Au trecut 12 ani de atunci. Ce repede trece timpul. Daca tot incep azi examenele scrise la BAC, am incercat sa-mi aduc aminte cum au trecut cele 6 zile de examen pentru mine, acum (suprinzator de) mult timp.
In primul rand tin minte ca nu am dat nici un leu ca SPAGA PENTRU COMISIE – desi niste bani “de protocol” (sucuri si prajituri) s-au strans de la alte clase. Tin minte ca unele clase au strans anumite sume, altele (ca a noastra) n-au strans nimic, dupa multe certuri. Eram saraci/corecti/zgarciti/siguri pe cunostintele noastre. Recunosc totusi ca s-au strans cate 50-100.000 (5-10 lei) lei vechi pentru proba de sport (la asistenta medicala a scolii) si am dat si eu 50.000 (desi eram destul de sigur pe capacitatile mele fizice). A luat toata lumea BAC-ul la sport (inclusiv 2 grasi care abia au terminat cei 1000 m, dupa ce au vomitat de cateva ori pe parcurs)
Ziua 1: Examenul la Limba Romana – oral
Am fost programat dupa-amiaza, pe la 17:00. Am mers la scoala dimineata, sa “iau pulsul” comisiei. Se iesea cu 9 si 10, dar am avut si un coleg (deloc prost) care a iesit cu un 8. S-a fastacit la niste intrebari. Am auzit si de un 7 – dar brusc am inceput sa judecam oamenii dupa cum ii stiam din curtea scolii. Era un coleg mai tampit, ne-am gandit ca “asta ma mir ca a luat si 7, la cat de prost e”. Oare nu greseam judecandu-i?
Dupa-amiaza tin minte ca am venit mai devreme cu 30 de minute (cum ni se recomandasem) si ca am stat ca prostul sa astept pana pe la 17:30. Am nimerit in aceeasi sala de examinare cu colegul meu de banca (de, nume de familie apropiate la alfabet), a venit si un coleg care era examinat a doua zi, impreuna cu unul care venise de dimineata. A fost cea mai bizara asteptare din viata mea de pana atunci. Tin minte ca a venit seful comisiei (d-l profesor Hadăr, pe atunci rector la o facultate a Politehnicii, astazi lider de sindicat) sa ne incurajeze “hai baieti, scapati repede de examenele astea si veniti la mine, la Poli, da?”. Tin minte ca am intrat cu bursa (si) la IMST (facultatea unde era rector), apoi. Oare cum ar fi evoluat viata mea daca ramaneam la Poli si nu alegeam ASE-ul?
Mi-a picat un subiect despre Niculae – maturizarea (?) lui in “Morometii”, volumul 2. Dintre toate cartile pe care trebuia sa le fi citit pentru BAC, tin minte ca doar vreo 3 chiar nu citisem. Morometii II era una dintre ele. Dar nu m-am panicat, stiam sa tratez subiectul. Deh, nu citesti cartea, dar citesti “comentarii“. Am turuit despre evolutia lui inceputa din volumul 1 pana m-au oprit profesoarele, pe motiv ca vorbesc prea mult. Celalalt subiect stiu ca a fost ceva cu o poezie – parca “Plumb”. Vorbisem suficient de mult la subiectul cu Morometii incat colegul meu de banca mi-a multumit dupa aceea, pentru ca a putut sa se inspire pentru biletul lui (in care avea ceva din promul volum din Morometii). 10.
Ziua 2: Examenul la Limba Engleza – oral
Diriginta noastra din clasele a 9-a si a 10-a era profesoara de engleza. Nu era cea mai buna profesoara de engleza, dar era relativ stricta si nu dadea niciodata note din burta. S-a nimerit sa fie in comisia care ii evalua pe elevii din liceul ai caror profesori ne evaluau pe noi. Am fost in ziua a 2-a de evaluare, dimineata, de data asta. In prima zi se stransesera multe povesti de groaza, cu note de 6, tipete la elevi samd. Nu mai tin minte absolut nimic din subiecte, in afara de faptul ca toata examinarea a durat sub 5 minute, ca profesoarele m-au oprit si cand mi-au trecut nota in carnetelul de BAC m-au luat cu “a, ai mai luat un 10, esti asa de bun la toate?”, la care am raspuns cinstit: “nu, doar am avut noroc la subiecte usoare”.
Ziua 3: Examenul la Limba Romana – scris
Am facut liceul la matematica-informatica. Aici ar fi trebuit sa-mi fie cel mai teama. Dar am avut noroc de-o profesoara de Romana un pic excentrica, care ne-a invatat sa ne straduim sa gandim pentru noi. Si sa expunem in scris ceea ce ne trece prin cap. Tin minte ca subiectul principal a fost din Caragiale. Ceva despre procedeele artistice folosite de el in lucrarile lui. Pe langa ca mi-a placut tot timpul Caragiale, subiectul asta il tratasem chiar in clasa la recapitularile din semestrul 2, aveam o baza solida pe care sa construiesc un subiect. A fost unul dintre examenele cele mai bizare posibil, la inceput toti profesorii erau rigizi, apoi spre sfarsiti 1 a mai iesit din clasa, cealalta a deschis o carte de comentarii si a enumerat vreo 4 idei de baza pentru subiectul asta, apoi s-a facut ca ploua cand au inceput sa se auda murmure intre elevi prin banci. N-am avut de ce sa copiez. Am luat 9 si ceva 100% pe munca mea.
Ziua 4. Examenul la Matematica
Daca era un examen la care nu ma asteptam sa fie cu probleme, asta era. La sfarsitul clasei a 11-a eram printre cei mai slabi din clasa la matematica, profesorul de mate ne era si diriginte si era foarte rigid in evaluare. Daca nu stiai la lucrarile lui, nu treceai. Eram lenes, nu faceam deloc exercitii si teme, abia terminam cu media 7. Peste vara am inceput sa fac exercitii. M-a ajutat un pic si fratele meu (de, profesor de matematica). Fara sa ma laud, la sfarsitul semestrului 2 din a 12-a eram printre cei mai buni din clasa la rezolvat exercitii pentru BAC/admitere la facultate, fara sa fac meditatii propriu-zise (ca 90% dinte colegii mei – care dadeau, ca mine, ori la Poli, ori la ASE, ori la Matematica). Practice really makes perfect (cel putin la matematica).
Cu 2 zile inainte de examen (era luni) au inceput telefoanele. Unul dintre colegii nostri facea meditatii cu unul dintre profesorii din comisie. “Ba, daca dati 1 milion juma’ va dau si voua subiectele”. L-am injurat si nu i-am dat nimic. Pana la urma a facut rost alt coleg de niste “subiecte de la comisie”. Primul le-a impartasit si el, gratis, descoperind ca-s aceleasi. Luni, la liceu, se pare ca tot liceul pusese mana pe “subiectele de a doua zi”.
Pana la urma am avut niste subiecte bizare, care nu aveau nici cea mai mica legatura cu ce se distribuise prin liceu. Cateva puncte erau discutabile, demonstratiile se punctau “la sange” pe vremea aia. Am luat 8,40. 100% pe ce am stiut eu. Nu am facut contestatie, desi dupa discutiile cu fratele meu, ar fi trebuit sa iau minim 9 (daca scrisesem intr-adevar ce i-am spus ca am scris). Aflasem cat luasem la Romana la scris de duminica, am zis ca mai bine sa nu ma agit – exista teama ca mi se va cauta nod in papura daca cer contestatie.
Ziua 5. Examenul la Informatica
4 ani de Informatica si nu s-a lipit cine stie ce Programare de mine. Stiam in mare cum functioneaza algoritmii, stiam sa fac in C++ niste programe simple. Niste cunostinte de baza mi-au ramas pana acum
Dar examenul a fost usurel. Daca nu copiam, luam 9,50. Dar am primit o fituica cu ultimul subiect, de 0,5 puncte. Recompensa pentru ca l-am ajutat pe colegul meu de banca la Romana (oral si scris). Asa am luat eu 10 la BAC la Informatica si geniul (la informatica al) clasei a luat 9,50. Probabil ca i-au corectat aiurea vreo portiune de cod pe care el a complicat-o prea mult, din ingamfare. Avea prostul obicei de-a se da mare. Ma rog.
Acum el lucreaza in Silicon Valley la o ditamai compania software pentru aprox. 100.000$/an, eu sunt un frustrat din Romania care e doar la o alegere gresita de a ramane neangajat si neangajabil. Valoarea diplomei (si notei) de BAC in povestea asta? Fix 0.
Ziua 6. Examenul la materia “la alegere”: Sportul
Nu am ales Fizica (nu stiam), Chimia (nu stiam suficienta), Biologia (nu stiam deloc) sau a doua limba straina (nu stiam suficienta Franceza pentru a fi sigur ca iau o nota mare).
Am ales Sportul, desi in clasa a 9-a nu eram in stare sa fac mai mult de 6 flotari. In vara dintre a 11-a si a 12-a alergam cam 40 de minute 1 data la 3 zile. Cand nu invatam pentru BAC sau admitere, mergeam la baschet. Cu toate astea, nu am dat proba sportiva la Baschet, am ales Handbalul. Dintre colegii care jucau baschet mult mai bine si l-au ales ca proba sportiva, vreo 3 au ratat ambele aruncari. Din start, asta a insemnat 8,50. Halal “10 sigur”.
La handbal aveam ditamai poarta de nimerit. Singura necunoscuta era colegul care-mi dadea pasa. Daca era idiot, ma trezeam cu o pasa aiurea si se strica tot. Am dat gol din prima, am scos 4:10 la mia de metri fara sa ma chinuiesc deloc, am scos sub barem la 50 m viteza iar partea de gimnastica/forta a fost banala. 10.
Am fost ultima generatie care a mai dat la Sport probele organizate asa. Anul urmator nu a mai exista proba sportiva, a fost inlocuita de niste exercitii enervante de gimnastica. Dupa aceea parca s-a scos cu totul posibilitatea sa mai dai Sport la BAC – daca nu ai facut liceu sportiv. Oare asa e in continuare?
Per ansamblu, pot sa zic ca cel mai enervant aspect la examene a fost ideea ca “de ele depinde viitorul meu“. “Nu iei nota mare la BAC, nu intri la universitate, ajungi un ratat“.
Cu ce m-a ajutat BAC-ul in viitor? Nu cu multe. Mi-am dat seama ca nu mi-e teama de o discutie cu niste necunoscuti pe o tema data si ca pot sa ma concentrez pe ceva daca am un tel clar de atins.
Din pacate, 4 ani de facultate prost-aleasa au distrus aproape orice avant pozitiv cu care pornisem din aceasta experienta.
Cum a fost la voi?
copyright poza: shutterstock
lungul drum pana departe 
Care a fost facultatea prost-aleasa ? ASE-ul? Si daca da, de ce?
LikeLike
Da. Ca sa fiu mai corect, ar fi “Universitatea prost aleasa” 🙂
Alegere prosata? Pe scurt: pentru ca mi-am irosit anii in care capacitatea de acumulare de informatii era la nivelul optim tocind (printre altele) 7 materii diferite de Contabilitate, in loc sa invat ceva ce chiar mi-ar fi placut (cum ar fi Medicina) – ceea ce acum vreau sa fac, dar nu mai reusesc cu aceeasi eficienta.
Ca sa fiu mai precis, nu am ales sa merg la o facultate unde as fi invatat o meserie pe care mi-ar fi placut s-o fac mai incolo. Si stiam asta dinainte de-a da admiterea. Mi s-a si spus de cateva ori (de 2 profesori pe care-i respectam: dirigintele, profesor de matematica si profesoara de Limba Romana). Dar am ales-o pe asta si nu am renuntat la ea dupa anul 1 sau anul 2 (cand deja incepusem sa muncesc) – cand ar fi fost usor sa reincep altceva.
Nu zic ca nu am invatat nimic in cei 4 ani de facultate. Problema e ca nu am invatat ceva care sa ma ajute in profesia pe care o alesesem la 20 de ani (grafician) – sau in ceea ce de fapt mi-ar fi placut sa fac (medicina).
LikeLike
Hmm… Si ce sfat ai da cuiva care tocmai termina cu bacu’ si nu are nicio idee unde sa se duca, iar ASE-ul seems like an okish choice? 😀
LikeLike
Ceva de genul “matematica mi se parea usoara, imi place turismul si mi s-ar parea interesant sa fiu manager de hotel”. Sau “imi place sa citesc, vreau sa stiu cum si ce gandesc oamenii, as vrea sa fiu psiholog”. Sau “imi place sa conving lumea de ceva, am un vocabular bun, as vrea sa lucrez in publicitate”.
De ce nu “mi-a placut geografia, imi place sa discut cu oamenii, as putea sa fiu profesor de geografie”.
Desigur, am simplificat totul. Sper ca intelegi ce vreau sa zic.
La 18 ani, toata lumea se gandeste la “vreau sa fac banii mei”. Nu zic ca ASE-ul scoate numai tampiti care nu stiu sa faca nimic. Cu un pic de noroc si de concentrare pe cateva materii, poti sa inveti suficient de multe pentru a fi bun in destul de multe domenii. Am fosti colegi care n-o duc deloc rau prin banci (nu, nu in front-office, aia sunt oribil platiti), altii sunt prin firmele mari de audit (si o duc foarte bine acum), altii au plecat si in afara si o duc bine, am o fosta prietena care acum a ajuns (mic) sef la financiar intr-una din marile corporatii farmaceutice.
Nu stiu cat de fericiti sunt ei cu adevarat in ceea ce fac. Dar bani castiga. Primii ani au fost foarte grei, dar unii au avansat destul de bine. Daca nu-ti repugna ideea de a lucra in multinationale, ASE-ul te pregateste destul de bine pentru viata de corporatist 🙂
Pe scurt: incearca sa te gandesti daca iti doresti sa faci o facultate care sa te “pregateasca” sa castigi bani sau iti doresti sa faci o facultate care sa-ti placa – unde vei invata lucruri care chiar te intereseaza (dar accepti faptul ca vei castiga mai putini bani cel putin o vreme).
LikeLike
Asta se intampla tuturor. Facem 12 ani de scoala in care ni se predau materii rigide fara corespondenta pe piata muncii. Programele sunt vechi si nemodernizate. Daca ai si ghinion sa nu iti fi descoperit inca aptitudinile si pasiunile tale pentru anumite domenii, pendulezi din scoala in scoala si te trezesti intr-un job pe care il urasti fara sa intelegi care e sensul.
O mare parte din raspundere apartine si parintilor care constient sau nu incearca sa isi rezolve frustrarile prin copii.
Eu zic ca e bine sa reflectam asupra greselilor noastre si parintilor nostrii si sa nu le repetam cu copiii nostri.
LikeLike
Si sa dam un sfat bun cand putem, poate ajutam pe cienva sa ia o decizie mai buna in viata. 🙂
LikeLike
Mama a visat sa ajung avocat. Un vis neimplinit de-al ei. Dar in clasa a 10 a s-a spulberat subit acest vis cand am luat hotararea sa lucrez in domeniul medical. Nu eram hotarata exact daca doctor sau asistenta. Pentru bac am invatat mai mult de teama de a nu pica la mate pentru ca am facut liceul obligat fortat la mate-info din cauza unuia care mi-a furat locul la filologie. A fost greu, dar mi-a prins bine. Am iesit prima din clasa cu nota 8,23, o surpriza pentru toata lumea in special pentru mine. Eram extenuata din cauza stresului.
Am dat la medicina. “Nepoata mea doctorita!”, zicea mamaia de fiecare data cand ma vedea. :)))
Din nefericire in anul 3 cand sa incep, familia mea a dat faliment. Asa ca am inghetat anul si m-am angajat.
Intre timp s-a intamplat viata, cum zic americanii. Si dupa mai multe joburi si o nunta am hotarat, asistenta medicala sau nimic. Cred ca asta ar fi trebuit sa aleg de la inceput, dar eram prea obosita si vulnerabila.
Sa rezumez si mai mult am ajuns pana acum la aceste concluzii in viata:
– in scoala nu inveti nimic din ce trebuie sa faci in realitate
– nimeni nu te intreaba ce note ai, ci doar ce stii sa faci
– cand ai un talent deosebit intr-un domeniu exista disponibilitatea angajatorului de a te angaja si fara studii
– cand ajungi intr-un loc de munca, cu cat te prinzi ma repede care e ierarhia neoficiala si gradele de rudenie cu atat iti va fi mai usor sa te orientezi
– si una de final, cu cat se stiu mai putine despre viata ta privata cu atat esti mai temut
LikeLike
Dupa 2 ani de Medicina, trecerea la Postliceala n-a fost un mic soc?
LikeLike
Ba da. Parca eram un elev de cala a 12 a care dadea examen de intrare la gradinita. Scoala asta a fost mai usoara ca 4 ani de liceu. Cand m-am apucat de lucrarea de diploma eram foarte stresata, imi inchipuiam ca o sa fie un fel de licenta. Cand am vazut ce desene animate cer astea la scoala nu mi-a venit sa cred. Dezamagire pana la final.
Inca ma mai bate gandul sa dau la medicina. Aveam la facultate colegi trecuti de 30 de ani cu copii si serviciu si au terminat. Chiar m-am intalnit pe hol la Floreasca cu o fosta colega. La 41 de ani incepuse rezidentiatul.
Oricum o facultate tot trebuie sa fac in 5 ani (in cel mai fericit caz) pana la examenul de grad, asa ca mai meditez un pic pana la anu.
LikeLike
Ar fi multe de spus, dar nu pot trece peste faptul ca nu ai citit Morometii, unul din romanele mele favorite, asa ca zic doar esentialul:
S-a coborat mult stacheta, cel putin la matematica, in ultimii 10 sau mai multi ani. Eu am luat un 6 la mate, cu un pic de copiat de la un coleg. Daca nu era el, posibil sa fi picat bacul din cauza matematicii, desi media mea a fost maricica, aproape 9 (celelalte note au fost luate cinstit).
Si ma uit la subiectele de anul asta si de anul trecut: cu cata matematica mai tin minte, tot iau 5-ul din mers. M-am uitat din nou si peste subiectele de la BAC-ul meu: nu mai stiu sa fac nici de 3, unele subiecte nici nu le mai inteleg, daramite sa le rezolv.
M-am uitat si la cele de clasa a 8-a: eu tin minte ca invatasem geometrie serioasa, dar acum subiectele sunt de genul calculului perimetrului, calcul medie aritmetica etc. Si totusi, atat la capacitate cat si la bac trec din ce in ce mai putini elevi. Cam nasol. Inteleg ca integralele si derivatele sunt mai grele, dar azi poti lua 5 si fara ele.
LikeLike
Morometii 1 este geniala. Am citit-o de 2 ori (prima data pe la 8 ani). Morometii 2 am inceput-o de vreo 2 ori, dar n-am avut rabdare s-o termin. Cand eram mic mi se parea greoaie, cand eram “mare” (liceu) imi intrase in cap faptul ca e “propaganda comunista” si nu ma puteam motiva s-o termin. 🙂
Mda, nici eu nu as mai lua notele de atunci la examenel in scris. Pe subiectele de acum… nu stiu, dar clar n-as lua peste 9. Pur si simplu am uitat prea mult, pe motiv de inutilizare de cunostinte.
Cerintele au scazut foarte mult, da.
Capacitatea e o chestie foarte bizara. Admiterea la liceul meu a fost super grea. In a 7-a si a 8-a am fost olimpic pe capitala la matematica, dar la admitere am luat 8,20. Acum… subiectele in functie de care esti repartizat pe licee sunt chiar banalitati, mai degraba de clasa a 5-a, nu “rezumatul cunostintelor din clasele 5-8”.
Iar la bac tin minte ca a fost o generatie chiar dupa a mea (cred) care a dat BAC-ul la mate grila. GRILA! Mie mi-au scazut lejer 1 punct pentru demonstratii, ei n-au avut nici o problema de genul asta.
Si asta are o importanta – fiecare generatie s-a luptat cu reforme peste reforme.
Eu ma tot intreb ce fac sutele de mii de elevi care au picat bacul in ultimii ani. Pe cei pe care-i vad la postliceala, vad ca sunt “sprijiniti” de parinti/iubiti. Cat o sa-i suporte asa?
Trecand peste “usor de manipulat” si “usor de cumparat” samd. Ce fac ei… fizic? Cum traiesc? Din ce?
LikeLike
A, ok, asa da: nici pe mine nu m-a dat pe spate Morometii 2. Iarasi mi se pare foarte reusita ecranizare a lui Stere Gulea (cica Dinica trebuia sa joace rolul principal, dar a ajuns Rebengiuc).
Cei care au picat bacul se angajeaza pe unde pot. Poate e spre binele lor: am colegi de facultate casieri in supermarket. Ce rost a mai avut pt ei bacul si facultatea ? Mai bine faceau 1-2-3 ani de voluntariat/ucenicie/practica pe undeva si invatau o meserie. Poate mai degraba lipsa joburilor e problema, nu picarea bacului.
LikeLike
Daaa, tin minte si ecranizarea. Parca as vedea-o din nou, sa vad ce opinie am acum despre ea, la varsta “adulta”.
Ca o mica paranteza, pe vremea BAC-ului meu abia apareau torrentii si DC++. Mama, ce bataie era sa se gaseasca ecranizarile unora dintre cartile pe care le aveam pentru BAC. Asta era solutia aleasa de unii dintre colegii mei care “vroiau sa aiba o idee”. 🙂 Cu chiu, cu vai, au luat si ei BAC-ul.
Corect. Asa e. Dar 300 de mii de joburi entry-level nu au aparut din neant in ultimii 4 ani. Unde s-au dus toti oamenii astia?
LikeLike
Posibil ca unii sa lucreze “la negru”, dar chiar si jobul ala trebuie sa existe undeva. Multi pleaca peste hotare.
LikeLike
Ca sa incep cu o gluma. Cica saptamana viitoare se da examen de admitere la Mc’Donalds si Shaorma Dristor.
Asta m-am intrebat si eu unde se angajeaza. De cand a inceput cascada asta de elevi care nu reusesc sa ia BAC-ul.
Ca sa fiu mai detaliata, eu am fost mecanic auto cativa ani si am lucrat impreuna cu sotul, independent. Cunoscand foarte multi oameni am aflat tot felul de lucruri, printre care si raspunsul acestei intrebari.
Multi stau pe spinarea parintilor pana sunt constransi de situatie si se angajeaza orice, dar cei mai multi fac videochat. Si nu doar cei tineri, am intalnit oameni maturi cu copii sau seniori care s-au apucat de asta pentru ca se castiga foarte bine. Unii nu aveau nicio retinere in a spune ce fac, altii recunosteau mai suptil invocand tot felul de scuze. Stateam la un momendat si ma intrebam cine dracu’ mai munceste in tara asta daca astea toti fac videochat?
La inceput am ramas socata apoi uitandu-ma in jur, am inceput sa imi explic de unde apar atatea masini de lux, atatea cluburi in care se sparg atatia bani si atatia oameni care ieri nu aveau dupa ce bea apa si azi isi cumpara case si vin sa se laude cu ultimul tip de BMW in fata blocului.
Ma gandesc cu groaza ca in 10 ani Romania va ajunge o casa de toleranta si ca banul usor va deveni un motto ostentativ si adoptat de majoritate.
Poate sunt eu mai prapastioasa, dar ma intreb in ce lume vor ajunge sa traiasca copiii nostri?
LikeLike
Totusi, cu ce ne afecteaza direct pe mine sau pe tine ca X-ulescu lucreaza la video-chat ? De ce e imoral sa te dezbraci pentru multi bani (desi cica banii multi ii faci daca tii oamenii de vorba, nu daca te dezbraci neaparat), dar e moral sa pleci peste hotare si sa stergi la fund batrani pe lefuri de mizerie sau sa faci munci grele pe santiere ?
Decaderea morala cred ca e in alta parte, sa-ti dau un exemplu: lucrez intr-o multinationala, si fiecare manager se leapada de orice principii morale odata promovat (sau mai bine zis, ca sa fie promovat). Genul asta de lucruri afecteaza direct subalternii lor (si nu e singura firma din Romania in care se petrec asemenea lucruri). Mie mi-e de 100 de ori mai scarba de oamenii astia decat cei de la video-chat. Primii nu vor recunoaste niciodata ca se prostitueaza profesional, vor spune doar ca in viata mai faci si compromisuri.
LikeLike
Corect.
In teorie, o persoana care face videochat (sau chiar se prostitueaza) te influenteaza doar atunci cand devine un model de urmat. Daca toti adolescentii ajung sa creada ca e mai ok sa se apuce de videochat decat sa puna mana sa munceasca, e posibil sa avem o problema pe termen lung.
Dar posibilitatea nu inlocuieste certitudinea: valorile morale ale romanilor in ziua de azi sunt foarte scazute.
De la egoism dus la extrem (vezi exemplul tau) la rautate, trecand prin lipsa de dorinta de-a-si face treaba bine, de la invidie pana la amenintari si agresiuni verbale si fizice in orice fel de spatiu public, avem de toate. Toate astea intr-o natiune “90% crestina” si “ortodoxa”, in secolul XXI.
LikeLike
@Florin:
Sunt aproximativ 280.000 de oameni intre 18-23 de ani in Romania care nu au BAC-ul.
Chiar crezi ca daca nu au fost in stare sa scrie 3 lucruri pe o foaie si sa rezolve 3 subiecte usoare la matematica oamenii aia stiu o limba straina acceptabil? Poate or fi si din asta, sunt suficienti de multi ca sa avem de toate felurile. Dar din experienta proprie cu “adulti picati la BAC” din ultimele generatii… as zice ca foarte multi habar-n-au sa scrie si sa citeasca in limba lor materna, d-apoi sa balmajeasca 3 cuvinte in alta limba. Esecuri majore ale sistemului de invatamant, de care nu ii pasa nimanui.
@Albina
200 si ceva de mii de videochatiste nu sunt in tara asta, oricum le numeri 🙂 Sa fie cateva mii, poate cateva zeci de mii. Dar nu-s toate la 18-23 de ani. Plus ca… videochat fac doar femeile. Jumatate dintre ei (barbatii) ce fac?
Cat despre viitorul sumbru… nu va veni din cauza videochatului in sine. Daca stai sa te gandesti, femeile alea nu sunt fortate de nimeni sa faca asta, unele sunt angajate legal (desi sunt foarte curios la ce cod CAEN se incadreaza ce fac ele) si nu se culca cu nimeni pentru a primi banii pe care-i primesc. Da, e o activitate “imorala”, dar cu ce e mai imoral ce fac ele fata de revistele de barbati sau imaginile cu “vedete” care apar in tabloide sau pe facebook sau mai stiu eu unde. Daca e sa te iei de imoralitatea la romani, videochatistele cred ca-s mai la coada 🙂
Acuma, daca vrei sa discutam despre lipsa de moralitate general prezenta in societatea romaneasca si de promovarea exemplelor de genul asta ca “povesti de succes” si de rolul pe care il are asta in indobitocirea populatiei, da avem un punct de vedere comun. 🙂
LikeLike
Multi pleaca pentru a lucra in constructii. Nu-ti trebuie multa limba straina pentru jobul asta.
LikeLike
In privinta genului sa stii ca te inseli profund. Sunt foarte multi barbati si cupluri care fac asta. Vreau sa iti spun ca majoritatea oamenilor care mi-au marturisit ca fac asta erau barbati.
Ai ramane socat daca ai vedea realitatea pe care am vazut-o eu.
Cateodata ma intreb daca nu e mai bine sa stii si sa vezi cat mai putin. Poate viata ar fi mai usoara si mai fericita.
Am incercat sa arat si altora cum arata realitatea si dupa primul soc au refuzat sa mai vada.
Am ajuns la concluzia ca e bine sa fii sigur ca vrei sa stii raspunsul inainte sa pui intrebarea.
LikeLike
E posibil sa ai dreptate.
LikeLike