4 stiri din Romania

Stiri despre sistemul nostru medical:

 

O femeie având o sarcină de 32 de săptămâni, a fost trimisă cu un taxi de la Maternitatea din Ploiești la un spital din Bucureşti, femeia spunând că o asistentă a fost cea care i-a chemat taxiul. Pe drum, în dreptul localităţii Ciolpani, ea a născut un copil care ulterior, la o maternitate din Capitală, a fost declarat mort.

Din raportul Ministerului Sanatatii:

O pacientă cu o sarcină luată în evidenţă ca fiind cu risc, cu membrane rupte, cu prezentaţie pelviană reprezintă o urgenţă chirurgicală majoră… a fost consiliată să meargă la un spital din Bucureşti, în loc să se insiste pentru rezolvarea locală a cazului

 

Procurorii militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a doctorului MOCANU IANCU, șef secție Chirurgie Cardiovasculară II la Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei „Vasile Cândea”, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită: a pretins ori a primit sumele de 3.100 lei, 4.500 lei şi 7.000 lei, de la trei denunţători sau în prezenţa acestora, în scopul îndeplinirii unor acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu. Sumele de bani au fost primite fie anterior, fie ulterior îndeplinirii actului medical, dar în baza unei pretinderi aluzive premergătoare îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu.

Asta dupa ce in martie a fost achitat de Tribunalul Militar Teritorial București pentru acuzatiile de luare de mita (2000 de euro, zice aici).

“Cum mi-aţi spus, uitaţi, dumneavoastră, vă rog mult de tot, uitaţi banii, două mii de euro!”, i-a spus aceasta, imediat după operaţie. “Bine, bine, mulţumim! Doamne ajută!”, i-a răspuns cardiologul.

Cum s-a aparat? “În apararea sa, doctorul a invocat legea pacientului, care ar pemitre medicilor sa primeasca atentii de la pacienti atunci cand acestia sunt multumiti de serviciile primite”. Bine, mai era si o problema cu denuntatorul, care nu era deloc usa de biserica.

Art. 34, alin. 2 din Legea 46/2003:

Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.

 

Un medic ginecolog rezident la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Constanţa a fost trimis în judecată pentru luare de mită, fiind acuzat că i-a cerut unei paciente 200 de lei pentru un chiuretaj, iar când femeia a încercat să-i ofere o sumă mai mică, a trimis-o acasă după bani.

Si ultima stire:

Guvernul a aprobat marti un act normativ care prevede creşterea veniturilor TUTUROR salariaţilor din sistemul sanitar cu 100 de lei de la 1 ianuarie 2015 (NU doar cele sub plafonul de 1500 lei agreat in iunie).

 

Pe sectia unde fac practica exista o Asistenta Medicala care se chinuie sa convinga pe toata lumea sa mearga la vot si sa NU voteze cu Ponta. Astazi s-a trezit cu o observatie de la un medic: “mie guvernul Ponta tocmai a anuntat ca imi va mari salariul cu 100 de lei. Mi l-au si reintregit dupa ce ailalti mi l-au micsorat. De ce n-as vota cu Ponta?

 

Bani. Sau Sanatate?

11 thoughts on “4 stiri din Romania

  1. Păiii… io zic să nu se mai dea salarii DELOC la tot personalu’ medical – de la portar la director.
    Că oricum toți trăiesc din șpă… err, “atenții” vreau să zic – dacă legea permite.
    Deci – sănătatea pe prim plan.

    Like

    1. Nu-mi dau seama daca esti serios sau glumesti.
      Nu, nu traieste toata lumea din spaga. Nici macar nu primeste toata lumea spaga. Unii n-o fac din principiu, altii pentru ca nu are cine sa le dea.

      Din fericire, cele 3 cazuri de mai sus sunt mai degraba niste extreme. Din nefericire, sunt niste extreme pentru care plateste toata lumea din sistem.

      Like

      1. Desigur, eram ironic în comentariul de mai sus.
        Problema e alta: legea la care te referi LEGALIZEAZĂ șpaga – nu o împiedică.
        Doctorul n-are voie să ceară, dar pacientul are dreptul să dea!
        România, mereu surprinzătoare…

        Șpaga există la toate nivelele societății în România – și nu numai în domeniul medical – care e explicația?
        Oare dacă prin absurd salariile personalului medical s-ar alinia cu cele similare din Elveția, oare nu ar mai exista șpagă?
        Eu cred că șpaga ar continua fix la nivelul curent.

        Like

        1. Despre spaga la romani putem discuta pana la anul si tot n-am ajunge la o concluzie.
          Eu nu sunt convins ca daca salariile ar creste (nu la nivelul Elvetiei, dar la un nivel mai bun pentru a trai in Romania) nenumarati doctori nu ar primi nimic, pentru ca nu ar avea de ce.
          Asa… cand inveti 11 ani ca sa fii platit cu 2000 lei/luna si vine cineva cu 200 lei ca sa-ti multumeasca, cat de mult sa tii la principii ca sa nu te uiti la un “cadou” de 10% din salariul tau?

          Oricum, o mica povete din Elvetia (spusa mie de un doctor chirurg de acolo, deci poate e inventie, poate nu e): odata ce ajungi chirurg foarte bun, se obisnuieste sa ti se multumeasca pentru niste operatii mai complicate. Asta mai ales cand vine la tine un elvetian care e mai upper middle class. Stii ce inseamna “multumirea” intr-o tara in care venitul mediu e pe la 5000 de franci net/luna si upple middle class castiga peste 100.000 franci/an? O vacanta intr-o statiune scumpa, niste sticle de vin scump (dar scump), un ceas elvetian
          Poti spune ca e si asta spaga? Bacsis? Poti.
          Dar e altceva fata de “da-mi 200 de lei pentru chiuretajul asta, nu 50 de lei”…

          Spaga nu am inventat-o noi. Doar ca la noi e dusa la nivelul urmator. Poate deveni violenta, ca sa zic asa.

          Like

          1. Așa precum spui, la români șpaga e dusă la alt nivel.

            În unele țări, “bacșișul” se denumește “tip” or “gratuity” și e definit ca procentaj din costul total – la restaurant, de exemplu. Asta există din cauză că personalul are leafă mică și se bazează pe procentajul respectiv ca să ajungă la un total de salariu corespunzător, cum ar fi în America de nord.
            Vorbind de restaurante, în Elveția procentajul de serviciu de 15% se adaogă la nota de plată prin lege.
            Nu există bacșiș în Islanda. 🙂

            Referitor la România, eu cred că indiferent de nivelul de salarii, bacșișul ar fi pretins și dat – nu numai în domeniul medical, dar oriunde – de la politicieni la chelneri și orice între. E o mentalitate mioritică, ca să zic așa.

            Tu spui, cu referire la chirurgia elvețiană:

            “…odata ce ajungi chirurg foarte bun, se obisnuieste sa ti se multumeasca pentru niste operatii mai complicate. Asta mai ales cand vine la tine un elvetian care e mai upper middle class. Stii ce inseamna “multumirea” intr-o tara in care venitul mediu e pe la 5000 de franci net/luna si upple middle class castiga peste 100.000 franci/an? O vacanta intr-o statiune scumpa, niste sticle de vin scump (dar scump), un ceas elvetian…
Poti spune ca e si asta spaga? Bacsis? Poti.”

            Nu, nu poți spune asta.
            Nici măcar nu poți spune că e “mulțumire” pentru o treabă făcută “bine”.
            Un ceas… o vacanță ori o ladă de vin reprezintă o apreciere a muncii unui om, nu o “mulțumire” că a muncit “bine”.
            A felului în care a făcut-o – posibil mergând dincolo de îndatoririle normale, da, asta poți spune.
            Reprezintă o modalitatea de a-l face pe chirurg (în cazul ăsta) să se simtă bine. Un fel de “Premiul Întâi cu Cununiță” dat lui Moromete ăl mic pentru învățătură, ori premiul nobel pentru chimie.
            O recunoaștere a valorii personale, nu un adaos la venit.

            E o diferență, nu crezi?

            Like

            1. Eu impart bacsisul in cerut si primit. Si ar exista si un grad de severitate, in functie de cum isi face treaba persoana cu pricina fara bacsis dupa ce l-a primit.
              Dex zice ca ar fi “Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal.”

              Cu ce sunt diferiti 5-10-50-100 lei lasati la frizer/coafor/restaurant pentru “o treaba facuta bine” (ie daca ai fost servit pe plac) versus aceeasi suma lasata la o AM sau un Doctor dupa un consult sau la externare? Toate meseriile astea sunt prost platite. Daca clientul alege sa le multumeasca, stiind ca oricum o duc prost, e imoral sau nu?

              Atata timp cat isi face meseria, indiferent de primirea sau nu a unei “multumiri”… n-am nici o problema cu recompensarea ei. Ca e recompensat cu 5 lei, ca e cu 5000 de franci, e aceesi chestie. Iar mentiunea aia din lege fix pentru asta ar fi acolo. Teoretic!

              Situatia se schimba daca persoana cu pricina se poarta diferit DACA nu primeste bacsisul (ie “doar daca sunt platit extra respect toate regulile, altfel nu conteaza, oricum asta e sarac si eu sunt prost-platit”). Atunci cred ca intra la ilegal direct.
              Iar daca mai si CER spaga, atunci e si mai rau. Ca e in Elvetia, ca e in Romania, e aceeasi chestie. Ca e pentru 5 lei, ca e pentru 5000 de franci, e acelasi lucru.
              Nu crezi?

              In alta ordine de idei:
              Companiile farmaceutice au diferite scheme prin care invita doctorii la evenimente scumpe pentru promovarea anumitor noi medicamente (putin mai bune sau mult mai bune – dar mult mai scumpe – decat un medicament vechi de pe piata). Platesc participarea doctorilor la congrese nationale sau internationale (la care multi dintre ei nu ar putea participa altfel, din cauza costurilor mari). Daca doctorul cu pricina vine apoi acasa si prescrie brusc DOAR medicamentul companiei care l-a sponsorizat (legal)… se cheama ca a fost corupt sau ca ii ofera pacientului sau cel mai bun tratament disponibil la ora actuala? Dar daca isi informeaza pacientul de sponsorizare si de avantajele relative ale medicamentului X vs medicamentul generic Y, mai poate fi acuzat de ceva?

              Like

              1. Deja amesteci situații diferite – hai să le luăm pe rând:

                1. Citat: “…Companiile farmaceutice au diferite scheme prin care invita doctorii la evenimente scumpe…”

                Topicul a fost discutat și răsdiscutat pe imed.ro – http://www.imed.ro/forum/ – discutat, evident de români.
                Românii consideră sponsorizarea ca fiind o “șpagă” – ei fiind probabil singurii din lume care o califică așa.
                Din nou, e o chestie de mentalitate. Oriunde altundeva, un doctor acceptă o sponsorizare la un eveniment cu caracter medical fără să simtă vreo vinovăție – dar nici OBLIGAȚIE.
                Doar românii au sentimentul că dacă ai primit ajutor financiar – transport, cazare, mâncare, etc – pentru a participa la un congres de specialitate – implicit ești obligat să recomanzi produsele sponsorului.
                Ori, în vest nu-i deloc așa.
                Sponsorizarea e parte din marketingul unui anume medicament, alături de reclame la tv, radio, ori în reviste.
                Parte din procesul de “create awarness”, nimic altceva.

                1. Bacșișul lăsat la coafeză ori chelner împlică așa cum spune Dex – un serviciu “personal”.
                  Ca exemplu, chelnerul știe că tu preferi o anume băutură, un loc de stat la masă anume – pe care ți-l păstrează – deoarece știe că tu vrei să stai la geam, la masă cu un singur scaun – și să citești ziarul.
                  Și el îți păstrează masa, scaunul și eventual îți pune și ziarul.
                  Ori nu vrei berea rece, și el ține 3 sticle afară din frigider.

                Astea sunt dincolo de atribuțiile lui profesionale – deja intri într-o relație personală. Nu scrie nicăieri că un chelner trebuie să acomodeze preferințele oricărui client – dar dacă o face, clientul e îndreptățit să ofere ceva “extra” pentru ce a primit “extra”.
                Medaliile de vitejie pe câmpul de luptă nu se dau fiindcă ți-ai făcut datoria de soldat, ci fiindcă ți-ai depășit-o.

                Argumentul meu – că șpaga se va cere și se va da în spitale și policlinici în România – indiferent că salariile personalului medical vor fi egale cu cele similare din Elveția (să zic) – se bazează precum am spus, pe mentalitatea mioritică.
                Altfel, e imposibil de explicat de ce e nevoie să dai o “atenție” dacă ai nevoie de un certificat, o adeverință, ori ștampilă.
                Ori, știi foarte bine că se pretinde (sub diverse forme) și se dă.

                “Cu ce sunt diferiti 5-10-50-100 lei lasati la frizer/coafor/restaurant pentru “o treaba facuta bine” (ie daca ai fost servit pe plac) versus aceeasi suma lasata la o AM sau un Doctor dupa un consult sau la externare?”

                Am să explic punctul meu de vedere: deoarece NU POȚI FACE CEVA EXTRA ca medic ori asistent medical în tratamentul unui pacient.
                Simplu.
                Ori faci ce trebuie… ori nu faci.

                Aaa… că eu te rog pe tine Cristi, când sunt în spital, să-mi cumperi țigări și cola și tu o faci… da, asta e “extra”. Dar n-are treabă cu îndatoririle tale profesionale, nu?
                Poate-ți dau cheia de la garsonieră să te duci să-mi hrănești peștii din acvariu… ori alte d-astea.
                O faci?
                Păii, am dreptul să-ți dau un plic când ies din spital.
                Dar nu fiindcă mi-ai dat aspirina la ora prescrisă – aia e treaba ta.

                Faptul că meseria e prost plătită e un peștișor roșu/red herring.
                Poți merge mai departe: țiganii sunt săraci, deci trebuie să fure ca să trăiască.
                Medicii sunt prost plătiți, deci trebuie să primească șpagă.
                Bugetarii n-au leafă corectă, deci trebuie să primească atenții.
                Politicienii…
                Etc.

                “…daca mai si CER spaga, atunci e si mai rau. Ca e in Elvetia, ca e in Romania, e aceeasi chestie. Ca e pentru 5 lei, ca e pentru 5000 de franci, e acelasi lucru.
Nu crezi?”

                În Elveția… nu se cere.

                Deci, nu cred.
                🙂

                Like

                1. Nu incurcam lucrurile, duceam discutia la nivelul urmator. Ideea e ca nu suntem singurii care cred ca ar fi spaga, atata timp cat doctorii cu pricina nu isi anunta pacientul de ce le recomanda medicamentul de 200$ in locul celui de 30$ (si ca, eventual, primesc si niste kickbacks) si care nu au argumente prea bune pentru asta, oricum.
                  E vorba de sume mari la mijloc, mari si pentru niste doctori care castiga cateva sute de mii de $ pe an.

                  Nu am inventat noi apa calda. Sau spaga.

                  Participarea la congres nu echivaleaza cu spaga, sunt de acord. Dar nu o exclude.

                  Stai, n-am zis ca trebuie sa primesti bani pentru “ceva facut in plus” (atunci ai intra la categoria “activitate ilegala”, vezi precedentul comentariu).

                  Nu toata lumea care plateste extra o face neaparat pentru ceva “in plus”. Pur si simplu o faci pentru ca esti multumit de serviciul oferit de o categorie profesionala cunoscut drept prost-remunerata.

                  De la a multumi pentru ceva la “trebuie sa dai bacsis pentru ca X e prost-platit” e cale lunga. Parcursa cam repede de anumiti romani (si primitori si donatori), e adevarat. Dar nu e regula. Din fericire.

                  Like

  2. Eu sunt din Ploiesti. Spitalul Judetean de acolo este foarte cunoscut pentru grozaviile care s-au intamplat la ei. Din nefericire, cand mama mea si-a fracturat o mana, nu m-am gandit sa o aduc la Bucuresti. Am stat in spital de la ora 9.30 pana la 18 , pentru ca a trebuit sa faca si un RMN. M-am certat cu medicii, asistentele, dar am inteles ca sunt depasiti numeric si logistic ( un singur aparat in judetul cu cea mai mare densitate a populatiei din RO). Am facut memoriu la Ministerul Sanatatii sa ii informez ce se intampla in teritoriu. Toti prietenii mi-au spus : si ce o sa rezolvi? Consilierul care m-a primit a fost politicos, amabil, dar raspunsul scris venit de la spital a fost de-a dreptul impertinent. Ideea mea este ca in spitalele din tara sunt lucruri mult mai grave decat cele semnalate de dumneavoastra in spitalele unde ati facut practica. Puteti incerca un fel de ‘mistery-shoping” cand tranzitati alte localitati.

    Like

    1. Recunosc, ma mai ia valul generalizarii, desi ma straduiesc sa n-o fac. Ce e (cat de cat) valabil in Bucuresti nu e valabil nici macar in resedintele de judet (ca Ploiestiul), d-apoi in orasele mai mici.
      Plus ca nici macar n-am fost in toate spitalele mari din Bucuresti. Asta ca sa nu mentionez faptul ca ceea ce vad eu ca viitor asistent medical nu e chiar acelasi lucru cu ceea ce vede pacientul sau rudele acestuia – stiu asta si din experienta proprie: am facut practica in Floreasca cu 1 luna inainte de-a fi operat tatal meu acolo si vedeam lucrurile altfel cand am reintrat in spital ca “strain”…

      Dar tot prefer sa cred ca nu se petrec DOAR grozavii de genul celor de mai sus peste tot. Spagi mari si oameni care sa le ceara cred ca sunt peste tot. Oameni carora nu le mai pasa de situatia pacientilor care vin la ei sunt peste tot. Conditii proaste sunt inclusiv in spitale unde intri intr-o sectie si vezi aparatura nou-nouta peste tot (spitalul universitar unde fac practica acum e un exemplu perfect pentru asta).
      Dar, in masura in care se poate face ceva, prefer sa cred ca oamenii ies si mai sanatosi din spitalele din restul tarii si ca majoritatea angajatilor din sistem sunt romani ok.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s