De ce ma frustreaza scoala mea pentru Asistenti Medicali pe mine

… si am ajuns sa nu-mi mai pese de ce cred profesorii ca as stifrustrated-by-phone.

Anul trecut am avut media 9,93. In anul 1 am avut un pic sub 9,70 (multumita unei medii de 8 la… Sociologie si uneia de 9 la Fizica si a faptului ca media materiilor nu se calculeaza rotunjind mediile in sus/jos). Ma rog, nu am spus asta ca sa ma laud, chiar sunt convins ca notele sunt inutile. Conteaza ce retii din ceea ce ti s-a predat. Si am spus-o dupa fiecare semestru, nu consider ca am ramas cu suficiente cunostinte din ceea ce mi s-a predat. Notele sunt mai degraba opinia profesorilor despre tine (in cazul scolii mele, cel putin).

Acum cateva luni imi raspundea la cateva intrebari o absolventa a unei scoli postliceale de AMG din Bucuresti.

Printre intrebari era si “Daca ar fi trebuit sa platesti scoala, ti-ar fi parut rau pentru banii platiti dupa 3 ani de zile – raportandu-te la educatia pe care ai primit-o? Intreb asta tocmai pentru ca ai vazut cum e si sa faci o facultate, un master, cred ca stii ce inseamna sa citesti/inveti/retii la cateva materii intr-un semestru cateva sute de pagini/materie.” Raspunsul a fost “Educatia pe care am primit-o isi merita timpul pierdut prin autobuze, bani nu merita” urmat de (esti stresat) “sa vii la scoala, de la servici nu poti sa lipsesti prea mult…rezultatul e un mare stress

A mai spus ea mai multe lucruri pe acolo, sunt opiniile ei, nu i le impartasesc (desi pe unele le accept), dar cele doua afirmatii de mai sus imi tot vin in cap. Poate semestrul asta (al 5-lea din 6 totale) mai mult decat pana acum.

Precum am mai tot afirmat pe aici, stiu ca e alegerea mea sa imi pastrez un loc de munca (part-time) pe parcursul celor 3 ani de scoala si accept ca nu am dreptul sa ma plang de situatia asta – in conditiile in care sunt un adult si stiam in ce ma voi baga pentru aceasta perioada.

Dar lunile astea din anul 3 m-au facut sa imi pun de nenumarate ori intrebarea “de ce naiba fac eu asta?”.

Saptamanile cu practica au fost chiar interesante-spre-foarte-tari (daca mi se permite exprimarea asta) in ciuda nemultumirilor personale, cauzate majoritar de asteptarile mele prea mari. Ok, sunt obositoare si tot timpul am senzatia ca invat prea putine lucruri si ca am prea putin timp sa imi aprofundez cunostintele practice, dar macar am constant senzatia ca invat ceva. Sau ca evoluez in cunostinte (de bine, de rau).

Bai, dar in saptamanile de teorie am de prea multe ori senzatia ca plec la scoala pentru a ajunge la scoala si a scrie niste randuri in caiete, nu pentru a invata ceva.

Fug dupa autobuze sau tramvaie, stau zeci de minute in trafic, apoi ajung la scoala ca sa ce? Sa scriu robotic cateva pagini intr-un caiet si apoi sa plec inapoi spre casa?

De prea multe ori profesorii au doar grija ca trebuie sa isi “predea materia” si nu ii intereseaza CU CE RAMANEM NOI dupa cursurile lor. Vin la scoala (cei care vin) si ne predau in fuga 4-5-6-7 pagini A3, eventual ne dau si cate 1-2 cursuri de cate 20 de pagini “de tras la xerox” si apoi se cheama ca ei si-au facut treaba.

Apoi urmeaza lucrari. Fac mare tam-tam ca ei “nu accepta sa se copieze”, dar cand sta jumatate din clasa cu cursurile pe sub foi sau prin banci, inchid ochii.

Doamne-fereste sa ne asculte pe toti oral, atunci ori ar trebui sa dea prea multe note sub 5 (nu ar da bine nici pentru scoala, nici pentru ei, nu?), ori ar trebui sa isi piarda timpul sa evalueze elevii pe ceea ce sunt in stare sa argumenteze. Prea complicat. Hop, 1 lucrare, corectata in maxim 30 secunde si gata 1 (sau 2, in anumite cazuri) note.

Cei mai placuti sunt profesorii care tin cate un discurs despre venitul la scoala in fiecare ora si “importanta venitului la scoala”, precedat de vorbarie goala, urmat de vorbarie goala, plus 10-20 de minute de predat si cursuri xeroxate. Apoi evaluare din aceasta “materie predata”. Si nu, nu sunt profesori de nursing.

Apoi avem profesorii care nu prea vin la ora, dar ne distribuie cursurile in format electronic. Partea buna e ca ai ce citi. Partea proasta e ca nu vin la ora ca sa-ti raspunda la intrebari din ele. Cui ii mai pasa ca nu intelegi ceva dintr-un curs de neurologie?

Apoi avem profesorii de nursing, care ar trebui sa ne predea (conform programei) cateva sute de pagini de cursuri in aproximativ 10 intalniri pe semestru. Restul intalnirilor se pierd (incepe scoala, se termina scoala, avem lucrari, mai au ceva de rezolvat ei). Evident ca (daca chiar vor sa ne predea toata materia) pur si simplu nu e timp sa predea totul. Daca vrei si explicatii sau completari la ce predau ei sau faci observatii cu “ce ai vazut tu in practica versus ce ne predau ei”… se duce ora si nu ti se mai preda prea mult. Si uite asa te trezesti cu zeci de pagini de caiet scrise, dar cu putine explicatii suplimentare. Ma rog, macar ti se preda ceva, tot e bine. Problema e ca toata lumea are carente pe la materiile din primii ani. Fie de anatomie si fiziologie, fie la tehnici de nursing, fie la integrarea materiilor de anul asta cu cele de anul trecut (Cardiologia, Chirurgia, Pneumologia si Nefrologia imi vin in cap). Daca vrei sa primesti o explicatie la un proces care ti s-a predat incomplet anii trecuti… pur si simplu nu mai ai cand s-o mai ceri si pe aia.

NU in ultimul rand avem profesorii care au cate o materie de care nu le pasa nici lor, dar care pozeaza in foarte patrunsi de importanta orei. Aici incadrez Deontologia, Psihologia si Calitatea Serviciilor de Nursing. Intr-o lume ideala, in care oamenii astia ar veni la ore si ar incerca sa vorbeasca despre probleme reale, despre lipsa eticii din sistemul nostru sanitar, despre spaga, despre durere, despre cum lucruri simple pot imbunatati o activitate atat de mult orientata-catre-oameni, da, materiile lor ar fi importante. Dar cand vin la scoala, stau 20-30 de minute, citesc niste randuri din niste manuale ofilite sau ne dau niste cursuri mucegaite de timp si ne zic “cititi de acolo”… sa ma scuze, dar mie mi se pare ca isi desconsidera din start materia. De ce ar trebui sa-mi pese mie de materia lor, in conditiile in care nici ei nu se obosesc sa le pese de ce predau? Ha, ne dau cursurile. In conditiile in care APROAPE TOTI profesorii ne dau doar cursurile de citit acasa, cand naiba ar trebui sa si invatam ceva? La scoala ce facem? Venim ca sa semnam foile de prezenta, asta facem. Cat despre evaluare, e o bataie de joc. Cea mai mica nota e 5. Daca stii ceva si chiar te chinui sa-ti argumentezi afirmatiile in scris, dar ai absente, o sa iei maxim 9 in lucrari. Daca copiezi, ai sanse mari sa iei nota maxima fara sa stii nimic. Hmm, ceva nu se leaga.

De asta am inceput sa-mi bag picioarele. De ce sa ma obosesc sa ajung la scoala la fiecare ora ( un lucru pe care oricum nu-l pot face decat cu foarte mari certuri la munca), cand rezultatul e acelasi? De ce sa ajung la orele unor oameni care nu se obosesc decat sa ne dea niste cursuri ca sa le xeroxam?

Asta mai ales cand avem atat de multe gauri in cunostintele teoretice si practice pe care ar trebui sa ne bazam in viata noastra profesionala, gauri de care se pare ca nu le pasa prea mult profesorilor, ei vor doar sa-si predea materia.

Am ajuns cam ca la facultate – imi iau cursurile de la materiile care sunt importante (cele medicale si de nursing) si le citesc, pe restul le citesc inainte de lucrari, cat sa nu iau 5 si cam atat… O situatie pe care o uram in facultate, si in care speram din tot sufletul sa nu mai ajung.

Da, recunosc, vina pentru gaurile in cunostinte nu este a profesorilor – o vina mare are si elevul in sine. Probabil cea mai mare. Dar cel mai enervant e ca alti colegi reusesc sa invete o gramada de lucruri la orele lor si, din discutiile nostre, nu imi pare ca ar tine neaparat de ei. Adica e frustrant sa iti dai seama ca altii pot invata mai multe doar pentru ca au avut noroc la niste profesori mai buni. Sau cu mai mult timp. Sau cu mai mult chef de a preda.

Eh, de maine ma intorc in spital. Macar de acolo ma intorc cu intrebari reale, din viata reala, pentru care pot cauta raspunsuri complete si (sper) corecte.

12 thoughts on “De ce ma frustreaza scoala mea pentru Asistenti Medicali pe mine

  1. Hmmm… vezi tu, daca am trai intr-o lume perfecta poate lucrurile ar sta altfel insa in viata iei ce primesti, oricat de urat ar suna asta!

    Note… pai oricum notele nu te ajuta nici in raport cu altii si nici in raport cu imaginea ta despre tine. Ele nu reflecta mare lucru si nici nu ar trebui sa te lasi afectat de modul subiectiv in care se dau aceste note.
    Raporteaza-te mai degraba la programa ta de studii si fa-ti un procent la fiecare materie… cat ai reusit sa inveti din cat spune programa Ministerului ca se presupune ca stii la parcurgerea unei materii.
    Notele, ma rog notarile de orice fel, sunt de cele mai multe ori subiective caci includ componenta umana ce prin definitie nu poate sa fie obiectiva (ex.: pile, cunostinte, neamuri, pupincurism, cadouri, etc.).
    Deci nu asta defineste pe cineva, ci este mai degraba o fateta a viitorului angajat.
    Am niste povesti despre note date cum nu se poate mai “corect” minunate…

    Acum despre studiu… nu stiu daca este un adevar universal valabil insa noua ne spuneau profesorii ca singurul lucru pe care il fac ei este sa ne dea un schelet al materiei, niste directii pe cararea invatarii…
    Ce spune asta… spune ca mare parte din studiu (si aici vorbim de domeniul medical) tine de student/elev/absolvent.
    Spune ca profesorul iti da niste indicatii catre ce ar trebui sa cauti si sa aprofundezi tu… de aceea studiul medical mananca mult timp si nu se impaca bine cu serviciul/familia/alta scoala/etc.
    De exemplu… un profesor trebuie sa iti predea HTA intr-un curs de doua – trei ore.
    Oricat ar vrea, nu poate decat sa iti ofere o schema… ce ar trebui sa cauti tu si sa inveti singur. Nu are cum sa iti preadea intr-un curs o tema despre care s-au scris zeci sau poate chiar sute de carti…
    Nu poate explica cu adevarat niste mecanisme fiziopatologice descrise in 100 de pagini intr-un curs… nu are cum.
    Si atunci vine si iti da X pagini xeroxate si iti mai dicteaza vreo 10 si eventual iti recomanda si o carte… insa legaturile, aprofundarea adevarata le vei face tu acasa…

    Nu am multe lucruri pe care sa le fi invatat cu adevarat sau pe care sa le fi inteles din start la cursuri (si nu as spune despre mine ca am fost vreodata mediocru, din potriva)… uneori la niste cursuri la care scriam atat de mult si de repede incat nici nu realizam ce scriem… insa am invatat si am inteles lucrurile alea in multe nopti pierdute, in multe zile libere rapite si in multa munca la spital noaptea, de sarbatori, de ziua de nastere, departe de multe lucruri pe care mi-as fi dorit sa le fac…
    Inteles cu multe scheme, multe desene, multe corelatii dintre multe carti… cred ca facultatea m-a invatat mai degraba cum sa invat si m-a lasat mai apoi sa pun asta in practica singur.

    Nu stiu daca ai avut ocazia sa vezi rezidenti de anul I (indiferent de specialitatea lor) fix la inceputurile lor… in primele saptamani…
    Eh, vei observa la ei ca nu stiu sa coreleze informatiile pe care le au… nimeni nu a stiut asta din prima. Abia cu acumularea experientei vei ajunge sa faci legatura intre materii, intre cunostinte.
    Cat despre carente… toti le-am avut, este oarecum normal dat fiind faptul ca volumul de studiu este aproape inuman – nu am sa uit niciodata examenul de Biochimie unde profesorul ne punea sa reproducem la virgula informatiile din carte si acum ma uit la colegi care lucreaza in specialitati unde se lovesc prea putin de Biochim si abia isi mai amintesc vag de niste notiuni.
    Vei vedea ca dupa angajare, cand vei lucra pe o sectie anume si te vei lovi de patologia specifica sectiei aceleia vei incepe sa uiti lucruri din alte specialitati pe care poate acum le cunosti.

    Despre nevenit la cursuri… profesorul meu de la stagiul de Chirurgie Generala (din anul IV parca…) a avut o perioada de vreo doua saptamani in care nu a venit la cursuri (era plecat in SUA unde avea copii stabiliti) si am pierdut niste cursuri despre Chirurgia oncologica pe care trebuia sa le tina dumnealui… examenul a fost peste 70% cu subiecte de chir oncologica chiar daca era materie nepredata… asa ca lucrurile astea s-au intamplat, se intampla si se vor tot intampla… fie ca sunt sau nu in defavoarea cuiva…😦

    Despre evaluarea orala… eu cred ca evaluarea scrisa este mult mai corecta (mai ales subiectele de sinteza)!

    Despre informatii redundante si carti vechi… asta e o chestie omiprezenta in sistemul de invatamant romanesc… incepand cu clasa I.😦

    Like

    1. Vorbe intelepte, multumesc.

      Imi tot sta in cap ideea ca in curand va depinde direct de mine si de ce stiu eu viata unui om (sau a mai multora) si ma inspaimanta faptul ca m-as gasi intr-o situatie in care as face o alegere gresita pentru ca nu am invatat ceva la momentul potrivit. Si e mult mai usor sa dau vina pe “ala care nu si-a facut treaba la timpul ei”.
      De exemplu, asteptam cu nerabdare momentul cand profesorul de ATI (care totusi e un om toba de carte) o sa ne predea Echilibrul acido-bazic. Pana acum n-a facut-o, ne-a dat de “conspectat acasa” si tare mi-e teama ca se termina semestrul si raman fix cu lectia pe care o asteptam de cateva luni… nepredata. Si nu, n-am mintit acum cateva luni, chiar m-am chinuit sa citesc si inteleg asta din manualele recomandate (Tintinalli si Robbins). Dar vroiam o lectie de sinteza ca sa imi dau seama daca am retinut corect ce am retinut…

      Problemele pe care mi le pun tin mult si de mine, accept. Stiu ca ar trebui sa invat mai mult si sa recapitulez cursurile BUNE (din fericire, am multe din astea) pe care le am in timpul liber, dar e al naibii de greu sa le fac pe toate.

      Daca am timp sa ma plang, inseamna ca am timp sa fac ceva in legatura cu asta.
      Un inceput e in faptul ca acum merg la spital desi nu sunt in perioada de practica – si ca seara imi caut clarificari pentru ce nu am inteles dimineata.

      Like

  2. Stiu ca acesta este parca ultimul tau an de scoala… adica de educatie formala cel putin… daca ma insel, ma scuz de pe acum.

    Vezi tu… treaba cu stresatul cu gandul la responsabilitati. Este foarte bine ca esti constient de importanta meseriei tale, insa, nu uita ca se lucreaza in echipa. Rare momente in cariera in care chiar sa nu mai fie nimeni altcineva sa te ajute intr-o situatie critica si sa trebuiasca sa faci totul singur… mai ales la inceput.
    Asta o sa sune urat dar este adevarat… DA, vei face multe greseli si iti vei da seama de nenumarate ori ca habar nu ai ce se intampla in jurul tau la inceput. Vei face greseli, vei invata din ele… vei pierde pacienti… vei avea momente cand te vei bloca… vei avea momente cand nu vei stii ce sa faci…
    Si este normal pentru oricine este la inceput de drum… vei invata in timp, vei capata reflexe in timp… vei evolua asa cum am facut-o toti (sau ar fi trebuit sa o facem)…

    Eu iti recomand sa petreci mai degraba timp acasa si sa inveti strict teorie caci partea de practica ai prins-o in mare si vei avea timp si dupa ce termini si te angajezi sa te perfectionezi in perioada aceea in care lucrezi sub supervizare.
    De ce spun asta… cand vei fi debutant si vei lucra cu cineva vei avea timp sa mai finisezi o procedura dar nu vei mai avea atat de mult timp sa mai inveti teorie.
    Adica acum ai cea mai buna oportunitate sa acumulezi cat mai multe cunostinte teoretice caci mai apoi iti va fi greu spre imposibil uneori datorita programului de lucru pe care il vei avea…
    Si noi inainte de rezi eram indemnati de profii de pe la stagiu sa stam mai mult pe acasa si sa invatam teorie decat sa pierdem timp la stagii (aici ma refer la ultimul semestru de facultate).
    Apuca-te sa iti recapitulezi, pe langa specialitati, materiile de preclinic (mai ales Semio, Farmaco, Fiziopat, Morfopat) si ce tine de partea voastra de Nursing.
    Invata spre exemplu ce medicamente se administreaza pe unde si ce nu se poate amesteca… si de ce nu se poat amesteca (precipita? se anuleaza? isi combina efectele nefast? etc.).
    Aici trebuie sa iei din carti, nu te baza pe ce vezi la spitale caci nu sunt mereu la fel…
    Acum este timpul sa o lasi mai moale cu practica si sa tragi tare la capitolul recuperat goluri caci altfel nu vei mai avea timp dupa absolvire sa acoperi decat putine dintre ele…

    Nu stiu de ce te stresezi atat de mult cu EAB si/sau dezechilibre hidro-electrolitice si chestii din categoria asta…
    Probabil ca este o dorinta dintre ale tale caci nu stiu sincer cat te ajuta pe bune in profesie.
    Adica sunt putine specialitatile in care sa lucrezi cu ele constant (si si mai putini oamenii care chiar sa le inteleaga – si aici ma refer in special la medici!).
    Este oarecum dificil sa le intelegi daca nu stapanesti elementele de Fizio, Fiziopat si Biochim care le influenteaza. (Inca un motiv sa te axezi mai mult pe teorie!).
    Uite, iti propun sa faci un post (strict din memorie) in care sa faci o sinteza a EAB-ului pentru colegii tai AM care iti viziteaza blogul si la sfarsit poti sa iti lasi nelamuririle si daca stiu, te ajut cu draga inima. (o sa te ajute sa vezi exact ce ti-a ramas in minte).
    ( nota – nu o sa fie cazul sa exemplifici cu reactiile chimice sau sa intrii in toate sistemele tampon sau sa vorbesti despre hiatul anionic, BE si alte lucruri de genul. Scrie ce va intereseaza pe voi in mod deosebit: ce este un pH, o acidoza, o alcaloza, ce manifestari au ele care sa te ajute clinic, dar paraclinic?, compensatia respiratorie si metabolica si un pic pe la tratament. Adica nu o sa intereseze pe cineva cum se da HCO3 sau setari de ventilatie mecanica sau prostii de genul.).
    La sfarsitul postului poti sa lasi nelamuriri si care sunt mai de amanunt si care poate te intereseaza pe tine strict.
    Asa invata si altii si te ajuta si pe tine sa incerci sa explici ce ai memorat deja.

    Bafta!😉

    Like

    1. Momentele alea le am tot timpul acum – din fericire inca nu am facut vreun rau unui pacient, dar e clar ca sunt depasit de situatie in anumite momente.
      Dar asta e si motivul pentru care incerc sa nu-mi bat joc de practica si ma tot duc pe la spital, nu ca sa “pierd timp la stagii”. Plus ca asa imi pot fixa niste concepte de fiziopatologie si farmacologie mult mai bine decat daca studiez sec (nu ca nu fac si asta – dar mersi pentru sfat, e corect).
      Dimineata vad o inlantuire de evenimente in fisa unui bolnav, vad cum este ingrijit si cu ce este tratat medicamentos, seara (sau in week-end) imi fac timp sa recapitulez sau sa citesc despre tratament in sine. Asa observ si medicamente noi sau clase de medicamente noi, mi le notez si apoi incerc sa citesc despre ele, administrare si interactiuni.
      Nu in ultimul rand, asa cum am mai spus-o, nimeni nu are incredere in mine la inceput, orice as face sau as zice. Cu cat merg mai des intr-o sectie, cu atat se obisnuieste lumea cu mine si ma lasa sa ii ajut. Fiind si o sectie foarte bine dotata dpdv material, vad la ce se folosesc tot felul de echipamente despre care doar citisem sau doar le vazusem in dulapuri, nu le vazusem pe pacient.

      La medicamente (administrare, interactiuni, atentionari) chiar am un mic post in “productie”, in care incerc sa recapitulez ce am citit in ultimele saptamani. Pornind si de la ce am vazut in spitale.🙂

      Multumesc pentru oferta in legatura cu EAB-ul. Pana la sfarsitul anului promit ca o sa fac unul. Neavand inca informatiile clare in minte, prefer sa il fac cat de cat bazat-pe-manuale decat “din minte”. Si pentru ca e un subiect vast, o sa dureze ceva sa il comprim si simplific.
      Practic, asta s-a intamplat cu multe postari de ale mele, care au fost exilate la drafts. Vroiam sa scriu despre o boala, un tratament sau ceva inrudit, dar vroiam sa dau explicatii corecte si citari si in acelasi timp sa il fac si cat de cat complet – si pur si simplu iesea ceva prea vast. Pentru ca e usor sa scriu o opinie pe scurt pe un subiect dat, dar e greu sa scriu un articol care sa-mi placa pe o tema medicala.

      Pe scurt, tocmai am ajuns la concluzia ca ar trebui sa citesc mai mult Fiziopatologie, Semiologie si Specialitati – tocmai pentru a putea explica si altora ceea ce am citit (mi-a placut) si mi-ar fi de folos in meserie. Adica sfatul primit. :))

      Cat despre EAB – e o gaselnita proprie. In anul 1 aveam o balena alba de felul asta: cascada coagularii. Mi se parea incredibil de complicata. Cu un pic de concentrare si niste materiale bune, am inteles-o (cel putin satisfacator). Apoi au urmat raspunsul imun/inflamatia si o serie de concepte de imunitate. La fel, cu ceva chin, acum mi se pare ca le-am inteles cat de cat. Desigur limitat, nu la nivel de Medic, ci cat sa inteleg cat de cat ce e cu PAMP, limfocite T naive, Ig, si alte lucruri de baza. Ei bine, EAB-ul e urmatorul pe lista pentru mine. Inutil pentru ceea ce va trebui sa fac eu? Posibil. Dar daca o sa reusesc sa inteleg asta, o sa ma ajute sa inteleg fiziopatologia multor boli. La fel cum ma ajuta sa inteleg fenomenele de coagulare, inflamatie samd. Probabil ca gandesc si invat cam haotic, dar asa sunt eu.

      Like

  3. Spuneam eu candva ca in TI nu se invata, se finiseaza (sau ceva asemanator)…

    Cred ca scoala nu va invata cum sa invatati medicina…
    Ordinea fireasca este sa stii cum se trateaza o patologie, sa o intelegi fiziopatologic si sa o integrezi intr-un tablou clinic… abia apoi sa vezi transpunerea cunostintelor pe pacient.
    Tratamentul se presupune ca il cunosti si abia apoi mergi in spital sa vezi pe viu evolutia despre care se scriu cartile….

    Farmacologia si fiziopatologia nu se prind in spital, ele se invata si se inteleg inainte de spital.
    Este mai firesc sa stii cum se trateaza o patologie si abia apoi sa vezi cum aleg in spital sa o faca, caci altfel ramai cu ce vezi in spital si asa inveti.
    Cartile te pot invata ca patologia X se trateaza cu 1,2 si 3 chiar daca tu in spital vezi o alta combinatie si stii ca se poate si asa trebuie sa stii primordial ca se administreaza 1,2 si 3.
    Mai ales in Terapie unde se lucreaza nu neaparat ca la carte… adica ai momente in care improvizezi fiindca dotarile materiale nu fac fata necesarului teoretic…este foarte usor sa inveti gresit daca nu ai o baza deja formata….
    Prinsul din zbor este periculos in profesiile noastre.

    Sa nu intelegi ca as vrea sa fiu rautacios sau ca sunt arogant, nu asta vreau!
    Haosul de care spui tu ca te caracterizeaza in invatare trebuie sa fie tinut sub control caci haosul lasa loc de goluri, iar aici golurile sau confuziile sunt periculoase.
    Medicina este A, B, C, D, E (sistematizata)… D,A,E,B,C poate sa devina periculos…

    Cat despre EAB… trebuia sa fie invatat pana acum…
    Adica, ati facut Biochim, Nefro si Pneumo, nu?
    Pana la urma este un echilibru chimic (Biochimie) influentat masiv de cele doua mari sisteme tampon respirator (Pneumologie) si metabolic (Nefrologie)… asa ca aceste 3 materii plus un pic de fizio si fiziopat trebuiau sa va fi invatat pana acum echilibrul acesta…
    Nu stiu cat ati discutat despre el la scoala sau cat a facut obiectul vostru de studiu dar presupun ca ati vorbit despre el…

    Like

    1. Corect, corect si corect.
      Dar la scoala trebuie sa se poata acumula niste informatii de baza. Aceste informatii de baza mi-au fost predate intr-un fel atat de haotic si aglomerat incat am ramas cu foarte putine lucruri. Deci cand vreau sa citesc despre vreo patologie mai complicata, trebuie sa citesc 1 ora numai ca sa inteleg de ce se intampla niste lucruri asa cum se intampla.
      Plus, repet: fiziopatologie nu se face la postliceale. Iar partea de specialitati este facuta grosier. Cu foarte putine info de fiziopatologie. Ai insuficienta renala cronica, rinichiul isi pierde treptat functiile, trebuie inlocuit, se face transplant, post transplant ai tratament antirejetie, care poate fi acuta sau intarziata. Cam asta a fost 90% din ce ni s-a spus despre transplantul de rinichi (nu exagerez, am 10 randuri in caiet, atat ni s-a predat in total), de exemplu. Nimic despre MHC, nimic despre tipuri de medicamente antirejet, nimic despre evolutie in timp sau alte lucruri. E doar un exemplu care mi-a venit in minte pentru ca ni s-a predat asta dupa ce fusesem intr-o clinica de dializa si apucasem sa vorbesc cu pacienti cu transplant de rinichi si cu un nefrolog.

      Strict despre EAB: la biochimie in anul 1 nu ni s-a mentionat (nu e in programa, din cate am inteles), la Nefro si Pneumo doar a fost mentionat la aspectele majore ale bolilor renale/respiratorii. Dar fara detalii. Ai probleme la rinichi/plamani => functia lor e perturbata, deci o sa ai dezechilibre acido-bazice si electrolitice. Fara nici un detaliu, repet. Despre cum/de ce/cand se elimina/retine HCO3, hiperventilatie, influenta pH-ului de la CO2 si O2… intrau la categoria speciala numita “asta nu trebuie sa stii tu, ci doctorii” atunci cand puneam intrebari la curs. Daca din asta ar fi trebuit sa inteleg procesul asta, inseamna ca sunt eu elev prost, asta e.
      Elev prost (si periculos pe viitor) care evident ca a invatat pe sistemul D, A, E, B, C si mai mult pe cont propriu decat ce i s-a predat, pentru ca, repet, prea des ni se preda cu scopul de a se “face programa”, nu cu scopul de a ne invata ceva.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s