Cel mai simplu mod de-a explica vizual rujeola (pojarul)

Daca nu poti sa ii explici (ceva) unui copil de sase ani, nu o intelegi nici tu insuti.

Albert Einstein

(are si subtitrare in limba romana: subtitles/cc – apoi settingsRomanian)

Scurte explicatii (pentru cineva ceva mai matur de 6 ani):

Antigene – substanta care introdusa in corp genereaza un raspuns imun adaptiv. Mai precis, orice substanta care poate fi RECUNOSCUTA de anticorpi (pentru ca nu toate antigenele genereaza un raspuns imun, existant toleranta). Denumirea vine de la abrevierea Antibody Generator. Poate fi self (din corp) sau non-self (din exterior)

Anticorpii – numiti si imunoglobuline, sunt proteine (secretate de celulele B de tip plasmocite) prezente in ser (aprox. 20% din proteinele plasmatice), in saliva/lapte/lacrimi si pe suprafata limfocitelor B sau in anumite mucoase, care au rolul de-a se cupla cu un antigen si de-a-l anihila. Fac asta ori activand sistemul complement (care ori distruge direct virusul, bacteria sau toxina, ori il tag-uieste pentru distrugere de catre alte celule ale sistemului imunitar), ori  declansand proliferarea si diferentierea limfocitelor B, ori prin legarea de celule NK (care distrug celulele tapetate cu IgG), ori ajutand fagocitele sa captureze si distruga invadatorii tapetati cu IgG, ori neutralizeaza anumite toxine sau virusuri direct, ori pot genera degranularea celulelor granulate (granulocite, in special mastocite)

Macrofagele – Sunt monocite care au ajuns intr-un tesut deteriorat (atrase de mediatori chimici eliberati de celulele distruse, patogeni sau alte macrofage prezente deja acolo) si s-au specializat (printr-o serie de modificari). Rolul primar este de a ingloba substanta patogena si a o digera (fagocitare). Pot si prelucra antigenele din substante, pentru a fi prezentate ulterior celulelor B si T. Promoveaza inflamatia dar si vindecarea unei rani. Au rol in distrugerea celulelor tumorale sau pe moarte. Anumite virusuri si bacterii se folosesc de faptul ca macrofagele le “inghit” rapid, folosindu-se de acest proces pentru a incepe sa se multiplice necontrolat fix din interiorul macrofagelor.

Celulele Natural Killer – limfocite fara receptori de antigene specifici limfocitelor B sau T, care distrug  celulele tumorale sau cele infectate cu virusuri. Au rol si in respingerea organelor transplantate (au afinitate mare la molecule straine de corp). O parte din ele sunt celule Killer, care omoara specific celulele tag-uite cu anticorpi.

Celulele Dendritice – Celule care prezinta antigene pentru a fi recunoscute de restul celulelor din sistemul imun. Au rol in maturarea limfocitelor T si in activarea limfocitelor B si T atunci cand apare un organism patogen (purtator de antigene). Se gasesc in epiderm, in epiteliile mucoaselor, in organele limfoide (splina, timusul si sistemul limfatic) si in sange. Au capacitatea de-a incorpora un patogen nou, de-a-i prelucra antigenele si de a calatori apoi spre timus sau ganglionii limfatici, unde il prezinta limfocitelor T/B pentru a le activa (specific pentru a distruge antigenul respectiv).

Celulele T (limfocitele T) – celulele care regleaza raspunsul imun si mediaza reactii de hipersensibilitate intarziata (stimuleaza inflamatia, diferentierea limfocitelor B dar si starile alergice, dar si inhiba raspunsul imun odata ce antigenul dispare), dar care si distrug celule care prezinta antigeni pe suprafata lor

Celulele B (limfocitele B) – celule care sintetizeaza anticorpi, principalii efectori ai raspunsului imun mediat humoral (adaptive immune response). Au rol in rejectul de organe transplantate (prezinta receptori ai complexului major de histocompatibilitate pe membrana lor).

Celule B cu memorie – celule B cu o durata mai mare de viata, care isi “schimba clasa” in centrul germinal al unui ganglion limfatic, dupa o serie de multiplicari si selectii (mediata de limfocite T de tip FH) devenind celule care au afinitate imbunatatita fata de un antigen specific. Cu fiecare expunere ulterioara a corpului la un antigen se inmulteste numarul de celule B cu memorie, care apoi se pot rediferentia in celule B de tip plasmocite (care intra in circulatie). Asta ar fi o explicatie pentru necesitatea de rapeluri pentru vaccinari.

Nu, infectarea “naturala” cu virusul rujeolei nu genereaza un raspuns imun de o calitate mai buna ca vaccinarea (doar pentru ca e “natural” nu inseamna ca e mai bun).

Nu, infectarea cu virusul rujeolei nu e de preferat vaccinarii, pentru ca: expui persoana unui risc inutil (pneumonie sau encefalita si MOARTE) si expui si pe altii (copii prea mici, persoanele nevaccinate, persoanele imunocompromise) riscului de imbolnavire. Exista reactii adverse (rare) ale vaccinarii anti-rujeola (prospect Priorix pentru rujeola-oreion-rubeola), dar sunt majoritar blande, limitate la roseata la locul injectarii, durere si febra scazuta. Exista si reactii adverse ceva mai grave, dar sunt foarte rare si oricum sunt mult mai blande decat boala in sine!

In momentul asta, in Berlin exista o epidemie de pojar, o boala perfect prevenibila prin vaccinarea (GRATUITA) ROR. Un copil de 18 luni a murit DIN CAUZA POJARULUI.
Antivaxxerii (inclusiv celula-dura din Romania) au inceput sa raspandeasca zvonuri cum ca copilul era bolnav cronic dinainte, ca spitalizarea i se tragea de la alte vaccinari si cate si mai cate.
A fost nevoie de un comunicat oficial al Departamentului de Sanatate, Mediu si Protectia consumatorilor din landul Berlin in care sa se afirme fara echivoc, dupa ancheta: “copilul era nevaccinat, nu avea boli cronice inainte de imbolnavire si cauza mortii a fost infectia cu virusul rujeolei”.

Explicatii mai complexe se pot gasi in cursuri de imunologie (unele in limba romana, disponibile on-line, aici) sau in alte surse (mie imi place seria Immunology map, a lui Armando Hasudungan)

“The Romanians are coming” (ep. 2) – reactii

Acum 2 nopti a fost transmis si episodul 2 din documentarul asta atat de hulit de o parte dintre romani. Romani care foarte probabil nici nu l-au vazut. Sau, daca l-au vazut, pur si simplu nu sunt in stare sa inteleaga ce li se prezinta.

Ce avem in episodul 2?

2 noi povestiri: un baiat sarac din Lupeni, care lucreaza ca spalator de masini ziua si noaptea doarme sub un pod (ca sa poata trimite cat mai multi bani acasa) si o asistenta medicala (NU, NU infirmiera cum au inteles niste poligloti de Dambovita) care pleaca de la o viata bunicica in Constanta (casuta maricica, familie iubitoare) in Anglia, pentru ca asa ar castiga “10 times as much as she earns in Romania”.

Aflam, in plus, cum o mai duce Alex, tipul cu trecut dubios care incearca sa o ia de la capat, alaturi de 2 romani cu care s-a imprietenit in Anglia. Nu in ultimul rand, vedem cum evolueaza povestea naratorului, Alexandru Fechete, un tigan de langa Cluj, care munceste legal ca mecanic auto, pentru a-si tine nevasta si copilul intr-un “shitty place” de langa o groapa de gunoi.

Documentarul (prin vocea naratorului sau a personajelor, in ambele episoade de pana acum) se straduieste sa explice ca Romania e frumoasa, ca nu toata lumea o duce foarte rau, ca multi romani vor doar sa munceasca, ca cei care fura si fac trafic de persoane samd sunt doar oile negre ale tarii (asa cum fiecare tara are infractorii ei).

In episodul asta, mesajul devine ceva mai clar: daca pleci din Romania unde AI ceva – dar viata ta e grea, nu vrei sa pleci undeva unde e la fel de greu sau mai rau, dar mai esti si printre straini. Indiferent ca esti tigan care locuieste langa o groapa de gunoi sau o asistenta medicala care nu pare sa o duca prea rau in Constanta, vrei un viitor MAI BUN. E asa de greu de empatizat cu asemenea situatii?

Pe de alta parte, daca pleci de la NIMIC, ORICE e mai bun decat nimic. Asta nu inseamna ca ORICE-ul asta din Anglia ti se pare raiul pe Pamant.

Evident, informatiile astea trec pe langa romanii care se uita la documentar, daca o fac, si tot ce vad e (o sa enumar anumite tampenii stranse de la conationalii nostri indignati nevoie-mare de un documentar foarte bun):

  • in documentar sunt prezentate povestile unor tigani + “tiganii nu ne reprezinta”. Nu, nu sunt prezentate doar povestile unor tigani, e evidenta culoarea pielii personajelor. + Sunt departe de a fi iubitorul tuturor tiganilor, dupa ce am copilarit si mers la scoala intr-o zona in care locuiau multi tigani si am fost amenintat de mai multe ori cu cutitul si de 3 ori (la 11, 16 si 17 ani) chiar jefuit de grupuri mai mari de tigani – de fiecare data in zone populate, cu multi romani trecand pe langa fara sa faca nimic. Dar sunt constient ca nu toti tiganii sunt “infractori”. Am avut 2 colegi de banca* in scoala generala care erau tigani, un coleg de liceu tigan, colegi de facultate care erau tigani. Am si acum un coleg la postliceala care e tigan. Pe bune de sunt cu ceva diferiti fata de MAJORITATEA romanilor. Doar ca sunt discriminati constant de majoritatea populatiei.
  • se prezinta doar zone urate din Romania. Cu variatiuni pe tema asta, in ideea “Romania nu e toata asa”. Bai, e evident ca nu e toata Romania asa, dar documentarul nu isi propune sa prezinte unicorni si curcubee roz si floricele pe campii, ci viata grea a unor romani care viseaza la un viitor mai bun (in Anglia). Pata Rat de langa Cluj e in Romania. Lupeni-ul e in Romania. Tiganii aia care locuiesc fortat in zona de langa fostul combinat chimic din Baia Mare… news flash, sunt DIN ROMANIA.

  • in Anglia lucreaza n doctori romani, n la k programatori si finantisti, si avem cateva mii bune de studenti la facultatile lor. Pe aia de ce nu ii prezinta nimeni,”nu sunt prezentate si povesti ale romanilor din clasa de mijloc”? Raspunsul simplu: pentru ca nu ii pasa nimanui de ei. Pentru ca nu face audienta o poveste banala de genul “X a fost recrutat de o multinationala dupa n ani de experienta intr-o multinationala din Romania”. Wow, ce poveste de succes. Mai nuantat: pentru ca oricat de multe povesti de succes de romani ai avea, o sa ai mult mai multe ale localnicilor. Asa-i ca nu prea te intereseaza pe tine, ca roman sadea, cum un african a facut facultatea de medicina in Romania si apoi iti trateaza compatriotii intr-un dispensar de tara? De ce sa te astepti la altceva de la englezi?

  • Aurel Vlaicu, N. Paulescu, Brâncuși, Nadia Comaneci, G. Hagi, S. Halep etc. sunt romani, nu ca ăștia din documentar, de aia de ce nu ziceti? Bai, pe bune, ce treaba are sula cu prefectura? 50 si ceva la suta dintre romani locuiesc la tara in 2015. Ceva mai mult de atat au WC in curte. Salariul mediu NET pe economie e de aprox. 390 de euro (1743 lei in noi/2014, comunicat INSSE din ian. 2015). Ce daca am avut cateva persoane care au realizat ceva in tara asta? Schimba cu ceva saracia generalizata din tara asta? Se simte mai bine ala din Lupeni care locuieste in 2 camere cu inca 7 oameni? Are vreo sansa in plus pentru vreun job care sa-l scoata din saracie daca afla ca Paulescu a avut un rol important in descoperirea unui tratament pentru bolnavii de diabet?

  • strainul X a vazut acest documentar si acum crede ca toti suntem tigani si traim in blocuri arse“. Ma ierti, dar cum te afecteaza prostia altuia? Pentru ca trebuie sa fii prost ca sa intelegi asta dintr-un documentar care mentioneaza clar ca viata nu e la fel de grea pentru TOTI romanii. Daca o duci bine in strainatate DEJA, cu ce te afecteaza opinia unui prost despre tine si originile tale? Daca ai plecat din tara, oricum ai plecat ca s-o duci mai bine, nu ca sa te surprinda strainii cu laude la adresa tarii tale natale, unde curge (cum altfel) doar lapte si miere. A, ti-e frica sa nu creasca rasismul la adresa ta? Unui rasist nu o sa-i schimbe opinia despre romani nici 1000 de documentare cu frumusetile Romaniei. In schimb o sa te priveasca mai bine strainul daca nu te inflamezi aiurea, ci pur si simplu iti vezi de treaba ta si, eventual, poate faci ceva ca sa imbunatatesti si viata celor ramasi in tara. Cam cum se chinuie sa faca cine? Cei din documentar.

  • aici adaugam alte motive absurde de mandrie, pe care le folosesc inclusiv anumiti jurnalisti care ar trebui sa fi auzit de fact-checking: “romancele sunt cele mai frumoase femei din lume” (pe bune, cu ce te ajuta asta (daca ar fi adevarat)? esti proxenet, sau ceva de genul?), “limba romana e a doua limba vorbita in Microsoft, romanii vorbesc 3 limbi straine, romanii sunt foarte inteligenti, romanii sunt cei mai buni in toate” – niste mituri urbane care denota fix faptul ca romanii care cred in ele sunt, ce sa vezi: prosti. Intr-o tara in care generatie dupa generatie nu ia BAC-ul, iar generatiile mai vechi il luau in procente mai mari doar pentru ca nu exista frica de inchisoare prin comisiile de evaluare, ca sa vorbesti de “inteligenta” generala a natiunii trebuie sa fii foarte obtuz.

O mentiune speciala pentru mitul vorbirii multor limbi straine. Lucrez de 10 ani cu si pentru oameni din corporatii multinationale. Am facut o facultate, acum fac o postliceala, am niste prieteni si rude care predau la facultati (licenta sau master). Am invatat 4 ani de zile o limba straina (germana) la o scoala privata, pe banii mei. Am intrat si intru in contact zilnic cu fel si fel de oameni “cu minim 12 ani + 3 ani de scoala”. Un procent insemnat dintre romani NU STIU SA SCRIE SAU SA VORBEASCA corect limba lor natala. D-apoi limbi straine. Si nu, faptul ca abia intelegi login, enter, save si print si balmajesti cateva fraze amuzant de agramate nu inseamna ca “vorbesti limba engleza”.

Da, sunt destul de multi romani care sunt inteligenti, au joburi bune, vorbesc mai multe limbi straine bine, au masini si case ok – cumparate din bani castigati cinstit. Dar sunt foarte putini, daca ii raportezi la totalul de 20.000.000 de romani. Daca faci parte din categoria asta si te simti jignit de documentarul asta, pune mana si iesi din cercul tau de siguranta, mergi un pic prin orice cartier de blocuri comuniste din Bucuresti (sau din orasul tau) si o sa vezi ca realitatea nu e colorata in rozul TAU.

  • la final, sa nu ii uitam pe toti idiotii care sunt rasisti, injura, comenteaza fara sa vada documentarul, comenteaza intr-o romana stricata si altele de genul: Voi stricati imaginea romanilor in Romania si in afara tarii, bă!

 

 

 

  • Am si o poveste amuzanta pe tema asta: acum cativa ani, intr-o toamna, eram in zona copilariei, mergeam la ai mei, cand vine un tigan adolescent la mine (in mijlocul multimii de romani care se intorceau de la serviciu la ora de varf) si-mi cere bani. Ma ia cu “Stii tu cine sunt eu? Stii tu cu cine o sa ai probleme daca nu imi dai bani?” Eram pregatit sa ii dau un picior, cand ajungem la alt tigan, de-o seama cu mine. “Uite, Catalin, asta nu vrea sa-mi dea bani, zice ca nu i-e frica de tine”. Catalin era colegul meu de banca din scoala primara, care a parasit scoala dupa clasa a 4-a. “A, tu esti? Ce mai faci? Cum e viata? Bă, sa-l lasi in pace pe el daca-l mai vezi, da?”

O carte despre incercarile, esecurile si prejudecatile cu care s-au luptat primii transfuzionisti

Si un pic despre istoria transfuziilor de sange.Screen shot 2015-02-25 at 9.46.12 AM

Cartea se numeste “Blood Work: A Tale of Medicine and Murder in the Scientific Revolution” (de Holly Tucker), am dat peste ea in timp ce cautam niste informatii despre grupele de sange la animale.

Usor de citit (e destul de scurta), cartea e foarte utila pentru a te ajuta sa intelegi faptul ca omenirea s-a temut dintotdeauna de ceea ce nu intelege sau nu are capacitatea de-a studia si intelege la nivel larg. Si asta se traduce prin rezistenta la descoperiri, teama de progres si chiar prin posibila violenta impotriva celor care lupta pentru progres.

Construita pe jumatate ca o carte-documentar, pe jumatate ca un murder-mystery din secolul al XIX-lea, cartea se straduieste sa prezinte o perioada foarte tulbure a istoriei medicinei: secolul al XVII-lea.

Desi se centreaza pe istoria unui transfuzionist francez, Jean-Baptiste Denys, primul om care a transfuzat sange intre specii (de la oi la oameni), cartea ofera nenumarate detalii despre viata de zi cu zi in Anglia si Franta in “epoca luminilor”, plus cateva informatii cronologice despre istoria medicinei si a transfuziilor.

Rolul medicului era atunci asemanator cu al unui vraci, “tratamentele” aplicate de acesta fiind bazate pe precepte vechi de milenii. Astfel, pacientilor cu infectii grave li se “lua sange” (ceea ce ii slabea si mai mult, facandu-i si mai vulnerabili) si li se aplicau comprese reci sau calde, panoplia de medicamente era redusa la preparate slab-purificate din diferite plante iar partea de chirurgie era facuta majoritar de barbieri-chirurgi, care nu faceau studii la scoli superioare pentru asta, ci doar cativa ani de ucenicie pe langa alti barbieri.

Ca sa complice lucrurile, nu se stia nimic despre bacterii si virusi, asepsia si antisepsia erau niste concepte din viitor (doctorii isi purtau si refoloseau cu mandrie sorturile patate cu sange uscat), anestezia nu se cunostea (eterul a inceput sa fie folosit abia pe la mijlocul secolului XIX) iar la facultatile de medicina se invatau concepte vechi de pe vremea lui Hippocrate, aprofundate de Galenus, care presupuneau ca boala provine din dezechilibrul unor “umori (sange, bila galbena, bila neagra si flegma).

Faptul ca, in 1628, William Harvey a descris pentru prima data in detaliu circulatia sanguina sistemica, in care inima pompeaza sangele prin tot corpul, era inca puternic contestat de marile facultati de medicina, care predau teoria galenica, ce spunea ca inima este un fel de furnal, unde sangele mergea sa fie “ars” (dupa ce era “creat” in ficat), ca sa ofere energie organismului.

In aceasta epoca apar primele transfuzii (intre rase diferite de caini), facute de medicul englez Richard Lower. Intr-o epoca in care Franta si Anglia erau intr-o competitie acerba pentru suprematia militara, economica si culturala, era evident ca un francez va incerca sa faca ceva care sa depaseasca realizarea englezilor.

Aici intra in scena Jean-Baptiste Denys, un medic tanar, care facuse facultatea de medicina la Montpellier, ceea ce insemna ca avea mult de luptat pentru a avea succes in Parisul dispretuitor la adresa provincialilor.

Dupa ce reuseste la randul lui sa transfuzeze sange intre caini, pasul urmator a parut pentru tanarul doctor sa fie transfuzia la oameni. Bazandu-se pe niste observatii lipsite de baza stiintifica (corelatia NU impune cauzatie nu era o regula a medicinei pe vremea aceea), el crede ca, daca un caine mai batran poate fi transfuzat cu sangele unui caine mai tanar si va fi mai “vioi”, atunci un om va putea obtine nenumarate beneficii de la transfuzia de sange de la o vaca tanara si in vana sau de la o oaie blanda. Desigur, asta echivala cu o blasfemie si pentru biserica si pentru medicina secolului cu pricina. Oamenii se temeau ca, prin transfuzie de sange de la animale, vor deveni… himere, hibrizi om-animal.

De mentionat este faptul ca nu doar francezul a transfuzat sange de la animale la om, Richard Richard Lower transfusing blood from lamb to a manLower facand acelasi lucru, in noiembrie 1657

Fara sa povestesc toata cartea, aici apar in scena si niste intrigi pentru putere si multe superstitii ale timpului, care isi pun amprenta pe succesele si esecurile sale. Aici este partea de murder-mystery a cartii.

E suficient sa spun ca, dupa episodul Jean-Baptiste Denys, transfuziile de sange la oameni au fost interzise de facto pana in secolul XIX. Atunci, obstetricianul englez James Blundell efectueaza primele transfuzii de sange (intre oameni) pentru a-si salva pacientele sale de hemoragii post-partum, o complicatie care echivala cu condamnarea la moarte acum chiar si pentru medicina “moderna” de acum 200 de ani.

Grupele de sange A, B si O au fost descoperite in 1901, de doctorul austriac Karl Landsteiner. A patra grupa (AB) a fost descoperita in 1902, de Alfred von Decastello si Adriano Sturli (studentul lui Landsteiner).

Din 1907 incep transfuziile de sange care potrivesc grupele de sange ale pacientilor intre ele, din 1914 se descopera citratul de sodiu (primul anticoagulant modern), ceea ce deschide drumul pentru pastrarea sangelui pentru o perioada de timp.

In 1940 se descopera factorul Rh (si antigenul D). Landsteiner, pensionat, inca are un rol in aceasta descoperire.

Din 1945 avem testul Coombs, in care se folosesc antiglobuline umane pentru a demonstra prezenta anticorpilor pe membrana celulelor rosii.

Putine informatii in plus despre cronologia transfuziilor aici.

Ce e mai “jignitor”?

Ma amuza si intristeaza deopotriva indignarea ieftina si orgoliile ranite ale unor romani manifestate in ultima saptamana.

Pentru cine nu e la curent cu motivul actual de rascolire a simtamintelor patriotice, saptamana trecuta, un post de televiziune din Marea Britanie (privat, dar in acelasi timp public) a difuzat intai un trailer si apoi (marti) primul din cele 4 episoade ale documentarului “The Romanians are Coming“.

Cum majoritatea romanilor nu puteau vedea documentarul in sine (care nu era inca disponibil pe youtube), tot ce au vazut a fost trailerul care putea fi interpretat (daca vrei neaparat) ca “jignitor” si ca “inca un documentar care prezinta doar o frantura din realitatea romaneasca, ignorand lucrurile bune“.

Sigur, poti argumenta la nesfarsit ca “Domne’, de ce prezinta realitatea din punctul de vedere al tiganilor?“. Pentru ca documentarul este narat de vocea lui Alexandru Fechete (citeste articolul din link si apoi da-ti cu parerea despre el), un tigan* de pe langa Cluj. Si prezinta doar felul in care niste romani saraci (UNII dintre ei tigani) au plecat in Anglia pentru a gasi joburi si o viata mai buna. Daca te uiti la episodul 1, o sa vezi ca Stefan e roman alb (daca mi se scuza rasismul). Daca ajungi la jumatatea episodului 1, o sa vezi ca sunt prezentati mai multi roman albi 100%. Deci mai usor cu rasismul, pana nu te injuri pe tine insuti, ok?

Dar, orice ai zice, nu poti schimba adevarul: ce prezinta Channel 4 (partea cu ghetourile din Baia Mare) este realitatea unei portiuni insemnate a locuitorilor Romaniei. Pentru ca poti sa le zici cum vrei tu, tiganii care traiesc in Romania sunt romani (de alta etnie, dar romani).

Cum poti sa protestezi (preferabil in “tinuta oarecum business”) fata de asta? Oamenii astia vin din alta tara?

Cum poti sa te gandesti tu, om(poate) educat, inteligent, care lucreaza in Anglia cinstit, ca te jigneste documentarul asta? E un non-sens. Suprasimplificand, oare austriecii ar trebui sa fie jigniti daca un documentar prezinta povestea lui Josef Fritzl? Stiu, sechestrarea si violul propriului copil (si apoi fiu/nepot) de catre un psihopat nu e acelasi lucru cu cautarea unui job de catre un om sarac. E o comparatie fortata.

Dar, daca stai sa te gandesti, e vorba doar de prezentarea unui caz. E slujba privitorului, detinator de creier propriu, sa inteleaga ceva dintr-un documentar.

Cum ai putea sa protestezi fata de un documentar (Europe’s hidden shame) facut de Al-Jazeera despre situatia deprimanta din azilele pentru oameni cu dizabilitati din Romania si abuzurile la care sunt supusi acestia de… personalul specializat de acolo?

In nici un caz nu protestezi impotriva omului care iti arata cat de nasoala e viata in tara ta. In cel mai bun caz, faci ceva ca sa schimbi situatia asta. Ori te implici direct, ori cauti un ONG care chiar face ceva pentru a schimba asta.

Ori faci ceva, ori taci din gura!

Nu te apuci sa urli cu spume la gura ca “astia nu sunt romani” si alte tampenii!

Oare ce e mai jignitor, ce prezinta englezii in documentar sau faptul ca ambasadorul roman la Londra habar-n-are sa vorbeasca in limba lui Shakespeare (linkul e catre “traducerea” mot-a-mot facuta de CTP dupa o interventie a stimatului nostru ambasador in Anglia, “ambasadorul anului 2012 in Europa”) dupa o gramada de ani de “reprezentare” a romanilor pe acolo?

Sau hai, poate acceptam faptul ca ambasadorul nostru, scolit pe vremea comunismului, nu stie sa vorbeasca excelent limba engleza. Poate are multa experienta, deci poate compenseaza. Multa emfaza pe “poate“.

Dar ce scuze gasim pentru formularile tampite din scrisoarea adresata de “dr. Jinga” catre persoana “in charge” de la compania care a facut excelentul (cel putin dupa primul episod) documentar? Ce e aia libertate a exprimarii? Ce e aia capacitate de a intelege mesajul unui documentar? “Ar fi bine sa se schimbe mesajul”. Deh, scoala comunista se vede pana la adanci batraneti in mesaj.

Partea proasta e ca nenumarati romani sufera de aceleasi metehne ca stimbilul nostru ambasador. Au vazut cel mult trailerul sau cateva minute din documentar si gata, au sarit la concluzii aiurea. Un articol excelent pe tema asta a fost scris ieri in Adevarul. E trist ce pot debita comentatorii ca raspuns la o analiza foarte corecta a realitatii. Si, foarte probabil, fara sa se oboseasca sa vada 40 si ceva de minute de film care prezinta foarte corect lupta unor concetateni pentru mai bine.

  • Da, recunosc, pot fi acuzat de rasism pentru ca ii numesc pe tigani… tigani. Dar mi se pare mai adecvata denumirea asta decat cea de rroma. Stiu, NU e cea mai corecta (non-rasista) denumire pentru ei.

Duios, semestrul se terminá…

Final poetic pentru un semestru care nu se mai termina.

In ultimele saptamani a inceput sotia mea sa creada ca sunt o moara stricata, pentru ca la intrebarea ei “ce ai facut azi?” i-am tot raspuns cu “am dat lucrari la scoala”.

In 7 zile de scoala am dat (cronologic) 1 + 2 + 1 + 5(in aceeasi zi!) + 1 + 2 + 1 lucrari. La care se adauga mai multe note date pe referate, studii de caz si altele.

Mai am 2 lucrari si s-a terminat semestrul.

Cine crede ca un asemenea ritm de “evaluari” e eficient sau corect (in sensul de “evalueaza in mod corect cunostintele elevilor”)?

Cu putine exceptii (cea mai notabila: diriginta, care e si profesoara de nursing), anul asta profesorii au fost mult mai interesati sa “stranga” notele pe care trebuie sa le aiba fiecare elev decat sa ne predea materiile lor. Ca sa compenseze (sau poate pentru ca pur si simplu nu le pasa), evaluarile au fost lipsite total de strictete. S-au permis lucrari aduse de-acasa, copiat, inspirat etc.

Evident, nu sustin eu ca as fi (scuzati-mi limbajul) curvă virgină. Dar daca sunt evaluat in bataie de joc, de ce ar trebui sa fiu eu 100% corect? Oricum, asta nu inseamna ca n-am invatat nimic tot semestrul.

In scoala noastra exista o profesoara mult-hulita de multi elevi care vin la scoala pentru a primi o diploma. E una dintre cele care, indiferent de ce clasa are, isi preda materia, atata cat considera ea ca e esential. Restul te pune sa “conspectezi acasa” (o treaba cu care nu sunt de-acord, dar de, nu e nimeni perfect). Cat preda ea, PREDA. Si chiar retineai – daca veneai la orele ei.

Am dat prin spitale peste absolvente ale scolii mele, actuale asistente. Vai, ce nemultumite erau de stilul ei de a evalua: isi rezerva la finalul semestrului 1 ora in care asculta pe toata lumea. Iti punea 2 intrebari (poate 1, 2 in plus/ajutatoare, daca vedea ca te straduiesti sa ii formulezi un raspuns). Stiai la ambele, luai 10. Stiai doar la 1, luai 5. Nu stiai nimic – 2. A doua nota o luai intr-o lucrare, cu 9 intrebari si 10 raspunsuri, care te treceau prin toata materia. Stiai, bine. Nu stiai, ghinion.

Pe bune de nu mi s-a parut una dintre cele mai corecte profesoare din scoala asta.

Bine, din fericire, in 2 ani jumatate am avut si profesori (in special in anul 1) care au reusit si sa-si predea materia si sa evalueze elevii pe parcurs si, cel mai important, sa ne motiveze sa invatam ceva.

Esti curios?

… Sa vezi cum arata o punga de celule-stem hematopoietice recoltate prin afereza, dupa o injectie cu un G-CSF? Ghid practic pentru AM (in engleza) aici.

Dar de o poza din sala de operatie a unui emfizem bulos?

Dar retragerea unui filtru de vena cava inferioara?

Dar un Caput Medusae (HT portala secundara unei ciroze) imens?

Dar ce crezi ca e chestiuța asta? Indiciu (desi e vorba de alta compozitie – de aici si forma diferita).

Credeam ca e alcaptonurie, dar e, de fapt, o infectie urinara (cu Klebsiella/Providencia sau Proteus). Aici poti citi si despre alte culori ale urinei.

Icter (bilirubina totala 53!).

Figure 1 are si un app de Play Store sau iStore si e excelent pentru a mai afla cate ceva in domeniul medical (daca te fortezi sa si cauti si citesti dupa ce vezi ceva).