O carte despre incercarile, esecurile si prejudecatile cu care s-au luptat primii transfuzionisti

Si un pic despre istoria transfuziilor de sange.Screen shot 2015-02-25 at 9.46.12 AM

Cartea se numeste “Blood Work: A Tale of Medicine and Murder in the Scientific Revolution” (de Holly Tucker), am dat peste ea in timp ce cautam niste informatii despre grupele de sange la animale.

Usor de citit (e destul de scurta), cartea e foarte utila pentru a te ajuta sa intelegi faptul ca omenirea s-a temut dintotdeauna de ceea ce nu intelege sau nu are capacitatea de-a studia si intelege la nivel larg. Si asta se traduce prin rezistenta la descoperiri, teama de progres si chiar prin posibila violenta impotriva celor care lupta pentru progres.

Construita pe jumatate ca o carte-documentar, pe jumatate ca un murder-mystery din secolul al XIX-lea, cartea se straduieste sa prezinte o perioada foarte tulbure a istoriei medicinei: secolul al XVII-lea.

Desi se centreaza pe istoria unui transfuzionist francez, Jean-Baptiste Denys, primul om care a transfuzat sange intre specii (de la oi la oameni), cartea ofera nenumarate detalii despre viata de zi cu zi in Anglia si Franta in “epoca luminilor”, plus cateva informatii cronologice despre istoria medicinei si a transfuziilor.

Rolul medicului era atunci asemanator cu al unui vraci, “tratamentele” aplicate de acesta fiind bazate pe precepte vechi de milenii. Astfel, pacientilor cu infectii grave li se “lua sange” (ceea ce ii slabea si mai mult, facandu-i si mai vulnerabili) si li se aplicau comprese reci sau calde, panoplia de medicamente era redusa la preparate slab-purificate din diferite plante iar partea de chirurgie era facuta majoritar de barbieri-chirurgi, care nu faceau studii la scoli superioare pentru asta, ci doar cativa ani de ucenicie pe langa alti barbieri.

Ca sa complice lucrurile, nu se stia nimic despre bacterii si virusi, asepsia si antisepsia erau niste concepte din viitor (doctorii isi purtau si refoloseau cu mandrie sorturile patate cu sange uscat), anestezia nu se cunostea (eterul a inceput sa fie folosit abia pe la mijlocul secolului XIX) iar la facultatile de medicina se invatau concepte vechi de pe vremea lui Hippocrate, aprofundate de Galenus, care presupuneau ca boala provine din dezechilibrul unor “umori (sange, bila galbena, bila neagra si flegma).

Faptul ca, in 1628, William Harvey a descris pentru prima data in detaliu circulatia sanguina sistemica, in care inima pompeaza sangele prin tot corpul, era inca puternic contestat de marile facultati de medicina, care predau teoria galenica, ce spunea ca inima este un fel de furnal, unde sangele mergea sa fie “ars” (dupa ce era “creat” in ficat), ca sa ofere energie organismului.

In aceasta epoca apar primele transfuzii (intre rase diferite de caini), facute de medicul englez Richard Lower. Intr-o epoca in care Franta si Anglia erau intr-o competitie acerba pentru suprematia militara, economica si culturala, era evident ca un francez va incerca sa faca ceva care sa depaseasca realizarea englezilor.

Aici intra in scena Jean-Baptiste Denys, un medic tanar, care facuse facultatea de medicina la Montpellier, ceea ce insemna ca avea mult de luptat pentru a avea succes in Parisul dispretuitor la adresa provincialilor.

Dupa ce reuseste la randul lui sa transfuzeze sange intre caini, pasul urmator a parut pentru tanarul doctor sa fie transfuzia la oameni. Bazandu-se pe niste observatii lipsite de baza stiintifica (corelatia NU impune cauzatie nu era o regula a medicinei pe vremea aceea), el crede ca, daca un caine mai batran poate fi transfuzat cu sangele unui caine mai tanar si va fi mai “vioi”, atunci un om va putea obtine nenumarate beneficii de la transfuzia de sange de la o vaca tanara si in vana sau de la o oaie blanda. Desigur, asta echivala cu o blasfemie si pentru biserica si pentru medicina secolului cu pricina. Oamenii se temeau ca, prin transfuzie de sange de la animale, vor deveni… himere, hibrizi om-animal.

De mentionat este faptul ca nu doar francezul a transfuzat sange de la animale la om, Richard Richard Lower transfusing blood from lamb to a manLower facand acelasi lucru, in noiembrie 1657

Fara sa povestesc toata cartea, aici apar in scena si niste intrigi pentru putere si multe superstitii ale timpului, care isi pun amprenta pe succesele si esecurile sale. Aici este partea de murder-mystery a cartii.

E suficient sa spun ca, dupa episodul Jean-Baptiste Denys, transfuziile de sange la oameni au fost interzise de facto pana in secolul XIX. Atunci, obstetricianul englez James Blundell efectueaza primele transfuzii de sange (intre oameni) pentru a-si salva pacientele sale de hemoragii post-partum, o complicatie care echivala cu condamnarea la moarte acum chiar si pentru medicina “moderna” de acum 200 de ani.

Grupele de sange A, B si O au fost descoperite in 1901, de doctorul austriac Karl Landsteiner. A patra grupa (AB) a fost descoperita in 1902, de Alfred von Decastello si Adriano Sturli (studentul lui Landsteiner).

Din 1907 incep transfuziile de sange care potrivesc grupele de sange ale pacientilor intre ele, din 1914 se descopera citratul de sodiu (primul anticoagulant modern), ceea ce deschide drumul pentru pastrarea sangelui pentru o perioada de timp.

In 1940 se descopera factorul Rh (si antigenul D). Landsteiner, pensionat, inca are un rol in aceasta descoperire.

Din 1945 avem testul Coombs, in care se folosesc antiglobuline umane pentru a demonstra prezenta anticorpilor pe membrana celulelor rosii.

Putine informatii in plus despre cronologia transfuziilor aici.

4 thoughts on “O carte despre incercarile, esecurile si prejudecatile cu care s-au luptat primii transfuzionisti

    1. Tot ce se poate. Iti dai seama ca pe seama procedurilor medicale s-au pus nenumarate efecte adverse inchipuite de-a lungul anilor.

      Primul pacient englez transfuzat cu sange de miel era mai sarit de pe fix. In carte il numesc, eufemistic, “excentric”. Se pare ca dupa transfuzia initiala a inceput sa il hartuie pe Richard Lower, cerandu-i noi si noi transfuzii, ca sa “devina oaie in intregime”. Aparent, țipa ca “a devenit oaie din cauza medicilor” oricarui om dispus sa-i plateasca o bere prin vreun pub londonez. Uite asa se raspandea un zvon pe vremea aia. Pub-urile erau internetul sec. XVII.

      Inclusiv la inceputul anilor ’50, in SUA, sangele era recoltat segregat, de teama (alimentata chiar de anumiti doctori) ca albii tratati cu sange primit de la un negru vor deveni… negri.
      Sau, folosindu-se de niste informatii stiintifice (sistemele de antigen/anticorpi sunt multe, nu se rezuma doar la ABO si Rh) se presupunea ca albii pur si simplu vor muri, pentru ca sangele negrilor ar fi fost periculos (ar fi avut antigene specifice doar rasei lor, care ar fi generat o reactie de soc hemolitic rapida).

      Trecutul se tot repeta.

      Poti sa-i spui unui om (inclusiv unul educat) ca tulburarile de dezvoltare neurologica intrunite sub denumirea de “autism” au cauze preponderent genetice de oricate ori vrei.
      Daca exista o explicatie mai simpla, care sa poata fi atasata lui “X e de vina”, omul prefera s-o imbratiseze pe asta.

      Like

        1. Stiu ca glumisei, nu sunt tampit.
          Atata doar ca, in ziua de azi, google indexeaza totul. Iar atunci cand cineva cauta o informatie idioata, de tipul “transfuziile cauzeaza autism”, o sa gaseasca un hit cu un comentariu, n-o sa citeasca decat 3 cuvinte si apoi va fi convins ca “da, am dreptate”. De asta raspund mai lung cateodata.🙂

          Vaccinul cu pricina e cel anti rujeola-oreion-rubeola (ROR in Romania, MMR in strainezia), “controversa” din jurul sau a fost fabricata de un doctor-impostor, care vroia sa discrediteze vaccinul actual pentru a pregati piata pentru vaccinul sau (competitor). Cu ajutorul unor voci din media mondiala + cateva voci de starlete lipsite de educatie stiintifica, a aparut la nivel mondial miscarea antivaxx. Care miscare il considera un martir pe doctorul cu pricina (Andrew Wakefield), deoarece i-a fost retrasa licenta de-a practica medicina.

          In momentul asta, in Berlin exista o epidemie de pojar, o boala perfect prevenibila prin vaccinarea (GRATUITA) ROR. Un copil de 18 luni a murit DIN CAUZA POJARULUI.
          Antivaxxerii (inclusiv celula-dura din Romania) au inceput sa raspandeasca zvonuri cum ca copilul era bolnav cronic dinainte, ca i se tragea de la alte vaccinari si cate si mai cate.
          A fost nevoie de un comunicat oficial al Departamentului de Sanatate, Mediu si Protectia consumatorilor din landul Berlin in care sa se afirme fara echivoc “copilul era nevaccinat, nu avea boli cronice inainte de imbolnavire si cauza mortii a fost infectia cu virusul rujeolei”

          Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s