Tratament… cu materii fecale

Nu, nu urmeaza sa vorbesc despre vreun tratament absurd, demonstrat drept ineficient, care ar putea fi numit (pe buna dreptate) drept “de rahat“. Nici nu o sa scriu despre coprolalie sau coprofagie (desi ultima este un simptom al multor boli – tine minte asta data viitoare cand acuzi pe cineva, à la Cocoșilă, ca “mananca c…t”).

O sa scriu despre un tratament putin iesit din comun, folosit pentru moment (in SUA) cu succes pentru eradicarea infectiei cu o bacterie care este urgia oricarui spital: Clostridium difficile.

Pe scurt: bacteria asta este prezenta la un anumit procent din populatie in mod normal incDiffLarge colon, dar nu este patogena (nu provoaca boala). Este tinuta in frau de flora normala intestinala (se estimeaza ca avem cam 100 de miliarde de microorganisme in intestine, un numar de aprox. 10 ori mai mare decat numarul total de celule din corpul uman). Poate deveni patogena dupa un tratament cu antibiotice, tratament care distruge prea multe dintre celelalte bacterii, care in mod normal concureaza cu C. difficile pentru aceleasi resurse (in special glucide simple si acizi grasi, prezente in intestine dupa descompunerea alimentelor). C. difficile se inmulteste necontrolat si incepe sa elimine niste endotoxine (A si B), care produc un raspuns inflamator foarte puternic in intestine (colon). Procesul normal de descompunere al alimentelor si de producere de fecale este perturbat de aceasta inflamatie, ceea ce duce la diaree repetata. Diareea duce la deshidratare si dezechilibre electrolitice, care pot fi foarte periculoase, in timp. Alte manifestari ale infectiei cu C. difficile sunt colita, colita pseudomembranoasa, colita fulminanta, enterita si chiar (extrem de rar) apendicita.

Al doilea mod de infectie este prin transmiterea de la om la om. Bacteriile se transmit (sub forma de spori si celule vegetative) prin calea fecala-orala. In stomac, celulele vegetative sunt distruse de acid, dar sporii rezista, ajungand in intestine, unde incep sa se multiplice, deoarece ajung intr-un mediu propice dezvoltarii. Asta se intampla foarte des (MULT prea des) in spitale si (in special) in azile de batrani (sau orice loc unde exista batrani care ar putea fi tratati cu antibiotice). Transmiterea se poate face si prin intermediul unui purtator asimptomatic (de exemplu, un lucrator medical) care atinge un pacient infectat cu C. difficile, nu poarta manusi si nu se spala pe maini iar apoi atinge alta persoana. Tratamentul este cu niste antibiotice relativ puternice si poate duce (in timp) la aparitia rezistentei unor alte bacterii la aceste antibiotice – ceea ce va produce niste superbacterii pe care nu vom avea cu ce sa le distrugem. Se presupune ca din cauza tratamentului cu Vancomicina pentru C. difficile, anumiti Enterococci au devenit rezistenti la vancomicina (Vancomycin Resistant Enterococci). Exista si cateva cazuri in literatura de VRSA (Vancomycin Resistant Staphylococcus Aureus), fratele mai mare si mai periculos al deja-periculosului MRSA (Methycillin Resistant Staphilococcus Aureus – o bacterie foarte periculoasa, care se trateaza cu… Vancomicina).

Ei bine, pentru infectia cu Clostridium difficile tratamentul medicamentos poate fi dificil (pentru pacient) si nu obtine rezultate chiar intotdeauna (tratamentul cu Metronidazol sau cu Vancomicina obtine rezultate bune in 90-98% din cazuri). Si poate avea efecte secundare relativ grave (intr-un procent foarte scazut dintre pacienti).

Aici intra in joc (in sfarsit) tratamentul din titlu. Desi transplanturi de materii fecale s-au efectuat LA OAMENI de mai mult de 50 de ani (si la animale de 100 de ani), abia in ultimii ani s-au facut mai multe studii clinice in privinta fezabilitatii transplantului de materii fecale pentru tratamentul infectiilor cu C. difficile. Rezultatul este imbucurator: eficacitate de 91% (doar cu 1 transplant fecal) sau 98% (daca se adauga si tratamentul cu vancomicina dupa 1 transplant fecal). SI cel mai important: nu exista efecte adverse daca se face administrarea (si recoltarea) corect.

Cum functioneaza acest transplant neortodox? Se selecteaza niste pacienti sanatosi, sunt pastrati cei care nu au infectie cu HIV, HBV sau HCV (si nu au fost expusi la persoane infectate in ultimele 12 luni). Trebuie sa nu fi avut comportament sexual considerat riscant (sex cu multipli parteneri, eventual neprotejat cu parteneri necunoscuti), sa nu fi folosit droguri ilicite, sa nu isi fi facut un tatuaj/piercing in ultimele 6 luni, sa nu fi fost incarcerat de curand si sa nu fi mers in zone ale lumii unde diareea este endemica. Sunt exclusi si pacientii cu boala colonului iritabil, sindromul colonului iritabil, constipatie cronica sau diaree cronica sau istoric de cancer gastrointestinal sau polipi. Nu in ultimul rand, nu sunt coniderati viabili nici cei care au fost tratati cu antibiotice, citostatice, m. imunosupresoare, au sindroame metabolice, boli autoimune, boli atopice sau dureri cronice.18stool-master675

Apoi se recolteaza o mostra de scaun de la persoana-donator, se trateaza un pic (pana ajunge sa arate ca un fel de ciocolata lichida) si se stocheaza. Se transplanteaza apoi ori printr-o clisma, ori printr-o colonoscopie, ori folosind un tub nazogastric mai lung (decat cele normale, care se opresc in stomac – sau duoden, pentru unele un pic speciale). In SUA exista si o banca de materii fecale (asa cum sunt banci de sperma, banci de celule stem samd) – OpenBiome. Mai multe despre ei aici.poop-pills-c8a44bb5a03771bd9fd251d2b57d28c653f8fd2b-s900-c85

O evolutie in domeniu a fost introducerea de capsule gastrorezistenteun studiu publicat in noiembrie in JAMA a urmarit 20 de pacienti pe durata a 6 luni, dupa ce au fost tratati cu cate 15 capsule cu materii fecale pe zi, pentru 2 zile. 18/20 s-au vindecat, se presupune ca cei 2 pacienti care nu avut rezultate bune erau prea grav bolnavi (aveau si alte probleme de sanatate concomitente). Nu arata asa scarbos pastilutele astea, nu?🙂

 

Ei bine, ultimele noutati in domeniu ar fi faptul ca se presupune ca un transplant de materii fecale poate fi folosit si pentru alte afectiuni. Mai multe detalii aici.

Ultimele cercetari in domeniu (abstract aici – varianta intreaga e disponibila gratuit) au lansat mai multe supozitii (bazate pe dovezi sau logica statistica) despre felul in care ne afecteaza bacteriile din intestinele noastre. Astfel, se stie ca anumite bacterii tind sa supravietuiasca si sa se inmulteasca mai bine decat altele in anumite tipuri de regimuri alimentare, se presupune ca bacteriile pot controla obiceiurile noastre dietare prin manipularea cailor de recompensa, producerea de toxine care altereaza starea de spirit, modificari ale receptorilor (inclusiv cei ai gustului) si deturnarea neurotransmisiilor prin nervul vag (principala cale de comunicare intre intestine si creier). Se presupune, astfel, ca bacteriile noastre pot influenta felul in care ne hranim, deci exista o legatura intre bacterii si obezitate.

bacteriile si receptoriiDaca bacteriile pot provoca senzatii de anxietate (prin productia de neurotransmitatori – ca dopamina/serotonina), se poate presupune ca se poate trata anxietatea cu un transplant fecal de la o persoana care nu e anxioasa? Dar obezitatea s-ar putea trata cu un transplant fecal?

Pentru moment sunt doar supozitii. Dar nu m-as mira sa apara asemenea tratamente pe piata intr-un viitor nu foarte indepartat.

Sau si mai rau, sa apara sarlatani care sa vanda urmatorul panaceu – doar exista teorii stiintifice care spun ca poate ai putea trata o gramada de boli cu transplant de materii fecale.

 

 

Drepturi imagini: npr (articol aici), NY Times, Wiley, UK Clostridium difficile support

One thought on “Tratament… cu materii fecale

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s