De ce vrei sa devii asistent medical?

In 2 ani si cateva luni (de cand am luat decizia de-a studia pentru a deveni Asistent Medical) am
nursaauzit aceasta intrebare de nenumarate ori.

In mai multe posturi de-ale mele din categoriile “asistent medical” sau “AMG” (nota catre mine insumi – sa le unific candva pe astea doua) am tot mentionat faptul ca mi s-a pus intrebarea asta. Eu am descoperit 3 intelesuri posibile pentru ea la interlocutorii mei:

  • “de ce sa vrei sa te faci asistent medical, cand exista atatea alte meserii mult mai bine platite si mai actuale, mai stralucitoare“: asta a venit in special de la genul de om care se crede superior, desi nu are de ce si care are doar o valoare in viata: banii.
  • “de ce vrei sa te faci asistent medical, e o meserie grea si foarte prost platita“: in general asta-mi zic asistentele medicale care cred ca-mi fac un bine indemnandu-ma sa fac altceva mai banos si mai putin dificil.

  • nu esti potrivit pentru ea“: aici intra oamenii care ori cred ca m-au citit perfect, ori cei care stiu prea bine ce inseamna meseria asta si se gandesc ca as fi nemultumit de anumite aspecte ale ei (bazandu-se pe o caracterizare sumara pe care mi-o fac)

Sincer vorbind, cei din cea de-a treia categorie sunt cei mai aproape de importanta acestei intrebari. Dar tot generalizeaza, deci gresesc in interpretare. Obisnuiam sa ma enervez atunci cand eram intrebat asta, pentru ca stiam ca urmeaza sa fiu judecat pe baza unei generalizari cu care nu sunt de acord.

Acum nu mai am vreo problema cu aceasta intrebare. Mi-am dat seama ca, cu cat esti intrebat mai des asta, cu cat esti capabil sa dai un raspuns mai sincer, dupa ce te gandesti mai serios la asta.

Saptamana trecuta am ajuns din nou in spital. Au trecut 2 luni de la ultima mea perioada de practica. M-am intors ca voluntar pe una din sectiile unde am facut practica in timpul anului, pentru ca am gasit niste asistente foarte dispuse sa ma invete si sa-mi suporte barajul de intrebari si lentoarea cu care fac orice lucru (pentru ca vreau sa fiu sigur ca nu gresesc, ceea ce tot nu-mi iese perfect). De asemenea, e o sectie unde sunt tot timpul pacienti (o problema pe alte sectii vara, din cauza ca isi iau si doctorii concediu si scad si numarul de internari), ceea ce inseamna, automat, ca pot fi util si ca pot si capata experienta.

Mi s-a pus iarasi intrebarea enervanta. Am raspuns simplu: “vreau sa fac ceva care sa ajute oamenii si chiar imi place meseria asta, cel putin pana acum“. Adevarul este ca ar mai fi cateva motive: imi place sa aflu cum funtioneaza corpul uman si sa vad ce il imbolnaveste si ce il insanatoseste. De asemenea, imbinarea cunostintelor de fiziopatologie, semiologie cu explorarile clinice si de laborator (plus logica si experienta personala) pentru obtinerea unui diagnostic mi se par un proces fascinant. Din pacate, nu voi avea nici diploma (de doctor) si nici cunostintele necesare pentru a face asa ceva, dar asta nu inseamna ca nu-mi place sa observ si sa invat asta.

Sunt acestea motive bune? Habar-n-am. Pentru mine (pentru moment) sunt suficiente.

De cand am scris postul meu “Cum devin Asistent Medical” am primit peste cincizeci de e-mailuri de la diferiti romani care ori se gandeau la o reconversie profesionala, ori se aflau intr-un moment in care trebuiau sa-si aleaga o viitoare cariera si inclinau spre cea de Asistent Medical. Cautau un sfat sau un raspuns la o intrebare despre viata de Asistent Medical. Ma intrebau pe mine, care nici macar diploma nu o am.

Care a fost primul meu impuls? Sa ii intreb “de ce vreti sa faceti asta?“. Am tot scris cate o introducere alambicata la e-mailurile mele. Dar de fiecare data imi dadeam seama ca fac exact ceea ce ma enerveaza pe mine si stergeam tot. Judecam motivele altuia si era posibil sa-l influentez negativ, sa-i distrug un vis – pe care poate ar fi vrut sa si-l puna in practica.

De 1 luna si ceva am adaugat si un sondaj de opinie acolo. Sunt bune motivele celor care citesc acel post simotivatie se gandesc serios la a face aceasta meserie? Habar-n-am. Realitatea e ca nu sunt in masura sa judec motivele nimanui si ca acel gen de raspuns nu ajuta pe nimeni. Plus, nu exista un raspuns simplu, universal valabil.

De fiecare data am incercat sa dau un raspuns cat mai obiectiv. Si am adaugat singurul sfat care mi se pare corect in situatia asta: “duceti-va si faceti o perioada de voluntariat intr-o sectie de spital si abia apoi luati o decizie“.

De asta m-am si bucurat atunci cand am primit un e-mail acum cateva saptamani, in care o persoana careia i-am raspuns imi spunea ca a intrat la facultate si-mi multumea pentru sfat.

Cred ca fiecare ar trebui sa-si gaseasca un motiv personal, in care sa creada. Sunt multe aspecte care pot sa-ti placa la munca intr-un spital. Lucruri pentru care te poti potrivi. Trebuie doar sa le gasesti. In timpul scolii ai timp suficient sa faci asta. Sau sa-ti dai seama ca ai gresit si sa renunti.

Saptamanile astea m-am documentat pentru un articol despre “cat castiga un asistent medical in Europa” (link updatat). Am citit tot felul de forumuri si articole de prin tot felul de tari (traiasca Google translate si faptul ca stiu engleza, franceza si germana). O fraza care a aparut de multe ori, indiferent din ce tara era articolul/forumul/postarea, era “nu e o meserie usoara… multi asistenti renunta la jobul asta… multi viitori asistenti renunta din timpul scolii“.

In Romania aproape toata lumea care incepe scoala o si termina. Asta spune ceva si despre calitatea educatiei (lipsa ei) si despre persoanele care fac aceasta scoala. Tin minte ca am citit despre un caz din Belgia, in care o tanara Asistenta povestea ca au inceput 186 de elevi anul 1 si au terminat cu diploma doar 16 (nu neaparat din cauza ca era scoala foarte grea). Discutam in toamna cu o studenta din Anglia, imi spunea ca la ea in facultate au ajuns in anul 3 sub 50% dintre cei care au inceput anul 1.

Asta e o atitudine corecta, in opinia mea. Sa nu stai si sa faci o scoala pentru o meserie care nu te atrage si in care nu crezi. Nu are sens. Nu o sa-ti placa niciodata prea mult ceea ce faci, o sa fii un frustrat toata viata. Mai bine sa renunti la ceva ce nu-ti place dupa o perioada scurta, decat sa faci PROST o viata intreaga o meserie in care nu crezi.

Bine, intr-un final, cine sunt eu sa zic toate astea? Eu nici macar de motivele mele nu sunt sigur inca…

Advertisements

24 thoughts on “De ce vrei sa devii asistent medical?

  1. Cred ca problema e de perceptie corecta a profesiei. Cand esti asistent medical jobul nu se termina la spital. Iti faci meseria si acasa si pe strada si in vacanta, oriunde mergi nu esti doar “Floricel/Floricica” ci esti asistent medical “Floricel/Floricica”. Face parte din viata ta si te identifici cu titulatura. Nu mai esti o simpla persoana ci un ajutor medical si educational ambulant. Cand realizezi acest lucru alegerea ti se pare fireasca si nu mai ai nevoie de justificari suplimentare.

    Like

    1. Corect, doar ca, pentru a fi mai mult decat un angajat care face un job si-atat, trebuie sa inveti o gramada de lucruri. Si nu doar in timpul scolii, medicina nu poate fi invatata in 3 ani, plus ca evolueaza constant.

      Cati viitori asistenti se gandesc la asta? Data fiind inclinarea mea spre a pune intotdeauna intrebari cand nu stiu sau inteleg ceva, am auzit nenumarate raspunsuri de la asistente medicale. Problema e ca unele raspunsuri erau gresite sau perimate, la o cautare ulterioara prin manuale sau cursuri sau pe pubmed.

      Like

  2. Perfectionarea profesionala e fireasca in orice meserie pentru ca lucrurile se schimba si evolueaza constant. Eu ma referam la faptul ca intelegand ce presupune sa fii asistent medical te eliberaza de justificarea alegerii meseriei.
    Cei drept asta presupune sa iti doresti sa fii profesionist si sunt putini oameni care sunt dispusi sa faca o meserie cu profesionalism.

    Like

  3. Acum, Cristi, raspunsuri gresite toti dam sau vom da mai devreme sau mai tarziu!
    Nimeni nu le poate cunoaste pe toate…
    Si uneori poti da un raspuns gresit si din alte motive diferite de nestiinta: oboseala, graba, neatentie, etc.
    Vei vedea la randu-ti ca dupa ce vei lucra in sistem, va fi greu sa te pui la curent cu toate noutatile. Tuturor ne scapa cate ceva… suntem doar oameni…
    Si suntem Floricel/Floricica inainte de a fi AM, medic, etc.!

    Like

  4. Din punct de vedere MORAL, esti obilgat, ca Medic sau AM sa iti exerciti meseria atunci cand situatia o cere. Nu conteaza daca esti in parc cu copilul, in vacanta, in tramvai sau la spital. Din punct de vedere MORAL, pregatirea medicala te obliga sa acorzi ajutor sau primul ajutor, dupa caz. Ca alegi sa faci asta sau nu, difera in functie de cantitatea de empatie, umanism sau gradul de profesionalism pe care le posezi. La asta ma refeream cand spuneam ca se intampla cand iti insusesti titulatura si meseria devine o parte din personalitatea ta. Metaforic vorbind e ca atunci cand devii parinte. Nu mai esti doar Floricel /Floricica, ci esti si mama sau tata. La statutul tau actual iti mai adaugi unul cu caracter permanent.
    Eu asa vad lucrurile.

    Like

  5. Catalina,sunt de acord cu tine.Cristian- te felicit din tot sufletul ca ai ales ce iti place ,ca intrebi,ca iti doresti sa fii informat,ca vrei sa fii cu adevarat bun in ceea ce faci!Si eu am terminat Colegiul National Ana Aslan si am intrat cu 10 la admitere la AMG in cadrul Facultatii de Medicina din Timisoara.Nu am ales postliceala sanitara pentru ca stiam ca se plateste,posiblitate nu aveam,bacul l-am luat cu 9,11..si imi doream studii universitare.Am intrat la buget la AMG si asa cum mereu am fost printre cei mai buni,asa am de gand sa raman si de acum inainte,atat ca studenta,cat si la locul de munca.Am imbratisat aceasta meserie pentru ca am participat la concursuri de acordare a primului ajutor,pentru ca mi-a placut,pentru ca simt ca de aceea ma aflu aici-sa imi ajut semenii,pentru ca nu ma simt completa daca nu imi hranesc sufletul-nu totul se rezuma la bani!Am visele mele si stiu ca voi reusit cu multa munca,seriozitate ,ambitie si perseverenta.Iti multumesc pentru tot ce ne impartasesti si iti doresc sanatate si multe realizari!O viata minunata!!

    Liked by 1 person

    1. Multumesc.
      Felicitarile mele sincere pentru nota de admitere! Sper sa iti pastrezi dorinta de-a excela si in facultate si in momentul cand vei ajunge in spital.
      Si nu renunta la visurile tale!

      Like

      1. Cristian,acum am citit “despre tine”.Sincere felicitari pentru omul care esti si pentru ca ceea ce faci!!Am inceput sesiuneeeeaaa,pana acum am luat note de 10 la examenele practice si unul teoretic de azi..si un 9,25 la Anato si 9,75 la Histo..ma straduiesc sa o tin tot asa.Iaaau si bursa pt ca am intrat cu 10.Am cautat din nou blogul pt ca simteam sa iti spun ca simt ca aici imi este locul,ca asta mi se potriveste,ca nu regret nicio clipa alegerea pe care am facut-o.Dupa sesiune urmeaza practica.Sunt costienta ca voi intalni tot felul de oameni..pasionati de ceea ce fac si..mai putin pasionati sau dedicati:).Oameni frustrati,dar si oameni buni dispusi sa ma ajute sa invat.Voi face ca si pana acum tot ce tine de mine,vreau sa ma implic si in actiuni de voluntariat,vreau sa fiu cea mai buna in ce fac..sau macar printre cei mai buni.Imi promit si iti promit ca imi voi practica meseria cu drag si profesionalism si ca nu voi renunta la visurile mele!!Te imbratisez cu drag si iti doresc numai bine,multumim ca ne inspiri!!

        Like

        1. Hei, mai degraba tu meriti felicitari pentru ca iti doresti sa inveti o meserie noua si s-o faci foarte bine.
          Eu doar scriu un blog cu experientele mele, mai bune, mai rele. 🙂
          Mult succes mai departe.

          Like

  6. Va multumesc frumos!!Bunul Dumnezeu a fost mereu alaturi de mine-El este tot sprijinul meu,pana acum am dat de obstacole,caractere mediocre care au facut tot ce au putut pt a ma umili ,parinti care au incercat sa ma limiteze-dar pe care nu ii judec,va promit si imi promit ca voi citit ,voi investi in dezvoltarea mea personala,ca voi ajuta de cate ori voi avea ocazia,ca problemele de acasa nu vor exista atunci cand intru in facultate sau spitale.Sunt constienta ca in drumul spre succes voi intalni tot felul de oameni si ca voi intampina obstacole,dar si acestea au rolul lor -de a ne forma pe noi ca oameni..Va doresc muult succes ,Dumnezeu sa va indrume si sa va rasplateasca dupa cum va este sufletul!!

    Like

  7. citi*..V-am scris in graba de pe telf,daca mai sunt greseli gramaticale imi cer scuze!Numai bineeee va doresc!!

    Like

    1. problemele de acasa nu vor exista atunci cand intru in facultate sau spitale

      Hei, e un mod bun de-a vedea lucrurile.
      Dar nu uita ca esti om cu problemele lui si ca in primul rand trebuie sa ti le rezolvi pe ale tale, apoi sa te ingrijesti de altii. Spun asta pentru ca, uneori, uitam sa avem grija de noi si amanam sa rezolvam anumite probleme, ceea ce ne afecteaza pe termen lung fara sa ne dam seama. Si ajunge sa ne afecteze inclusiv modul in care invatam si ne facem treaba. Am vazut asta de multe ori si in jurul meu – si la mine.

      Plus: credinta in Dumnezeu e buna intr-o anume masura in meseria asta, dar nu uita ca e bine sa ai si pe cineva alaturi (i.e. familie) si la bine, si la rau. Oricum, credinta in Dumnezeu propune din principiu sa ai o relatie buna cu familia ta.

      Succes.

      Like

  8. In fiecare familie e ceva..nu poate fi totul roz.Eu imi iubesc si respect parintii si ii voi ajuta mereu cu tot ce imi va sta in putere..nu ii judec.Pentru a fi unde imi doresc,probabil ca trebuie sa fiu exact unde sunt.:)Tocmai aceste probleme cred ca m-au ambitionat mereu.Dumnezeu ne da,nu ne baga si in sac..noi alegem!
    Mult succes si tie,iti doresc sa fii fericit si implinit!Sanatate!

    Like

  9. Dorinta de a intelege corpul, boala, mecanismele a aparut de cand corpul meu a inceput sa scartie. Nu ma vad rezistand in spital alaturi de oameni care mor, sunt hyper sensibila, dar sunt o gramada de locuri unde cred ca as putea face, si bine. Daca e ceva ce m-a oprit sa incep, e timpul (dupa job si familie… ) – am si pus deoparte bani sa imi acoper scoala timp de 3 ani(am facultate terminata, inca una o voi plati).

    La 18 ani insa, multi nu stiu ce vor/ ce ii asteapta. Nici eu nu stiam!!

    Like

    1. Nu neaparat moartea e problema in spital (dar e un factor de luat in calcul).

      Din fericire, cu anumite exceptii, din majoritatea sectiilor spitalelor oamenii ies mai sanatosi decat atunci cand au intrat. Sau mai precis, nu prea mor. Altfel medicina nu si-ar mai avea rostul.

      Liked by 1 person

        1. Da, dar iti poti da de multe ori usor seama de intentiile unui interlocutor atunci cand iti pune aceasta intrebare.
          Daca e vorba de curiozitate, interes, dorinta de-a-si forma o opinie etc. ar fi ok.
          Altceva e cand iti pune cineva intrebarea asta pentru a te face sa te razgandesti sau doar pentru a-si pune inca o caramida in opinia sa evident preconceputa despre tine. Uita-te in jurul tau si vezi cati oameni au respect fata de meseria celor de langa ei. Apoi uita-te la cat de putin respect exista in Romania pentru tot personalul medical. Apoi o sa intelegi de ce poate fi enervanta aceasta intrebare.

          Plus ca… oricat de pasionat ai fi de ceea ce faci, e vorba de niste alegeri personale, niste motive care au valoare PENTRU TINE. Eu o pun aproape pe aceeasi trepta cu “de ce esti casatorit cu persoana X?”.
          Daca e ceva important pentru tine, e ceva mai valoros decat o intrebare simpla, cum ar fi “de ce porti un tricou verde?”.
          Parerea mea. 🙂

          Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s