Sfarsit de scoala (partea teoretica, cel putin)

Saptamana aceasta am predat ultimele referate, am dat ultimele lucrari schoolsoutsumative, am primit ultimele note “din burta”.

Lucrarea de diploma a primit ok-ul profesorului coordonator, mai ramane s-o paginez mai atent, sa caut si corectez greseli si sa introduc si diacritice. Apoi tiparire si gata.

Din scoala au mai ramas 5 saptamani de practica, inscrierea la examen (si plata unei taxe pentru asta), cateva ore de pregatire pentru examen cu diriginta si apoi cele 3 examene din august. In lipsa unor intamplari neasteptate, peste aproape 7 saptamani voi fi Asistent Medical Generalist.

Acum 3 veri dadeam examenul de Zertifikat Deutsch B2 la Goethe Institut Bucuresti. Unul dintre cele mai dificile examene din viata mea, in special pentru ca nu eram suficient pregatit pentru el. Poate a fost asa greu si pentru ca plateam din banii munciti de mine, dupa 4 ani de cursuri de limba germana platite tot din banii munciti de mine. Privesti altfel lucrurile atunci cand picarea unui examen inseamna irosirea unei treimi din salariul tau. :)  L-am luat cu bine.

Apoi am dat cel mai usor examen din viata mea, pentru adminterea la postliceala de asistenti medicali. A fost atat de usor incat am completat foaia de examen in 10 minute si dupa aceea m-am rugat de profesorii coordonatori sa ma lase sa plec (trebuia sa stam minim 20 de minute). Am luat 94 din 100, am gresit la 1 intrebare din Psihologie si am crezut ca cistita e o boala a uretrei (nu a vezicii urinare).

Dupa 3 ani de postliceala pot spune ca ma incearca niste sentimente foartre contradictorii.

Pe de o parte, daca e sa vad doar jumatatea goala a paharului, au fost 3 ani plini de dezamagiri. Stiam ca nivelul de predare si evaluare nu va fi foarte ridicat. Dar speram sa fie ceva oarecum asemanator cu ce am facut la facultate, la ASE. Realitatea a fost mult mai trista.

Au fost 3 ani care s-au asemanat prea mult cu cei de liceu, in care unii profesori predau constiincios materia lor, dar altora (prea multora) nu le pasa nici cat negru sub unghie de scoala, elevi si ce le iesea din “maini”. Mi se pare inacceptabil sa fii profesor si sa nu dai la ore decat de 1-2 ori, ca sa dai niste lucrari din niste suporturi de curs pe care le-ai dat cumva, candva, cuiva si apoi sa te mandresti cu statutul tau de “educator al viitoarelor generatii”. Sau sa predai materia in bataie de joc, cu greseli si incomplet – dar apoi sa imi tii lectii despre “lipsa de interes a elevilor din ziua de azi”. Nu ca o sa incep o polemica despre cine a aparut primul, oul sau gaina. Da, e la fel de inacceptabil sa nu vii la scoala si sa nu stii nimic si sa vrei sa treci. Dar intai fa-ti treaba pentru care esti platit corect si dupa aceea discuta despre corectitudine.

Ok, aici stiu ca pot fi acuzat de ipocrizie, pentru ca eu am cam strans niste absente la anumite ore (in special in semestrul asta ultim). Dar atunci cand profesoara cu pricina vine si imi dicteaza 30-40 de minute dintr-un suport de curs steril sau niste chestii gresite, stranse de pe cine stie ce site de referate (am avut un caz), sau refuza sa raspunda la intrebari simple despre practica in materia pe care ne-o preda… de ce ar trebui sa-mi pierd timpul la orele ei? Prefer sa citesc cursul linistit, sau sa caut manuale mai bune on-line si oricum invat mai mult decat la orele acestor profesori unde am avut absente.

Au fost 3 ani in care pentru a lua o nota proasta trebuia ori sa nu vii deloc la scoala, ori sa nu platesti taxa. Evaluarea a fost de prea multe ori total paralela cu realitatea. Puteai sa iei 6 la o lucrare daca dadeai foaia goala, dar tot 6 luai si daca scriai tot ce stiai, nu copiai, dar profesoarei nu ii placea de tine si/sau nu aveai suficiente prezente la orele ei. Ca sa fiu clar, in 3 ani de scoala am luat 1 singur 6 si 2 de 7 (dintre care unul luat din burta, la Sociologie, pentru ca n-am ajuns la ora la care s-a dat lucrarea si “trebuia sa am o nota”).

3 ani in care am ramas surprins de lejeritatea cu care unii profesori acceptau niste comportamente care m-ar fi dus in fata consiliului profesoral in timpul liceului (sau m-ar fi facut pasibil de exmatriculare la facultate): vorbitul la telefon in gura mare in timpul orei, plecatul si venitul in timpul orei fara macar o minima decenta de a cere voie si scuze inainte, copiatul cu carti, caiete si telefoane (sau tablete, in cateva cazuri) pe banca in fata profesorului care trece pe langa tine, toleratul exclamatiilor de genul “eu platesc pentru scoala asta, trebuie sa trec” – de la niste elevi care nu dau la scoala decat 1 data pe semestru si cate si mai cate.

3 ani de practica in spitale in care am dat peste tot felul de oameni care nu aveau timp, chef sau orice fel de aplecare spre educarea unui viitor coleg. Perioade de practica intregi in care ni se zicea “de ce ati mai venit, oricum n-am ce sa va dau sa fac, mai bine mergeti acasa”. Asta peste toate problemele de zi cu zi dintr-un spital de Stat din Bucuresti, care nu sunt chiar usor de acceptat sau ocolit.

Dar… suntem romani, ne descurcam.

Pe de alta parte, daca e sa privesc partea plina a paharului, am avut si multi profesori care au venit la toate cursurile, profesori care isi predau materia, care incercau sa te faca sa intelegi si sa ramai cu ceva din clasa, doctori care si-au impartasit cu noi experienta clinica, angajati din spitale (asistente, rezident, infirmiere samd) care ne-au ajutat si invatat o gramada de lucruri in timpul practicii, desi erau la fel de prost platiti, obositi, incarcati de munca si stresati ca oamenii mentionati mai sus.

Am vazut ce inseamna sa ai grija de un pacient si sa il vezi ca vine la spital speriat si cu un picior in groapa si iese pe picioarele proprii dupa o vreme de ingrijire medicala.

Am vazut cat de greu e sa relationezi cu oamenii care au suferit fel de fel de pierderi si au diferite probleme de sanatate – nu stiu cat de mult am invatat sa ma descurc in cazurile acestea, dar sper ca m-au schimbat in bine un pic experientele acestea.

Nu in ultimul rand, trebuie sa repet faptul ca am invatat mai multe lucruri decat as fi crezut – in ciuda nemultumirilor mele de mai sus. Si pentru asta trebuie sa le multumesc din nou tuturor oamenilor care m-au ajutat in privinta asta.

Si, pentru a fi onest, trebuie sa recunosc ca tot ceea ce acumulezi in timpul unei scoli depinde in cea mai mare masura de tine. Oricat de mult ai da vina pe altii, atata timp cat nu iti pui deoparte timp pentru a citi, repeta, invata si apoi pentru a-ti pune intrebari, nu o sa inveti nimic.

La final, daca e sa trag o concluzie, as putea spune ca 3 ani trec mult mai repede decat am crezut, ca nu e niciodata suficient timp pentru a invata cat trebuie si ca e mai usor daca inveti sa te descurci in situatii dificile – nu sa astepti tot timpul ca totul sa vina de la altii.

Si ca e mult mai greu sa inveti sa faci ceva nou la 30 de ani fata de 18 ani. Si ca, daca iti permiti, totul e mult mai usor daca nu trebuie sa-ti pierzi timp, nervi si concentrare la un serviciu.

A, da, greul abia acum incepe.🙂

10 thoughts on “Sfarsit de scoala (partea teoretica, cel putin)

  1. Daca esti unul dintre cei care n-a trecut prin scoala asta sanitara ca “gasca prin apa”, daca-ti pasa de ce faci si nu te uiti la un pacient ca la o sursa de venit si atat, iti urez bun venit printre noi, colega!
    Bafta la examene, succes in gasirea unui loc de munca decent si…perseverenta! Da, greul abia acum incepe. Ei, primii 30 de ani sunt mai grei, pe urma incepi sa te obisnuiesti.🙂 Eu tocmai am implinit 31 de ani. De munca!🙂

    Like

    1. Puteti sa va faceti o idee despre cum am trecut prin scoala citind postarile mele de la sectiunea “povestea mea” – macar cele din practica. Am facut si prostii, am facut si lucruri bune.
      Multumesc pentru urarea de “bun-venit”, dar cred ca cel mai corect ar fi sa mi-o adreseze oricine in momentul in care ma voi angaja prima data ca AM. Pana atunci n-am realizat nimic.🙂
      Sincere felicitari pentru cei 31 de ani de experienta!

      Like

  2. Bravo pt munca depusa,esti un model ca se poate, daca ai suficient de multa ambitie chiar muti muntii din loc,se vede la tine.
    Mult succes in gasirea unui loc de munca!!

    Like

  3. Felicitari Cristian , sunt tare curios cum vei evolua mai departe , oricum nu imi fac nici o problema in privinta asta , asteptam noi info .

    Like

    1. Eheee, tu ca tu, dar iti dai seama ce curios sunt eu in privinta viitorului.🙂
      In principiu, vreau sa lucrez cat mai repde si mi-am propus sfarsitul lui septembrie ca data limita pentru asta. Oare e prea devreme? Vom vedea.

      Apropo, imi promisesei un update. Il astept si il public cu placere.😀

      Like

  4. Mihaela e la birou. Tocmai ne-am intors de la masa. I-am zis ca joi ma vad cu tine. I-a placut de tine cand a venit la un curs. A vazut acelasi lucru ca si mine. In agenda mea de telefon esti singur. Alt nume care sa inceapa la fel nu exista. Zice ca ma caracterizeaza un cuvant. Posibil. Nu ti-am raspuns la intrebari. Poate din lipsa de concediu. In aceeasi ipostaza acum doi ani o ciocanitoare batea intr-un copac uscat. Atunci scriam tot unuia ca tine. In acelasi stil. Nu cred in coincidenta. Cuvantul care ma caracterizeaza e “fabulos”. Fabulos!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s