Concluzii dupa inca un stagiu de practica

Spuneam dupa ultimul stagiu de practica cum ca e enervant faptul evident “ca sunt nepregatit psihic, fizic si dpdv al cunostintelor (teoretice si practice) pentru” a fi asistent medical.

Opinia asta nu mi s-a schimbat, desi acum mai am doar 9 saptamani de practica (si mai multe de teorie) pana la finalul scolii.

Mi-am schimbat comportamentul un pic, relativ la acest adevar. Decat sa ma ingrijorez si enervez fara sens pentru faptul ca nu stiu suficient de multe lucruri, mai bine las grijile deoparte si imi vad de invatat si acumulat cunostinte.

Dupa ce am ajuns la concluzia asta, am avut o perioada de practica mult mai putin obositoare psihic. Daca n-ar fi fost si oboseala suplimentara a trezirii cu noaptea in cap, drumul pe frig, urmate de timpul petrecut la serviciu, as fi zis “mama, ce usor e acum in practica“. Pentru prima data in 3 ani. Asta desi practica o fac in cea mai solicitanta sectie dintr-un spital (in opinia mea).

Stiu nivelul la care sunt, accept in sfarsit faptul ca nu voi fi perfect din prima si ma straduiesc sa corectez orice eroare sau lacuna pe care o observ (sau asupra careia mi se atrage atentia). Stiu ca mai am mult de lucrat – in ultima saptamana m-am fastacit si blocat de 2 ori la niste lucruri pe care le stiam si le mai facusem, doar pentru ca am fost luat rapid la intrebari fix in momentul in care faceam ceva.

Gresesc, nu gresesc? Habar-n-am.

E adevarat, am avut si o perioada de concediu, au fost si sarbatorile, practica n-a fost 3 saptamani consecutive (ci, mai degraba, 6 saptamani in care am strans cele 15 zile) dar m-am straduit sa imi notez si invat (sau recapitulez) cate ceva nou in fiecare zi. Fie ceva vocabular medical, fie cate ceva despre niste medicamente, fie despre vreo procedura, fie despre o boala despre care ori stiam prea putine ori habar-n-aveam ce presupune.

Am zis-o si o repet: este incredibil mai usor sa faci si inveti ceva in practica atunci cand se obisnuiesc cu tine angajatii sectiei unde ajungi. Asistente, infirmiere, doctori, rezidenti – toti se poarta mai ok cu tine atunci cand te-au vazut pe acolo mai multa vreme si au vazut ca poti ajuta cu ceva. Din pacate, asta se intampla abia dupa 2-3 saptamani. Sau dupa minim 1 perioada de practica pe acolo. Ca or fi si oameni care nu te vor suporta – e inevitabil. Cu cat accepti mai usor asta si iti vezi de treaba fara sa creezi conflicte inutile, cu atat va fi mai bine.

M-am surprins in cateva instante folosind “stii ce am vazut la munca azi?” intr-o discutie despre practica mea la spital. Oare asta inseamna ca, inconstient, incep sa ma identific drept “muncitor la spital” (si nu grafician + elev)? Oare inconstientul o ia inaintea realitatii?

Urmatoarea perioada de practica va fi candva prin martie. Intre timp am obtinut permisiunea asistentei sefe de la sectia asta sa mai vin din cand in cand – ca sa mai invat cate ceva.

Nu stiu ce voi face data viitoare. Voi avea de ales intre a mai vedea si alte sectii (pe unde n-am fost pana acum si unde ar fi cazul sa mai ajung, pentru a-mi completa cunostintele) sau a alege sa raman aici, la sigur, unde stiu ca lumea s-a obisnuit cu mine si pot sa invat si ajut. Grea alegere.

Daca n-as sti ca alternativa poate fi neplacuta, alegerea ar fi mai simpla. In afara de exemplele mele proprii – am avut destule perioade de practica in care nu am fost lasat sa fac nimic, am fost plimbat de colo-colo prin spital si mi se zicea ca asta e “educatie” sau pur si simplu am nimerit intr-o sectie fara pacienti – am si exemplul proaspat al colegelor mele de clasa de la ultima perioada de practica:

Am avut 3 saptamani de practica. Au fost repartizate pe sectii abia marti, miercuri au venit prima zi si au stat efectiv 6 ore. Pana vineri a fost ok (atunci imi manifestam eu invidia pe blog pentru sectia unde au ajuns ele). Saptamana a doua au fost mutate in alta sectie, ca sa le dea ocazia si altor colege sa vada ceva pe acolo. Saptamana a treia au fost mutate din nou. O zi din ultima saptamana a fost ocupata cu un colocviu (la care eu n-am ajuns), alta cu strangerea de semnaturi pe foile de practica. Din 15 zile, n-au facut efectiv ceva decat in vreo 4-5, iar chiar utile au fost doar primele 3 zile, in care lumea a fost foarte primitoare si au fost puse sa faca lucruri.

Spre comparatie, eu am venit la practica efectiv 15 zile, in aceeasi sectie, fara sa pierd nici un minut pentru nimic suplimentar. Cand era ceva de facut si mi se permitea sa ajut, ajutam, cand nu, imi gaseam tot timpul ceva de facut. Teoretic, ce am facut eu nu este permis de scoala. Programa spune ca practica ar trebui sa se desfasoare ca in cazul colegelor mele. Cine a invatat mai multe din practica si de ce?

5 thoughts on “Concluzii dupa inca un stagiu de practica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s