Jurnal de voluntariat in spital (6)

• Ce-mi mai trece mie prin cap prin spital: De nenumarate ori mi s-a intamplat sa ajung intr-un spital, fie ca pacient, ruda sau elev si sa nu imi raspunda nimeni “cum ajung la sectia X”. Ori sa mi se mormaie ceva, ori sa fiu trimis la cucurigu, ori sa fiu ignorat, chiar daca am intrebat asta chiar de doua ori. Si eu sunt in general politicos, cel putin pana ajung sa imi formez o opinie, de multe ori inclusiv cu nesimtitii care nu merita. Mi-am jurat sa nu fiu niciodata asa. Cand ma invart dintr-o parte in alta a spitalului, de nenumarate ori am fost intrebat cum se ajunge undeva, intotdeauna am incercat sa dau raspunsul corect, ba chiar ghidez persoana, daca ma gandesc ca nu e sigur ca o sa se descurce sau daca nu sunt sigur ca s-a inteles ce am zis. Ma amuza atunci cand sunt salutat cu “domnule doctor, unde este…”. De fiecare data raspund, razand, cu “nu sunt doctor, dar puteti ajunge la…”. Tin minte ca tata imi tot povestea cum il flata el pe cate un mic gradat, cand era in armata, cu “to’arșu’ major” – daca vorbea cu un capitan, sau cu “to’arșu capitan” daca vorbea cu un sergent. Tot el imi zicea ca treaba asta mergea doar la aia pe care ii stia mai idioti, restul se enervau daca nu recunosteai gradații corect.

• In completare la ce e mai sus: E trist ca dupa vreo 3 luni (puse cap la cap) in acelasi spital inca nu stiu chiar toate sectiile pe unde sunt. Dar le invat eu. E mai trist sa vezi oameni care lucreaza de ani de zile in spital si nu s-au obosit sa invete unde e una, unde e alta. Sau ca nu vor sa ajute un om care nu se plimba prin spital de tampit, ci pentru ca are o problema, de un fel sau altul.

• Sa vezi niste lucratori pe ambulanta cum poștesc cateva tigari in spatele ambulantelor, intre apeluri, este foarte trist. E ciudat sa stai sa te gandesti la faptul ca oamenii care te salveaza (pe cat posibil) cand ai un infarct (sa zicem) se indreapta si ei vertiginos catre unul.

• Pentru un om care a muncit la birou o gramada de timp si si-a luat, pe cat posibil, pranzul (sau masa, in general) intotdeauna intr-o incapere speciala pentru asa ceva, felul in care mananca lumea in anumite spitale a fost un soc pentru mine. Daca nu exista sala de mese sau oficiu dietetic cu o masa mai mare, se foloseste “ce exista”. In camarute micute, inghesuiti, pe ziare (cateodata), fara tacamuri, cu tacamuri si farfurii puse claie peste gramada intr-o chiuveta unde se spala si pe maini, beau apa de la chiuveta (care de multe ori e rosiatica, nici macar galbuie) samd. Stiu, stiu, sunt eu cu nasul pe sus sau prea sensibil. Nu ii judec deloc, departe de asta, doar ca e ceva greu de inteles daca esti obisnuit altfel.

• M-am saturat sa tot stau dupa Asistente la ATI cate 10 minute sa-mi prelucreze o amarata de proba de sange pentru un EAB. Asta in conditiile in care nu, nu sunt toate ocupate. De acum incolo o sa mi-o prelucrez singur – am vazut cum functioneaza aparatul de multe ori si e simplu. Am primit si un acord de principiu de la o asistenta pentru asta, o sa mai anunt pe viitor si ma duc sa mi-o fac singur. E aiurea sa stau degeabah pana se gaseste cineva sa faca o treaba pe care stiu s-o fac si eu. Plus ca mi se pare absurd faptul ca am vazut cel putin 2 asistente angajate acolo care habar-n-au sa apese 3 butoane si sa bage o seringa intr-un tubuleț (cam ce presupune, simplificat, prelucrarea unui EAB). De ce zic ca nu stiu? Una a recunoscut “sunt noua aici, nu stiu”, pe alta a luat-o asistenta-sefa sa-i arate “- Ai mai vazut asa ceva?” (“ăăăă, nu”), a 3-a nu stia ca dupa ce introduce parametrii (si nu stia ca trebuie sa ma intrebe de oxigenarea pacientului sau de temperatura) trebuie sa apese pe “ok” ca sa si prelucreze aparatul proba… Acum nu zic ca sunt eu expertul lui pește. Dar e o procedura destul de simpla. O faci 1 data sub observatie, te documentezi ce valori iti trebuie pentru FiO2, care e treaba cu temperatura si gata. Oricum, ma amuza cand cate un rezident se simte ofensat daca il rog pe el politicos sa imi prelucreze sangele “cred ca ai gresit persoana, trebuie sa vorbesti cu o asistenta, nu cu mine, da?“.

• Oare o fi normal sa fii rezident pe o sectie si sa nu stii nimic despre evolutia unui pacient (internat in sectia ta) de ieri pana azi si sa te aperi (pe la ora 10) cu “nu stiu nimic, eu am primit fisa in brate si am fost trimis cu pacienta aici”? Nu judec, doar ma intreb. Asistentele am vazut ca intotdeauna isi “descarca tura” – oferindu-i informatii schimbului despre evolutia pacientilor internati/externati/decedati/ramasi. Doctorii nu fac la fel?E adevarat, sectia e mare si rezidentii vad ca fac o rotatie cam bizara, a carei logica inca n-am prins-o exact. Cred ca cei de an mic se invart pe toata sectia, cei de an mare raman doar intr-o anumita parte?

• Cand am avut probleme cu tatal meu, ma deranja faptul ca eram bagat in seama abia dupa ce ziceam “sunt trimis de d-nul doctor X, as dori sa discutam ceva despre pacientul Y”. Si ca oricum, si atunci dura foarte mult sa obtii orice informatie. Aici am vazut mai des fraza de introducere “sunt medicul W, ruda pacientului Z”. Din ce am vazut eu (cel putin in sectia asta), discutia se poarta la fel la nivelul doctor-ruda. Informatiile poate sunt un pic mai tehnice, dar relationarea e aceeasi. De ce e nevoie de acest mod de-a se introduce? Am fost surprins sa vad ca treaba asta o practica si doctorii tineri. Oare ei isi fac treaba diferit, in functie de starea sociala a pacientului? Oare e vorba doar de faptul ca se asteapta (ca mine) sa nu fie bagati in seama decat daca se folosesc de vreo autoritate efemera?

• Ultima “intrare in jurnal” am scris-o intr-o zi in care nimic nu mi-a iesit la spital. Toata ziua am fost bosumflat. A doua zi si recoltarile mi-au iesit bine, am montat si branula aceluiasi pacient unde nu am reusit cu o zi inainte si overall am avut o dimineata eficienta la spital. Toata ziua am fost fericit. E incredibil cat de mult ma influenteaza un esec versus o reusita din doar cateva ore dintr-o zi – pe tot parcursul zilei. Credeam ca sunt imun la asa ceva la varsta mea si dupa atatia ani de reusite si esecuri…

• Spre deosebire de punctul de mai sus, faptul ca la serviciu am probleme din ce in ce mai mari si deja stau cu amenintarea reala a concedierii deasupra capului… ma mai influenteaza mult mai putin. Adica am devenit un din ăla. Un angajat nemultumit. Imi fac treaba, stau peste program daca e nevoie, nu refuz nimic din ce mi se cere sa fac, dar nu imi mai pasa de jobul asta. Nu imi mai pasa de clienti, de cerintele lor tampite, de firma la care lucrez. Imi mai pasa de principiile mele: fa-ti treaba bine si nu-ti bate joc de ceea ce faci. Atata doar ca se vede ca nu-mi mai pasa. Iar notiunea mea de “treaba bine-facuta” nu mai corespunde cu asteptarile angajatorilor mei. Si ca micile porcarii din viata de zi cu zi intr-o agentie de publicitate ma enerveaza mai tare decat pana acum si nu ma mai obosesc sa nu comentez pe tema lor. Deci am devenit “ăla cu probleme de comportament” pentru ca-mi exprim cam des nemultumirile acumulate in 8 ani de munca in acelasi loc. Desigur, cei 8 ani nu mai au brusc nici o valoare in ochii patronilor. Daca nu as fi avut si greselile stupide din ultimele luni, mai era cum mai era, dar s-au adaugat si alea “la catastif”. Sincer, ii cam inteleg. Nici mie nu imi plac ăia care se plang, in loc sa plece in alta parte.

Advertisements

9 Comments

  1. Legat de jobul actual: ziceai mai demult ca erai cat pe ce sa pleci in alta parte, dar ai refuzat pentru ca la noul loc de munca nu ai mai fi putut sa te ocupi de scoala. O curiozitate: cand ai mers la interviuri ai spus ca te pregatesti sa devii asistent medical ? Pentru ca din punct de vedere al angajatorului, situatia e ciudata: de ce ar angaja cineva pe cineva care se pregateste sa isi schimbe meseria ?

    Like

    1. N-am spus la interviuri. Nu sunt absurd, stiu ca nu m-ar angaja nimeni daca le-as spune asta. Eu nu m-as angaja. 🙂
      Dar nici n-am fost la multe interviuri. Din momentul cand am inceputul anul 1 si pana azi am fost doar la 3 interviuri, la 3 firme si atat. Practic, au fost 2 interviuri in primul semestru al anului 1 (si la ambele imi depusesem cv-ul candva prin vara lui 2012, dar am fost contactat in ian-feb 2013) si 1 interviu fara sa vreau la inceputul celui de-al doilea an (nu mi-am depus candidatura, m-a “pescuit” un recruiter de pe bestjobs).
      Singurul motiv pentru care nu plec e ca… o fi greu in combinatia de-acum, dar ar fi si mai greu fara job minim 1 an. 🙂

      Like

  2. Nici eu nu imi cunosc spitalul cu exactitate si nu cred ca asta este o chestie care sa ma faca sa ma simt vinovat… sau trist.
    De exemplu abia acum cateva zile am descoperit unde este oficiul alimentar…
    Sau un alt exemplu… nici acum nu stiu exact ce specialitati se gasesc in ambulatoriul spitalului… deci nu as putea ajuta cu exactitate daca ma intreaba cineva ceva de vreun cabinet din ambulatoriu…
    Sau Farmacia pe care am descoperit-o din intamplare…
    Sau laboratorul de Microbiologie pe care la fel, l-am descoperit fara sa il caut in mod deosebit…

    La partea cu bolile…
    Nu stiu cum este la voi, dar la noi nu exista garda de ATI in care sa nu vezi fiecare membru al echipei cu energizante/cafele/bauturi acidulate. Ca sa nu mai zic de mancarea proasta de care ne bucuram sau de cei care fumeaza “ca turcii”.
    Oricum stilul de viata din spital este nesanatos… am zile in care uit sa mananc si ma indop cu prostii, ne stresam mult, ne odihnim putin, stam in mediul in care stam…
    Zicala “Fa ce zice popa, nu ce face el!”, se poate aplica si la noi…
    Si noi mai mancam in zilele lungi in care se tot schimba chirurgii si noi nu apucam sa luam pauze… pe holul blocului sau pe la spalator in fuga cate un “ceva”.

    Iti recomand sincer sa stai linistit si sa nu umbli singur la aparatura spitalului!
    Angajatii semneaza niste fise de instruire (fie ca stiu sau nu ce fac).
    Tu, strain fiind, daca incurci ceva este posibil sa ai probleme.
    Sau daca te vor vedea ca umbli la aparate, vor avea pe cine sa dea vina daca il strica ele!
    Noi am patit asa cu un student in stagiu care lucra la aparatul pt Tropo si s-a stricat aparatul. Eu cred ca era vina vechimii, nu a studentului, insa toti au preferat sa e spele pe maini si sa dea vina pe el.
    Nu te lasa indus in eroare de dorinta lor de a te lasa sa le faci treaba si sa muncesti in locul lor caci daca ceva va merge prost, nu iti va lua nimeni apararea!

    Oxigenarea si temperatura nu sunt imperios necesare tot timpul, asa ca poti sa fii mai maleabil.
    Nici eu nu le bag tot timpul, daca ma intereseaza sa vad niste parametrii independenti de cele 2 variabile amintite, preferand sa le las la valoarea lor standard…
    Cat despre a nu cunoate un parat… colegilor din UPU le-au adun un nou aparat de EAB de curand si am mers intr-o seara la un consult cerut de ei si nici eu nu stiam sa utilizez aparatul lor… omul cat traieste invata! Mai ales ca sunt multi producatori care fac masini variate si nu toti au ocazia sa lucreze cu toate modelele….

    Rezidentii se rotesc pe propria sectie si pe ate sectii… avand module de pregatire diferite de specialitatea lor de baza.
    Exemplu:
    Uite noi avem saloane de cate 4 si 5 paturi si rezerve.
    Exista un rezident (minim) la fiecare salon (4-5 pacienti) si cate unul la 4 rezerve (4 pacienti).
    Este un specialist cam la 2 saloane ( 8 – 10 pacienti), care are deci in subordine 2 rezidenti (minim).
    Este posibil ca un rezident sa nu cunoasca date despre un pacient admis in Terapie in cealalta aripa sau chiar internat in salonul de langa el…
    La fel cum nici un specialist nu o sa stie toti pacientii din sectie…
    Auzim despre fiecare la raport si/sau vizita dar nu putem nici sa le stim fisele tuturor…
    Daca eu raspund de 10 pacienti din aripa A, este posibil sa nu stiu prea multe despre salonu 3, patul 5 din aripa B.
    Mai ales daca mai dau si anestezii in ziua aceea….
    Sau rezidentii care sunt in modul de anestezie si sunt de garda.
    Ei dau anestezie si dupa-amiaza se muta in Terapie… este dificil pentru ei sa se puna la curent cu toti pacientii dat fiind faptul ca nici nu este familiar cu ei…
    Si se poate intampla sa trimiti un astfel de rezident cu un pacient in X loc si el sa nu stie prea multe despre pacientul pe care l-a preluat cu 2 ore in urma… chiar daca pacientul este in TI de 1 saptamana…

    Like

    1. Daca esti chemat la un consult pe o sectie care nu stii unde e… ce faci? Eu vad lucrurile destul de practic. Si ca AM se poate intampla sa mi se ceara sa ajung la cucurigu din deal. Mi se pare normal sa stiu pe unde vine fiecare sectie, ca sa nu se iveasca o situatie de urgenta in care sa stau sa intreb pe unul si pe altul si sa ma enervez ca mi se raspunde in doi peri sau direct gresit.
      La treaba cu mesele nu e un repros, e, din nou, o observatie despre ceva ce pare bizar pentru un om care a experimentat si alt sistem (nu neaparat mai bun, doar diferit).

      Da, ai dreptate, m-am gandit la asta. O sa fiu atent. Oricum, saptamana viitoare reincepe scoala. Mi-am propus ca data viitoare cand mai intru in sectia aia de ATI va fi in practica acolo, deci mai devreme sau mai tarziu tot voi ajunge sa pun mana pe aparat 🙂
      Apropo de student: ce i-au facut?
      APropo de aparatele din ATI: despre acelasi aparat de EAB-uri (nu pare sa aiba mai mult de 5 ani, din aproximarea mea) se zice ca nu primeste sangele recoltat cu o seringa heparinizata manual (adica nu seringa speciala, cu capac verde si 50 UI de heparina). Mai precis, ca se strica. Intrebarea mea ar fi: de ce? Heparina e heparina, sangele e sange, seringa e seringa. De ce s-ar strica la o seringa cu sange + 50 UI heparina trasi manual dintr-o fiola, dar nu la una care vine din fabrica cu 50 UI heparina?

      Stai un pic, cum adica nu e nevoie de temperatura si FiO2? Din ce am retinut eu, atat temperatura pacientului cat si FiO2 influenteaza suficient rezultatul calculat de aparat pentru EAB incat sa fie necesare (daca sunt diferite de valorile de referinta – temperatura de aproximativ 37 grade si FiO2 de aer normal – 21%). Am retinut gresit? Citisem undeva ca inainte de aparitia aparatelor automatizate (dotate cu procesoare si programe care sa aplice niste ecuatii de compensare), prin laboratoarele americane se recomandau o serie de calcule suplimentare pentru a compensa diferentele de temperatura.

      Mersi pentru clarificare. Acum inteleg de ce nu cunostea evolutia starii pacientului rezidenta cu pricina.

      Like

  3. Este foarte simplu.
    Daca au nevoie de un consult, inseamna ca ei au nevoie de noi deci trebuie sa fie cat mai clari in a transmite mesajul. Parte din asta, este sa ne spuna unde sa ajungem: Sectia “Cutare”, etajul X, aripa Y, salonul Z.
    Incerc sa imi incarc memoria cu cat mai multe informatii care sa ma ajute si sa imi ajute pacientii… repartizarea prin spital a diverse chestii nu imi starneste interesul…
    Asta nu inseamna ca nu stiu unde sunt sectiile mari… acolo unde ne cheama des, inveti drumul vrei-nu-vrei.

    Chiar si ca practicant pe sectia aia invata sa fii atent!
    Nu umbla la aparate fara sa fie cineva langa tine, nu administra medicatie fara sa te supravegheze cineva, nu face manevre nesupravegheat! Stiu ca e nasol sa astepti sa stea cineva langa tine dar daca nu iti asiguri tu spatele, nu o va face nimeni!!!
    Trebuie sa iti vezi interesul inainte de orice altceva, iar interesul tau este sa ai spatele asigurat!
    Nu uita ca nu ai nici drept de libera practica, nici contract oficial cu spitalul deci ai nevoie sa iti acoperi spatele cumva… cu supraveghere de la altii!
    Mai ales in TI, unde lucrurile se complica!
    O sa iti dau cateva sfaturi, nu stiu cat o sa te intereseze, dar oricum…:
    a) Nu umbla singur la aparatura pacientilor: ventilatoare, transductoare, etc.
    b) Nu administra nesupravegheat medicatie!!! (in TI, pacientii fiind instabili pot reactiona in fel si chip la medicatie, deci este bine sa nu lasi loc de suspiciuni ca ai facut ceva negativ/gresit/etc.)
    c) Nu te apropia de OPIOIDE!!!! (au obiceiul de a disparea fiindca oamenii mai fac tratamente la domiciliu pentru bani in plus si apoi se acuza intre ei cand este lipsa in registru — cel nou venit este mereu bun de acuzat)… valabil si pentru hipnotice… incearca sa nu lucrezi singur cu ele!
    d) CVC si arterele incearca sa eviti sa lucrezi tu la ele si cand o faci incearca sa fie cat mai steril posibil! Indiferent ce ti se spune, alea trebuie sa fie sterile!!!
    e) Nu face nimic din ce inseamna interactiune cu ventilatorul singur… nici macar aspirarea sondei IOT sau traheostomei!
    f) INTREABA, INTREABA, INTREABA!!!!

    Daca m-ar intreba cineva pe mine, eu nu as lasa practicantii (elevi/studenti/rezidenti de alte specialitati) nesupravegheati cu pacientii niciodata, dar ma rog…

    Nu stiu ce s-a intamplat cu studentul acela!
    Dupa cum am mai spus, de regula eu nu interactionez cu elevii/studentii fiindca nu ii las sa lucreze la pacientii de care raspund eu, asa ca nu stiu decat ce imi mai trece pe la ureche sau la ce sunt martor fara sa vreau…

    Marturisesc ca nu am auzit vreodata in viata mea ca un aparat de EAB nu ar merge cu seringi heparinate manual!
    Bine, bine… ca spun producatorii ca merg doar cu seringi preheparinate este una, dar in viata reala si noi mai ramanem fara seringi din alea si heparinam seringi de 2 ml si le folosim…
    Eu chiar le prefer pe cele heparinate de mine in detrimentul celor preheparinate!
    Exista discutii despre acele unitatii de heparina… cantitate… rol…. modificari EAB… etc.

    Eu am spus ca uneori nu sunt necesare…
    De ex. daca ma intereseaza BE ale unui pacient, nu prea ma intereseaza FiO2, sau alte expemple…
    Mai mult de atat… eu am tinut neaparat sa invat ATI cat am putut si incerc sa invat inca cat pot de bine… astfel incat am invatat calculele de care vorbesti si formulele matematice pentru compensari, rezultate asteptate si asa mai departe… si inca imi place sa le utilizez 🙂

    Like

    1. Pana acum am fost acuzat ca sunt prea atent, deci partea asta mi-a intrat in cap. 🙂

      Mersi pentru sfaturi. Si clarificari. Si timpul pierdut pe aici 🙂

      Like

  4. Eh, mai intru de pe telefon cand sunt in sala sa imi mai clatesc ochii… de raspuns, raspund mai greu ca trebuie sa ajung acasa, de regula…
    E interesant sa citesc si sa vad entuziasmul altora…
    Intr-un fel, te invidiez… 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s