, dar citesti “comentarii“. Am turuit despre evolutia lui inceputa din volumul 1 pana m-au oprit profesoarele, pe motiv ca vorbesc prea mult. Celalalt subiect stiu ca a fost ceva cu o poezie – parca “Plumb”. Vorbisem suficient de mult la subiectul cu Morometii incat colegul meu de banca mi-a multumit dupa aceea, pentru ca a putut sa se inspire pentru biletul lui (in care avea ceva din promul volum din Morometii). 10.

Ziua 2: Examenul la Limba Engleza – oral

Diriginta noastra din clasele a 9-a si a 10-a era profesoara de engleza. Nu era cea mai buna profesoara de engleza, dar era relativ stricta si nu dadea niciodata note din burta. S-a nimerit sa fie in comisia care ii evalua pe elevii din liceul ai caror profesori ne evaluau pe noi. Am fost in ziua a 2-a de evaluare, dimineata, de data asta. In prima zi se stransesera multe povesti de groaza, cu note de 6, tipete la elevi samd. Nu mai tin minte absolut nimic din subiecte, in afara de faptul ca toata examinarea a durat sub 5 minute, ca profesoarele m-au oprit si cand mi-au trecut nota in carnetelul de BAC m-au luat cu “a, ai mai luat un 10, esti asa de bun la toate?”, la care am raspuns cinstit: “nu, doar am avut noroc la subiecte usoare”.

Ziua 3: Examenul la Limba Romana – scris

Am facut liceul la matematica-informatica. Aici ar fi trebuit sa-mi fie cel mai teama. Dar am avut noroc de-o profesoara de Romana un pic excentrica, care ne-a invatat sa ne straduim sa gandim pentru noi. Si sa expunem in scris ceea ce ne trece prin cap. Tin minte ca subiectul principal a fost din Caragiale. Ceva despre procedeele artistice folosite de el in lucrarile lui. Pe langa ca mi-a placut tot timpul Caragiale, subiectul asta il tratasem chiar in clasa la recapitularile din semestrul 2, aveam o baza solida pe care sa construiesc un subiect. A fost unul dintre examenele cele mai bizare posibil, la inceput toti profesorii erau rigizi, apoi spre sfarsiti 1 a mai iesit din clasa, cealalta a deschis o carte de comentarii si a enumerat vreo 4 idei de baza pentru subiectul asta, apoi s-a facut ca ploua cand au inceput sa se auda murmure intre elevi prin banci. N-am avut de ce sa copiez. Am luat 9 si ceva 100% pe munca mea.

Ziua 4. Examenul la Matematica

Daca era un examen la care nu ma asteptam sa fie cu probleme, asta era. La sfarsitul clasei a 11-a eram printre cei mai slabi din clasa la matematica, profesorul de mate ne era si diriginte si era foarte rigid in evaluare. Daca nu stiai la lucrarile lui, nu treceai. Eram lenes, nu faceam deloc exercitii si teme, abia terminam cu media 7. Peste vara am inceput sa fac exercitii. M-a ajutat un pic si fratele meu (de, profesor de matematica). Fara sa ma laud, la sfarsitul semestrului 2 din a 12-a eram printre cei mai buni din clasa la rezolvat exercitii pentru BAC/admitere la facultate, fara sa fac meditatii propriu-zise (ca 90% dinte colegii mei – care dadeau, ca mine, ori la Poli, ori la ASE, ori la Matematica). Practice really makes perfect (cel putin la matematica).

 

Cu 2 zile inainte de examen (era luni) au inceput telefoanele. Unul dintre colegii nostri facea meditatii cu unul dintre profesorii din comisie. “Ba, daca dati 1 milion juma’ va dau si voua subiectele”. L-am injurat si nu i-am dat nimic. Pana la urma a facut rost alt coleg de niste “subiecte de la comisie”. Primul le-a impartasit si el, gratis, descoperind ca-s aceleasi. Luni, la liceu, se pare ca tot liceul pusese mana pe “subiectele de a doua zi”.

Pana la urma am avut niste subiecte bizare, care nu aveau nici cea mai mica legatura cu ce se distribuise prin liceu. Cateva puncte erau discutabile, demonstratiile se punctau “la sange” pe vremea aia. Am luat 8,40. 100% pe ce am stiut eu. Nu am facut contestatie, desi dupa discutiile cu fratele meu, ar fi trebuit sa iau minim 9 (daca scrisesem intr-adevar ce i-am spus ca am scris). Aflasem cat luasem la Romana la scris de duminica, am zis ca mai bine sa nu ma agit – exista teama ca mi se va cauta nod in papura daca cer contestatie.

Ziua 5. Examenul la Informatica

4 ani de Informatica si nu s-a lipit cine stie ce Programare de mine. Stiam in mare cum functioneaza algoritmii, stiam sa fac in C++ niste programe simple. Niste cunostinte de baza mi-au ramas pana acum

Dar examenul a fost usurel. Daca nu copiam, luam 9,50. Dar am primit o fituica cu ultimul subiect, de 0,5 puncte. Recompensa pentru ca l-am ajutat pe colegul meu de banca la Romana (oral si scris). Asa am luat eu 10 la BAC la Informatica si geniul (la informatica al) clasei a luat 9,50. Probabil ca i-au corectat aiurea vreo portiune de cod pe care el a complicat-o prea mult, din ingamfare. Avea prostul obicei de-a se da mare. Ma rog.

Acum el lucreaza in Silicon Valley la o ditamai compania software pentru aprox. 100.000$/an, eu sunt un frustrat din Romania care e doar la o alegere gresita de a ramane neangajat si neangajabil. Valoarea diplomei (si notei) de BAC in povestea asta? Fix 0.

Ziua 6. Examenul la materia “la alegere”: Sportul

Nu am ales Fizica (nu stiam), Chimia (nu stiam suficienta), Biologia (nu stiam deloc) sau a doua limba straina (nu stiam suficienta Franceza pentru a fi sigur ca iau o nota mare).

Am ales Sportul, desi in clasa a 9-a nu eram in stare sa fac mai mult de 6 flotari. In vara dintre a 11-a si a 12-a alergam cam 40 de minute 1 data la 3 zile. Cand nu invatam pentru BAC sau admitere, mergeam la baschet. Cu toate astea, nu am dat proba sportiva la Baschet, am ales Handbalul. Dintre colegii care jucau baschet mult mai bine si l-au ales ca proba sportiva, vreo 3 au ratat ambele aruncari. Din start, asta a insemnat 8,50. Halal “10 sigur”.

La handbal aveam ditamai poarta de nimerit. Singura necunoscuta era colegul care-mi dadea pasa. Daca era idiot, ma trezeam cu o pasa aiurea si se strica tot. Am dat gol din prima, am scos 4:10 la mia de metri fara sa ma chinuiesc deloc, am scos sub barem la 50 m viteza iar partea de gimnastica/forta a fost banala. 10.

Am fost ultima generatie care a mai dat la Sport probele organizate asa. Anul urmator nu a mai exista proba sportiva, a fost inlocuita de niste exercitii enervante de gimnastica. Dupa aceea parca s-a scos cu totul posibilitatea sa mai dai Sport la BAC – daca nu ai facut liceu sportiv. Oare asa e in continuare?

 

Per ansamblu, pot sa zic ca cel mai enervant aspect la examene a fost ideea ca “de ele depinde viitorul meu“. “Nu iei nota mare la BAC, nu intri la universitate, ajungi un ratat“.

Cu ce m-a ajutat BAC-ul in viitor? Nu cu multe. Mi-am dat seama ca nu mi-e teama de o discutie cu niste necunoscuti pe o tema data si ca pot sa ma concentrez pe ceva daca am un tel clar de atins.

Din pacate, 4 ani de facultate prost-aleasa au distrus aproape orice avant pozitiv cu care pornisem din aceasta experienta.

 

Cum a fost la voi?

 

 

copyright poza: shutterstock

Advertisements

“Confesiunea” unui oncolog

Am un fost coleg de liceu care acum a devenit medic oncolog. L-am mai mentionat de cateva ori pe blogul meu.

Ieri, un cunoscut (comun) a share-uit un articol tampit de pe net, numit “De ce medicina nu va permite vindecarea cancerului”. O porcarie presarata cu teorii conspirationiste, pseudostiinta si sfaturi idioate (de genul “think happy thoughts and you won’t get cancer”).

Care a fost raspunsul amicului meu? Citez:

Eu insumi, ca medic oncolog, pot sa confirm ce scrie in acest articol si faptul ca acest lucru s-a extins si in Europa si in lumea toata: eu ma duc anual, ba chiar de mai multe ori pe an, la intalniri si congrese de mare amploare, cu diversi specialisti de peste tot, si cam numai asta discutam in fiecare curs sau prelegere: cum sa tinem oamenii cat mai bolnavi cat mai mult timp, ca ei sa cotizeze intr-un fond din care companiile, farmaciile si medicii se imbogatesc pe zi ce trece; in acelasi timp trebuie sa ii tinem la distata de informatii pe cat de simple pe atat de valoroase, cum ca respectivul cancer se vindeca usor si practic fara medicamente, doar cu diverse ceaiuri sau gandire pozitiva.

E o munca enorma sa intri mereu pe internet sau sa apari la televizor si sa combati toate stirile si postarile care salveaza omenirea si de cancer si de lacomia companiior farmaceutice, prin lucruri atat de simple si de eficiente ca tinctura de spanz, extractul de curcumina, gemoterapia, reiki sau alte minuni din acestea! Dar totusi o facem, caci de, din altceva nu avem din ce sa traim. Adica am tras cam jumatate de viata de munca si toceala, examene, stresuri si neajunsuri, dupa care am constatat ca… vezi Doamne, medicina e o minciuna si ce facem noi e inselatorie. Dar altceva nu stim sa facem, si decat sa ne reprofilam, mai bine ii dam inainte cu conspiratia mondiala.

Ca atare deci, mai ales celor care, sa zicem, nu inteleg sarcasmul, le fac urmatoarea recomandare: daca aveti vreodata nevoie de medic, mai ales daca se pronunta cuvantul “cancer“, sa nu cumva sa mergeti ! Luati asigurarea medicala si dati-i foc, iar apoi: fuga la biserica si/sau la plafar!

Image

Cum arata niste fructe si legume scanate intr-un aparat de rezonanta magnetica?

Ok, tehnic vorbind sunt fructe, legume si 1 floare. Le recunoasteti pe toate? 🙂
Atentie, pagina se incarca mai greu, dati-i un pic de timp.

fructul pasiunii floarea soarelui porumb banana kiwi broccoli rosie castravete usturoi

Toate imaginile sunt luate de pe blogul unui tehnician IRM de la Centrul pentru Imagistica Biomedicala a Boston University Mecical School din SUA. A folosit un scanner Philips 3 Tesla (adica mai puternic decat majoritatea scannerelor IRM folosite in ziua de azi, care au 1,5 Tesla).
Are cateva zeci de asemenea imagini pe site, daca sunteti curiosi.

Copyright-ul pentru toate imaginile ii apartine in totalitate.

Cum arata mitoza intr-o celula vie?

diviziune celulara

Acum un an pe vremea asta terminam materia la genetica. Ma chinuiam sa retin mitoza si fazele ei (interfaza, profaza, prometafaza, metafaza, anafaza, telofaza, ha, aproape le tin minte pe toate!).
Tare bine mi-ar fi prins un gif animat sau un filmulet pentru a retine asta.

In gif vedeti prometafaza, metafaza si anafaza la o celula epiteliala renala de la porc.
Imagine de pe ifls.
Mai multe filmulete (mai complete) pe site-ul Nikon MicroscopyU (cele de 26 de secunde sunt geniale).

Ura patologica fata de aproape

Orice articol despre protestele cadrelor medicale trezeste reactii intense pe oriunde apare.

Astazi am citit despre protestul de ieri unor cadre medicale (aproximativ 100 – majoritar infirmiere/asistente/brancardieri, din ce inteleg) in fata Ministerului Sanatatii.

Citez din articolProteste în sănătate: „Nu suntem călăi. Suntem priviți ca șpăgari, dar nu e adevărat”

Silvia lucrează ca infirmieră de 7 ani și are un salariu de 900 de lei, cu tot cu vechime și sporuri

Tânărul de 31 de ani lucrează ca asistent medical de 4 ani și câștigă în jur de 1.500 de lei, cu tot cu bonuri de masă. Pentru a ajunge la această sumă face 8 gărzi pe lună

Florin, asistent medical la secția de psihiatrie într-un spital din Arad, este nemulțumit în primul rând de salariile mici. Timp de 11 ani, din 1994 până în 2005, a fost infirmier, iar apoi a devenit asistent. Acum, la 42 de ani, are salariu de 1.400 de lei

Asistentele medicale pot ajunge să câștige mai mult (în jur de 2.000 de lei lunar), dacă fac ture de noapte și dacă au studii superioare: „Dar sunt asistente care lucrează numai dimineața și nu au ture de noapte. Unde nu sunt sporuri specifice, se câștigă 1.300 – 1.500 la vechime maximă

Conteaza pentru romani faptul ca oamenii astia fac o meserie grea, intr-un mediu infect (la propriu si la figurat), ca sunt lipsiti de lucruri de baza pentru a-si face meseria (medicamente, seringi, manusi, echipamente care chiar sa functioneze etc.) pentru care studiaza destul de multi ani (ok, brancardierii si infirmierele nu, dar ei sunt putini, oricum)?

Aveam o perioada moarta la munca, am numarat si curaategorisit comentariile facute dupa articol (90 de comentarii primare – pe comentariile facute la comentarii le-am ignorat).

Iata ce cred (repet) 87 de romani (am ignorat 3 raspunsuri duble) dupa ce citesc articolul de mai sus:

  • (aproape) toti angajatii din sanatate sunt spagari (si/sau prosti): 39
  • sunt alaturi de protestatari (si/sau au observatii pertinente): 12

  • medicii sunt spagari si/sau culmea rautatii in Romania (dar ignoram mesajul articolului “personalul sanitar este prost platit“): 18

  • raspunsuri total paralele cu subiectul: 11

  • sugestii/observatii tampite (privatizarea e solutia, adevarul e la mijloc, sa se aplice metode SF): 6

Nu este primul articol de genul asta citit in ultimii ani de mine. Indiferent de platforma on-line unde apare, comentariile sunt asemanatoare cu ce am numarat eu mai sus. Bazandu-ma si pe majoritatea comentariile pe tema asta pe care le-am mai citit in ultimii ani, eu ma voi lansa intr-o generalizare care cred ca e destul de corecta (in masura in care generalizarile pot fi corecte):

Romanii au o placere aparte in a-i urî pe alti romani. Nu conteaza ca au dovezi putine pentru ideile lor fixe, nu conteaza ca ura nu duce nicaieri. Daca ei sunt prosti, prost-platiti, frustrati, ratati, surmenati, loviti de diferite probleme – cel mai usor mod de-a-si exterioriza problemele este URA fata de ceilalti.

Ura fata de altii care castiga mai bine (sa vedeti ce comentarii am citit la articolele despre programatori, una dintre putinele meserii bine-platite in tara asta), ura fata de altii care sunt mai educati decat ei (profesorii sunt de asemenea blamati pentru toate relele tarii), ura fata de altii care au reusit ceva in viata/au reusit sa acumuleze prin munca ceva in tara asta (automat sunt categorisiti drept hoti/exploatatori/curve etc.), ura fata de oricine face o meserie pe care el/ea n-ar face-o in ruptul capului.

Toata ura asta este bazata pe o incapacitate de a vedea lucrurile in ansamblu sau de a se pune pe sine in situatia celuilalt. Unii dintre compatriotii mei nu au capacitatile intelectuale pentru asemenea procese psihice complicate. Dar problema asta este generalizata. Majoritatea romanilor nu vor sa vada mai departe de zona lor de confort. Casa lor, familia lor, (eventual) prietenii si jobul lor si cam atat.

Pe langa toate acestea, ura romanilor e intotdeauna indreptata catre cel mic din fata lor (functionaras,  asistent medical, controlor de bilete, politist etc.) nu catre cei care iau decizii si fura si mint cu succes de zeci de ani – creand cadrul perfect pentru care cei mici sa se apuce si ei de furat.

Daca Mazare sau Oprescu sau Pinalti sau orice alt mic baron local care s-a imbogatit prin spolierea banilor publici, stransi din munca mea si a ta si a lor (a celor care urasc) vor fi condamnati la inchisoare, fac pariu ca vom avea manifestatii de strada.

Cum, sa fie inchis “tătucul”? Cel care ne-a dat 3 parcuri si un pod, dar ne-a furat milioane/zeci de milioane de euro? “El macar a facut ceva, altii nu fac nimica si nu sunt condamnati” – de parca asta scuza furtul.

Pleaca medicii, inginerii, arhitectii, programatorii si absolventii de facultati care au ceva in cap – in cautarea unor joburi mai bine platite? “Sa plece, cui ii pasa?” e raspunsul pe care-l dau, ridicand din umeri, majoritatea oamenilor care nu vad mai departe de ziua de azi.

Cand ajung sa aiba nevoie de serviciile specializate pe care categoriile mai sus enumerate le ofera, brusc isi dau seama si desteptii astia de faptul ca au ramas MAJORITAR cu altii ca ei – prost pregatiti, cu nasul dupa “ciubuc” si cu o singura dorinta in cap: sa scape mai repede de si dupa ce l-au jumulit cat mai mult pe prostul din fata lor.

Ce va ramane intr-un final? Ura.

Lacul Verde din Tragöß – Austria

tragoess1
Un loc de pus pe lista mea “de vizitat candva in viata“.
Vazusem o poza ieri care avea o poveste ciudata si am zis sa citesc mai multe despre locul asta.
E vorba de un laculet mic din muntii Hochschwab, o grupa a Alpilor Austrieci din landul Styria (Steiermark) din SE Austriei. E foarte aproape de satucul Tragöß.
Toama-iarna lacul aproape ca seaca (avand o adancime mai mica de 1 m), in jurul lui fiind amenajate carari, zone de odihna cu banci si alte lucruri pe care austriecii le pun in orice zona are potential turistic cat de cat exploatabil.
In timpul primaverii, alimentat de topirea zapezii de pe muntii din zona, lacul se mareste foarte mult, ajungand la adancimi maxime de 12 m. Ceea ce inseamna ca toate aleile si bancile (si copaci si altele) sunt sub ape.
In mai-iunie lacul este vizitat de amatorii de scufundari, care pot inota pe langa pastravi pe deasupra bancilor si aleilor aflate sub ape. Imaginile sunt impresionante.
Atasez cateva imagini si un link catre un filmulet de yt.
Informatii luate si de aici, aici si aici (siteuri care au si drepturile pentru imaginile folosite de mine).

tragoess5 tragoess4 tragoess3 tragoess2 tauchen9 tauchen8 tauchen1

Fluoroscopia si radiografia acum 100 de ani

fluoroscopie

Nu am gasit o data exacta, dar presupun ca e vorba de o fluoroscopie de candva intre 1910 -1920.

laborator francez radiologic mobil

Tot din vremea asta am gasit si poza asta cu un laborator mobil de radiografie francez (din Primul Razboi Mondial), pe o pagina care prezinta tehnica din timpul razboiului. Apropo, restul imaginilor din setul asta sunt interesante.

Nu se stiau pericolele expunerii de durata la radiatii ionizante, protectia medicilor era inexistenta.

Pentru curiosi, pentru fluoroscopie (pediatrica) acum se foloseste asa ceva (nu la noi neaparat):

fluroscopy

Romtelecomul, ING-ul si PFA-urile

Acum ceva timp, un prieten si-a deschis un PFA. A apelat la o firma care “se ocupa” de asa ceva. Saptamana asta m-am vazut cu el. Printre altele, mi-a povestit 2 mici intamplari in legatura cu foamea de clienti a celor 2 firme sus-mentionate.

 

In ziua in care i se spusese ca “probabil” procedura se va termina si va putea veni sa-si ia actele, s-a trezit (la propriu) cu un telefon la ora 7:45.telefon

“Buna dimineata, domnul X?”

“Da.”

“Ma numesc Z, lucrez la Romtelecom, am aflat ca v-ati deschis un PFA si am dori sa va oferim un abonament special de telefonie pentru PFA-ul dumneavoastra.”

“Domnule, este 7 si jumatate, dumneavoastra ma sunati ca sa-mi oferiti un abonament de telefonie pe care nu l-am cerut LA ORA ASTA?”

“Da. Imi pare rau daca v-am deranjat, dar sa stiti ca v-ar fi foarte util pentru comunicarea legata de activitatile PFA-ului dvs. un post telefonic dedicat…” Urmat de cateva fraze “de manual”.

“Trecand peste ora nepotrivita la care m-ati sunat, actele pentru PFA-ul meu nici nu le-am primit inca. De unde stiti dumneavoastra ca mi-am facut PFA?”

“Aceste date sunt publice si noi pur si simplu le verificam zilnic pentru potentiali clienti care ar fi interesati de oferta noastra”.

I-a inchis telefonul. Fara injuraturi, nu e genul care face asa ceva.

 

Peste cateva zile, se trezeste cu alt telefon – de data asta mai la miezul zilei.

“Buna ziua, domnul X?”

“Da.”

“Ma numesc Y, lucrez la ING si am aflat ca v-ati deschis un PFA. As dori sa va prezint avantajele deschiderii unui cont pentru PFA-ul dumneavoastra la noi”. Urmat de multe fraze standard.

“Cum ati aflat ca mi-am deschis un PFA?”

“Aceste date sunt publice si noi pur si simplu le verificam zilnic pentru potentiali clienti care ar fi interesati de oferta noastra”.

 

Cateva observatii personale:

  1. Daca ma suna cineva inainte de ora 9 sa-mi prezinte orice fel de ultra-mega-extra oferta, ii inchideam telefonul in nas in secunda in care mentiona cuvantul oferta. Inteleg ca e o pozitie ingrata in care se gaseste un angajat din asta, prost platit si cu niste targeturi cel mai probabil imposibil de atins. Dar chiar si-asa, daca suni clientii potentiali cu noaptea in cap esti sigur ca o sa obtii ce doresti, nu o injuratura?
  2. Angajatul ala ar aprecia un telefon cu noaptea in cap? Presupun ca el se trezeste la 6 si ceva pentru a fi la 7:30 la munca. Cum ar fi sa-l sune cineva la 5:45?
  3. Nenumarati romani se dau peste cap cand li se cer datele cu caracter personal (adresa, nr. de telefon, nume etc.). Registrul Comertului le ofera gratuit, pentru oricine ar vrea sa le afle si apoi (eventual) sa le foloseasca in scopuri neortodoxe. Daca RC nu face asta, se gasesc tot felul de portaluri (cum ar fi firme.info, datefirme.ro, firmepenet.ro) care ofera gratuit CF si data autorizarii + o parte din adresa (cel putin in google-search). Pentru o suma de bani afli apoi toate datele pe care RC le are despre tine. Daca ai facut greseala sa-ti infiintezi PFA-ul pe adresa proprie, practic oricine poate afla unde locuiesti, doar cautand dupa numele tau (PFA-urile au numele persoanei care le-a infiintat).
  4. Mai tin minte ca un fost coleg si-a facut PFA acum vreo 7 ani si ne povestea ca s-a dus la ING sa-si faca un cont pentru noua sa entitate juridica. “Nu, nu, noi nu facem conturi pentru PFA-uri, incercati la alte banci” a fost raspunsul uimitor primit atunci. Multe lucruri se schimba in cativa ani, daca ajung bancile acum sa fuga dupa putinii oameni care-si mai deschid un PFA cu 3 lei CA.

 

P.S. Stiu ca “un PFA” e (in teorie) un dezacord. Doar ca mi se pare ca nu e o entitate de genul feminin, deci nu pot sa-i zic “o PFA”, cum ar fi (probabil) mai corect .

drepturi imagine: www.bizbefound.com/

Cum crede profesoara mea de nursing ca a aparut HIV-ul (plus cate ceva despre subiect)

“Acuma, eu va zic voua care e adevarul, dar sa nu scrieti:

Adevarul e ca HIV a aparut la om dupa ce un negru homosexual a facut sex cu o maimuta si apoi l-a transmis mai departe.”

Asta e aceeasi profesoara care ne “invata” despre edemul Quike si de antibiograma pentru alergii si de Hemisuscinat si cate si mai cate nebunii.

Trecand peste absurditatea afirmatiei ei (pentru care nu are absolut nici o dovada), chiar m-a facut curios.

De-a lungul timpului am auzit mai multe teorii care imi pareau fanteziste, dar cea mai des intalnita a fost cea care numeste HIV-ul “un virus scapat din laborator, voit sau nu, virus creat artificial pentru a fi o arma biologica sau o metoda de limitare a populatiei africane“. Stiti de la cine am auzit teoria asta (cu mici variatii)? 3 medici + cumnata-mea (teoretic tot doctor: a terminat Medicina cu 1 singura medie de 9 in 6 ani).

Teoriile conspirationiste intotdeauna imi par stupide, dintr-un motiv simplu: daca exista niste “ei” care ne conduc din umbra, exista moduri mult mai simple de a ne “imputina” decat prin folosirea unor virusuri si OMG si alte lucruri complicate si de durata. Plus ca… o teorie a conspiratiei care a devenit mainstream este din start absurda – ar insemna ca un grup din asta din umbra ar fi in acelasi timp format din oameni extrem de inteligenti (si malevolenti, muhahaha) si foarte prosti (altfel nu s-ar afla de ei, nu?).

Revenind.

HIV este un lentivirus (retrovirus cu actiune lenta). Un retrovirus este un virus care se multiplica diferit fata de celulele vii, care merg pe procesul fundamental ADN->transcriptie in ARN-> translatie in proteine. Retrovirusii au doar ARN, care este retro-transcris in ADN, incorporat in materialul genetic al celulei gazda, apoi transcris in ARN si apoi translatat in proteine. Exista 2 specii ale HIV, HIV-1 si HIV-2. HIV-1 este mai virulenta (ceea ce se traduce printr-o rata a infectiei mai mare si o raspandire globala), HIV-2 este slab virulent si este limitat la zona de vest a Africii.

L0052324 Two enlarged images of T-cells one infected with HIV by the

Ambele tulpini de virus se presupune ca au originat dintr-un virus numit Symian Immunodefficiency Virus (2 tulpini ale lui), care infectau 2 tipuri de maimute: o rasa de cimpanzei, respectiv mangabey. Odata transmise la om, acestea au suferit mutatii in cele 2 tulpini de HIV cunoscute. Nu o spun eu, exista studii facute de virusologi, oameni cu un cuvant de spus in domeniu.

Transmiterea maimuta-om se presupune ca s-a petrecut prin contactul direct vanator-vanat (vanator muscat de maimuta, ranit si apoi sangele sau a intrat in contact cu sangele unei maimute infectate etc.). NU, nu sexual! Daca exista o explicatie mult mai simmpla, de ce sa mergem la aberatii?

Ramane intrebarea: de ce nu s-a raspandit acest virus mai devreme, atata timp cat se pare ca SIV este endemic intre populatiile de maimute din Africa centrala si de Vest de mii de ani? Explicatia cea mai simpla ar fi faptul ca pana la sfarsitul secolului XIX, Africa centrala si de V ramasese predominant rurala. Odata cu colonizarea marilor puteri europene, au aparut anumite elemente care au promovat transmiterea rapida a unui virus intre populatii diferite: vaccinarea obligatorie antivariola (cu seringi refolosite, insuficient sau deloc igienizate), promiscuitatea sexuala asociata unor grupuri mari de lucratori dizlocuiti pentru proiecte de constructie, transmiterea mult mai rapida intr-o aglomeratie urbana samd.

De aici pana la transmiterea din Africa in SUA (unde abia in 1981 a fost documentat primul caz spitalicesc) si in restul lumii nu mai era decat o chestiune de timp (atata timp cat era vorba de un agent patogen necunoscut pana atunci).

Oricum, chit ca primul caz documentat a fost la inceputul anilor ’80, se pare ca ar exista cazuri mai vechi de pacienti care au murit de boli necunoscute atunci – dar care cel mai probabil erau cauzate de infectia cu HIV. Exemple: din 1959 si din 1969.

Informatiile din articolul asta le-am luat in proportie de 100% din 2 lucrari din jurnale stiintifice disponibile for free:

The origins of acquired immune deficiency syndrome viruses: where and when?
Human immunodeficiency virus type 2

Alegeti sa credeti ce vreti, dar macar informati-va inainte, inainte sa spuneti o prostie (ca profesoara mea).

Cand trebuie sa te duci la doctor daca ai o alunita?

Americanii au o obsesie cu acronimele. Obsesie nu fara substanta – acronimele sunt foarte utile pentru a retine termeni medicali/boli/simptome.

In cazul screening-ului alunitelor pentru melanom, acronimul este ABCDE si este surprinzator de precis. N-o zic eu, o zic studii clinice.

melanom abcde

Ce avem:

A – asymmetry; Daca tragi o linie imaginara prin mijlocul unei alunite si cele 2 jumatati sunt asimetrice, avem 1 semn

B – border; Daca marginea unei alunite este crestata sau dantelata, avem un al doilea semn.

C – color; Daca alunita are mai multe culori (in special maro inchis, negru sau cafeniu – dar si alte culori), avem un al 3-lea semn

D – diameter; Daca alunita are un diametru mai mare de 6 mm, atunci avem un al 4-lea semn (dar asta nu inseamna ca melanomul nu poate fi si mai mic, daca e descoperit timpuriu)

E – evolution; Daca alunita isi schimba culoarea, marimea, forma sau inaltarea de la nivelul general al pielii, avem un al 5-lea semn.

Daca observati mai multe (sau toate) semne enumerate mai sus, ar fi bine sa va programati la un consult la un doctor.

drepturi imagine: JAMA.

Cum arata de fapt Castle Black din Game of Thrones

Daca nu esti un fan al serialului Game of Thrones, nu stii despre ce vorbesc. Citeste un pic despre serial, poate vei incepe sa te uiti. Poate vei citi si cartile. Oricat de frustrant de lunga e povestea, este chiar captivanta.

Pentru cine stie despre ce vorbesc – in episodul de saptamana trecuta s-a petrecut o batalie relativ importanta la Zid.

De curiozitate, vroiam sa vad si eu cum arata platoul de filmare pentru Castle Black. Am stat si am strans cateva poze. Am dat si de articolul asta, scris de altii la fel de curiosi ca mine. Poze si de aici.

Ce pot sa zic… macar nu e un ecran verde totul, asa cum sunt majoritatea filmelor din ziua de azi. 🙂

Drepturile pentru imagini apartin HBO sau celor care le-au facut – evident…

 

impresionant, nu?
impresionant, nu?
nu i-o fi frig calului ala?
nu i-o fi frig calului ala?
Nu arata rau
Nu arata rau
o veche cariera dezafectata
o veche cariera dezafectata
un mare “zid de gheata” vopsita
castle black cu si fara machiaj
castle black cu si fara machiaj
o darapanatura cu noroi
o darapanatura cu noroi
Realitatea e mult mai gri
Realitatea e mult mai gri
o pauza din batalie - nu ne putem strica coafura, nu?
o pauza din batalie – nu ne putem strica coafura, nu?
Vrei sa zici ca totul nu exista?
Vrei sa zici ca totul e fals?

La ce e util internetul

Saptamana asta am avut mai multe lucrari. Printre ele si una la nefrologie. O parte importanta din materia predata era despre insuficienta renala (acuta si cronica).

Am inteles si retinut mult mai mult din filmuletul urmator decat din ce ni s-a predat la scoala (asta desi profesoara de Nefrologie e una dintre cele care chiar incearca sa predea pe intelesul tuturor).

In principiu, daca iti alegi sursele corect si ai doar un pic de vointa si timp, poti invata aproape orice – la un nivel relativ ok. Nu o sa ajungi chiar fizician de geniu peste noapte, dar poti invata foarte multe lucruri.

Am scris mai demult despre pustiul de 15 ani din America ce a venit cu o idee despre un test mult mai eficient pentru depistarea cancerului pancreatic – dupa ce s-a documentat si a invatat o gramada de lucruri despre pancreas, fiziopatologia cancerului pancreatic si biochimie DE PE INTERNET. E interesant faptul ca nici el nu era corect pregatit la varsta aia (nu stia ce e si ce face pancreasul), dar a stiut cum sa treaca peste lacunele in cunostinte.

In ziua de azi este incredibil de usor sa gasesti surse utile pentru a invata orice. Acum nu mai mult de 20 de ani aveai 2 optiuni: ori erai foarte inteligent si dispus sa iti pierzi majoritatea timpului cu nasul in multe carti, ori gaseai un profesor foarte inteligent si furai cat mai multe cunostinte de la el. Situatia nu e mult schimbata azi, diferenta e ca gasesti carti, cursuri si prelegeri ale unor oameni inteligenti incredibil de usor.

Bine, acum poti retine si tampenii – dar asta cred ca are legatura si cu inteligenta fiecaruia. De exemplu, am un coleg de grupa care crede ca fructele sunt surse bune de proteine si ca apa plata e sursa de carbohidrati.

Citeam intamplator stirile despre proba orala la BAC-ul de anul asta. Subiectele pareau banale. Faptul ca din ce in ce mai multi adulti (la 18 ani esti adult, zic eu) romani habar-n-au sa se exprime cat de cat coerent pe o tema data dupa 12 ani de scoala e ingrijorator.

Avem toate informatiile din lume la indemana, avem tehnologie de ultima generatie in buzunare si tot ce obtinem din toate astea e un mare 0.

Viitorii doctori, arhitecti, ingineri, profesori, contabili samd vor fi cel mai probabil mai prost-pregatiti chiar decat cei actuali. Si asta e foarte periculos. Tot asteptam sa scapam de generatiile crescute sub comunism, sperand ca lucrurile se vor schimba in mai bine atunci cand copii democratiei se vor maturiza si vor prelua puterea, incet-incet. O sa raman cu asteptarea.

Si cu internetul.

Cum se simte un medic de urgente american… atunci cand ajunge o “urgenta”

… si cateva idei despre medicina de urgenta.

 

Tocmai am citit un articol interesant.

Un medic de urgente isi povesteste experienta ei intr-un spital american din Washington D.C. dupa ce este lovita de o masina.

Totul incepe cu o eroarede bun samaritean lipsit de cunostinte” – este mutata de la locul accidentului (desi asta il poate transforma intr-un tetraplegic pe viata). La spital, triajul se desfasoara anevoios. Examinarea se face prea mult orientata pe proceduri si prea putin pe pacient. Internarea se face cu greu. A doua zi este aproape externata fara un consult ortopedic/neurologic – desi se plangea de dureri de calcai si sold – zone care n-au fost examinate deloc in 48 de ore. Sonda urinara ii iese si nimeni nu observa asta – desi pacienta s-a  plans de dureri abdominale.

Per total, experienta a fost foarte departe de un sentiment de “ingrijire“, ci mai degraba de “transformare intr-un obiect“, cu care nu comunici ci pe care il diagnostichezi si tratezi cat mai repede posibil si apoi il trimiti pe capul altora.

Merita citit articolul si din simpla curiozitate fata de actul medical dintr-o tara care se doctor robotlauda cu un sistem medical avansat si pentru a vedea ca, trecand peste faptul ca spitalele lor sunt mult mai bine dotate, protocoalele de ingrijire a urgentelor foarte usor transforma procesul medical intr-o activitate robotica. Una dintre primele mele observatii din practica in spitale (practica facuta la Spitalul de Urgenta).

 

Nu am facut inca Medicina de urgenta si nursingul in medicina de urgenta (e materie de anul 3), deci cunostintele mele teoretice sunt limitate la cursul de prim-ajutor facut anul trecut la Crucea Rosie si la discutiile pe care le-am avut cu un doctor de ambulata (cand are ceva timp). Cu rol educativ, mi-a aratat un filmulet de acum aproape 10 ani, cu un accident pe V. Prahovei si m-a pus sa identific greselile facute de echipele de urgenta sosite la locul accidentului (victimele au dat in judecata serviciul de urgente ulterior – aparent, asta e o informatie neconfirmata). Apoi pe teme de genul asta discutam. Practica propriu-zisa (de 2-4 saptamani) la Primiri Urgente n-am facut, dar am asistat in 2 sectii de UPU cateva zile in ultimii 2 ani (poveste mai lunga).

Deci cunostintele mele sunt foarte limitate acum, recunosc.

Am ajuns de 2 ori in viata si ca pacient la urgente (1 data cu o colica renala ce semana cu o apendicita acuta, 1 data cu o gastrita acuta). De fiecare data m-am simtit prost pentru ca am venit la spital cu niste simptome care nu erau nimic fata de cei loviti de masini, cu un topor in cap, cu infarct sau AVC sau cu mai stiu eu ce urgente ajungeau pe acolo. Pentru asta exista triajul. Problema este ca triajul te transforma foarte usor intr-un numar si atat.

Tin minte un articol mai vechi de pe blogul Simonei Tache, in care o romanca se plangea de felul in care fusese ea tratata in Germania atunci cand a avut o urgenta medicala (urgenta care putea avea urmari grave).  Poate totul s-ar fi putut derula altfel. Dar nu sunt de acord cu concluzia pacientei – “întreaga Germanie e putreda” si totul a fost “grotesc“. Cu siguranta ca experienta a fost una traumatizanta (cu tot plimbatul de colo-colo) – dar adevarul e ca nu prea exista experiente 100% fericite la Urgente. E un non-sens. M-am tot intrebat daca romanca a plecat din tara aia putreda sau a preferat sa ramana acolo.

 

Dupa ce am mai vazut prin spitale, as zice ca un pacient ar trebui sa fie fericit daca iese din spital cu urgenta medicala corectata si lipsit de vreo infectie suplimentara. Oriunde s-ar petrece actul medical. Restul depinde foarte mult de calitatea individuala a fiecarui om care are grija de bolnavi.

 

De asemenea, pare ca e o problema universala triajul pacientilor in functie de urgente. Intotdeauna vor fi resurse (medici si asistente) limitate pentru prea multe urgente si intotdeauna vor exista pacienti care vin la spital degeaba (cam cum am fost si eu cu cele 2 urgente ale mele). Poti sa nu ai nimic grav si sa fi venit aproape degeaba (un calmant/analgezic sunt suficiente) sau poti sa ai ceva grav si sa stai pe acolo cu orele si sa astepti nici tu nu stii ce.

Problema este sa gasesti o cale de mijloc eficienta pentru tratarea celor 2 tipuri de pacienti. Ceva ce e posibil sa nu prea existe in lume.

 

Poate gandesc prea mult. Poate si de-asta evaluarea din poignet pe care am tot auzit-o in astia 2 ani (“pe tine te vad ca asistent de primiri urgente“) cred ca e total gresita. Nu prea cred c-as rezista intr-o sectie de urgente.

 

 

copyright foto: istock

“Edge of tomorrow” – Lupta, invata, mori. Ia-o de la capat.

Cine ar fi crezut ca un film in care Tom Cruise moare de nenumarate ori va fi edge of tomorrowasa distractiv?

Intr-un viitor apropiat, niste extraterestri ajung pe Pamant. Inving rapid orice rezistenta armata. Prima victorie o obtin oamenii (aliati intr-o United Defense Force) abia dupa ce toata Europa este distrusa de ei. Victoria o obtin la Verdun, unde o eroina de legenda reuseste sa incline balanta in favoarea fortelor depasite ale oamenilor. Oamenii acum urmeaza sa lanseze un atac cu toate fortele lor, in speranta de-a capitaliza avantajul obtinut.

Aici intervine personajul lui Tom Cruise – maiorul american Cage. E doar un om de PR, imaginea UDF la televiziune, cel care e invitat la interviuri si la talk-show-uri, cel care prezinta convinge populatia sa se inroleze intr-o lupta fara prea mari sanse de izbanda. “Cu noile exoschelete metalice si doar putina pregatire, orice om poate fi un soldat eficient”.

Generalul care conduce fortele armate nu il are la suflet pe Cage si il trimite pe front, in primul val. Un om care lupta “cu vorbe”, deci inutil ca soldat, Cage moare in primele 5 minute.

Totusi se trezeste la viata cu aproximativ 24 de ore inainte. Si are o sansa sa schimbe ceva. De fapt, sa moara din nou. Si sa o ia de la capat. Intr-una dintre primele “reveniri”, o salveaza pe eroina de la Verdun – numai pentru a afla ca ea stie ceva despre ce i se intampla. Impreuna, vor incerca sa schimbe viitorul.

 

Subiectul pare o reimaginare a unor idei ale altor filme, puse claie peste gramada. Cu toate acestea, e relativ interesant pus in scena – si nu e deloc plin de clisee (cum ar parea). Nu exista nici o parte romantica forta introdusa in film iar actiunea nu e chiar previzibila.

Plus, desi subiectul e serios, exista nenumarate scene amuzante – care nu par fortate.

Bazat pe nuvela unui japonez “All you need is kill” (despre care am scris week-endul trecut) – filmul e un mod destul de placut de-a-ti petrece 2 ore. Daca esti fan SF-uri “de actiune”. Daca nu… mai bine nu te duce la filmul asta.

 

E printre putinele filme la care opinia mea nu a coincis deloc cu a sotiei mele. Ei i s-a parut foarte plictisitor. Deci nu e chiar pentru toata lumea un film bun. Poate asta explica si rezultatele proaste din box-office-ul american (desi are o nota f. mare pe imdb)?

 

CIA are cont de twitter

Amuzant? Enervant? Dupa atentia generata, e clar ca au reusit ce si-au propus: o (mica) lovitura de imagine intr-un moment in care nu puteau fi mai prost priviti la nivel mondial.

 

 

 

Nu ma pot decide…

ce urasc mai mult la o migrena:

  • faptul ca te ia prin surprindere, oriunde te-ai afla. M-am trezit noptile migrenacu o durere incredibila de cap, m-a luat brusc atunci cand eram la spital, la scoala, la munca. M-a luat la munte, m-a luat la mare. Eu sunt un pic “norocos” – am migrene cu aura, adica am o perioada de 15 minute – 45 minute inainte de a incepe durerea de cap in care am tot felul de manifestari vizuale prevestitoare (nu mai vad bine in centrul campului vizual, nu mai sunt in stare sa articulez cuvinte sau nu mai sunt in stare sa scriu/citesc corect). Oricum, nu te poti pregati pentru porcaria asta.
  • faptul ca ai o mica fereastra in care poti sa-ti iei pastilele (Fasconal + Metoclopramid sau Imigran, daca esti printre cei la care isi face efectul), dupa care incep durerea si greata. Orice mai bei/mananci dupa aceea va ajunge la veceu, intr-un mod foarte… exploziv. Asta creeaza si alte probleme: te deshidratezi dar nu poti bea nimic, ti-e foame dar nu poti manca nimic.

  • faptul ca la un moment dat ajungi sa-ti doresti sa vomiti, pentru ca iti mai calmeaza durerea de cap pentru o vreme

  • faptul ca poti ajunge la un moment dat sa vomiti acid (chiar bila) curate. Ceea ce inseamna niste arsuri foarte placute pe esofag si in gura.

  • lipsa totala de energie. In principiu, abia reusesti sa te misti. Daca faci greseala sa iesi din casa intr-o zi cu migrene, vei avea energia unui zombie. Sau alcoolic.

  • fotofobia sau audiofobia sau osmofobia. Orice sunet mai puternic iti exacerbeaza durerile. Orice lumina la fel. Daca mai simti si un miros puternic, iti vine sa devii bataus. Noroc ca ai energia unei gaini, altfel multa violenta absurda (in plus) s-ar petrece pe lumea asta.

  • sentimentul de neputinta intelectuala si fizica. De cateva ori in viata mea a trebuit sa ma intorc de urgenta acasa cu un taxi. Pana acum nu am dat peste nici un nenorocit. Dar daca ar fi fost un taximetrist pus pe furaciune, ar fi avut o victima sigura in spatele masinii lui. Nu poti vedea bine ce suma ai de platit, nu poti gandi bine, abia poti sa te misti.

  • faptul ca esti o leguma si a doua zi (cateodata si a treia zi). Orice miscare mai brusca, orice efort mai puternic, orice stranut (!) iti va crea niste dureri enervante in zona unde cu o zi inainte ai avut durerile cauzate de migrena.

  • faptul ca fix atunci cand ti-ar fi de folos lentoarea intelectuala cauzata de migrena – dispare. Cand ajungi in pat si vrei sa adormi, ca sa nu mai simti durerea pulsatila care te face sa iti doresti sa te dai cu capul de pereti, fix atunci nu poti adormi. Si te gandesti. La toate lucrurile posibile. Si nu adormi. Si capul te doare. Si te gandesti. Si nu adormi.

  • faptul ca poate reveni dupa ce ai crezut ca ai scapat. Mi s-a intamplat de cateva ori pana acum – am avut 2 migrene in 24 de ore.

 

Cred ca singurul lucru care te pastreaza intreg la minte este faptul ca stii ca durerea va trece. Va dura cateva ore sau o zi, dar va trece. Intotdeauna trece.

 

Pentru cine nu stie, sufar de migrene de un pic peste 12 ani.

 

copyright poza: cincyillustrators.blogspot.com