Jurnal de voluntariat in spital (3)

Am mai scris de mai multe ori despre omniprezenta mortii in anumite sectii ale spitalelor. Pana la voluntariatul asta, morti-morti cred ca vazusem un pic sub 20 de oameni. In 3 saptamani pe sectia asta (deci sub 15 zile de munca efectiva), cred ca am vazut peste 20 de cadavre. Sincer, o zi in care ajung la spital si nu vad vreun cadavru bagat in punga e o zi mai fericita. Asistentele de pe sectia asta au vazut atatea morti incat deja par imune la acest eveniment. O moarte si atat, mai e atata munca de facut, atatia pacienti de ingrijit, atatea hartii de completat si dus de colo-colo samd.

Mai in gluma, mai in serios, am observat ca exista o ora nefasta, candva intre 6:30 si 7:30, cand pacientii par predispusi sa moara. Nu numai pe sectia asta – si in alte parti am intalnit aceeasi coincidenta: chiar cand ajung eu la spital, decedatul este acoperit cu cearceaful sau bagat in sacul pentru morti.

Saptamana asta le tot intrebam eu pe asistente care e procedura in situatii din astea. Ce faci cand i se opreste inima pacientului, cand il declara doctorul mort, ce faci daca esti singur pe sectie, ce faci daca se intampla mai multe stopuri concomitent, ce faci dupa ce moare pacientul. Noi n-am facut inca medicina de urgenta, teoretic n-ar trebui sa stiu prea multe despre ce se face in cazul unui stop cardio-respirator. Am citit pana acum in avans, de capul meu, am facut si cursul de prim-ajutor de la Crucea Rosie de anul trecut, am mai prins cate ceva prin sectiile pe unde am facut practica, cred ca stiu in mare ce trebuie sa se faca. Dar nu strica sa mai intreb, sa mai aflu niste lucruri sau sa verific daca ce stiam e bine. Ei, fix cand era un moment mai liber si intrebam asta, dupa recoltari si alte proceduri care se fac la prima ora, suna o alarma de monitor.

Ma duc eu primul, vine si o asistenta. Eu n-am vazut decat un pacient in bradicardie (in cazul asta, avea sub 40 de batai pe minut) si cu apnee (nu mai respira deloc). O intreb pe asistenta: “chem doctorul?“. Ea imi raspunde: “du-te si aprinde o lumanare“. Eu: “pai nu chem doctorul intai? Resuscitare, masaj cardiac?“. Ea: “Nu, n-are sens, aprinde o lumanare“. Intre timp intervine si-a doua asistenta “Hai ca l-ai incurcat. Du-te si cheama doctorul, aprind eu o lumanare“. Eu eram confuz. Vine doctorul, asistentele pleaca la alti pacienti. Fix atunci pacientul intra in asistola. A fost o senzatie bizara sa vad cum se opreste inima. Doctorul izbucneste (un pic teatral): “Hai, fetele, unde sunteti, aduceti adrenalina, hai, hai!“. Este cel care ma ignora total, cred ca si unui gandac i-ar acorda mai multa atentie. Apar amandoua asistentele din nou, i se face o injectie IV cu adrenalina, inima incepe sa bata din nou, dar incet, fara ca plamanii sa-si reia miscarea. Doctorul declara pacientul mort dupa cateva minute (nu tu masaj cardiac, nu tu balon ambu, nu tu intubare), pune stampila, semneaza, se duce in treburile lui. Asistenta pleaca la alt pacient. Raman eu, cu un monitor cu o alarma care continua in gol, cu o inima care mai batea un pic, fortata de adrenalina. Am deconectat monitorul, scos narinele, deconectat perfuziile si manseta de tensiune. M-am uitat un pic la istoricul pacientei (AVC, FIA, DZ 2, venise cu glicemia 600). 89 de ani. Fara rude. Mi-am gasit altceva de facut in alt salon. Prima oara cand am vazut o moarte in cadru spitalicesc.

In alta ordine de idei, n-am mai spart nici o vena in ultimele zile. Avansez incet pe drumul meu spre titlul de recoltator de sange profesionist. 🙂

Am mai avut ocazia de-a monta o sonda urinara. De data asta am vazut bine meatul urinar. Am primit un sfat simplu 

sonda Foleydespre cum poti pastra sonda sterila – daca nu ai manusi sterile (in mod normal, sondele urinare se monteaza cu manusi sterile, neatinse de nimeni, care vin in niste pachetele speciale, manusi de care n-am vazut decat la UPU sau in ATI). Sonda Foley e pusa intr-un ambalaj dublu. Primul e cel extern, al doilea are niste margini care se pot rupe fara sa atingi sonda, la ambele capete. Dupa ce conectezi capatul extern la punga urinara, ar trebui sa dai capatul celalalt (care intra in pacient) cu un unguent lubrifiant. Aici se folosea ulei de parafina. In principiu, daca atingi sonda cu manusi care nu sunt 100% sterile, exista sansa de-a-i provoca o infectie urinara joasa sau superioara pacientului. Risc pe care nu are sens sa ti-l asumi. Daca pastrezi ambalajul al doilea pe sonda si o dai cu ulei de parafina (sau alt lubrifiant) fara sa o atingi, teoretic o pastrezi sterila. Simplu, dar relativ eficient.

Alta mica informatie pe care am aflat-o a fost faptul ca aparatul de EKG pus pe etalonarea de tip “auto” poate sari de la 10 mm/mV (standard) la 5 mm/mV (sau altele, probabil) in anumite situatii. Asta inseamna o evaluare un pic viciata pentru doctori. A fost prima data cand mi s-a refuzat un EKG la Cardiologie si a trebuit sa-l refac. Acum stiu sa-l trec tot timpul pe 10 mm/mV. Sau sa ma uit cu atentie la toate derivatiile inainte sa deconectez electrozii de pe pacient – eu m-am uitat doar la primele 3 si ultimele 3, am zis ca celelalte sunt sigur bune. Gresit. Cand m-am intors la asistente, m-am trezit cu “aaa, pai da, sare, nu stiai?”.

Nu credeam c-o sa zic asta, dar zilele astea ma gandeam ca, atunci cand o sa se termine perioada asta de voluntariat, o sa-mi fie dor de spitalul asta. Cu schimbarea intr-o camaruta imputita si jegoasa, cu coridoarele fara lumini, cu aparatura aflata in diverse stari de degradare (sau peticire, depinde cum privesti lucrurile), cu aspectul general gri si apasator, cu mirosurile de la toate colturile, chiar am invatat o gramada de lucruri aici. Si vin cu placere dimineata aici. Cand ma tot intreaba nenea-cel-bizar-de-la-subsol in fiecare dimineata (cand ma schimb) “gata, te grabesti la munca?”, ii tot raspund “pai da, daca e munca de facut“. Sau “ca intotdeauna“. Ciudate senzatii trezeste un spital in mine.

Rezidentii de pe sectia asta au cele mai tampite bancuri. Le spun si rad doar ei. Nici macar nu rad unii la bancurile celorlalti, asa de fade sunt. Dar ei rad de parca au zis cel mai amuzant banc ever.

Oricat de multe lucruri ar trebui facute in ingrijirea unui pacient, nu cred ca e unul mai dificil dpdv fizic decat schimbatul (de haine). Oricat de usor ar parea un pacient batran si emaciat… e greu sa-l ridici, sa-l tii si sa-l si schimbi singur. Si cu ajutor nu e deloc usor. Tot respectul din lume pentru infirmierele care isi fac treaba. Acum… nu stiu cum sa le marturisesc eu noilor mei colegi faptul ca am discurile vertebrale lombare la fel de uzate ca ale unui batran si ca n-ar prea trebui sa imping, trag si ridic greutati de cateva zeci bune de kilograme. Imi dau seama de situatie: daca se uita cineva la mine, ar zice ca sunt un tanar normal, sanatos-tun, relativ ok facut. Greu de crezut, dar in spital lumea te crede mai rar atunci cand le zici ca suferi de X sau de Y si esti foarte rapid catalogat drept lenes care nu vrea sa puna osul la treaba. “Ce, daca eu pot, tu de ce sa nu poti?“.

Cred ca cel mai tampit lucru pe care-l poti face ca politician roman e sa iti trantesti o ruda intr-un spital de Stat si apoi sa-ti lasi (important) cartea de vizita la internare. De parca ar trebui sa iti fie tratata ruda altfel decat restul pacientilor. De parca cu implicatiile pe care le are postul (pe care-l ocupi) de pe o carte de vizita arati ca-ti pasa. Asta desi nu calci pe la spital niciodata, doar suni ca sa inspectezi starea pacientului. O tampenie. Din fericire, personalul medical nu se poarta mai rau in vreun fel cu pacientul, dar nici ca am vazut vreo diferenta in bine in felul in care e tratat pacientul important. Ceea ce e bine, in opinia mea. Toti trebuie sa fie tratati la fel intr-un spital. Bine, sincer, “mai bine” e un concept dificil de masurat intr-un spital de stat de la noi. “Mai rau” e foarte usor de vazut, in schimb.

Advertisements

9 Comments

  1. Aceasta predispozitie la deces in primele ore ale diminetii are si o explicatie logica… apar niste modificari (EAB, trombocitare, etc.) in acel interval de timp care favorizeaza decesul…

    Desi, la modul ideal, s-ar efectua manevre de RCP la majoritatea cazurilor {evident nu la un exanghinat sau la unul cu creierul imprastiat pe sosea}, vei intelege in timp ,poate, de ce au ales sa faca ceea ce au facut… sa abordeze asa situatia…
    Sunt curios daca ai idee ce pH a avut pacientul si cum statea cu ficatul si rinichii, de asemenea localizarea AVC- ului? Este o curiozitate dintre ale mele, ca sa stiu eu cum as fi procedat…
    Eu cand eram student in anul I si am vazut primul SCR fara manevre de RCP m-am revoltat, m-am certat cu medicul cu care lucram, mi se parea ca suntem o adunatura de nesimtiti care stau si se uita cum moare cineva fara sa faca ceea ce trebuie, ce este normal… mai apoi am aflat de pH-ul de 6,8 al pacientului, de sindromul hepato-renal…
    Acum, vad altfel situatia… daca m-as intoarce la acel caz cu datele pe care le am acum, as proceda la fel ca medicul acela!
    Vei vedea ca intr-un mod abordeaza un SCR o UPU (cand ai putine date despre pacient) si altfel o TI (fie UTIC, UTIN, etc.) cand pacientul iti este cunoscut, cand ai datele problmei…
    Vei invata in timp, caci sunt putine specialitati unde ai putea lucra si sa nu te lovesti de moarte…

    Despre sondele urinare (personal nu am mai pus una de cateva luni bune – mai pun si eu cate o sonda cand si cand ca sa nu uit sau sa nu imi ies din mana), nu vad cum poti lucra corect cu ea daca nu ai control 100% asupra ei… ambalajul ala te incurca…
    Eu nu am vazut si nici nu am auzit de asa ceva pana acum, dar daca iau in calcul problema manusilor inseamna ca oamenii au devenit inventivi, se adapteaza.
    Slava Domnului, noi avem zile in care nu avem manusi nesterile, dar de cele sterile nu am dus niciodata lipsa in TI. Avem zile in care lucram numai cu manusi sterile pentru orice facem asa ca nu m-as fi gandit oricum la lipsa lor…

    Faza cu EKG-ul mi se pare o “fitza” ieftina. Noua ne-a spus proful de Cardio, ca un bun cardiolog isi da seama despre ceea ce se intampla daca are 2 complexe pentru fiecare derivatie.
    Hai bine, ne mai incurcam noi astia de nu suntem cardiologi, dar ei nu se presupune ca sunt experti in asa ceva?!?
    Daca oamenii au pretentia ca un anestezist sa intubeze in orice conditii si eu am pretentia ca un cardiolog sa poata interpreta un EKG.
    Eu ma cert mereu cu cei de la Cardio cand vin la consult in TI si ii vad ca au nevoie de trasee de 500 de metrii, care sa fie perfect printate ca in carte si fara nici cea mai mica abatere… mi se par figuri ieftine… si sa pun un om sa faca un EKG de mai multe ori pentru un rahat mi se pare ca nu ma gandesc ca poate si omul ala e obosit/ flamand/ insetat… sau are si lucruri mai bune de facut…
    * Se vede ca nu imi place Cardiologia :))

    “Tot respectul din lume pentru infirmierele care isi fac treaba” – bine, de fapt, infirmierele fac treaba voastra in acest caz… ca si atunci cand schimba paturile bolnavilor… si multe alte cazuri…

    Like

    1. Cred ca o sa pun mana sa caut un curs care sa imi explice pe larg fiziologia perioadei de somn. Mie imi venea in cap doar ” in somnul dinspre dimineata corpul are o temperatura mai scazuta, pulsul scazut si ventilatia minima”. Dar vreau sa stiu mai mult. 🙂 De exemplu, nu inteleg de ce ar scadea nr. de trombocite in timpul somnului, atata timp cat nu exista sangerari si ignoram tratamentele medicamentoase care pot avea si efect antiplachetar.

      Nu m-am uitat atunci mai departe de diagnosticele primare (si nu mai tin minte AVC-ul de ce emisfera era) si primul buletin de analize – deci nici nu stiu daca i s-a facut EAB la internare, cu o seara inainte. La glicemie 600 si diabet… presupun ca avea ketoacidoza diabetica in momentul ala, cu insuficienta multipla de organe, nu? Respira pe masca, deci nu mi-am dat seama daca avea respiratia “fructata” iar inainte de SCR nu am observat rata respiratiei, pentru ca recoltam sau faceam alte lucruri pe acolo. Sorry ca nu am mai multe detalii.

      Ei, pe sectia asta manusile sterile sunt o raritate (desi cred ca ti-ai dat seama la ce sectie merg). Asa de rare incat se folosesc doar la extreme urgente. Si cele nesterile nu-s in abundenta, eu vin cu 3-4 perechi de acasa, ca sa fiu sigur ca am la recoltare 🙂
      Plus, pentru mine, personal, manusile lor sterile sunt un chin, au in general din alea de 6,5, care imi intra pe 3 degete pe mana mea. 🙂
      Sa stii ca ai control cu plasticul ala, atata timp cat tii sonda bine (apăsat). Daca pot face un lucru simplu pentru a pastra asepsia procedurii, cred ca e mai bine sa-l fac asa decat sa risc sa-i fac un rau (oricat de mic o fi riscul) pacientului.

      Eh, fiță-nefiță, asta e regula in spital la acea doctorita. Daca nu-mi place, merg in alta parte. 🙂 Oricum, etalonarea ar trebui sa fie printre lucrurile de baza la care sa fiu atent la un EKG, deci era vina mea, nu fița nimanui.

      Acum… nu vreau sa pornesc o polemica. Doar ca nu stiu cat de corecta este afirmatia “fac treaba voastra” judecand strict dupa fisa postului.
      Fisa postului pentru un AMG zice ca “Efectuează toaleta pacientului si supraveghează schimbarea de către infirmiera a lenjeriei de corp si de pat, a creerii condiţiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice si schimbării poziţiei pentru persoanele imobilizate.” iar la Infirmier “Efectuează sau ajută la efectuarea toaletei zilnice a bolnavului imobilizat, cu respectarea regulilor de igienă;”.
      De aici, eu inteleg ca si unul si altul ar trebui sa faca acest lucru. Eu nu am avut o problema sa fac munca pe care ar fi trebuit s-o faca infirmierele (daca ne luam dupa fisa postului mentionata mai sus): dus/adus plosca, golit punga de urina, curatat pacient, imbracat/dezbracat, mutat, mers cu el la investigatii, schimbat patul. Nu mi-a “scazut gradul” si nu am de ce sa fac un titlu de mandrie din asta. Si nu, nu ma iau de infirmiere si brancardieri, au munca de facut cat pentru 2 oameni intr-o singura tura.

      Like

  2. Eh, nu imi amintesc pe unde am studiat exact despre somn in scoala dar stiu ca am avut niste prezentari despre fiziologia starii de somn si a starii de veghe prin primul an de rezidentiat pe Anestezie-Terapie…

    Eu cand am spus “modificari trombocitare”, aveam in minte modificarile de agregare trombocitara din acea perioada…
    Acea (cvasi)trombocitopenie de care aminteai tu, nu este neaparat intalnita in somnul fiziologic ci mai degraba in unele stari de disturbare a somnului normal fiziologic (sunt studii pe aceasta tema la pacientii cu apnee de somn cat si la alte tulburari de somn)…
    Cat despre medicatie, sunt multe scheme terapeutice cu medicamente diferite de cele amintite de tine care pot induce trombocitopenii prin reactii idiosincrazice sau alte mecanisme mai complexe…
    Eu personal, nu as folosi neaparat semnul egal nici intre utilizarea unui antiplachetar si o trombopenie. Poti sa ai un pacient care sa beneficieze de tratament antiplachetar cu trombocite normale, la fel de bine cum poate sa aiba si trombopenia initial amintita.
    Antiagregantele acestea plachetare pot sa actioneze si doar prin impiedicarea agregarii plachetare (si sa ai plachete normale), nu doar prin impiedicarea hipermaturarii plachetare (caz in care apare trombopenia)…

    Fara alte date, diferite de glicemie si APP de DZ, nu as punte tocmai dg de “Cetoacidoza”.
    Nu stiu nici nivelul sau de corpi cetonici, nici pH, nici HCO3, pO2 si pCO2 si nici daca starea sa era data de AVC (localizarea sa, extinderea sa), cum a reactionat la incercarile de corijare a nivelului glucozei…
    Mergand mai departe, fara o functie clara a rinichiului dar si fara explorari ale celorlalte organe, nu as putea spune clar ca pacientul era MSOF-ist. Putea sa fie, putea sa nu fie, putea sa fie border-line… fara analize clare nu stim ce se petrecea cu el.
    Faptul ca respira singur ar fi fost un semn bun.
    Mergand mai departe, faptul ca nici nu stim daca avea respiratia fructata si nici daca era o respiratie Kussmaul, ne face sa nu ne grabim cu dg de “Cetoacidoza”…

    Te cred pe cuvant cu sondele urinare, ti-am spus, nu sunt un expert in a le pune si nici nu m-am gandit sa incerc alte metode de sondare, care sa nu implice manusi sterile.
    O sa vorbesc si cu colegii si colegele AM, poate imi arata cineva, in cazul in care stiu si ei de asa ceva…

    Mi-ar placea sa vad atat de multa determinare si cand te vei angaja referitoare la EKG.
    De exemplu, aparatul nostru de EKG din TI s-a stricat, astfel incat trebuia sa se imprumute un aparat de pe o alta sectie. Colegii de acolo aveau la randul lor nevoie de aparat, asa ca nu il puteau imprumuta decat vreo 40 de minute in fiecare dimineata.
    Noi facem vizita dupa raport, astfel incat in momentul in care noi aparem pe sectie (cel tarziu ora 9:00), toti pacientii trebuie sa aiba EKG din acea zi la foaie.
    Sunt curios cat de bine mai ies atunci EKG-urile, cand ai de facut in cateva zeci de minute EKG-uri la o sectie intreaga ( terapia noastra are vreo 30 de pacienti admisi in orice moment ).

    Acum eu nu stiu cum face Sp din Cta dar la noi, spre exemplu, scrie in fisa postului AM ca schimba lenjeria, nu ca supervizeaza…
    Acum, la modul onest vorbind, un pacient de TI sau unul de Chirurgie (orice chirurgie) sau unul post-IMA ar trebui manevrat de AM sau de infirmiera?
    Raspunsul meu este ca AM ar trebui sa faca asta si mai mult sa stie sa o faca corect!
    Dar nu am vazut pana acum nici macar un AM sa faca treaba asta ca la carte, ba chiar o paseaza infirmierelor.
    De ce ma preocupa lucrul asta… nu mai departe de acum cateva saptamanai am bagat in raport toate AM de pe o tura caci au lasat infirmierele sa schimbe singure paturile si cumva, un pacient s-a detubat…
    In mod normal, nu as fi facut asta, doar ca AM sefa le-a sanctionat pe infirmiere, asa ca mi s-a parut normal sa fie sanctionati si cei ce poarta adevarata vina in acest caz… de dragul echilibrului in Univers…

    Lipsa de cunostinte si lipsa de respect fata de munca altora… astea ne-au adus unde suntem acum… 😦

    Aici este un link catre procedura emisa de MS:
    http://www.ms.ro/documente/Proceduri%20de%20practica%20pentru%20Asistentii%20Medicali%20Generalisti_788_1560.pdf

    Like

    1. “am avut niste prezentari despre fiziologia starii de somn si a starii de veghe”
      Le mai ai, cumva? 🙂

      E clar, mai am o gramada de invatat, am facut 2 presupuneri gresite (care denota gauri in intelegerea proceselor fiziologice) la rand (trombopenia doar post-antiagregante, diabet+coma+AVC => musai ketoacidoza).

      La schimbatul lenjeriei de pat si a pacientului putem despica firul in patru la nesfarsit. Inclusiv in pdf-ul asta scrie ca “Pentru realizarea schimbării lenjeriei este nevoie de ajutor.” si ca “Asistentul medical trebuie să fie prezent la schimbarea lenjeriei pacientului cu perfuzii sau la care prin planul terapeutic mişcarea este limitată/interzisă.” Apoi la schimbarea pozitiei pacientului “Se realizează de 1-2 persoane, una având rol de coordonator.”
      Ce iau eu de aici e ca (trecand peste fisa postului) manevrele facute cu pacientul trebuie facute intotdeauna in tandem. Pentru ca e greu sa le faci singur, orice ai fi (infirmier, asistent, doctor sau Hulk). Si ca e aiurea sa gandesc in “fisa postului zice ca… deci eu nu fac asta”.

      In cazul mentionat eu as fi interesat de niste aspecte:
      Asistentele faceau altceva in timpul ala sau “frecau menta”?
      Pacientul si-a scos singur tubul sau i-a iesit din cauza manevrarii defectuoase?
      Ok, Asistentele au o parte importanta din vina, dar Infirmierele n-ar fi trebuit sa stie cum sa umble cu un pacient intubat? Adica parca exista niste cursuri pe care trebuie sa le faci pentru a fi infirmier, manevrarea pacientului nu intra in programa acestor cursuri?
      Sanctionarea presupune si scaderea salariului in cazul asta? Daca da, trebuie sa existe o abatere regulata sau afectarea grava a starii pacientului (ok, ii iese tubul, dar i-a fost reinserat imediat, sau a facut stop respirator?)

      Mda, EKG la “standardele astea” in viteza inca nu as putea face. Imi ia lejer intre 5 si 10 minute/pacient ca sa fac un EKG din asta cu 2 foi pentru fiecare 3 derivatii. Oricum, mi-am imbunatatit viteza in luna asta. Ideea e ca am vazut asistenti care dau si EKG-uri cu linia izoelectrica sarita mult in sus/jos, nu mai stau sa mute pozitia electrozilor sau a clestilor “domne, nu e timp”. De acord, dar se ajunge sa se faca EKG-uri partial necitibile (cu linia sarita din pagina pe +90% dintr-o derivatie ca v1 sau v4). Eu n-as vrea sa fac asa ceva, din principiu.

      Apropo de pdf-ul ala. Ma gandeam ca daca as sti tot ce scrie in el, teoretic as sti (in mare) tot ce ar trebui sa stie sa faca un AMG. Concluzia: la naiba, mai am multe gauri de umplut. 🙂

      Like

  3. Ah… ce spui tu straine? Nu le mai am din pacate 😦

    Ei…. ai facut doua presupuneri. De’asta faci scoala… faci presupuneri si nimeresti… faci presupuneri si gresesti, iti mai explica cineva si inveti!
    Macar incerci! Iti folosesti creierul, spre deosebire de multi alti colegi dintre ai nostrii…
    Plus ca nici trombocitopeniile si nici cetoacidoza nu’s tocmai facile de inteles ca mecanisme…
    Stai linistit!!! 😉

    Era perioada in care noi eram la raport, deci erau fisele nescrise –> cineva facea EKG si restul probabil o ardeau aiurea….
    Era un pacient usor combativ… manevrarea defectuasa a venit din diferenta de greutate pacient-infirmiere, plus ca am mai vorbit noi si de tifounul cu care este fixata SIOT.
    Nu stiu ce se face la cursurile alea, dar un pacient de TI nu poate sa nu fie manevrat de AM in opinia mea, clar!
    Avea linii arteriale, linii centrale, sonda urinara, tuburi de dren, era intubat, era combativ, fire de la monitoare. Orice or face infirmierele la cursurile alea, sunt sigur ca nu li se face o astfel de pregatire…
    Nu a facut SR caci a fugit repede un rezident de la raport sa se ocupe de caz… mai apoi a venit sa ne spuna ce s-a intamplat si apoi m-am dus si eu sa vad… era unul din pacientii mei.
    Nu stiu ce sanctiuni au primit clar dar eu am cerut in raport sanctiuni cat mai severe (salariale, consemnare in cartea de munca… cat mai severe).
    Infirmierele au primit cate un avertisment scris, fara a se sanctiona salarial…
    OK, acum nu s-a intamplat nimic, dar data viitoare cineva poate sa o pateasca, asa ca este indicat sa evitam o data viitoare…

    Ti-am spus eu candva ca AM nu ma prea iubesc 😀

    Like

    1. Mda. Din exterior, pare ca situatia putea fi evitata daca pacientul era manevrat cu grija, in tandem, de AM + ajutor (infirmiere). Si ca cel putin o asistenta n-avea nici o vina in momentul ala (daca facea EKG-uri si avea un interval de timp limitat pentru a face asta) – adica nu trebuiau TOATE chemate la raport. Din nou, asta e o evaluare din exterior, care nu ia in considerare regulamentul interior al spitalului (care poate zice ca pacientii din TI ar trebui manevrati doar de AM, singure).

      Bine ca nu i s-a intamplat nimic pacientului si sa speram ca pe viitor nu se va mai intampla asa ceva. Personal, am retinut o lectie importanta. 🙂

      Like

    1. NU. Ca trebuie sa fii foarte atent cand misti un pacient in orice fel. Sincer, asta e o chestie cu care am avut o problema si la practica la Chirurgie – tot timpul mi se pare ca orice miscare fac cu pacientul proaspat operat poate duce la complicatii, deci mi-e teama sa-l misc in vreun fel. Asta desi stiu ca mobilizarea timpurie (limitata) este recomandata. Cand vad colege/asistente/infirmiere/brancardieri tragand de pacienti ca de o halca de carne ma cam trec transpiratiile. Cand imi exprim mirarea fata de miscarile prea bruste ale pacientului mi se raspunde cu “ai prea mare mila de pacient, nu o sa inveti niciodata nimic daca gandesti doar asa”

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s