Dezamagire

Dinainte de-a da admitere la scoala postliceala ale carei cursuri le urmez de 2 ani si o țâră mi-am propus ceva: daca tot e sa fac o postliceala, macar sa fac una prin intermediul careia sa pot ajunge in timpul scolii la practica (sau macar schimb de experienta) in Europa. Daca nu gaseam nici una care sa ofere aceasta posibilitate, optam pentru facultate, cu toate problemele suplimentare pe care mi le aducea acest lucru (costuri mai mari, durata mai lunga, probleme cu prezenta la cursuri si pastratul jobului etc.). Cand mi-am facut eu cercetarea “de piata” in privinta asta, nu gasisem informatii decat despre cateva scoli care faceau asta (in toata tara). Intre timp, am mai citit despre alte scoli care au reusit sa acceseze niste fonduri europene si isi trimit elevii in niste schimburi de experienta prin diverse tari europene. Deci… se poate.

Revenind. Tin minte ca acum 2 ani jumatate am citit si un articolas scris despre experienta unei fete (eleva in anul 3 atunci, parca) ce fusese in Elvetia 2 saptamani. Mi-am propus atunci sa nu termin scoala fara sa ajung si eu ori in Elvetia ori in Germania intr-un spital intr-un schimb de experienta. Preferabil in anul 3, ca sa fiu sigur ca ajung acolo stiind ceva, ca sa pot face o comparatie informata, nu sa merg ca turistul la cascat gura.

De la prima ora cu profesoara care se ocupa de schimburile de experienta in scoala mea, i-am facut capul calendar cu intrebari. Cum, unde, cat timp, ce presupune, ce trebuie sa fac pentru a ma califica samd. Mi-a suportat cu stoicism interogatoriile – si ii multumesc pentru asta (si munca depusa, nu e deloc usor sa organizezi niste schimburi din astea).

2 ani si ceva mai tarziu, dupa interviuri, prezenta la activitati suplimentare ale scolii, hârțogăraie, întâlniri si multa munca (ma rog, asta nu intra neaparat in premisele schimbului, ci mai degraba in promisiunea mea catre mine insumi), sunt la 2 pasi de-a pleca. Biletul de avion e luat, banii necesari sunt (aproape) stransi, aproape am rezolvat si cerintele spitalului care ma primeste (niste dovezi de vaccinari + rezultatul unei analize recente). Toate bune si frumoase, pana am aflat unde am fost repartizat ca vizitator.

Desi am completat de minim 2 ori niste hartii in care am mentionat Chirurgie, ATI, Nefrologie, Gastroenterologie printre sectiile unde as vrea sa ajung… m-am trezit repartizat la Oftalmologie si Recuperare neuro-motorie.

Mi-o placea mie Medicina si sunt ferm convins ca toate specialitatile medicale sunt importante si au rolul lor in ingrijirea pacientului, dar pe bune de vreau sa merg la cucurigu’ din deal ca sa vad o clinica de oftalmologie sau cum se face recuperarea neuro-motorie intr-o tara bogata. Oricum rolul meu va fi de simplu observator, nu voi participa activ la tratamentul pacientului. Era atat de absurd sa-mi doresc sa vad niste lucruri mai complicate si care ma intereseaza mai mult? Mai ales ca in una din specializarile antementionate vreau sa ajung sa lucrez in viitoarea mea cariera. Ce pot sa zic, macar n-am fost trimis intr-un azil de batrani. N-am nici o problema cu ingrijirea batranilor, chiar imi place sa vorbesc cu ei, dar nu asta vreau sa fac in viitor.

Iar Oftalmologia chiar nu-mi place (mie personal). N-am nici o problema cu sangele, materiile fecale, ranile infectate, amputarile si multe si multe alte lucruri pe care omul normal nu le vede fara sa se scarbeasca sau ingrețoșeze. Dar ma apuca furnicaturile atunci cand vad orice procedura minim invaziva pe ochi, chiar si in variantele on-line. Probabil ca e legat de un film tampit pe care l-am vazut cand eram mic, in care am vazut o orbire a unui personaj. La asta se adauga si o zi pe care prefer s-o uit, cand mi-am pierdut vreo 9 ore in Spitalul de Oftalmologie pentru o procedura de tratament unei leziuni de retina (cu care m-adezamagirem ales jucand baschet). Procedura a durat 5 minute, dar pregatirea si asteptarea a durat atata (am ajuns acolo la 8, am iesit la 17:00).

M-am dezumflat ca un balon cand am citit informarea de la partenerii din strainatate.

 

Cel mai trist e faptul ca, din punct de vedere strict teoretic, imi indeplinesc visul, adica voi participa la un schimb de experienta si imi dau seama ca sunt de-a dreptul carcotas. Probabil aveam asteptari prea mari – intotdeauna o problema.

 

Oricum, ma amuza diferenta de atitudine dintre strainii care ne primesc elevii pe la ei si felul in care ne purtam noi cu strainii care vin pe la noi in practica. Suferim si de un mic (sau mare) sindrom de inferioritate, deci cautam sa le aratam numai lucruri interesante si activitati mai complicate, ii plimbam prin mai multe spitale si le explicam tot ce vor si incercam sa le aratam “ce avem mai bun“. In cazul lor, procesul a fost un pic diferit: organizare perfecta, totul e pregatit cu 1 luna inainte, dar nu se accepta cerinte personale.

 

La naiba, credeam ca pana la 30 de ani voi fi reusit sa-mi suprim asteptarile prea mari de la orice, tocmai pentru a nu fi dezamagit.

Advertisements

2 Comments

  1. Felicitari!cred ca a fost un proces anevoios,alergatura,acte..
    In ce oras mergi?iti asigura si cazare sau pe fonduri proprii?
    Cred ca e interesant, chiar daca nu te-au repartizat pe ce ai vrut tu.ar fi si mai bine daca ati pleca mai multi in acest stagiu,poate mai schimbati impresii .
    Multa bafta!astept sa citesc despre ce impresie ti-a lasat (nu uita aia cu la pomul laudat….).

    Like

    1. Multumesc. Actele au fost o problema reala… dovezile vaccinarilor din copilarie pur si simplu nu le mai aveam. S-a pierdut foaia mea cu vaccinarile, candva intre trecerea de la sistemul de policlinica de stat la sistemul cu medic de familie, iar la liceul meu nu mai exista o copie. Si nu am terminat cu alergaturile 🙂

      Am primit o suma mica de bani de la organizatia europeana de cooperare inter-scoli de nursing. Acopera costul cu transportul si o parte mica din banii de cazare. Atat. Restul inseamna bani proprii.

      De mers, voi merge singur (din Romania – acolo vom fi din 6 tari, daca am numarat eu bine). Nu sunt bani in tarisoara noastra.

      Mda, orice experienta noua e o experienta. O sa incerc sa ma concentrez doar pe partea buna a lucrurilor. Oricum, mai sper sa gasesc ceva intelegere pe acolo si sa-mi schimbe sectiile 🙂

      Pentru moment, mai multe detalii nu prea mai pot da.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s