O poveste despre examenul de finalizare a unei postliceale de asistenti medicali

Pentru cine nu stie, examenul dureaza 3 zile (toride, de august🙂 ) si presupune 3 parti*:

• 1 lucrare (numita de unii, in mod eronat, “de licenta”, desi postliceala nu e facultate) pe care trebuie s-o sustii. Lucrare despre o boala (la alegere dintr-o lista oferita elevului candva prin anul 3). Lucrarea trebuie sa contina o portiune de anatomie/fiziologie + diagnostic + tratament SI o portiune de Nursing (interventii, evolutie). La final trebuie sa ai niste studii de caz, fiecare cu cate un plan de nursing.

• o proba scrisa, structurata in: niste grile cu raspuns unic, niste subiecte cu completati spatiile punctate, niste subiecte cu potriviti elementele din coloana A cu cele corespunzatoare din coloana B, plus un eseu. Pentru eseu se ofera 10 subiecte posibile dinainte de examen, tu trebuie sa stii sa le dezvolti pe fiecare – cu anatomie/fiziologie, diagnostic, tratament, urmate de un Plan de Nursing.

• o proba “practica”** – mai degraba orala, unde primesti un subiect asemanator cu cel de la eseu, pe care trebuie sa il dezvolti. In functie de spital, e posibil (sau nu) sa fii pus sa identifici niste instrumente medicale prezente in incaperea de examinare – plus sa spui ce fac acele lucruri. Eventual sa explici tehnica medicala care se face cu acel instrument.

Sa vedem cum a decurs examinarea asta la 2 clase diferite dintr-o scoala postliceala anul trecut:

Un procent scazut dintre elevi si-a facut lucrarea singur. Ma rog, sub supervizarea profesorului coordonator, dar singuri. Adica cu munca lor, din capul lor. Au fost ghidati frumusel (chiar de profesorii cu pricina sau de diriginte) catre un Xulescu de la o alta scoala, care FACEA lucrari din astea de diploma. Aparent, acest sfat binevoitor se da pentru un anumit comision pe care profesorul il primeste. Costul unei lucrari: intre 500 si 800 lei.

Inainte cu ceva timp de examen, se afla spitalul unde se va tine partea “practica” a lui. Se afla (cumva) ca persoanele din comisia de la spitalul cu pricina ar astepta o suma de bani. Se strang bani. Banii se duc in spitalul cu pricina la un director de ingrijiri, la o asistenta-sefa si (poate) ajung inapoi si la vreo profesoara binevoitoare din comisie. Ca o nota suplimentara, se pare ca persoanele din comisie sunt platite de scolile organizatoare cu “cateva sute de lei” – legal, pentru munca depusa in acele zile.

Ce cumpara aceasta spaga? Binevointa comisiei de evaluare. Si, in anumite situatii, spagacunoasterea in avans (de acasa) a subiectului de la oral. Subiect pe care, teoretic, ar trebui sa-l extragi in fata comisiei – adica “la prima vedere”. In conditiile in care in anii 1-2-3 exista nenumarati elevi de postliceale care habar-n-au unde le sunt plamanii, spun ca o hernie inghinala e pe undeva pe la stern sau rinchii le sunt pe undeva pe langa organele genitale (vezi asta si asta), cred ca e imposibil ca aceiasi oameni sa ia orice examen care presupune descrierea orala corecta a unei boli, a cauzelor ei, a investigatiilor si tratamentelor facute.

Am auzit povesti de clase intregi cu note doar de 8-9-10 la aceasta examinare orala, fara nici un picat. Si am auzit de un caz in care, intr-o clasa, o singura eleva a refuzat sa dea spaga. A primit la examinare un subiect pe care nu-l stia. Ce a facut? A avut si ea la dispozitie o perioada de timp in care sa se pregateasca pentru acel subiect. S-a descurcat romaneste: a gasit informatii pe internet. A luat “doar” 9.

In afara de banii de mai sus, se mai strang in timpul anului niste bani pentru protocol – doar nu tinem sărmanii oameni din comisie nehidratati si nehraniti in mijlocul verii, nu? Plus niste eventuale cadouri pentru profesorii-coordonatori.

Desigur, aici am relatat lucruri “din auzite”.

Asa o fi in toate clasele acelei scoli? Asa o fi peste tot in Bucuresti? Asa o fi peste tot in tara?

Nu stiu, dar asa poate termina o postliceala aproape toata lumea care se prezinta la ultimul examen, indiferent de prezenta sau notele din timpul celor 3 ani de scoala (care oricum sunt foarte lax trecute in cataloage).

* Cum nu l-am dat inca (evident), informatiile mele vin din surse externe, deci e posibil sa fie o țâră incomplete/incorecte, desi sursele sunt elevi care au dat examenul cu pricina si profesori de Nursing.

** Nu se pune problema de-a avea niste Objective Structured Clinical Examination – nu in felul standardizat aplicat in Anglia sau (intr-o anumita masura) in Elvetia. Nu sunt bani. Nu e in programa. Apropo, site-ul asta de e-learning arata cam cum ar trebui sa arate OSCE-urile pentru studentii la medicina. La nursing e un pic simplificat procesul, datorita diferentelor clare intre tipul de decizii si activitati ale fiecarei meserii.

4 thoughts on “O poveste despre examenul de finalizare a unei postliceale de asistenti medicali

  1. Inca o dovada despre transparenta sistemului de invatamant romanesc precum si standardele acestuia. Ma simt oripilat de fiecare data cand vad vreun student (daca vorbim despre invatamantul superior) sau elev (de la scoala postliceala de asistenti medicali) care, prin nu stiu ce metode, “reuseste” sa sunteze drumul CORECT al dezvoltarii sale profesionale. Si astfel se ajunge in situatia pe care o stim cu totii cu prea multe diplome (luate pe nemerit sau platite) sau “specializat” in vreun domeniu de stat (sanatate, invatamant si administrativ). Nu-mi pot continua comentariul fara sa (re)amintest exemplul elevului care nu vine la cursuri in cei trei ani de scoala postliceala apoi, cumva, trece exemenele de “licenta” si ajunge intr-un spital de stat, pe pile, de unde se pensioneaza. Putem vorbi de integritate sau responsabilitate intr-un asemenea mediu? Cat de bine este vazut (/competent- este un cuvant care presupune o concurenta in cunostinte, pe care ar fi trebuit sa le aibe) acest om in raport cu persoanele cu care interactioneaza direct (pacienti – daca e asistet, elevi/parinti – daca e profesor)? Din fericire nu am o prea mare experinta din perioada predemocratica (comunista) dar cred ca metodele erau aceleasi ca cele de azi, tot cu spaga.
    Stau si ma intreb care sunt motivele pentru care un asistent medical/profesor accepta spaga. Presupun ca neajunsul economic este unul dintre acestea dar prea mult s-a mers pe premiza “astept ceva”. Din fericire/nefericire interactionez cu persoane din spital. Si inainte sa interactionez ma intreb: Daca nu le dau bani nu o sa se uite le mine si nu o sa-si dea interesul. Este infiorator! Si nu accept raspunsul: “Daca domnul doctor a fost bun cu mine si si-a facut treaba bine ma simt OBLIGAT sa-i dau la ceva la schimb.” Cred sincer ca statutul omului, hai sa-i zicem cei 7 ani de acasa (cu riscul sa fiu etichetat) contribuie la primirea spagii. Cum pot schimba mentalitatea romanului? Si in cat timp se schimba? Care sunt factorii implicati in dorinta de a schimba? Personal, nu cred ca banii sunt cel mai important aspect, avand in vedere beneficiile primite din sistemul sanitar. Abia astept anul 2050. Cum va fi sanatatea si invatamantul in Romania atunci?

    Like

    1. Hei, nu am scris postul asta cu dorinta de-a generaliza. Asta era situatia in scoala aceasta in vara trecuta. Atat stiu, atat afirm.🙂

      Dar pot adauga faptul ca am auzit si vazut (si scris) de mai multe ori de cazuri de angajari facute in spital prin cunostinte si spaga.
      Pe langa considerentele etice, eu ma gandesc si la cele economice ale angajarii cu spaga. Pur si simplu nu inteleg de ce ar da cineva 1000 euro (chiar 1500 sau 2000 in anumite cazuri) pentru un post de asistenta. 4500 lei e salariul pe 3 luni si ceva al unei asistente cu examen de post luat. Iar spaga aia de care se tot vorbeste… in multe sectii inseamna cativa lei pe luna. Nu, nu exagerez, sub 10 lei pe luna IN TOTAL. Pentru ca sunt multe sectii care “au” doar pacienti batrani, singuri, cu cateva sute de lei pensia lunara (daca o au si pe aia). Deci se da spaga pentru ce? Pentru o munca stresanta si obositoare, remunerata in bataie de joc?

      Ca sa nu vorbim de faptul ca orice om care intra in sistem CU SPAGA va face 2 lucruri: se va compromite din start, ceea ce il va face predispus mai apoi la compromitere (“daca tot am dat spaga, hai sa iau si eu”) si va perpetua dorinta hraparetilor bine-pozitionati prin spitale, de a cere si incasa aceasta spaga pentru putinele posturi libere.

      Adica ofer si un raspuns la “cum pot schimba mentalitatea romanului si in cat timp se schimba?”:
      Atata timp cat nenumarati oameni ofera spaga pentru a obtine un post si apoi nenumarati romani ofera spaga pentru a primi un serviciu medical, nimic nu se va schimba. DACA nimeni nu ar da nimic, putini ar indrazni sa ceara.

      Si stii care e culmea? Spaga asta la absolvire e data si de multi elevi care n-au nevoie sa plateasca. Dar merg pe frica “domne’, TOTI DAU, de ce sa fiu eu singurul care nu da”.
      Postarea de mai sus e formata din relatari ale unor fete care chiar n-aveau nevoie de a da spaga.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s