A murit pentru ca a facut ceva cand altii au ramas indiferenti

Cine imi citeste blogul de ceva vreme stie ca am mai scris de cateva ori de spre spirit civic si lipsa de reactie la violenta in locuri publice.

Astazi am o scurta relatare despre ce se poate intampla cand te implici pentru a scapa pe cineva.

Tuğçe A. era o studenta la Pedagogie (urma sa devina profesoara) din Offenbach, Germania. Cu 2 week-enduri in urma, vineri spre sambata, dimineata devreme, se intorcea cu un grup de prietene (si cel putin un prieten) din oras. Au oprit la un McDonald’s. Acolo, la toaleta, un grup de 3 tineri le hartuiau pe niste fete “blonde” de 13-16 ani (aproximativ, nu au fost inca gasite). Au auzit strigate de ajutor. Impreuna cu o prietena si un prieten s-au bagat la mijloc si au facut suficient scandal incat sa se implice si alti oaspeti ai localului, astfel incat cei 3 tineri (de origine sarba) au fost dati afara din McDonald’s.

A mai ramas acolo cu prietenii sai pentru inca o ora. Cand au parasit restaurantul fast-food, sarbii le asteptau (statusera in masina lor BMW X6 1 ora pentru asta). Au inceput sa le injure si, aparent, turcoaica si prietenele ei le-au raspuns. Asta i-a infuriat si mai tare pe cei 3, care au iesit din masina. Unul dintre ei a plesnit-o peste o ureche pe una dintre fete, iar al doilea a lovit-o cu pumnul in tampla pe Tuğçe A. Aceasta a cazut si s-a lovit cu capul de asfaltul parcarii. Sarbii au fugit, dar au fost prinsi de politie dupa 20 km. Cel care a lovit-o pe turcoaica sta la inchisoheartLungMachineare de atunci.

Fata a intrat in coma de a doua zi si in mai putin de 24 de ore medicii nu au mai inregistrat semne de activitate cerebrala. Desi i s-a facut o operatie de urgenta de craniotomie pentru eliminarea hematomului subdural si scaderea presiunii intracraniene, nu a fost suficient. A ramas in viata doar pastrata de o masina cord-pulmon. Parintii ei au contactat neurologi si neurochirurgi din intreaga Germanie, incercand sa gaseasca pe cineva care sa le ofere o speranta pentru copilul lor. Fara succes. Astazi, in ziua in care ar fi implinit 23 de ani, si-au dat consimtamantul sa fie oprite aparatele.

Pentru ca abia implinise 18 ani de 2 zile, e posibil ca faptasul sa fie judecat ca minor. Va fi acuzat de “vatamare corporala grava ce a condus la deces” (schwerer Körperverletzung mit Todesfolge). Pedeapsa pentru un minor in cazul acesta ar fi de maxim 10 ani (versus intre 3 si 15 ani pentru un adult). Aici vor intra in calcul si alti factori: cazierul, faptul ca era somer, daca a baut sau nu, faptul ca a fugit de la locul faptei.

Relatarea cazului luata de aici, aici si aici.

Cazul a generat extrem de mult interes intr-o Germanie care se teme tot mai mult de violenta si de pierderea “valorilor locale”, tradusa prin cresterea numarului celor care doresc reintroducerea pedepsei cu moartea la un maxim al ultimilor ani. Asta desi numarul de acte violente (per total) e in scadere.

In mai putin de 24 de ore s-au strans peste 47.000 de semnaturi pentru o petitie care ii cere presedintelui Republicii acordarea Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania post-mortem studentei, pentru ca a aratat “curaj civil“. Btw, in timpul in care am scris eu postul asta s-au strans 15.000 de semnaturi in plus.

Cum s-ar fi desfasurat toata povestea in Romania? Si cum ar fi fost privita studenta post-mortem, daca lucrurile ar fi decurs la fel?

P.S. Daca cineva e curios sa vada cum arata o craniotomie pentru evacuarea unui hematom subdural (nu e chiar o priveliste placuta, atentie):

Cine face bani de pe urma vaccinurilor in Romania

… sau cel putin in cazul unui vaccin.

In ziua de azi multe persoane au inceput sa chestioneze eficienta vaccinurilor. Asta in era in care, multumita vaccinarilor am scapat (mai mult sau mai putin) de grija mai multor boli periculoase (Poliomielita, TBC, Tetanus, Difterie, Tuse convulsiva) si, partial, de “bolile copilariei” (rujeola, oreion, rubeola).

Ce fraza auzi des de la oamenii astia? “Ce mă, vrei să se îmbogățească companiile farmaceutice de pe urma vaccinărilor? Ăia vor doar bani, de asta ne păcălesc că avem nevoie de vaccinări”.

Studiu de caz:

In Elvetia (si cred ca si in alte tari cu apa calda) este obligatorie vaccinarea anti-hepatita B pentru a lucra in spitale. Ca sa ma primeasca in schimbul de experienta, trebuia sa le aduc dovada vaccinarii si (preferabil) un set de analize cu anticorpii anti HepB.

Pentru o vaccinare eficienta anti-hepatita B se recomanda 3 inoculari. Prima doza am cumparat-o in octombrie, chiar inainte sa plec. M-a costat 82 (sau 83, nu mai tin minte exact) de lei. O luasem de la Farmacia Tei – o farmacie care practica adaosuri mici la multe medicamente, drept pentru care e coada la ei tot timpul. A doua doza n-am mai luat-o de la ei, nu il mai aveau in stoc.

Pentru acelasi vaccin am primit 3 preturi total diferite de la 3 lanturi mari de farmacii din Bucuresti:

  • la Belladonna era 96 lei
  • la Catena era 101 lei (cu reducere)

  • la Dona era 126 lei

Diferenta de la 14 la 44 lei, pentru un vaccin care se poate vinde (in profit) si cu mult mai putini bani.

In SUA, costul pe doza variaza intre 60 si 100$. Asta pentru ca noi suntem considerati tara in curs de dezvoltare, deci meritam preturi reduse la anumite produse farmaceutice.

Companiile farmaceutice sunt nașpa pentru ca fac bani pe spinarea oamenilor, dar intermediarii dintre ele si pacienti, care isi adauga pana la 50% din pretul vaccinului la pretul de vanzare cum sunt?

Plus:

Companiile farmaceutice (la nivel mondial) nu fac decat o parte mica (intre 0,3% si 1,8%, depinde ce surse folosesti) din veniturile lor din vaccinuri, marja de profit a vaccinurilor e mai mica decat a multor medicamente si AR FACE MULT MAI MULTI BANI DIN VANZAREA DE TRATAMENTE PENTRU BOLILE PE CARE VACCINURILE LE PREVIN. Vezi si articolul asta.

Cum ajungi sa lucrezi ca Asistent Medical in Danemarca (guest post)

Am un post in care am incercat sa strang cateva informatii despre salariile asistentilor medicali in diferite tari din Uniunea Europeana. Nu este exhaustiv si nici nu sustin ca este 100% precis – toate informatiile pe care le-am folosit sunt luate de pe internet, dar mentionez sursele.Denmark-City

Acolo am primit un comentariu de la un asistent medical care lucreaza de ceva ani in Danemarca, dupa 3 ani munciti in Romania (ca asistent medical).

La rugamintea mea, a fost dispus sa isi impartaseasca, pe scurt, povestea plecarii sale la munca in Danemarca.

Mi-am permis sa introduc niste sublinieri si intariri prin text, in rest este 100% guest post:

 

Sa o luam cu inceputul.
Nu am avut o dorinta de a munci in Scandinavia per se. A fost mai mult un impuls ori, daca vrei, o idee, sa vad daca pot sa ajung acolo si, mai ales, sa experimentez pe pielea mea societatea nordica.

Nu am stiut absolut nimic despre procesul efectiv de recunoastere a calificarii, insa stiam foarte bine procedura. Suedia si Danemarca (tarile pentru care am aplicat) sunt state membre UE, deci sunt supuse anumitor conventii, printre care amintesc cea mai importanta, Directiva 2005/36 (plus amendamentele de rigoare adaugate de-a lungul anilor), directiva care guverneaza migratia fortei de munca in spatiul UE.

Asadar, am tras cu glontul catre Suedia si Danemarca.

Primul pas a fost sa aflu care este denumirea suedeza, respectiva daneza, a titulaturii ”asistent medical”.
A fost relativ simplu. Utilizand Google Translate, nurse a devenit sygeplejerske, asta fiind traducerea in daneza (syg = bolnav, plejer = ingrijitor). Renunt a mai mentiona Suedia, pentru ca nu am primit nici un raspuns pozitiv din partea lor.

Asadar, eu sunt sygeplejerske. De fapt, sygeplejer (asistent medical), sygeplejerske insemnanad asistenta medicala. Oricum titulatura oficiala este de sygeplejerske. Inca o dovada ca traiesc intr-o societate axata pe egalitatea intre sexe?… Ma rog.

Pasul urmator a fost atasarea in Google a termenului sygeplejerske de job, acesta din urma fiind un termen ”international”. Asa am gasit posturi de asistenti medicali in Danemarca. Dupa aceea, acelasi google m-a ajutat sa gasesc ”sygeplejerske job i psykiatrien”, adica joburi asistent medical in psihiatrie, acesta fiind domeniul meu de activitate.

O pagina m-a condus la alta. Asa am aflat ca Danemarca este organizata pe regiuni si pe pagina oficiala a acestora pot gasi si aplica pentru joburi. (nota Cristian: un site, in engleza, al regiunii centrale, cu informatii despre munca in Sanatate in Danemarca gasiti aici)

Odata gasite aceste joburi disponibile, nu trebuia decat sa utilizez din nou Translate pentru a avea o versiune in engleza a anuntului si, mai ales, pentru a gasi o adresa de email de contact.

Astfel am aplicat, daca bine imi amintesc, pentru vreo 25-30 de posturi.
Am explicat frumos cine sunt si ce pot, am atasat un resume actualizat si am multumit frumos, asteptand vreun raspuns.

Am primit doar 2 raspunsuri concrete.
Unul a fost de la o sectie de psihiatrie din Copenhaga, iar celalalt de la actualul meu loc de munca.
Diferenta a constat in faptul ca cei din Copenhaga ar fi vrut sa am autorizatia de a profesa (adica sa-mi fi recunoscut diploma, pe romaneste) inainte de interviu, pe cand ceilalti nu, ei m-au chemat la interviu inainte. Pe banii lor.

Zis si facut.

Am rezervat un bilet cu Lufthansa si dus am fost catre Danemarca.
In gara orasului unde este situat spitalul m-a asteptat o angajata de la Resurse Umane, care m-a condus catre garsoniera pusa la dispozitie de catre ei pe durata celor 5 zile.

Interviul a fost un succes, altfel nu mai stateam acum, fiind de garda, sa scriu istoria mea.

Pe scurt, interviul a decurs foarte profesional. Au fost prezenti 2 sefi de sectie, plus directorul de ingrijiri. Au mai fost 2 angajati de la Work in Denmark, o organizatie guvernamentala al carei scop este sa atraga forta de munca calificata in Danemarca. Apoi eu si inca un asistent polonez, in gluma fie spus, adus pe filera poloneza (directorul de ingrijire este de origine poloneza, plus de asta tipul mai avea un frate si un var angajat in acelasi spital)

Ni s-a explicat ce si cum, cum va decurge procesul de integrare, care este salariul de incadrare, ce drepturi avem etc.

In timp ce eram in drum spre Copenhaga pentru a vizita orasul, primesc mesaj de la Lisbeth (tipa de la Resurse Umane) ca s-au hotarat sa imi ofere postul.
Eram asadar angajat pe un post temporar de 1 an cu posibilitatea de a fi angajat permanent daca, dupa 1 an, voi atinge un anumit nivel al limbii daneze.
Totusi, conditia cea mai importanta pentru mine era sa obtin autorizatia daneza, fapt care stiam ca nu va fi fara probleme.

Nu cred ca are relevanta acum, insa pana la urma am primit dreptul de a profesa in Danemarca.
Daca cumva doresti, am sa explic pe indelete, insa pentru cei din generatia ta recunoasterea calificarii in spatiul UE este absolut o simpla formalitate. (nota Cristian: asa este, am o colega care a terminat anul acesta, acum deja i s-au recunoscut studiile, la doar cateva luni de la terminarea scolii – voi reveni cu povestea ei, probabil)

Cum e sa muncesti in Danemarca?
Raspuns: nu e ca in Romania.

Am fost inclusi (eu si Pawel, polonezul) intr-un program de mentorship. Am avut-o drept mentor pe X, o daneza de vreo 1,60, putin dolofana, insa extrem de competenta, mai ales dpdv al calitatii serviciului medical. Actualmente este angajata a sectii de Cardiologie din cadrul Spitalului Universitar din orasul X, pe un post de udviklingssygeplejerske, adica o asistenta care are ca obiect de munca controlul serviciului medical si imbunatatirea lui. Are vreo 28 de ani si la anul va studia pentru doctorat.

Primele 3 luni au fost structurate astfel : 1 zi pe sectie sub indrumarea lui X, restul de 4 zile la scoala de limba daneza. In treacat fie spus, in Danemarca strainii au posibilitatea sa studieze gratis limba daneza timp de 3 ani.

Apoi, 2 zile la munca, 3 la scoala.

Intre timp am fost platit ca si oricare alt asistent medical.

Cum a fost integrarea?

Grea. Primele trei luni au fost grele.
Limba daneza este aproape imposibila. Germana e simfonie pe langa sunetele grosolane emise de danezi. Parca Regina Margareta(Danemarca este Regat) a spus odata ca limba daneza nu este o limba, ci o boala a gatului.
Sincer, nu cred ca poti retine prea multe in primele 3 luni, decat dialogurile absolut conventionale.
Gramatica este relativ simpla, au doar un timp de conjugare a verbelor( cum ar veni, eu mananc, tu ”mananc”, el ”mananc”), ceva verbe neregulate, apoi ordinea in propozitie(aici se aseamana cu germana). Pronuntia este aproape imposibila si asta face foarte dificil procesul de invatare a limbii daneze.

Planul initial a fost ca in decurs de 6 luni sa atingem un anume nivel de competenta incat sa putem munci independent pe sectie. Insa au fost putin cam optimisti, cel putin in cazul lui Pawel.

In cazul meu, la 7 luni de la inceperea cursurilor, in luna mai 2010 am inceput sa muncesc independent, evident am mai primit ajutor. Insa am reusit in cele din urma.

La 1 an am atins nivelul dorit de ei, ma refer la competenta in limba daneza si, astfel, am obtinut fixarea pe post, asa cum se spune in Romania.

Din pacate pentru Pawel lucrurile nu au decurs prea bine, desi a avut parte de tot suportul pe care il putea cere.

Cum este munca de asistent medical in Danemarca?…

Cred ca ramane pe altadata.

Godnat. (CristianNoapte buna, postul a fost scris noaptea)

3 minute din Pripyat (orasul de langa Cernobâl)

Filmate in orasul Pripyat de Danny Cooke, un fotograf (si nu numai) freelancer, pentru un documentar CBS News.

Pentru cine nu stie, Pripyat este orasul-fantoma (azi) de unde 49000 de oameni au fost evacuati fortat dupa explozia reactorului 4 al centralei atomo-electrice de la Cernobâl, Ucraina.

Pentru cine a citit “Picnic la marginea drumului” sau a vazut “Stalker” al lui Tarkovski filmuletul asta cred ca e un pic mai interesant decat pentru majoritatea oamenilor. 🙂

Screen Shot 2015-01-03 at 13.09.43

Ce se intampla daca iti injectezi Mercur in sange

termometru spartToti am fost avertizati (sper) cand eram mici si ni se lua temperatura cu un termometru din ala vechi, cu mercur, ca “sa nu cumva sa il spargi, mercurul e foarte periculos cand ajunge in corp, se acumuleaza si nu mai iese niciodata“. Sau o fraza asemanatoare (in functie de cat de alfabetizati stiintific erau parintii).

Am dat din intamplare zilele astea peste un link catre un caz din NEJM. O asistenta de stomatologie din Chile a incercat sa se sinucida, injectandu-si 10 ml (135 g) de mercur anorganic (mercur in stare elementara) intravenos. Nu a murit, dar s-a prezentat la o sectie de urgente a unui spital cu tahipnee (respiratie rapida), tuse seaca si sputa cu sange. Respirand aer normal avea o presiune a oxigenului relativ normala: 86 mm Hg

Asa ii arata radiografia pulmonara:

radiografie pulmonara mercur

capilare plamaniMercurul i s-a raspandit in plamani, in capilarele care invelesc alveolele pulmonare (mai ales la extremitati).

Tratamentul se pare ca a fost chelarea cu Dimercaprol. Desi acolo scrie ca ar fi fost administrat “oral”, ma indoiesc serios ca asa a fost (din cate vad eu, calea de administrare este injectie intramusculara). Apropo, in linkul precedent scrie cate ceva si despre ce inseamna terapia de chelare (chelation).

Dupa 10 luni de tratament, pacienta a cerut oprirea lui, fara afectari neurologice, renale sau gastrointestinale. Desi radiografia pulmonara arata aparent la fel.

Asta arata diferenta importanta intre intoxicatia cu mercur elementar, mercur anorganic (de ex. Clorura de mercur) si mercurul organic – cel mai periculos (cel putin in forma de dimetilmercur – folosit in laboratoare – sau metilmercur, care se gaseste in cantitati mici dar posibil periculoase in pestii oceanici, de exemplu).

Karen Wetterhahn, o profesoara de chimie la Darthmouth College din New Hampshire, SUA, este exemplul trist pentru cat de periculos este dimetilmercurul. In cursul unui experiment despre efectul pe care mercurul il are asupra ADN-ului, i-au scapat cateva picaturi pe manusile de cauciuc pe care le purta. Peste aproximativ 3 luni a fost internata in spital, dupa minim 5 zile de deteriorare progresiva a mersului, balansului si vorbirii. Pierduse 6,8 kg in 2 luni si avusese de mai multe ori episoade de greata, diaree si dureri abdominale. Nivelul mercurului in sange era de 4000 μg per litru (in mod normal este intre 1 si 8; toxic este la valori >200); mercurul urinar era de 234 μg per litru (in mod normal ar fi intre 1 to 5; toxicitatea apare la valori >50). In ciuda tratamentului agresiv de chelare cu Succimer/DMSA (varianta mai lipsita de complicatii si mai eficienta a Dimercaprol-ului), starea ei se inrautateste. Moare la 298 de zile de la expunere.

Tot cazul ei este disponibil (gratuit) in NEJM.

Mercurul este o substanta toxica, este clar, dar conteaza foarte mult cantitatea si tipul de mercur care ajunge in corpul uman. Ce efecte are asupra corpului uman?

In creier avem degenerare neuronala si infiltratie perivasculara in materia cenusie. Apare atrofie cerebelara si/sau degenerare a celulelor Purkinje. Mai apare demielinizarea axonilor, necroza axonilor si encefalomalacie (sau ramolisment).

Metilmercurul este mutagen, carcinogen, embriotoxic si teratogen.

Toate formele de mercur trec prin bariera placentala si afecteaza fatul.

Mercurul elemental sub forma de vapori este rapid absorbit, producand rapid bronsita coroziva sau pneumonie interstitiala.

Formele anorganice se leaga de anumite enzime sau molecule care contin tioli (cisteina, glutationul). Tesuturile bogate in aceste componente acumuleaza concentratii mari de mercur. Mercurul anorganic este citotoxic si coroziv, ceea ce inseamna ca produce inflamatii, ulceratii si necroza in tractul gastrointestinal si nefrita interstitiala sau necroza tubulara a rinichilor.

Simplificat, am avea:

Mercur elemental:

*Hg (metal/vapor): inhalarea (si, evident, injectarea) de Hg il face mai usor biodisponibil, deci mult mai toxic. Nu se prea absoarbe prin piele, deci nu e atat de periculos ca alte variante de mercur (vezi  mai jos). Afecteaza plamanii, rinichii, sistemul nervos central si periferic (in special la expunere cronica – vezi cazul “palarierilor nebuni“). Poate fi ingerat in cantitati mici fara sa fie deosebit de periculos, deoarece nu se absoarbe aproape deloc in tractul gastrointestinal. Prin inhalare sau injectare devine periculos. Durata de injumatatire este de aproximativ 60 de zile. Expunerea repetata este, evident, periculoasa.

Mercur anorganic: saruri de Hg, Hg legat de un atom de C sau CN (cianuri) sau Cl sau alte substante. Pe langa faptul ca afecteaza SN central/perfieric, produce toxicitate si la nivelul tractului gastrointestinal + rinichi

*Saruri cu Hg(I): contin cationul Hg-Hg2+, nu prea solubile, dar toxice

*Saruri cu Hg (II): contin cationul Hg2+, mai solubile, mai toxice

Absorbtia prin ingerare este relativ scazuta, toxicitatea depinde mult de cantitatea absorbita si de rapiditatea tratamentului. Se estimeaza ca la adulti ar fi toxic de la 1g absorbit in sus. La soareci s-a estimat o doza toxica de 1mg/kg corp.

Provoaca distrugeri la nivelul tesutului unde a fost absorbit (plamani/tractul gastrointestinal) si la locul de excretie (rinichi in special). Provoaca insuficienta renala cronica.

Mercur organic: Hg anorganic legat (de regula in natura) de o grupare de tip metil/etil/fenil/alti alchili etc. Afecteaza SN central, rinichii si tractul gastrointestinal. Cele cu catena scurta (metil-, etil-, propil-) sunt mai stabile, de aceea se elimina mai greu din corp. Cele cu catena mai lunga sunt mai instabile, deci mai usor de “rupt” legatura cu C si apoi eliminate. Foarte periculoase. In secolul 19, injectii cu dietilmercur erau folosite ca tratament (INEFICACE) antisifilitic, dar s-a renuntat la asta (si pentru ca afectau sistemul nervos. Vezi si cazul Eminescu – care mai degraba a murit de tratamentul toxic pentru un sifilis de care nu suferea. Diureticele pe baza de mercur au fost folosite pentru pacientii cu afectiuni cardiace pana la aparitia diureticelor moderne (in anii ’50). Primele antiseptice erau pe baza de mercur organic. E evident de ce s-a renuntat la ele.

*Metilmercur: saruri ce contin o grupare metil (CH3) legata covalent de un atom de MercuryFoodChain-01Hg2+ : Hg-CH3+ . Solubile in lipide si, prin consecinta, usor de absorbit oral. Daca mercurul elemental/inorganic ajunge in apa, acolo se poate transforma in metilmercur in plancton (si nu numai), este mancat de pesti si apoi se produce bioacumulare in tesuturi. Pe masura ce urcam in lantul trofic, bioacumularea este din ce in ce mai mare, in special in creier si rinichi (si in fetus, daca e cazul).

*Dimetilmercur (H3C-Hg-CH3): Extrem de toxic, capabil sa treaca prin manusi si piele extrem de rapid. Dificil de eliminat din corp (vezi exemplul de mai sus). Era folosit in chimia organica si in toxicologie, dar a fost treptat eliminat, din cauza aparitiei altor organometale mai putin toxice sau mai usor de obtinut.

Ar mai fi de mentionat si Etilmercurul(C2H5Hg+). Nu se bioacumuleaza si se elimina prin urina. Este toxic, dar corpul poate scapa de el mult mai usor prin urina. Desigur, in cantitati importante, toxicitatea lui este marcanta (vezi in cartea asta de Toxicologie).

Etilmercurul era folosit pe post de conservant pentru anumite vaccinuri multi-doza in trecut (care e un metabolit al substantei numite thimerosal/thiomersal) si in cateva vaccinuri antigripale moderne folosite in SUA.

In vaccinurile din Romania antigripale NU exista etilmercur. Puteti verifica pe ANM: Vaxigrip si Influvac. Se folosea (in cantitati MINUSCULE) pe post de conservant in vaccinuri pentru a scadea riscul de contaminare in vaccinurile multi-doza. Asta deoarece prevenea infectarea unei multidoze cu orice patogeni (la introducerea acului pentru retragerea unei doze). Doza era oricum mult prea mica pentru a avea vreun efect sistemic asupra unui adult (sau chiar bebelus). Multumita propensiunii oamenilor pentru a raspandi zvonuri care suna “plauzibile” si a usurintei cu care omul modern isi ia informatiile din surse lipsite de veridicitate, in momentul de fata nenumarati oameni sunt convinsi ca vaccinurile cauzeaza diferite boli (in special autismul) si alte nebunii, si multi dau vina pe prezenta mercurului (sub forma de thimerosal) in vaccinuri. Nu conteaza faptul ca, pentru a calma spiritele, majoritatea vaccinurilor sunt lipsite de mercur de mai mult de 10 ani, nu conteaza faptul ca panicarzii au fost vaccinati (si ei si parintii lor) si n-au patit nimic. Daca scrie “pă net” ca vaccinul X cauzeaza cancer, boala Alzheimer, autism sau mai stiu eu ce, desigur ca se sperie – nu cauta surse credibile pentru a afla ca mercurul din vaccinuri nu e periculos. Un articol publicat in American Journal of Public Health da mai multe informatii despre controversele legate de thimerosal/thiomersal si cum s-a perpetuat o teorie a conspiratiei pana a ajuns sa fie vehiculata drept informatie plauzibila.

Nu o sa mentionez aici toti compusii organici ai mercurului, deoarece sunt mai rar intalnitimersalyl si, asa cum am zis, mai putin toxici. Demni de o scurta mentiune ar mai fi fenilmercurul si alte organomercuriale (cum ar fi vechile – si neutilizate acum – diuretice bazate pe mercur). Cum ar fi Mersalyl-ul:

 

Drepturi imagini: NEJM, visualsunlimited, wikimedia commons si nu-stiu. 🙂

Cum e viata in spatiu pentru astronauti?

Am citit un articol interesant, scris (indirect) de Marsha Ivins, un inginer aerospatial care a participat la 5 misiuni ale navetelor spatiale americane intre 1990 si 2001.

Spicuiesc din articol:Space_Shuttle_Atlantis_launches_from_KSC_on_STS-132
(la lansare) “stai pe 3,17 milioane de kg de combustibil exploziv si… tragi un pui de somn

de pe rampa de lansare pana pe orbita ajungi in 8 minute si jumatate, accelerand pana la 28.163 km/h

cresti in inaltime 1-2 inci” (aprox. 2,5-5 cm, teoria acceptata pentru moment este ca fara atractia gravitationala a Pamantului, combinat cu pierderea in densitate osoasa, vertebrele se lungesc un pic iar discurile intravertebrale devin mai elastice, ceea ce duce la o elongatie a coloanei vertebrale. Situatia revine la normal dupa cateva luni pe Pamant).

ciocolata excelenta are gust de ceara in Spatiu

nu gatesti nimic in Spatiu” si “nu exista frigider… deci mananci fructele proaspete in primele zile“.

La intoarcerea pe Pamant “simtul echilibrului este dat peste cap si trebuie sa reinveti sa te misti intr-un camp gravitational. Daca iti intorci capul, cazi“.

Un interviu mai lung cu Marsha Irvins poate fi gasit aici (audio/video).

Daca mai e cineva curios despre cum e viata pe Statia Spatiala Internationala, exista o serie de filmulete in care puteti vedea cum te speli pe dinti, cum dormi, cum te antrenezi, cum gatesti ceva, cum te speli pe maini samd pe youtube. Un playlist:

“Asta nu e treaba mea”

Acum cateva luni am fost pus sa fac un EKG unei paciente speriate (post-AVC). Oricat de mult ii vorbeam frumos si o rugam sa se calmeze un pic, ca dureaza putin, ca nu e o procedura invaziva, ca nu simte nimic samd, nu se putea opri din tremurat si smiorcait. Dupa 5 minute de chinuit cu ea, m-am dus sa cer ajutor de la asistente sau de la infirmiere (1 statea pe balcon, altele erau prin saloane, 1 nu era de gasit samd). Mi-au zis ca sunt ocupate, sa ma descurc. A venit o ruda fix atunci (nu stiu cine a lasat-o sa intre, in mod normal nu avea ce sa caute acolo la ora aia). Cum nu aveam cum sa apas pe butonul de record, sa calmez pacientul, sa tin si electrozii precordiali (care tot cadeau), m-am gandit eu sa o rog pe ruda sa ma ajute. O doctorita rezident a observat asta, a rugat-o pe ruda frumos sa plece si mi-a zis ca nu au ce cauta rudele pe acolo cand facem proceduri si sa ii cer ajutorul oricui altcuiva de acolo cand fac asta (cand eu i-am zis ca nu am cum sa fac EKG-ul singur pacientei care tremura din toate balamalele). Cand a inteles ca nu e altcineva care sa ma ajute, m-a ajutat ea, fara sa aiba vreo problema, fara sa se planga ca nu e “treaba ei”, fara sa se simta lezata ca face asa ceva (era rezident in ultimul an, nu mai era chiar .

Saptamanile trecute mi s-a zis de mai multe ori in timp ce curatam patul si echipamentele dupa ce un pacient era externat sau dupa ce ajutam la mutatul cate unui pacient sau imbracatul lui sau pregatirea unui cadavru pentru a fi dus la morga “de ce faci asta, asta nu e treaba noatra?” (a asistentilor medicali, n.a.).

Zilele astea ni s-au predat mai multe chestiuni teoretice de nursing. Printre ele, si nu e treaba meacate ceva despre toaleta pacientului aflat in coma/in stare de inconstienta.

Desi profesoara de nursing e mai infipta si nu prea tolereaza comentariile, s-au auzit cateva de “asta oricum nu trebuie sa facem noi” la niste explicatii ale ei.

Atitudinea asta nu o inteleg.

In primul rand, de multe ori au prins fraza asta din spitale, de la alte asistente, fara sa se oboseasca vreodata sa verifice ce trebuie si ce nu trebuie sa faca. Deci fac o afirmatie fara sa stie de fapt care e REGULA. Am facut si eu greseala asta odata, mi s-a atras atentia ca ar exista un document oficial emis de Ministerul Sanatatii care arata ce proceduri ar trebui sa stie sa faca Asistentii Medicali Generalisti si CUM ar trebui sa se faca. La asta se adauga diferite regulamente interne ale fiecarui spital + eventuale regulamente ale fiecarei sectii.

Acum, daca mai afirm vreodata “asta ar trebui sa se faca asa“, intotdeauna ma verific cu documentul cu pricina, nu cu ce a zis asistenta X. De exemplu, cand aud o asistenta ca imi zice “nu mai curata cu spirt degetul unui pacient inainte sa il intepi pentru o glicemie“, intai incerc sa ma dau necunoscator “dar nu e risc de infectie daca intep un pacient cu un ac fara sa ii dezinfectez tegumentul?” apoi ori ma eschivez din a face procedura gresit, ori astept sa plece si o fac corect, ori, in caz ca nu vreau sa mai ajung vreodata acolo pe tura ei, o confrunt cu pdf-ul de pe telefon. Pana acum n-a fost nevoie sa folosesc pdf-ul. Dar am divagat.

In al doilea rand, regulamentele sunt relativ neclare cateodata, mai ales la manipularea pacientului (toaleta, mutare, schimbarea hainelor, schimbarea asternutului etc.). Dar cu o atitudine de genul “eu nu fac asta pentru ca nu e treaba mea” nu faci decat sa amani degeaba un lucru care oricum trebuie facut. Ca elev, n-am nici o problema sa fac orice lucru e necesar printr-o sectie, atata timp cat stiu ca asta ajuta/elibereaza pe cineva si mai apoi mi se permite sa ajut si in proceduri mai complicate. Desigur, nu sunt fericit daca fac numai asa ceva in practica, dar asta nu inseamna ca refuz sa fac toaleta pacientului, sa imbrac pacientul sau sa golesc plostile sau sa aduc si duc rățoiul pentru a se urina in el samd.

Daca stiu sa fac treaba cu pricina, am timp s-o fac si pot s-o fac… de ce sa nu o fac? Cui ii pasa ca (POATE) ar fi treaba altcuiva? De ce sa las pacientul care tocmai a urinat sau defecat in scutec asa pentru ca “e treaba altcuiva”. Mai ales daca am timp s-o fac? Si uite asa pleaca generatii intregi de proaspeti asistenti medicali cu un bagaj gresit de reguli nescrise la drum si apoi le propaga prin sectiile pe unde ajung.

Oricum, atitudinea asta e larg raspandita in societatea romaneasca. De cate ori ati auzit scuza “de ce sa intervin eu daca se intampla ceva, nu e treaba mea“? De cate ori ati avut de-a face cu un birocrat pe la o primarie, administratie financiara sau orice organ al Statului si v-ati lovit de “nu e treaba mea, mergeti la biroul X“? Asta chit ca persoana cu pricina, ulterior, va va semna sau vedea porcaria de hartie cu care ati venit la serviciul respectiv. De cate ori ati fost la o secretara de unitate de invatamant si v-a trimis la plimbare pe la altii prin cladire, ca sa ajungeti intr-un final tot la ea, cu fraza initiala “asta nu fac eu, du-te la X”? In meseria mea de acum m-am lovit de nenumarate ori ba de graficieni, ba de creativi, ba de oameni de la client service care ma trimiteau cu nesimtire de la unul la altul, pentru ca in final tot la primul om sa ajung – treaba nu se rezolva decat dupa 10 e-mailuri inutile.