Curtoazie profesionala, empatie sau prostie?

De cate ori ati auzit/vazut/citit o stire neplacuta despre o greseala a unei persoane care (din intamplare) are aceeasi meserie ca voi? Ceva de genul “X ii pune viata in pericol persoanei Y prin felul in care si-a facut meseria“.

De cate ori primul impuls a fost sa va puneti in situatia colegului de meserie, nu a victimei? De cateempathy ori ati gandit “nu e vina colegului“? Sau “colegul are partea cea mai mica de vina, altii sunt de vina” (inclusiv victima)?

Nu intelegeti despre ce vorbesc?

In primul rand, in ziua de azi avem un flux constant de stiri, din toate colturile lumii si din toate clasele societatii. Inainte de-a avea o ancheta legala si un verdict oficial, avem asa numitul proces al opiniei publice. Nu conteaza cat de impartial este prezentata stirea, intotdeauna opinia publica isi va forma o parere. Buna, rea, aceasta parere exista. Daca nu ar exista, atunci nu ar mai exista nici un fel de presiune pentru schimbare.

Exista si schimbari in rau din cauza manipularii opiniei publice? Desigur. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa existe si nu trebuie sa se manifeste in anumite situatii.

Exemple: Un politist omoara un om (aparent) nevinovat. De cele mai multe ori, cei mai zgomotosi sustinatori ai nevinovatiei politistului vor fi fix colegii lui de breasla. Un arhitect face un plan aiurea, o cladire se prabuseste, mor oameni. Cine ii va sari in aparare? Un inginer face economie la materiale, pune in pericol siguranta unei structuri, mor oameni. Cine il apara in prima instanta? Un pilot/sofer/conductor conduce beat/prost un avion/autobuz/tren, oameni mor. Se vor gasi colegi sa-l apere? Un doctor face o greseala, un pacient ii moare. Cine va gasi primul scuze? O asistenta medicala face ceva gresit, ii moare cineva care era in grija. Se vor gasi voci ale unor colege sa afirme ca vina e in primul rand a altuia?

Asta e un comportament pe care pur si simplu nu pot sa-l inteleg. Nu e vorba de bani, nu e vorba de ceva ce poti inlocui, nu e vorba de reguli sau alte lucruri. Vorbim de vieti omenesti pierdute.

De ce cred multi oameni ca e normal sa-si apere colegii de breasla doar pentru ca impart aceeasi breasla?

Se asteapta sa li se ofere aceeasi curtoazie intr-o situatie similara? Se gandesc ca si ei au fost la doi pasi de a face acelasi lucru si au scapat, poate totul putea fi evitat si in cazul precedent daca nu existau ALTI FACTORI, care cu siguranta SUNT DE VINA? Cred ca daca meseria lor e grea, automat presupune pozitionarea lor mai presus de orice vina si ca merita sa fie evaluati cu alte masuri?

La asta se adauga ultra-prezentul “eu fac treaba asta de nu-stiu-cati ani, deci eu pot sa-mi dau cu parerea, restul nu au dreptul“.

In primul rand, aici vorbim de opinia fiecaruia. Iti place, nu-ti place, nu ai cum sa ii interzici cuiva sa o aiba. Poti sa iti argumentezi opinia contrara, atat. In al doilea rand, aici intervine aroganta. Nu zice nimeni ca trebuie sa sari sa iti dai cu parerea in orice situatie. Nu zice nimeni ca trebuie sa faci vanatoare de vrajitoare si sa condamni pe cineva nevinovat (desi asta se intampla destul de des in tribunalul opiniei publice). Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti formezi o opinie si ca nu trebuie sa ti-o exprimi. Da, foloseste surse avizate, apeleaza la cei care chiar fac asta pentru a te informa inainte de-a zice ceva, dar nu exista “nu ai voie sa zici nimic”.

Revin la ideea de la inceput: mai ales in tari in care legile si regulile se respecta din 2 in 14 (ca Romania), lipsa reactiei opiniei publice nu face decat sa perpetueze erorile de la orice nivel al societatii (fie ca e vorba de politie, medicina, justitie, transport in comun, administratie samd). Prin apeluri din astea la autoritate nu faci decat sa pastrezi un status-quo, nu schimbi nimic.

Bineinteles, ca in orice situatie, exista si extreme.

In Romania extremele tind sa aiba gura mare, e adevarat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ignori o tragedie sau sa absolvi vinovatul doar pentru ca cei care fac gura cel mai tare impotriva lui sunt niste idioti care ar face gura si impotriva Soarelui daca ar auzi ca le mor niste concetateni de la insolatii.

Alta problema des-intalnita la noi este fix reversul curtoaziei profesionale. De cate ori ati auzit fraza “eu lucrez in acelasi domeniu ca asta si el e un bou, a facut numai porcarii“. De cate ori ati fost la un doctor si a zis “cine ti-a pus diagnosticul asta e un idiot” sau la un service auto si vi s-a spus “ailalti au stricat tot aici” sau la o scoala unde cate un reprezentant al ei se lauda ca “la ei sunt profesori buni, nu ca la altii” si cate si mai cate exemple.

Nu zic ca trebuie sa accepti incompetenta colegilor. Din contra, de asta am si scris postul asta. Dar cred ca de multe ori e mai bine sa faci treaba bine din partea ta si mai putin important sa urli ca aia dinainte au facut un rahat mare. Desigur, daca e vorba de ceva ce te influenteaza pe tine sau pe altii direct, e bine sa spui asta. Dar daca o faci doar pentru a te lauda pe tine, eu cred ca obtii exact opusul.

 

Intrebarea e: ce faci cand ai un asemenea profesionist printre prieteni/amici? Daca e un strain, il ignori si treci mai departe. Dar cu “prietenul” te tot intalnesti.

Cel mai interesant este faptul ca e greu sa-ti filtrezi cercul de amici/prieteni si sa ii elimini pe toti care se poarta asa. Poti afla cu surprindere ca ai ramane foarte rapid fara prieteni. Si ca e probabil sa faci si tu acelasi lucru – deci ai fi un candidat perfect pentru a fi ignorat.🙂

8 thoughts on “Curtoazie profesionala, empatie sau prostie?

  1. De ce iti aperi colegii de breasla?
    Pai… pentru ca ii intelegi, pentru ca intelegi ce inseamna munca lor si greselile lor. Pentru ca inevitabil te pui in pielea celui ce a savarsit o fapta condamnabila, de multe ori fara a-si dori asta…
    Nu ma astept sa imi inteleaga munca si greselile un mecanic auto asa cum nici eu nu ii inteleg munca si greselile…
    Era un caz de curand in care un obstetrician acuza un anestezist ca a incercat de X ori sa dea o rahie si nu a reusit…
    Este firesc sa ii caut scuze anestezistului pentru ca stiu ce inseamna procedura aia, stiu ce inseamna sa se complice…pentru ca ma pun in locul sau.
    Asa cum probabil facem toti cand este vorba de profesia noastra.
    Te gandesti: Daca cel ce este acum in fata plutonului de executie as fie eu? Pot fi eu intr-o zi acolo…

    Mergand mai departe… mai ales ca domeniul asta medical s-a umplut de “pareristi”…
    Nu ii poti interzice cuiva sa aiba o opinie INSA iti poti rezerva dreptul de a nu sta sa asculti opiniile tuturor…
    De regula, in domeniul asta treaba cu “eu fac asta de nu stiu cati ani” este pe cat de prezenta pe atat de adevarata…
    OK, poate unul mai in varsta este depasit pe alocuri de noi descoperiri, etc. dar in peste 90% din cazuri se va descurca cel putin la fel de bine, daca nu chiar mai bine, ca unul care este mai tanar, are mai multe cunostinte dar care nu poate egala experienta castigata in ani…
    Cat despre a-i cere cuiva sa taca… o sa te saturi in timp de “pareristi” profesionisti si o sa iti pierzi rabdarea de a asculta in stanga si in dreapta (ceea ce evident este o greseala caci sunt si pareri mult mai bune dar nervii se tocesc in timp :)) ).

    Loazele (specie atat de comuna in domeniul medical) au gura mare fiindca:
    a) se cred mai destepti decat este cazul (de regula se raporteaza la unii mai prosti decat ei): “colegii mei sunt toti niste prosti, eu sunt cel mai rasarit dintre ei” ceea ce poate fi adevarat in anumite situatii dar daca am schimba grupul de raportare sistuatia ar fi “sunt mediocru/sunt cel mai prost”.
    b) este singurul lucru care te face sa iesi in evidenta… sa fim seriosi cine nu isi cunoaste colegii cu gura mare?

    Ce faci cu o asemenea cunostinta daca iti este amic?
    Raspunsul este ca toti avem o astfel de cunostinta, noi toti suntem cunostinta aceea! Intr-un moment sau altul toti facem parte din grupul care ne deranjeaza de regula… face parte din failibilitatea umana!
    Asa ca nu poti judeca decat fiecare intamplare pe rand, strict in contextul sau… abia dupa ce ai vizualizat-o din toate punctele de vedere si ai aflat toate fatetele problemei.
    caz 1: referitor la colegul anestezit pe care am spus ca il inteleg in situatia data.
    caz 2: daca as fi fost in postura pacientului (chiar si cu toate cunostintele de acum), probabil nu as mai fi atat de intelegator…
    Deci lucrurile nu pot si nu au cum sa fie albe sau negre… cel putin nu in medicina…
    Si nici nu imi vine in minte vreo profesie care sa implice doar alb si negru…

    Liked by 1 person

    1. Domnule doctor, ati revenit.🙂
      Credeam ca ati renuntat la a comenta pe aici fix pentru ca sunt prea incapatanat si (probabil) dau impresia de ingamfat care nu-si cunoaste limitarile. Oricare ar fi istoricul discutiilor noastre si faptul ca nu suntem tot timpul de acord, sa stiti ca va respect opinia.
      In general incerc sa inteleg opinia oricui, dar nu pot sa le respect pe toate.

      Revenind, sunt, in mare, de acord cu ceea ce ziceti.
      E uman si normal sa incerci sa te pui in pielea unui alt om intr-o anumita situatie, mai ales cand e coleg de breasla.
      Dar eu ma tot intreb de mai multa vreme unde se termina empatia profesionala si incepe gasitul de scuze?

      Postul l-am scris dupa ce m-am certat cu un fost prieten din liceu, un om pe care-l stiu de 16 ani, cu care am impartit la un moment dat si bune si rele, intre timp devenit doctor. Totul a pornit de la opinia lui despre evenimentul de duminica din Brasov.
      Eu sustineam (si continui sa sustin, dar asta nu inseamna ca am de gand sa ma cert si cu dvs.) ca doctorul de garda avea un grad important de vina in moartea batranei pe un camp, dupa ce a externat-o desi fusese transferata in sectia sa pentru investigatii suplimentare. Da, a omorat-o frigul, dar, in mare, a omorat-o indiferenta oamenilor care au trecut pe langa ea si au ignorat-o. Si totul a pornit de la doctorul care a avut grija de partea legala (sa ia semnatura de externare) si mai putin de cea umana. Nu, nu vreau sa fie omorata cu pietre doctorita care era acolo ca sa ajute un coleg. Dar cred ca trebuie sa fie facute publice cazuri de genul asta, pentru a spera ca se va schimba ceva.
      Fostul meu prieten sustine sus si tare ca nu e treaba doctorului sa aiba grija de ce se intampla in afara cabinetului sau, ca nu e de vina cu nimic (ci ca au gresit doar “conducerea spitalului, personalul auxiliar, familia si cei care au ignorat-o pe strada”) si ca mediatizarea stirilor de genul asta nu face decat sa loveasca in masa in doctori (are el o fraza: “criminali si spagari”).
      Intr-un final, argumentele lui au fost “nu esti in masura sa vorbesti despre situatia asta, eu sunt” si “lovesti in medici pentru ca suferi de invidie si complexe de inferioritate”. Adica discutia a degenerat intr-un argumentum ad hominem, incheiat cu terminarea relatiilor noastre de amicitie.

      Desi sustin si voi continua sa sustin ca doctorii sunt esentiali pentru societate, ca in Romania sunt prost tratati, ca indura multe, ca se lupta cu nenumarate probleme si neajunsuri, nu pot apara fara selectie orice situatie in care mie mi se pare ca s-a petrecut o nedreptate.
      In cazul cu pricina n-am cedat pentru ca e vorba de un principiu important pentru mine: viata unui om e intotdeauna mai importanta decat orice. Chit ca stiu ca incapatanarea nu e semn de inteligenta.

      Ma transforma aceasta “parere” intr-un parerist? Cred ca da. Doar pentru ca nu fac spume la gura si nu cer linsaj public, asta nu inseamna ca nu am si eu o opinie care poate deranja. Recunosc.

      In cazul meu: Voi apara si apar un caz in care o asistenta medicala face o greseala? Da. Dar nu atunci cand situatia pare sa fi degenerat in foarte rau din cauza unor lucruri care se puteau face altfel, mult mai simplu.

      Aproape sigur voi ajunge in situatia in care imi voi dori sa fiu judecat de niste persoane care au trecut printr-o situatie asemanatoare, nu de niste necunoscatori. Si pana acum am fost in situatia asta, dar nu pot sa zic ca am fost judecat pentru ceva ce am facut cand am avut viata unui om in mana. Sincer, n-as vrea sa ajung in situatia asta.

      Dar daca din cauza mea moare un om, nu cred ca merit un excedent de empatie sau indurare. Doar o judecata corecta. Cu albe si negre si nuante de gri.

      Oricum, postarea nu se rezuma la medicina. Situatia e asemanatoare in nenumarate domenii.

      Like

  2. Incep prin a spune ca ma bucur ca eu nu am corvoada de a interna si de a externa pacienti…
    Evident, este un caz nu trist ci chiar revoltator.
    Condoleante familiei si tuturor celor care au trecut prin asa ceva (ceva imi spune ca acest caz nu este rar intalnit)…

    Nu stiu care a fost legatura cu interlocutorul tau si nici conditiile in care au fost spuse anumite lucruri astfel incat nu pot sa discut despre acest lucru.
    Pot doar sa spun ca este intr-adevar un lucru extrem de dificil sa decizi pe cine internezi, pe cine lasi sa plece acasa, cine ramane pt investigatii, etc.

    Nu cunosc cazul in detaliu ci doar ce stiu de la colegii mei si foarte putin din presa. Nu a fost ceva care sa ma captiveze deci daca sunt lucruri pe care le stiu gresit imi cer scuze de pe acum.

    In fine…revenind la caz.
    O sa sune foarte urat ce spun insa din punct de vedere medical, doamna doctor nu a gresit cu nimic.
    Pacienta nu era diagnosticata cu probleme psihiatrice care sa o lege legal de un apartinator (din cate stiu eu) astfel incat isi putea exprima liber cererea de a fi externata, ca orice alt pacient care este major si in deplinatatea facultatilor mintale.
    Mai mult decat atat, nu exista vreun protocol care sa ceara medicului sa cheme apartinatori la externarea unui varstnic… deci nici aici nu este o greseala medicala din moment ce nu a existat un protocol care sa fie incalcat.

    Daca vorbim strict uman sunt tare curios daca doamna doctor si-ar fi lasat bunica sa plece prin frig, singura…
    DA, aici sunt de acord ca este dovada de lipsa de umanitate si de lipsa de latura umana in efectuarea profesiei…

    Ofuscarea interlocutorului… pai ce sa facem… presa prezinta cazuri nasoale dar adevarul este ca acele cazuri nasoale NU reprezinta exceptii, intamplari nefericite…raritati!

    Asta cu prost tratati si altele de genul… irelevante!
    Fiecare cand am ales sa facem ceva am stiut la ce ne inhamam. In definitiv este o profesie nu este o stea in frunte. Facem ce ne-am ales in conditiile pe care le cunosteam deja (ca un asistent, ITist, brutar sau orice alta profesie).
    Aceasta autosuficienta si pretiozitate a medicilor trebuie sa dispara!
    Si doamnele de la Posta sunt jignite si prost platite dar nu vad pe nimeni sa le planga de mila!
    Si nu, faza cu medici salveaza vieti nu este valida! Facem ce am invatat si ce ne-am dorit, ce am ales!
    Nu mai pot cu pretiosii din domeniul medical fie ei medici sau asistenti (ca si aici suntem plini de domni si doamne) care sunt prea high-class ca sa se coboare la nivelul pacientilor de rand!
    Da, presa prezinta domeniul medical intr-o umbra de rusine pentru ca el chiar asa este!
    Cand vom trata la fel ministrii si oamenii strazii poate abia atunci ar trebui sa incepem sa ne si plangem!
    Iar am deraiat…😀

    Liked by 1 person

    1. Ei bine, sunt 99% de-acord cu ce ziceti.
      Da, n-a fost vorba de o eroare medicala. Da, problema e umana, nu legala.
      Da, e posibil ca aceste tipuri de cazuri sa nu fie doar niste exceptii nefericite.

      Aici intervine cel 1% dezacord: prefer sa cred ca problemele de genul asta nu sunt o regula. Si fostul meu amic sustinea sus si tare ca medicii din orice tara nu pot sa fie “mai buni” (dpdv uman, sa zicem) decat majoritatea locuitorilor tarii. Corect.
      Da, probabil se intampla mai des decat am crede cazuri de genul asta, dar sunt si multe cazuri in care situatia e tratata mult mai bine. Prefer sa cred ca MULT mai multe. Pentru ca, oricat de multe exemple de rautate am vedea in jurul nostru, nici romanii nu sunt, per total, “răi”.

      Multumesc ca nu v-ati dat cu parerea in legatura cu cearta mea, nu pentru a mi se da dreptate (sau a fi combatut) sau a fi acuzat de ceva fostul meu amic am prezentat-o.
      Doar imi explicam motivatia pentru postare.

      Oricum, acum am o intrebare cu care voi merge peste 8 zile in practica: in grija cui cade pacientul transferat intre sectii si neadmis “imediat”. Pentru ca am vazut de nenumarate ori pacienti asteptand in conditii nu chiar potrivite o admitere intr-o sectie noua. E adevarat, variaza mult in functie de spital si de oameni totul, dar ma intreb cine e vinovat daca i se intampla ceva unui pacient intre externare dintr-o sectie si readmisie intr-o noua sectie.
      In cazul de fata, avea vreo responsabilitate personalul de pe ambulanta? Dar personalul din sectia de unde a fost transferat? Cineva trebuie sa fie responsabil.
      In conditiile in care si eu am transferat cate un pacient, de fiecare data traiam cu impresia ca era responsabilitatea mea si-a infirmierei sau a brancardierului – si nu-l lasam pe undeva ca sa astepte singur doar pentru ca “ajunsese la destinatie”.

      Like

  3. Referitor la cei 1%… mereu am apreciat ca esti oprimist!
    A, evident ca dramele de genul acesta nu sunt zilnice dar cazurile dramatice sunt destul de comune (plecand de la spaga luata de la bolnavii de cancer si mergand pana la a refuza interventii chirurgicale pentru ca nu s-a cotizat suficient).
    Vei vedea, probabil, mult mai multe lucruri dupa ce te vei angaja si lumea nu se va mai feri de tine…

    Referitor la transferurile din spital:
    In primul rand notiunea de transferat neadmis nu exista (sau nu ar trebui sa existe).
    Si este si oarecum impropriu sa spunem ca pacientul este externat de pe o sectie si admis intr-o alta.
    Exista insa notiunea de admis netransferat…
    Ce vreau sa spun este ca:
    a) ca un transfer sa aiba loc din sectia X in sectia Y, un medic din sectia Y trebuie sa isi dea acordul (la modul ideal dupa ce a si consultat pacientul) si sa spun ca este de acord cu admiterea pacientului.
    De transferat toti am vrea sa transferam (deci sa avem mai putini pacienti) insa nu ne inghesuim la admis (deci pacienti in plus).
    De ce trebuie un acord de admisie prior transferului? Pentru ca altfel te-ai trezi ca toata lumea ar trimite pacienti aiurea doar ca sa scada numarul lor.
    De ex. intr-o garda pot sa fac 20 de consulturi in vederea transferului IN Terapie dar sa nu fac decat 1 admisie.

    b) faza cu admisul netransferat sta cam asa: tu esti medic pe Chirurgie si te cheama Gastro sa vezi un pacient in vederea transferului. Ajungi la Gastro, faci consultul si iti dai acordul pentru admisia pacientului in Chirurgie (deci deja tu vei scrie in foaia pacientului, la sfarsitul consultului ca iei pacientul) dar faci o intelegere tacita cu gastroenterologul sa iti trimita pacientul peste jumatate de ora pt. ca abia ti s-a eliberat un pat si trebuie sa aiba timp personalul sectiei sa pregateasca patul.
    Mai sunt si alte cazuri in care admiti un pacient in sectia ta fara sa il iei efectiv in sectie dar nu are rost sa intram in amanunte acum…

    Cu raspunderea transferului:
    a) Mergi ca medic din sectia X, vezi pacientul si te hotarasti sa il iei imediat. Desi mergi cu asistente si brancardieri de pe sectia initiala a pacientului, deja raspunderea este a ta.
    b) Scri in consult ca iei pacientul dar nu poti sa stai sa astepti sa il pregateasca si pleci inaintea echipei atunci raspunderea este a lor pana iti aduc pacientul pe sectia ta.

    Ma repet, de regula, pacientul are deja scris in foaie de catre tine ca il admiti in sectia ta inainte ca el sa vina pentru ca se presupune ca l-ai si consultat inainte.

    Situatia intre spitale e mai dificila:
    De regula se primeste un acord de transfer telefonic…
    Daca il trimiti pacientul cu ambulanta spitalului tau, atunci personalul este strict responsabil pana cand medicul din cel de-al doilea spital isi pune parafa ca a luat pacientul in grija sa.
    Daca vorbim ca in cazul din presa de SAJ-uri, aici situatia este diferita!
    Ei fac transferuri dar nu au voie sa depaseasca un anumit numar de minute de cand au ajuns cu pacientul la spital si pana pleaca fiindca altfel sunt sanctionati (din niste salarii si asa mici).
    Raspunderea pe durata transportului este a lor insa cand ajung la spital situatia devine problematica.
    Problema vine din faptul ca medicul nu se grabeste sa vada pacientul sosit, cei de la ambulanta sunt pe graba si asa pot sa intervina nefericiri de genul cazului prezentat in care toata lumea da vina din stanga in dreapta…
    La modul normal ambulanta ar trebui sa fie asteptata de un medic din noul spital care sa preia pacientul imediat si deci sa se fac un transfer al responsabilitaii rapid si firesc.

    Dar cum la noi nu avem protocoale clare si universal valabile si totul se gandeste cu regiunea peri-anala uite asa sufera pacientii… de fapt sufera toata lumea!

    P.S. Scuze pt eventuale greseli…. sunt la spital de 28 de ore (in care am dormit 2 ore si nici alea legate intre ele) si acum mancam ceva ca tot am terminat cu raport + vizita…

    P.P.S. Daca am fost neclar, poti intreba si incerc sa clarific!

    Like

    1. E destul de clar. Multumesc pentru raspuns!
      Nu stiam ca exista si penalizari pentru cei de la ambulante daca stau prea mult. Asta mai lipsea dintr-un sistem subdimensinat ca personal si subfinantat.

      Si doctorita cu pricina venea dupa 1 zi de stat la spital, intr-un spital din alt oras. De asta nici nu am zis vreun moment ca trebuie ucisa cu pietre, dar sunt ferm convins ca se poate invata ceva din acest caz trist.
      Nu stiu precis daca pacienta a fost externata din prima sectie sau “transferata”. Adica in presa se spunea ca a fost “transferata pentru noi investigatii la sectia de urologie” din alt spital, pentru ca cel judetean nu avea o sectie de Urologie. Tehnic vorbind, suna a transfer inter-sectii.

      Oricum, o alta nelamurire a mea: pacientul cu SCR resuscitat si admis intr-o sectie de spital nu trebuie monitorizat si tinut in spital un minim de ore? Din filmul evenimentelor, batrana cu pricina a stat mai putin de 24h in spital, dupa revenirea la circulatie spontana. Nu exista un protocol sau o lege care sa oblige sectia care primeste pacientul sa-l tina acolo un numar minim de ore (24h?)?
      Din nou, nu caut sa fac investigatie ca sa acuz pe cineva, doar vreau sa invat care e procedura. La scoala am uitat sa intreb, desi tocmai am avut primele cursuri de urgente medicale.

      Cat despre cazuri dramatice… am o poveste relativ proaspata dintr-un spital din… Romania. Se face ca era primit la o sectie de ATI un pacient (interlocutoarea nu stia precis cauza internarii). Un rezident (an final) capabil in rest, mai facuse de multe ori asta, a incercat sa monteze un CVC. A reusit sa perforeze vena. Hemotorax si exitus in cateva ore (nu am vazut fisa, deci nu stiu daca hemotoraxul a grabit sau a cauzat direct exitus-ul). Ceva despre care doar citisem, nu credeam ca e prea des intalnit in realitate.
      Stiu ca rezidentul era distrus. A fost trimis acasa fortat cateva zile (daca am inteles eu bine). Nu am mai multe detalii si nici nu as vrea sa le dau, sincer. Nu as vrea sa fi fost in locul rezidentului cu pricina, oricum. Din cate am inteles, legal nu i s-a facut nimic. Pe de alta parte, nici in pielea pacientului sau a familiei lui n-as vrea sa fiu. Asa cum ati zis, medicina nu e niciodata “alba si neagra”.

      Liked by 1 person

  4. Mda, trebuia sa raspund mai devreme (am incercat de cateva ori) dar nu am reusit…
    De unde se poate cumpara niste timp liber???😀

    OK…pai, ca de obicei, sa le luam pe rand…
    Treaba cu tinutul in sectie (adica in Terapie) dupa un SCR este oarecum relativa…
    Medicul curant (daca pacientul vine dintr-o sectie) + intensivistul responsabil de pacient + un alt medic (solicitat pentru un consult) pot decide ca pacientul trebuie sa paraseasca Terapia pentru a beneficia de niste investigatii in cazul in care acestea sunt imperios necesare, nu se pot efectua in Terapie si starea pacientului este suficient de stabila incat sa permita transportul acestuia.
    Fara a cunoaste fisa pacientei cu exactitate si motivul transferului nu pot spune ca a fost sau nu ok decizia luata de medicii de acolo.
    Banuiesc ca a fost vazuta (asa cum ar fi trebuit) si de catre un anestezist-intensivist in perioada post-resuscitare si ca acesta a considerat ca pacienta poate suporta transportul…
    Este greu sa definesti clar cine intra, cine pleaca si cat sta in Terapie sau care este legatura cu intensivistul.
    Exista niste parametrii de admisie/transfer dar care sunt destul de largi in interpretare…
    Decizia finala vine direct din judecata intensivistului in contextul unei situatii date si in functie de starea globala a pacientului…
    Ma repet, fara a cunoaste datele exacte pre/intra si peri-stop nu pot spune ca a fost ok sau nu ca intensivitul nu s-a opus si eu il/o cred nevinovat/a pana la proba contrarie.

    Bine… toate cele de mai sus pleaca de la premisa ca cei care au preluat initial pacienta au chemat ATI-ul, ca pacienta a fost consultata de un intensivist, etc.

    Mai mult, nici o lege nu poate obliga un intensivist sa faca o admisie in Terapie pentru ca exista situatii in care iti este imposibil…
    Nu ai avea de ce sa iei un SCR resuscitat dar al carui prognostic este infaust…
    Nu ai avea cum sa iei un SCR resuscitat daca nu ai paturi disponibile in TI…
    Nu ai avea cum sa iei un SCR resuscitat daca nu ai posibilitatea de ventilatie mecanica in acel moment (nu ai nr ventilatoare = nr paturi, din pacate)…
    Etc., etc., etc.
    Si uite asa un criteriu de admisie in TI (SCR resuscitat) poate fi refuzat de catre intensivist din n motive…

    Referitor la cea de-a doua poveste…
    S-a intamplat cazul in spitalul in care faci si tu practica?

    Ca date generale, complicatiile mecanice ale CVC oscileaza intre 5% – 19% din totalitatea incercarilor (cu incidenta crescuta, evident, in cazurile in care nu se folosesc cai de acces comune).
    Inainte de orice, incep prin a ma lega un pic de titlul postarii si voi spune ca empatizez cu domnul doctor si nici nu il consider vinovat… cel putin nu o fac pentru ca nu stiu exact datele problemei…
    CVC, mai ales se subclavie sau de jugulara interna ar trebui sa fie verificate cat mai rapid prin control Rx tocmai pentru a confirma pozitionarea corecta…
    Din pacate, pozitionarea gresita a cateterelor nu este tocmai o chestie rara (poate doar acolo unde nu se prea practica sau acolo unde utilizeaza preponderent femurala sau VJE).
    As fi tare curios sa aflu ce s-a intamplat acolo de nu a facut nimeni verificare Rx sau de nu si-au dat seama ca asta ar fi o cauza potentiala pentru care pacientul se agraveaza (lucru care se intampla progresiv si aparent inexplicabil direct proportional cu agravarea hemotoraxului)….
    Ma rog, sper ca macar au folosit cazul pentru o sedinta de M&M si sa nu se mai repete greselile (daca au fost/care au fost)….

    In incheiere, sper ca domnul doctor sa treaca peste acest eveniment trist si dificil (atat profesional cat mai ales personal) si sa isi reia activitatea atat in anestezie cat si in Terapie…
    Ce sa zic… moartea este angajat full-time in aceasta specialitate atat de grea si de prost perceputa de oameni in general.

    Iar am scris mult…😦

    Like

    1. Multumesc pentru raspuns, nu e problema pentru intarziere.
      Intre timp, un raspuns asemanator am primit si de la profesoara noastra de Urgente Medicale (doctor la randul ei).

      Pentru a doua poveste – n-as vrea sa dau detalii in public, i-as putea face rau (poate) cuiva si nu vreau asa ceva. Imi verific e-mailul aproape zilnic in timpul saptamanii🙂 Oricum, trebuie sa mentionez ca era o relatare de la un martor ocular, oricat de multe intrebari am pus (anumite curiozitati de mai sus le-am avut si eu) dar nu mi s-au oferit mai multe raspunsuri (si n-am insistat).
      Oricum: aproape 20%? Inca o dovada ca e mare diferenta intre ce citesc + putinul pe care-l vad eu intr-un numar limitat de ore de practica si realitatea pe care o vede cineva care lucreaza de multa vreme in sistem.
      Asta e o intrebare pe care o pun la spital (cand gasesc pe cineva dispus sa imi raspunda): incidente des intalnite de fiecare in parte – asa imi verific si cunostintele.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s