Duios, semestrul se terminá…

Final poetic pentru un semestru care nu se mai termina.

In ultimele saptamani a inceput sotia mea sa creada ca sunt o moara stricata, pentru ca la intrebarea ei “ce ai facut azi?” i-am tot raspuns cu “am dat lucrari la scoala”.

In 7 zile de scoala am dat (cronologic) 1 + 2 + 1 + 5(in aceeasi zi!) + 1 + 2 + 1 lucrari. La care se adauga mai multe note date pe referate, studii de caz si altele.

Mai am 2 lucrari si s-a terminat semestrul.

Cine crede ca un asemenea ritm de “evaluari” e eficient sau corect (in sensul de “evalueaza in mod corect cunostintele elevilor”)?

Cu putine exceptii (cea mai notabila: diriginta, care e si profesoara de nursing), anul asta profesorii au fost mult mai interesati sa “stranga” notele pe care trebuie sa le aiba fiecare elev decat sa ne predea materiile lor. Ca sa compenseze (sau poate pentru ca pur si simplu nu le pasa), evaluarile au fost lipsite total de strictete. S-au permis lucrari aduse de-acasa, copiat, inspirat etc.

Evident, nu sustin eu ca as fi (scuzati-mi limbajul) curvă virgină. Dar daca sunt evaluat in bataie de joc, de ce ar trebui sa fiu eu 100% corect? Oricum, asta nu inseamna ca n-am invatat nimic tot semestrul.

In scoala noastra exista o profesoara mult-hulita de multi elevi care vin la scoala pentru a primi o diploma. E una dintre cele care, indiferent de ce clasa are, isi preda materia, atata cat considera ea ca e esential. Restul te pune sa “conspectezi acasa” (o treaba cu care nu sunt de-acord, dar de, nu e nimeni perfect). Cat preda ea, PREDA. Si chiar retineai – daca veneai la orele ei.

Am dat prin spitale peste absolvente ale scolii mele, actuale asistente. Vai, ce nemultumite erau de stilul ei de a evalua: isi rezerva la finalul semestrului 1 ora in care asculta pe toata lumea. Iti punea 2 intrebari (poate 1, 2 in plus/ajutatoare, daca vedea ca te straduiesti sa ii formulezi un raspuns). Stiai la ambele, luai 10. Stiai doar la 1, luai 5. Nu stiai nimic – 2. A doua nota o luai intr-o lucrare, cu 9 intrebari si 10 raspunsuri, care te treceau prin toata materia. Stiai, bine. Nu stiai, ghinion.

Pe bune de nu mi s-a parut una dintre cele mai corecte profesoare din scoala asta.

Bine, din fericire, in 2 ani jumatate am avut si profesori (in special in anul 1) care au reusit si sa-si predea materia si sa evalueze elevii pe parcurs si, cel mai important, sa ne motiveze sa invatam ceva.

5 thoughts on “Duios, semestrul se terminá…

  1. S-ar putea totusi sa decurga altfel lucrurile in scoli daca si spitalele ar fi altfel ! Si ma refer la intregul sistemul , de la modul in care functioneaza pana la materialele care lipsesc.

    Like

    1. Mda. M-am tot gandit in anii astia de la ce incepe totul.
      De la lipsa banilor.
      De la mentalitatea romaneasca.
      De la furtul generalizat din toate resursele “ca sa te descurci”. Aici includ si spaga mica si lucrarile de cateva milioane de euro facturate supraevaluat de cate un sus-pus printr-un spital.
      Lipsa de interes a elevilor.
      Lipsa de interes a profesorilor, care “nu sunt motivati”.
      Ura care permeaza toate straturile sociale (“tu esti nu-stiu-cum, eu sunt mai nu-stiu-cum, deci… esti un bou”).
      Minciuna generalizata “vino la noi la scoala/facultate, la noi sunt cei mai buni profesori si cei mai buni studenti”, “vino la spitalul X pentru ca vei fi tratat cel mai bine”, “ia medicamentul asta de 5 ori mai scump (pentru ca asa castig si eu un comision micut)” samd
      Coruptia generalizata (de la profesori care primesc bani ca sa treaca un tampit, la oameni care dau spaga ca sa fie angajati mai apoi, la cei care primesc spaga ca sa promoveze ceva samd).

      Dupa aia poti sa te intrebi: ce a venit mai intai, omul sau obiceiurile sale proaste?

      Eu cred ca totul incepe si se termina cu omul.

      Nu “imi pute Romania” si nu ma dau eu nevinovat, dar cred ca totul se strica de la calitatea oamenilor, care s-au inrait suficient de mult incat sa strice tot in jurul lor.

      Like

  2. felicitari pt efortul tau depus in acesti ani la scoala!stiu sigur ca nu a fost usor, mai ales in contextul dat( job,etc).timpul trece repede nu-i asa? Mai ales cand faci ceva care te pasioneaza.
    Am o intrebare, de obicei le-o adresez celor care sunt in anii terminali, daca ai fii din nou in pct 0, sa incepi din nou scoala asta, ai face aceasi alegere sau te-ai indrepta spre altceva?

    Like

    1. Eh, nu sunt chiar de felicitat, in opinia mea, dar nu asta m-ai intrebat.🙂

      In nici un caz n-as alege postliceala.
      Acum fix 3 ani eram la 2 pasi de a merge sa fac scoala in Germania. Imi alesesem orasul, scoala (conversasem cu ei despre ce imi trebuia), stransesem actele care trebuiau trimise la Anerkennung, discutasem cu niste cunoscuti de acolo, imi facusem si refacusem calculele. Trebuia doar sa am un pic de curaj.

      N-am avut, am ales solutia cea mai simpla si mai ieftina.

      Daca mi-as citi toate postarile din anii astia si mi-ar fi (inca) frica de strainatate, macar as alege facultatea, nu postliceala.

      Judecand acum trecutul, sper ca la toamna, dupa examene, o sa fac o alegere mai curajoasa pentru viitor.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s