Jurnal de practica in spital (3)

• Adaug inca un nume la colectia de nume-cu-care-ma-striga-asistentele-in-spital™: Rareș. Plus lista vecheFlavius, Costin, Flavian, băiatu’ si copilulCezar, Paraschiv, Catalin, Laurentiu, Ionut. Cum se face ca toate infirmierele din sectia asta (si sunt destul de multe) imi stiu numele, nu inteleg.

• Cred ca o parte din meseria de Asistent Medical presupune si managementul conflictelor si a ostilitatii. In privinta asta, practica din scoala mi-a oferit cateva oportunitati sa vad cum ar trebui sa relationez cu persoane ostile. Din pacate, o parte din experienta in domeniul asta a venit fix din felul in care a trebuit sa ma lupt cu ostilitatea anumitor asistente medicale fata de mine. Ironic, nu?🙂 Desigur, nu ma refer la certuri sau violenta, n-am avut parte de asa ceva, din fericire – dar si din cauza ca am incercat sa dezamorsez aproape toate conflictele posibile (cu exceptia unuia), desi asta inseamna ca unele persoane cred (probabil) ca sunt cam pampalau.

• Nu inteleg de ce ma intreaba asistentele de aici “vrei sa vii sa lucrezi la noi cand termini?“. De parca se elibereaza posturi pe banda rulanta in spitalele noastre de stat si n-ar exista examen, interviu si alte nebunii de trecut. Asta ca sa nu luam in calcul faptul ca sunt departe de a fi extraordinar pregatit – si se vede asta. O colega gasea in intrebarea asta explicatia pentru acreala uneia dintre asistente fata de mine (singura din 20 si ceva, am mai mentionat-o eu pe aici): “sa stii ca asta crede ca vrei sa-i iei postul, sau ceva de genul asta“. Dupa ce a fost si ea repezita de cateva ori fara motiv, a ajuns si colega la concluzia mea “unii oameni pur si simplu sunt rai“.🙂

• In spiritul punctului de mai sus, nu inteleg cum se face ca atunci cand ma vad cu asistente de la alte sectii ale spitalului (unde am mai facut practica, voluntariat sau pur si simplu am ajuns de mai multe ori) sunt salutat cat de cat amical, se mai schimba 3 cuvinte, dar aici nu primesc nici un raspuns la “buna dimineata” de la acritura. De ce imi pasa, intr-un final?

• Asa cum ziceam si-n vara trecuta, e interesant sa vad cum plec de la spital intr-o zi in care mai fac cate ceva si consider c-o fac bine si cum plec in zilele in care nu fac mai nimic si mai sunt si admonestat sau jignit gratuit. Daca asa fac acum, cand am o alta meserie si alta viata (practic), cand am sa lucrez full-time ca Asistent Medical cum o sa reactionez dupa o zi intreaga la job?

• Zilele astea am primit in spital o propunere foarte bizara pentru mine. Un doctor rezident cu care nu mai vorbisem niciodata pana atunci ma intreaba brusc, atunci cand ma uitam la foaia unui pacient (la tratament, recomandari si evolutie) in coma. “Esti asistent medical?“. Eu raspund ca nu inca, dar “urmeaza sa devin in vreo 6 luni” (sunt 4, dar cine mai numara?🙂 ). Continua repede cu “uite, poate vrei sa recoltezi de la acest pacient”. Eu ma uit la foaie, ma uit la rezultatele analizelor de dimineata care tocmai sosisera (la recoltarea carora ajutasem), apoi ma intorc cu o fata foarte contrariata “Nu inteleg. E ceva suplimentar de recoltat?”. Imi raspunde “nu, dar el e in coma, poate vrei sa il intepi, sa iti faci mana la recoltari”. Am raspuns la fel de contrariat: “a, multumesc, dar credeam ca aveti vreun set nou de analize de recoltat. Nu stiu ce sa zic. N-as vrea sa il intep daca nu e nevoie, chit ca e in coma. E un pacient, nu vreau sa il intep nenecesar”. Si-a vazut de treaba si nu mi-a mai zis nimic. Uite de unde a iesit omul mai catolic decat Papa. Ma tot plang ca nu sunt lasat sa castig experienta cu pacientul (sau nu cat as vrea eu), dar refuz sa fac ceva cand mi se ofera oportunitatea. Pacientul a murit in urmatoarele 24 de ore, dar chiar si-asa, e o problema de etica pentru mine. N-am retineri in a recolta (sau monta branule) de la un pacient (oricum ar fi el) atata timp cat e necesar – desi stiu ca o fac mai incet si probabil mai prost decat un asistent cu experienta, tocmai din cauza lipsei de experienta -, dar am o problema cu a face o procedura medicala nenecesara pe un pacient, fie si comatos si pe cale sa moara. Doar ca, daca refuz asemenea “oferte”, pierd oportunitati de-a-mi imbunatati tehnica.

Prea mult negativism reiese din postarile mele.

A venit primavara, anotimpul in care pana si Bucurestiul arata frumos. Pacat ca alerg dintr-o parte in alta a orasului, in loc sa ma bucur de vremea asta si sa ma relaxez un pic.🙂

Pentru moment, avem ceruri superbe. In curand o sa apara peste tot si verdele viu, de primavara, copacii infloriti, flori peste flori si mirosul ala de tei. Si nu mult dupa o sa termin si scoala.

20150402_115423~2

2 thoughts on “Jurnal de practica in spital (3)

  1. :))))) nu e de ras dar ce ma amuza e ca…in acelasi spital, si fix pe sectia la care esti tu acum am fost si eu anul trecut si fix la fel erau tratati pacientii in coma.Ca niste cobai pe care noi trebuia sa practicam (cu aceasi branula la acelasi pacient de mai multe ori)multumita marinimiei asistentelor sau doctorilor..Ma cunosti personal si, poate nu par …dar am plans la sfarsitul practicii pe sectia aia…Acum stagiul de practica e in acelasu spital , pe o sectie pe care nu as lucra dar unde sunt prezenta pentru ca oamenii inca sunt oameni
    acolo.

    Like

    1. Tindem (ca oameni) sa-i judecam pe altii bazat pe experientele noastre personale cu altii. Daca interactionam putin cu cineva, e evident ca vom observa doar putine lucruri despre el/ea – deci opinia noastra va fi cel putin incompleta.
      Daca unii romani interactioneaza 1 data cu sistemul si totul merge prost, ajung sa creada usor ca toate asistentele sunt niste spagare fara suflet si doctorii niste “criminali spagari”.
      Tii minte sectia de Hemato de care erai f. multumita anul trecut? Ti-am zis ca am fost si eu acolo doar cateva zile si mi s-a parut horror – incepand cu angajatii si continuand cu conditiile de munca si pacientii (patologia).
      In sectia asta, in 10 saptamani de practica (daca numar eu bine), nu mi s-a propus niciodata sa fac ce am scris in articol. De aici si mirarea mea. Si comatosi sunt majoritatea pacientilor de aici. Deci tind sa cred ca nu este o regula si ca majoritatea absoluta a oamenilor de aici nu sunt haini.
      Ca sunt si exceptii… asta e, nu exista padure fara uscaturi. Poate ma insel, poate nu. Oricum, ideea e ca e o sectie dura, cu incarcatura afectiva mare (decese multe, patologii grele, munca multa, bani putin, stress mare). Cat si cum rezisti sa nu devii neom?
      In continuarea lui 1, azi am auzit cum vorbeau cu real regret despre un pacient care statuse cam 30 de zile aici (si l-am prins si eu), externat spre alta sectie. Au aflat ca a murit la mai putin de o saptamana de la plecarea de aici. Departe de comportamentul unora care “nu mai sunt oameni”.
      Daca noi acceptam asemenea “propuneri” si apoi tratam pacientii ca pe niste cobai… cine e mai neom, cel care ne lasa sau noi care facem asa ceva?
      “Frumusetea” sistemului e ca ni se spune ca n-avem voie sa atingem pacientul pana nu luam diploma, dar apoi avem voie sa-i facem orice procedura medicala PE RASPUNDEREA NOASTRA.
      Cum ar trebui sa fim in stare sa facem ceva corect (adica nu sa bajbaim = “experimentam ca pe un cobai”) fara experienta practica, nu stiu.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s