Scoala, jobul si meseria de Asistent Medical

Orice generalizare e gresita, inclusiv aceasta.

Sunt intrebat de multe ori (prin e-mail) anumite lucruri:

– as vrea sa devin asistent medical, dar vreau sa-mi pastrez jobul, se poate?

– vreau sa ma reprofilez si cred ca meseria de asistent medical mi s-ar potrivi. Apoi urmeaza o scurta descriere. Apoi: Ce crezi?

De multe ori, cele 2 intrebari sunt in acelasi e-mail, alteori sunt separate. Am mai scris eu un mic post pe tema primei intrebari acum 1 an. Nu s-au schimbat multe lucruri, postarea veche e in continuare valabila. As aduce niste completari.

Eu stiu (in mare) situatia de la cele 3 cele mai mari postliceale din Bucuresti: Fundeni, Carol Davila si FEG. Si de la UMF – facultatea de AMG. Mai exista cateva postliceale mai mici (cum ar fi Sfantul Iosif, Sfantul Ioan si altele). Cand ajungi in spitale in practica, ori vorbesti cu colegi de la alte scoli, ori cu asistente absolvente ale scolilor cu pricina. Deci informatiile mele (atatea cate sunt) sunt bazate foarte mult pe ceea ce zic actuali sau fosti elevi ai scolilor cu pricina.

Din experienta proprie, pot spune ca aceste informatii stranse din cunoscuti nu sunt 100% precise, deci trebuie intotdeauna sa te gandesti la ca realitatea variaza un pic intre mai bine si mai rau fata de ce iti zice cineva. Si eu, oricat de mult ma straduiesc sa judec lucrurile cat mai impartial, de multe ori cad in pacatul generalizarii pornind de la informatii limitate.

Din acest punct de vedere, sunt eu potrivit sa dau vreun sfat cuiva? Nu, nu cred. Dar prefer sa cred ca poate cineva citi ce scriu si poate lua decizii un pic mai informate.

Care poate fi problema atunci cand iti doresti sa inveti o meserie noua si sa iti pastrezi un job?

Pai: poti fi exmatriculat daca chiulesti de la ore; poti pierde jobul daca pleci prea devreme de la job; poti sa ramai corigent/repetent daca nu ajungi la lucrari; poti sa nu inveti suficient de multe pentru a fi pregatit la finalul scolii. Cum le rezolvi pe toate?

Din discutiile mele nu am intalnit inca o scoala care sa fie stricta cu prezenta la cursuri. Pana si prezenta la practica in spitale nu este prea stricta. Cateodata. Exista niste foi de prezenta, verificate si apoi semnate de asistentul-sef al fiecarei sectii – unii sunt mai rigizi, altii sunt indiferenti, altii sunt prea intelegatori

Acestea fiind zise, daca intrebi vreun profesor/oficial al unei scoli, (aproape) toti se vor jura ca scoala lor ia totul in serios si nu exista absente si la ei se invata meserie, NU ca la altii

Pe de alta parte, toti stiu ca scolile depind de banii din taxele scolare (inclusiv la Fundeni, care e de stat). Deci daca isi exmatriculeaza elevii pentru absente, raman fara bani.

Asta duce la un ciclu absurd in care unii elevi abuzeaza de aceasta relaxare si nu prea vin la scoala dar vor sa treaca anul/sa ia examenul final, unii profesori nu predau chiar cum si cat ar trebui (pe ideea “oricum voi nu veniti la scoala cat trebuie, nici eu nu predau ce si cat ar trebui“) si elevii care chiar vor sa invete ceva ajung sa faca si ei acelasi lucru ca ceilalti (“daca toata lumea pleaca, de ce sa stau eu singur la scoala?“). Evaluarea ajunge apoi sa se faca “aproximativ” (si paralel cu realitatea) si imaginea e completa. 

Situatia asta nu este universal valabila, adica depinde mult totul de colectivul de profesori si de cel de elevi al fiecarei clase din fiecare scoala. Am fost surprins in anumite situatii sa vad cat de multe lucruri li s-au predat unor colegi care au avut pur si simplu norocul sa fie repartizati in alta clasa dupa admitere. Am fost surprins sa aflu cat de multe lucruri au reusit sa faca alti colegi in practica in spitale, cateodata in aceeasi sectie unde am facut si eu practica si am fost nemultumit, in conditiile in care nu pareau ca au facut nimic special fata de mine.

Realitatea este ca e dificil sa te imparti intre job, familie si scoala atunci cand nu mai ai de ceva vreme 18-20 ani. Vei face compromisuri si asta se va vedea.

Dar asta nu inseamna ca nu se poate face. Postliceala in sine e usoara. Prea usoara.

Problema apare daca vrei sa inveti pentru a fi tu cat mai bun poti fi in meseria ta… va fi dificil s-o faci cu un job (fie si part-time) si familie.

In mod normal, nu ar trebui sa existe discutii. Scoala e scoala, jobul e job. Nu poti sa le faci 100% bine pe amandoua, trebuie sa renunti la una. Dar e atat de greu sa renunti la un venit cat de cat ok, care iti permite anumite lucruri cu care te-ai obisnuit sau pe care le consideri importante. Primesc e-mailuri si de la oameni in toata firea, cu o cariera, familie, rate la masina, apartament. Cum poti renunta la avantajele pentru care ai muncit din greu sa le obtii… pentru un vis mai mult sau mai putin clar?

Si simplificand la maxim, chit ca ai DOAR chirie + intretinere + mancare + transport de platit lunar, tot trebuie sa ai un venit lunar (sau o rezerva de bani) pentru a le plati pe toate pentru 36 de luni. Ai cum sa faci asta la 25-35 de ani?

Plus, acesti 3 ani de scoala presupun practica prin spitalele de stat. Pentru cineva cu un job modern si obisnuit cu o viata care se vrea cat de cat “europeana”, practica va fi un mic soc. Incepand cu lipsurile si mizeria din anumite spitale si continuand cu pacientii, durerea si oamenii cu care interactionezi, care de cele mai multe ori nu dau 2 bani pe tine, orice ai fi realizat sau nu… Stii ce enervant este sa ajungi la 30 de ani si sa iti vorbeasca cineva ca si cum ai avea 15, nu stii absolut nimic si esti total insignifiant pentru el? Vino cu mine intr-un spital de stat din Bucuresti si o s-o vezi. Aici nu vorbesc de “am facut facultate, vreau sa fiu respectat pentru ca am o diploma“. E o atitudine inutila in ziua de azi, care nu face decat sa te frustreze.

Vorbesc de simplu respect intre oameni, un minim de politete, niste lucruri de baza intr-o societate moderna.

Si daca cumva te arati afectat de aceste lucruri inutile, vai, cat de usor vei fi ori tu catalogat drept idiot sensibil, ori se vor gasi scuze pentru a fi tu tratat ca un gunoi.

Asta ca sa nu mentionez riscurile meseriei, spaga, nesimtirea, violenta, moartea si multe alte lucruri la care nu te gandesti cand ai 20 de ani si viata pare atat de simpla.

La final ajung si la legatura cu a doua intrebare. In acesti 3 ani mi-am tot pus intrebarea: DE CE FAC EU SCOALA ASTA? Cred ca singurul lucru care te poate trece cu bine printr-o reconversie profesionala la o varsta la care vrei totul, crezi ca poti totul si ti-e mai greu sa accepti orice este sa ai un scop bine-precizat. Oricum, e interesant ca la 30 de ani imi pun constant intrebarea asta, dar la 20 am continuat o facultate inutila din pura prostie (unii ar numi-o frica de necunoscut).

Pentru unii este “vreau sa ajut oamenii”, pentru altii este “imi place sa vad cum functioneaza corpul uman”. Pentru altii este “vreau sa lucrez in strainatate pentru un salariu cat de cat bun”. Si cate si mai cate.

Oricare ar fi, trebuie sa fii sigur ca motivul ala e unul important pentru tine. Si sa nu uiti ca pentru a iti indeplini telul, trebuie sa si muncesti.

Sau sa fii pur-si-simplu prost sau nesimtit, ca un coleg de-al meu care habar-n-are “ce e pulsul”, unde se poate masura tensiunea arteriala, ce e o hernie, unde e ficatul si cate si mai cate (in anul 3!) – dar a fost lasat sa faca injectii unor pacienti, sa le pregateasca medicamentele si multe altele. Ma tem pentru viata pacientului care ii va incapea pe mainile lui 12/24 ore in curand.

4 thoughts on “Scoala, jobul si meseria de Asistent Medical

    1. Nu se poate profesa ca AM in Romania fara a termina postliceala sau facultatea de AM.
      Unele tari vestice platesc studentii pentru timpul petrecut in scoala (pe motiv ca e o meserie esentiala si ca ei fac o parte din munca unui AM). La noi e invers.

      Like

    1. Teoretic, se poate.
      In ultimele perioade de practica in Bucuresti am intrat in vorba cu 2 asistente medicale proaspete (1-2 ani) absolvente de facultate. Ambele mi-au zis ca au avut si colege care erau deja asistente medicale si care faceau si facultatea. Cu chiu, cu vai, au terminat facultatea – doar ca trebuiau de fiecare data sa se roage de profesori sa “le inteleaga”. Unii faceau asta, altii nu. La practica mai erau iertate (nu li se cerea prezenta), in unele zile mai lipseau, isi inghesuiau turele in week-end (sau noaptea).
      Problema e ca unii profesori nu te primesc in examen fara un numar minim de prezente.
      Usor nu le-a fost, asta e clar. Dar aparent au reusit.

      Nu am nici un mod de-a garanta ca se va putea face asta si in viitor sau vreun mod de-a verifica ceea ce mi-au spus colegele respective.

      Succes, oricum.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s