Auzite in spital (2)

• Un pacient catre mine, dupa ce i-am golit perfuzia de coloana de aer stransa de la ultimul flacon cu medicamente si i-am reconectat tubulatura la branula (cu explicatiile de rigoare: ca tubulatura e curata, ca nu i se va intampla nimic). M-a mirosit ca sunt incepator:

“Bai, daca ma omori, sa vezi ce omor iti dau si eu dupa aia, da?”

• Doctorul catre pacienta (batranica simpla, de la tara, speriata si cu un nivel al hemoglobinei la internare implauzibil pentru mine – 2 g/dL, desi, aparent, se poate mai rau):

Bre, mamaie, stai linistita, nu mai dureaza mult” (a mai durat 5 minute).

Rezidenta, in spate, se hlizea de parca auzise cea mai buna gluma ever.

Doctorul: “Ce e, de ce razi?”

Rezidenta: “Pai… bre. Cum sa-i ziceti bre

Doctorul: “Pai ce, doar nu e academiciana. Nu e asa, bre, mamaie?”

• Eu, intorcandu-ma si vorbind repede dupa ce i-am schimbat (la cererea unei asistente) CVCun flacon cu medicamente cu alt flacon unui alt pacient, care avea cateter venos central (CVC – vezi in dreapta):

“I-am curatat tubul de coloana de aer, am verificat apoi de 2 ori tubul, l-am conectat, am verificat din nou si apoi i-am dat drumul. Stiu ca pacientii cu CVC risca sa faca rapid pulmonism embolar daca le intra aer pe vena si de asta trebuie sa fim foarte atenti.”

“Ia zi asta mai incet, vezi, iti iese mai bine?”

“Ăăăă, embolism pulmonar, scuze.”

Btw, stiu ca nu e singurul risc asociat cu CVC.

• 2 Asistente care discutau despre niste pacienti internati pe sectie acum mai multa vreme:

“Mama, a plecat X. Ii facusem o injectie din foaia de tratament, cu Controloc (n.b. un medicament care inhiba secretia gastrica, fara nici un efect analgezic) si imi multumea, zicea ca i-au trecut durerile de cap“.

“Pai eu am avut o pacienta careia i-am facut injectiile din fisa: Piafen (n.b. un analgezic, bazat pe Algocalmin), apoi Acupan (n.b. un analgezic non-opioid, pe baza de nefopam), apoi Mabron (n.b. un analgezic opioid). La sfarsit, tot se plangea de dureri. I-am dat si 5 ml de ser (apa distilata + NaCl 0,5%) si apoi imediat mi-a zis ca i-au trecut durerile“.

• La pregatirea unui pacient pentru a fi dus la CT. 1 asistenta, 2 infirmiere si cu mine. Asistenta intreaba: “unde e X?” (un infirmier de pe sectie). “Aaaa, e la un pacient, il rade, a venit familia sa-l viziteze”. “Fetelor, ascultati-ma pe mine ce zic: cine alearga dupa bacșiș, nu are parte de el“. Cele 2 infirmiere, in cor: “da, asa e”. (Asistenta care a zis asta a fost ceva ani infirmiera inainte de-a face scoala de AMG).

• “Ce cauti, manusi? Esti chiar prea exagerat cu precautiile astea, dar o sa-ti treaca, o sa devii mai tare“. O asistenta catre mine, in timp ce-i manevra branula plina de sange a unui pacient fara sa aiba manusi pe mana. Pacient internat intr-o sectie in care fiecare al doilea pacient are ori Hepatita B, ori C.

• Ma moșcăiam sa pun niste manusi prea mici pe mainile mele prea mari inainte de-a-i face o injectie unui pacient. Asistenta catre mine:

“Nu te mai agita atata cu manusile alea, pierzi timp degeaba. Noi inotam aici in sangele pacientilor si avem si cu B si cu C si n-am patit nici una nimica”.

Aceeasi asistenta catre mine, peste 2 pacienti: “Fii atent, niciodata sa nu recapisonezi acul in mana, am avut o colega care s-a intepat asa intr-un ac de la un pacient cu C”.

“Si, ce a facut?”

“Ei, nimic. A luat 6 luni hepatoprotectoare si apoi i-au iesit analizele bine si gata”.

“Si dupa aia nu si-a mai facut nici o analiza la 12 luni sau mai mult?”

“Ei, nu, de ce?”

• Dupa o colonoscopie facuta unui barbat mai solid (de catre o doctorita, intr-o incapere plina cu femei – asistente si infirmiere -). Asistenta catre pacient:

“Cat timp sunteti aici, trebuie sa ne ascultati, da? Stati linistit ca va ajutam noi sa va imbracati”.

Doctorita intervine: “Cat sunteti la spital ne ascultati pe noi, cand mergeti acasa ascultati de sotie. Faceti ce vreti in somn.”

Pe mine m-a amuzat de 2 ori faza, pentru ca doctorita cu pricina este incredibil de constanta (si calma) in exprimare. Nu are nici o variatie a volumului, nici o inflexiune, fata de nimeni – cu toata lumea vorbeste exact la fel, indiferent de ocazie. Genul de om la care nu m-as astepta sa fie si glumet.

• Un pacient catre mine (in timp ce-l duceam la colonoscopie): “Băi, stii tu cand a fost facut primul transplant de inima?”. Am raspuns si eu aproximativ (tineam minte ca  prin anii ’70 a aparut ciclosporina si ca prin anii ’50 abia se intelesese ca exista o problema imunologica ce trebuie rezolvata pentru a elimina rejectul) : “Parca prin anii ’50?”. “Băi, de la tine chiar nu am asteptari, dar aceeasi intrebare le-am pus-o unor chirurgi cand m-au operat si habar-n-aveau. Iti spun eu, , a facut-o Christiaan Barnard, in Africa de Sud, in 1962″.

In primul rand, e vorba de 1967, nu 1962. In al doilea rand, pentru băi-urile alea… pe bune de nu m-am simtit un pic bine cand se plangea de dureri in timpul colonoscopiei. Inainte sa fiu acuzat de nesimtire, o mentiune: durerile alea erau oricum normale pentru procedura si eu oricum i-am vorbit doar cu “dumneavoastra” tot timpul.

• 2 asistente catre 1 doctor: “Se poate sa nu programati nimic pentru ziua X? Trebuie sa mergem la niste cursuri… stiti, pentru credite”. “Da, trebuie sa devenim si mai destepte decat suntem”.

Advertisements

2 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s