Auzite in spital (1)

“Du-te cu sangele asta la ATI si zi-le ca l-am recoltat EU!”. Asta venind de la o doctorita rezidenta pe care n-am mai vazut-o in viata mea, care nu se prezentase, nu stiam ce rang are si al carui nume oricum l-am uitat dupa ce l-am vazut scris pe ecuson, dupa ce am asistat-o la o recoltare arteriala… A fost prelucrat la fel de incet (sau repede) ca intotdeauna. Am aflat ulterior ca era de la ATI.

 

Discutie intre 2 rezidenti de dermatologie:

“- Da, l-a cumparat el si si-l administreaza singur”

“- NU inteleg, isi administreaza interferon profilactic?”

“- Da. Nu stiu mai multe, n-am mai vorbit cu el de atunci”

“- Mda, nasol, oricum”.

 

Discutie intre 2 rezidente:

“- Aveti un rezident nou, se plimba X cu el prin saloane.”

“- Cum adica unul nou? Acum? De unde?”

“- Da, si e dragut!”

“- Da? Mmhhm.” urmat de iesirea grabita a celei de-a doua rezidente pe coridor. Era vorba de un rezident strain, venit la un schimb scurt de experienta (daca am inteles eu bine). Exotic, cred ca e singurul mod in care-l pot descrie (nu era nici frumos, nici urat). La naiba, e bizar sa fii inconjurat numai de femei. 🙂

 

La transferul unui pacient din ATI, unde s-a nimerit sa ajut eu 2 infirmiere mai firave:

“- Hai ca avem atatia barbati aici, vi-l mutam noi imediat pe targa” (un asistent de la ATI, referindu-se la el si cei 3 colegi ai mei de la postliceala, care stateau pe acolo si nu faceau nimic in momentul ala)

“- Pai daca sunteti asta multi, de ce n-ati urcat cu pacientul la noi?”

“- Eh. Lasa si trage”. Pana la urma tot eu, asistentul si o infirmiera am mutat pacientul (deloc firav). Halal “atatia barbati“. Intr-un final, m-am trezit in brate si cu o cutie cu tratamentul pacientului pentru azi (ringer, ser, niste Arnetin si inca o fiola pe care n-am mai apucat s-o identific):

“- Ceva pentru drum.”

“- Sa ne ajunga de o gustărica?”

“- Exact!”

 

Asistenta-sefa, explicandu-ne de ce se lipeste cu leucoplast (dupa ce se monteaza) acul SONY DSCde recoltare cu fluturas:

“In primul rand, ca sa te ajuti pe tine. Ca sa nu il misti apoi, cand schimbi vacuetele. Sta fix si tu n-ai nici o grija. Poti sa faci ce vrei daca e lipit. Poti sa te si pupi, daca vrei…”

Chiar as vrea sa vad cine se gandeste la pupat cand recolteaza sange. 🙂

Advertisements

10 Comments

    1. Eu tot timpul ma gandesc la procedura si urmarile ei. Sa nu fac vreo miscare ce mi-ar scoate acul din vena, sa nu stau prea mult cu garoul pe pacient, sa nu stau prea mult aplecat pentru ca o sa ma doara spatele, sa fiu atent cu acul dupa samd. Poate ar trebui sa ma relaxez un pic mai mult, sa ma gandesc la lucruri mai frumoase. 🙂

      Like

  1. Wow, tare!
    Nu am mai vazut de mult o recoltare cu “ac cu fluturas), exceptie facand Pedi si Neonat.
    Nici nu stiam ca se lipseste cu leocoplast… adica nu vad sensul lipirii, ca doar sunt suficiente cele 2 maini pentru a face treaba…
    De ce se foloseste tehnica asta la voi si nu direct cu holder cu ac normal? E si mai simplu si mai ieftin…

    Like

    1. Problema ar fi de ce se folosesc holdere + vacuete anormale in spitalul asta, in primul rand. 🙂 Din cauza lor, cand tragi pistonul ala, misti acul in vena, oricat de experimentat ai fi. Din astea, adica:

      Ma rog, tot raul spre bine. Acum m-am obisnuit sa tin holderul ala fix, altfel risc sa sparg vena sau s-o pierd (deci o noua intepatura pentru saracul pacient).
      Era logic ce ne zicea A.Ș. Daca lipesti fluturasul ala si ai intrat intr-o vena cat de cat ok, poti recolta linistit multe fiole dupa aceea (adica n-ai grija ca iti iese acul).
      Oricum, in cazul asta, era vorba de-o pacienta super-emaciata care avea si niste probleme cu pielea de pe o parte a corpului – ceea ce insemna vizibilitate scazuta la recoltare. + vene subtiri + plica cotului inutilizabila (ambele maini) + venele de pe picioare inutilizabile + multe alte probleme. Am folosit fluturas pentru ca speram sa il putem fixa pe o vena de pe mana ce parea vizibila. Si pentru ca are acul mic si il poti fixa mai bine, daca intri intr-o vena foarte putin abordabila. Am incercat eu 1 data, am incercat 1 data impreuna cu asistenta (ea a bagat acul, eu il tineam), a mai incercat 1 data asistenta singura, pana la urma a recoltat asistenta din femurala…

      Apropo: niste studente la o facultate de AMG din Spania (din nordul Spaniei, mai precis) ziceau ca la ele in spital se recolteaza doar cu sistem din asta cu fluturas.

      Like

  2. probabil ca folosesc sistemul cu vacuette cu seringa fiindca de la astia a luat spaga mai mare managerul spitalului. Daca folosesti fluturas si vacutainere nu ai nevoie decat de 2 maini dibace. La pacientii “hard draw” oricum e greu cu orice ai recolta. Sunt si fluturasi mai evoluati decat cel al carui poza ai postat-o…

    Like

    1. Nu imi dau cu parerea despre spaga. Ca observatie suplimentara, la ditamai spitalul universitar din Berna (unul din 4 in toata tara) foloseau fix acelasi sistem de vacuete + ace…

      Like

  3. Urmează sa ma înscriu si eu la postliceală și săptămâna asta ti-am citit articolele in orice moment liber pe care l-am avut.
    Apropo de recoltare… Anul trecut o asistentă mi-a traumatizat fetița in timp ce încerca să-i recolteze sânge. Sângele nu curgea! A înțepat-o in ambele maini pe unde a apucat. Îmi venea sa plâng de mila fetiței mele. Pe urma a început sa curgă, de a făcut baltă pe jos. CE ar fi trebuit sa fac??? A fost vina asistentei? Mi-e groază ca as putea să-i fac asta unui copil.

    Like

    1. Recoltarea de sange nu e deloc asa de simpla precum pare. Nici la adulti nu e ceva banal, d-apoi la copii.
      Sigur, experienta ajuta, dupa o vreme sunt mai rare cazurile in care e nevoie de mai multe intepaturi pentru a gasi o vena buna. Recoltarea cu fluturas la copii ajuta. Sunt multe alte lucruri pe care le deprinzi pentru a face totul cat mai fluid si lipsit de probleme.
      Dar cateodata orice ai face ai probleme… Atunci trebuie sa ceri ajutorul cuiva cu mai multa experienta. Daca nu ai cui, lasi pacientul sa se linisteasca o vreme si revii.
      Problema e ca ai tot timpul multe de facut, pacientii nu au rabdare, copiii plang samd. Eu incerc sa vorbesc cu parintii si cu copilul, sa construieac incredere, sa ii implic in act. Dar nici asta nu functioneaza tot timpul.
      In general, daca nu uiti ca e doar o procedura, dar in primul rand conteaza pacientul, te descurci mai bine.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s