Cine e de vina pentru slaba pregatire a Asistentilor Medicali (debutanti)

Titlu de ziar:

Vor sa devina urgentisti cu pregatire de nota 1.

La examenul pentru ocuparea a 6+2 posturi de Asistent Medical (debutati sau nu) la Spitalul Judetean din Buzau, sectia de Primiri Urgente/SMURD, din 25 de candidati, 2 au lipsit si doar 3+3 au luat punctaj cu putin peste 50/100 de puncte (minimul). Lista completa aici.

Nu am gasit exact descrierea subiectelor de la examen. Dar am gasit un anunt pentru niste posturi comparabile – facut de Spitalul Universitar Central din Bucuresti acum 2 luni. Fiind spitale de stat, e putin probabil ca procedura sa fie diferita. Ar fi vorba de 2 probe, o parte scrisa si un interviu/proba practica.

Rezultatele concursului prin care s-a incercat ocuparea a nu mai putin de 63 posturi de asistent medical sunt ceva mai bune pe hartie decat cele de la sectia spitalului buzoian. Competitia cea mai mare a fost la clinica de ATI, unde au fost 78 de candidati pe 40 de posturi. Din 110 candidati pentru posturile de AMG, am numarat 2 punctaje perfecte la scris, 1 aproape perfect (97,5/100) si 8 rezultate peste 90. La proba practica am numarat 9 rezultate de 100/100 si 11 rezultate de 90 sau mai mult. Media celor admisi pare sa fie undeva intre 80 si 90, cu rezultatele mai bune concentrate la ATI.

Bibliografia este urmatoarea: 1. Urgente medico-chirurgicale Florian Chiru 2. Chiru F, Chiru G, Moraru L – Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos 3. Codul de etică şi deontologie al asistentului medical; 4. Ord. Nr.916/2006; 5. OUG 144 /2008; 6. Ordinul 261/2007; 7. Gestionarea deseurilor medicale  – ORDIN 1226 /2012.

Fiind in plin proces de pregatire pentru examenele de final de scoala, pot spune ca cele 2 manuale sunt aceleasi pe care trebuie sa le stim pentru a lua examenele (si diploma de AMG), cele 3 ordine sunt simplu de citit (si ni s-a cerut sa le citim si conspectam in anul 2, la management medical) si ca oricum ar trebui sa le stie toata lumea care lucreaza in spital iar Codul de etica si deontologie al AM este discutat in materia de an Deontologie din anul 3 (si e, oricum, foarte scurt – 18 pagini). Deci materia de examen nu pare chiar Harrison’s Internal Medicine, volumele 1+2.

In afara de exemplul SUUB mai am 2 exemple de spitale universitare pe unde am fost eu in practica anul asta, unde asistentele-sefe ne avertizau ca suntem prost pregatiti (la prima vizita pe sectie) si ca la examenele de post din ultimele 6-9 luni s-au prezentat tot timpul prea putini candidati, iar cei care s-au prezentat nu erau prea bine pregatiti.

As putea sa spun ca situatia nu e roz dar nu e nici catastrofala. Desi posturile s-au mai deblocat in sistem, numarul de candidati e surprinzator de mic (tinand cont de numarul de absolventi de postliceale cu care am vorbit eu in ultimii ani – care se plangeau de lipsa posturilor) si calitatea cunostintelor lor nu e chiar foarte sus – dar nu e nici asa de dezastruoasa ca in prima stire…

In 3 ani de scoala am fost in practica in 8 spitale din Bucuresti. Am cam pierdut numarul sectiilor, dar aproximez ca au fost cam 16 (am facut practica in aceeasi sectie de mai multe ori si in acelasi spital de mai multe ori). Acuma… daca ar fi sa-mi dau eu cu parerea, pur subiectiv, ca observator al activitatii unor persoane necunoscute pentru 2-3-6 saptamani, as zice ca avem si asistenti medicali bine si foarte bine pregatiti, dar avem si destul de multi asistenti medicali care nu respectau niste reguli de baza in ingrijirea pacientului sau in pregatirea si administrarea medicamentelor – si ca multi dintre ei sunt printre cei mai proaspat angajati.

De ce zic asta? Pentru ca atunci cand inveti pentru examene finale si citesti si recitesti procedurile din manual iti tot aduci aminte “uite, asta am vazut facut altfel de X, Y, Z”. Si nu, nu vorbesc de purtatul de manusi si spalatul pe maini intre atingerile succesive a 2 pacienti – care cred ca sunt cel mai des-intalnite erori in sistemul medical romanesc. Nici de probleme generate de lipsa consumabilelor.

In afara de asta, daca ceri anumite raspunsuri despre vreo boala, uneori primesti niste raspunsuri aiuritoare. Sau auzi descrieri aiuritoare date pacientului sau familiei, care nu suna deloc a ceea ce spune manualul despre boala respectiva sau cauzele ei.

Atentie, nu spun ca toti asistentii si asistentele sunt asa. Chiar sunt printre optimisti, sunt bucuros de faptul ca in spitalele noastre sunt si o gramada de oameni (care mie imi par) bine-pregatiti.

Ideea e ca par sa fie foarte multi asistenti medicali (in special incepatori) care au lacune mari in cunostintele lor.

Daca ar fi sa judec doar dupa colegii si colegele de scoala cu care am interactionat, procentul de oameni care chiar au strans un bagaj minim de cunostinte dupa 3 ani de postliceala de asistent medical este incredibil de mic. In opinia mea, se invarte pe la 10-20% (si e posibil sa fiu optimist). Si oamenii astia vor avea drept de practica intr-o luna.

Dar cine e de vina pentru situatia asta?

Stirea asta am citit-o pe un grup de asistenti medicali de pe facebook, grup de peste 10.000 de membri. A generat peste 100 de comentarii in primele ore. Si inca se mai cearta lumea pe tema cu pricina.

Unii (majoritatea AM cu experienta) zic ca vina e exclusiv a elevilor/proaspetilor absolventi care “doar sprijina peretii prin spitale” si “iau diplomele cu bani”.

Altii (elevi/studenti, in general) spun ca vina este (si) a scolilor/facultatilor care nu ii invata suficient de multe si a spitalelor (oamenilor din spitale) care ii trimit pe cate o sectie unde de prea multe ori nu sunt lasati sa faca nimic.

Eu cred ca adevarul e undeva la mijloc. Si ca exista mai multi vinovati.

• Statul roman. Educatia este sub-finantata de multi ani. Salariile profesorilor sunt extrem de mici. Programa scolara este aiuritoare si fiecare guvern face cate o schimbare de dragul schimbarii. Profesorii sunt slab motivati. Drept consecinta, avem generatii peste generatii de elevi prost pregatiti, care invata ori pentru note, ori cat sa treaca clasa. Ajung in clasa a 12-a, o termina, dar nu iau BAC-ul. Statul a intervenit, acum postlicealele primesc o felie importanta din elevii fara diploma de BAC. Nu zic ca BAC-ul e cel mai bun examen pentru evaluarea unor cunostinte. Dar daca nu esti in stare dupa 12 ani de scoala sa iei 5 la un examen gandit in asa fel incat sa ia toata lumea cu o bruma de cunostinte o nota de trecere… ce fel de elev vei fi tu la o postliceala in care trebuie sa inveti foarte multa materie?

• Societatea romana (si mass-media). Banii nu sunt un scop in viata. Dar majoritatea exemplelor promovate in media sunt persoane care nu au reusit ceva prin ceea ce au invatat sa faca ci pur si simplu prin smecherie, vorbarie goala, relatii, bani de la parinti, sau pur si simplu cum arata (si cat de dispusi/e sunt sa se dezbrace pentru bani).

Cand stai si te gandesti la 18 ani “ce as vrea sa fac in viata” si vezi ca un asistent medical castiga 1400-1500 lei dupa 5-10 ani de vechime, dar o “prietena de fotbalist” se plimba cu masini de 50.000 euro, oare ce viitor ti se pare mai atragator? Aici nu suntem noi mai cu mot decat alte tari. Atata doar ca… din cauza salariilor de mizerie cu care sunt platiti oamenii care muncesc corect, ajung sa fie considerati demni de mila pentru unii. De aici pana la luarea in deradere a unei meserii nobile si necesare intr-o societate moderna e un pas mic.

Pur si simplu nu esti incurajat sa lucrezi pentru a castiga bani.

Tot la societate as putea spune ca e si vina ei pentru faptul ca avem mult prea putini oameni care isi platesc asigurarile medicale fata de nevoile societatii (si numarul de pacienti).

• Scolile (postliceale sau facultati). Nu cred ca exista scoala in Romania care sa recunoasca adevarul: elevul/studentul este un platitor pentru un serviciu, un client, nu o persoana pe care iti doresti sa o inveti ceva util pentru viata sa profesionala (si societate).

In opinia mea, judecand dupa prezenta si cunostintele acumulate, peste 50% dintre colegii mei de generatie de la scoala mea ar fi trebuit sa fi fost exmatriculati (sau macar sa repete anul) din anul 1. Evident ca nimeni nu face asta, la fel ca in cei 12 ani dinainte, elevul este carat fortat mai departe, doar-doar mai stoarcem de la el o taxa.

Tin minte o poveste a dirigintei noastre, care ne spunea ca acum cativa ani corecta impreuna cu alte profesoare de nursing lucrarile de la simularea de examen de final de scoala. Toate radeau de prostiile pe care le citeau scrise de elevii scolii. A intrat directorul scolii pe acolo, le-a intrebat de ce rad si le-a zis ca “in locul dvs., eu nu as rade“. Corect. Fiecare profesor de nursing are partea lui de vina in tampeniile pe care le debiteaza elevul sau. Dar scoala?Scoala care ii permite elevului sa ajunga in anul 3 fara sa-i pese ca elevul nu stie nimic… e neprihanita?

• Elevul. Oricine zice ca vina e doar a altora e, de fapt, un las. Da, nu ti se preda asta si asta la scoala. Nu esti lasat sa faci nimic intr-o sectie, te duci si schimbi sectia la urmatoarea perioada de practica. Faci voluntariat. Ai maini, internet si/sau carti. NU te opreste nimeni si nimic sa le citesti si apoi sa ceri niste explicatii de la altii care (pare ca) stiu. E foarte usor sa dai vina pe altii, dar e mult mai greu sa inveti ceva cu adevarat bine. Ok, asta inseamna ca trebuie sa iti jertfesti mult mai mult timp pentru a invata niste lucruri pe care SCOALA ar trebui sa te invete. Dar nu e corect sa folosesti asta ca scuza.

In continuarea a ceea ce am scris pana acum: e de vina DOAR elevul pentru ca, dupa 12 clase, nu ia BAC-ul? E de vina DOAR elevul pentru ca, dupa 3 ani de postliceala si nenumarate lucrari si examene si practica in spital… nu stie sa monteze corect un cateter Foley sau sa recolteze sange sau sa monteze o branula?

Raspunsul este evident, NU!

• Profesorii. Rezultatul unui sistem educational care scoate pe banda rulanta oameni slab pregatiti nu poate fi mult mai bun decat media. Vor exista exceptii, dar, per ansamblu, vom avea fix profesorii pe care sistemul ii pregateste de mici sa fie asa. Dar, la fel ca la punctul 4, NIMIC nu ii opreste sa plece din sistem si nimic nu ii opreste sa devina mai buni. Problema e ca, daca pleaca din sistem, nu vine nimeni sa-i inlocuiasca si, in opinia multora, nu MERITA sa devina mai buni in ceea ce fac.

Din experienta proprie, profesorii cei mai lipsiti de spirit pedagogic din cei 3 ani si cei mai inclinati sa nu predea, sa vina la ore din 2 in 2 sau sa NU VINA DELOC LA ORE UN SEMESTRU (am avut 2 exemple din astea) erau fix cei din sistemul medical si care aveau intre 30 si 50 de ani. Din sistem = asistente medicale si doctori. Cei trecuti de 45-50 de ani aveau un oarecare respect fata de meseria lor, nu acceptau sa nu isi predea materia si incercau sa ramana cu ceva elevul la finalul unui modul.

Cel mai mult mi-au “placut” profesoarele care pierdeau zeci de minute in fiecare ora sa ne spuna cat de prost pregatiti suntem si cat de multi prosti ies de pe bancile scolii asteia, dar apoi ori nu isi predau cursurile, ori predau un simulacru de materie si faceau un simulacru de evaluare.

Cum poti tu, ca medic si profesor, sa imi spui ca elevii de la postliceale sunt prost pregatiti si ca e vina lor, in conditiile in care tu NU predai materia ta?

Mai sa fie, cine o fi de vina pentru prostii aia, cand tu imi predai scorul APGAR ca avand PATRU PARAMETRI?

Cine o fi de vina pentru faptul ca nu ti se raspunde complet (in opinia ta de profesor) la o intrebare despre o tehnica medicala invatata in anul 1 – dar apoi tu, profesor, “predai” aceeasi tehnica la fel de incomplet (ba chiar gresit)?

Repet ce am mai spus de nenumarate ori pe blogul asta: din fericire, nu toti profesorii sunt asa, am avut noroc si la multi foarte ok. Dar au fost cam multi de genul asta.

• Asistentele medicale din sectiile unde facem practica. Realitatea e ca sunt oameni cu multe responsabilitati, multa munca, multe griji si platiti foarte prost. Dar cum de foarte multi dintre ei/ele gasesc timp sa ne raspunda la intrebari, sa ne explice cum se face ceva (chit ca nu e 100% ca in carte, macar o fac), sa ne puna sa facem ceva (la inceput putin, apoi mai mult, in functie de incredere)? Pe scurt: cum de unii ne pot invata ceva si altii (prea multi!) ne primesc ca pe niste intrusi care sunt buni doar de trimis de colo-colo cu o hartie sau de luat la misto. Sau, in anumite cazuri, buni de varsat nervii proprii. Cei mai tari sunt aia care imi spuneau “cum, nu stiai asta in anul 3”, in conditiile in care ei lucreaza de x ani acolo si tot gresit fac ceea ce fac. Daca stai sa verifici acasa ce ai vazut in spital vezi de multe ori ca practica nu respecta prea des regulile si legile. De ce oare?

• Legile si sistemul.

Legea drepturilor pacientului (46/2003) spune, la art. 30:

(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista conditiile de dotare necesare si personal acreditat.

OUG 144/2008 (cu privire la exercitarea profesiei de AMG) spune ca meseria nu poate fi practica decat de o persoana care detine o diploma oficiala de calificare,  e membra a OAMMR, e apta de munca si nu are vreo problema care sa o declare nedemna de a face meseria. Nimic despre elevi.

Ce inseamna asta? In teorie, noi nu avem voie sa atingem pacientul – asta ar insemna ca am incalca legea.

Ce rezulta din asta? In opinia Statului, in 3/4 ani de practica, eu ar trebui doar sa observ proceduri si atat. Sa nu cumva sa pun mana sa ajut sau sa fac ceva unui pacient, pentru ca incalc legea. Cum naiba ar trebui sa invat sa montez o branula unui pacient cașectic sau unuia cu obezitate morbida fara sa o fac macar 1 data in 3 ani de zile? Cum invat sa fac orice fel de recoltare doar uitandu-ma, fara sa pun mana pe ac si pe pacient?

Dau exemplul Elvetiei: de ce elevul de postliceala are pacientii sai acolo (1-2, dar sunt AI LUI), de care are grija pe tot parcursul turei sale si careia singurul lucru pe care nu i-l poate face nesupravegheat este administrarea de medicamente? Si supravegherea e limitata: se verifica conformitatea medicamentului si apoi administrarea la inceput. Odata ce supraveghetorul are incredere in elev, elevul poate face aproape tot ce face si o asistenta medicala cu diploma. Ok, totul incepe si cu banii si numarul de pacienti/asistent medical. Dar sistemul e gandit anapoda.

7 thoughts on “Cine e de vina pentru slaba pregatire a Asistentilor Medicali (debutanti)

  1. Intamplarea face sa cunosc niste absolventi de scoala sanitara exact in pozitia ta, adica la un pas de absolvire. nici macar n-au fost lasati sa-si faca singuri lucrarile de final, li s-au pus in brate (contra cost, desigur) si li s-a zis sa le invete. Cuiva i-a “picat” Nasterea, a primt lucrarea dar n-a vaut o nastere in viata ei.
    In ultimii ani am asistat la o multime de examene de angajare la care s-au prezentat debutanti. Cei mai multi habar n-au de ei si de ce vor de la viata.De reusit au reusit doar cei care au facut voluntariat si s-au implicat, n-au venit numai sa faca act de prezenta si atat. Sa fim cinstiti, scoala nu te invata mare lucru iar in spitale, acolo unde ar trebui sa invatati, nu sunteti lasati sa faceti mai nimic. Dar cu bunavointa si responsabilitate oricine poate deveni un bun profesionist. Bafta multa!

    Like

    1. Eu mi-am facut lucrarea singur si am tot primit observatii pe marginea ei, am tot schimbat lucruri. Subiectul si l-a ales fiecare.
      Si bani, slava Domnului, pana acum nu ni s-au cerut. Chiar ni s-a cerut (si am semnat) sa iscalim o foaie in care ne angajam ca nu vom da bani sau foloase necuvenite profesorilor pentru luarea examenului. Asta nu a impiedicat discutii despre strangerea de bani in clasa noastra (si chiar strangerea de bani in altele).
      Eu nu dau nici un leu, sa vad ce o sa-mi faca.

      In alta ordine de idei, eu vreau sa subliniez cu postarea de mai sus faptul ca de prea multe ori vina e aruncata doar pe noi, elevii. Nimeni altcineva nu accepta vreo vina.
      Si ca scoala ar avea posibilitatea sa ne invete foarte multe, foarte usor, dar nu o face.
      Adica totul e mult mai dificil decat ar trebui sa fie.

      Like

  2. Nu, nu sunt doar elevii de vina. O mare vina o au si asistentii “consacrati”, cei care va vor fi colegi si care ar trebui sa fie cei mai interesati sa va pregateasca bine, nu doar sa se uite la voi ironic ca nu stiti nimic sau, mai rau, sa va ceara mici atentii numai ca sa va explice sau sa va lase sa faceti ceva (da, stiu si astfel de cazuri si mi-e rusine ca astfel de oameni imi sunt colegi). Mie mi-e drag sa invat pe oricine e dornic sa invete, nu-l privesc cu superioritate, n-am uitat ce “afona” am fost la inceput de cariera, cand, in 4 ani de scoala facusem 3 injectii; iar in prima mea zi de munca oficial, m-am oferit sa fac eu tratamentul pe sectie (pediatrie) si cand mi-au spus ca n-am “decat” 80 de injectii am crezut ca mor. Plangeam si faceam injectii! Cand am terminat tratamentul de pranz (ca se facea la 6 ore), am baut o cana de apa (ca ma deshidratasem de atata bocit) si am luat-o de la capat cu tratamentul de seara.🙂
    Am crezut ca postliceala sanitara va imbunatati mult lucrurile, nu mai amesteci cartea cu profesia si vor iesi asistenti mai bine pregatiti dar… m-am inselat amarnic!

    Like

  3. Sunt pe cale sa termin o postliceala de asistenti medicali generalisti si sunt de acord ca vina e a tuturor celor care au de-a face cu acest sistem de formare.Dar ceea ce a ”smuls” de la mine un profesor drag a fost admiterea faptului ca ”where there’s a will , there’s a way”.Dupa practica prin care am trecut in acesti 3 ani ,pot spune ca imi e teama sa ma imbolnavesc si sa fiu inconstienta pe mana majoritatii asistentilor medicali.Si cu toate ca stiu ca mintea umana va gasi intotdeauna un motiv destul de bun cat sa accepte inacceptabilul ,nu reusesc sa inteleg cum pot sa se odihneasca oamenii care pun in functii cu drepturi depline absolventi nepregatiti.Aceea mi se pare ultima bariera intre pacienti si neprofesionisti,o bariera…inexistenta.Sa vezi apa colorata cu albastru de metil sa treaca drept alcool medicinal pentru ca deh…who’s gonna see the difference?! e tragic…
    Ce e mai grav este ca deseori nu e vorba de lipsa de empatie pentru pacienti in cazuri din acestea ci, dupa parerea mea, de niste lacune in cunostinte care fac imposibila intelegerea necesitatii respectarii unor proceduri.
    Oameni care nu vor sa fie acolo unde sunt.Nu imi place meseria de asistent medical ,faptul ca o sa o practic e ceva cu care trebuie sa ma impac eu,dar responsabilitatea fata de viitorii mei pacienti ma obliga sa imi cunosc atributiile si procedurile dupa care lucrez.
    O curatenie generala in randul acestui sistem ne-ar lasa cu putini profesori dar pasionati si profesionisti si cu elevi din care ar putea iesi asistenti medicali de elita , ca sa nu mai spun ca banii ar fi investiti in suport didactic si contracte de practica adecvate.

    Like

    1. Cel mai trist lucru pe care l-am realizat dupa inceperea blogului asta a fost cat de asemanatoare e situatia in colturi diferite ale tarii si in scoli diferite.
      Adica speram ca deh, am ales eu scoala gresita, am avut ghinion in privinta clasei, etc.
      In astia 3 ani am dat peste tot felul de oameni. Unele asistente medicale m-au acceptat foarte repede, altele deloc, orice as fi facut.
      Am ramas traznit cand mi-a povestit o asistenta-sefa dintr-una din sectiile pe unde am ajuns in anii astia cum a fost atunci cand a facut ea aceeasi scoala ca mine, la mijlocul anilor ’90: tot asa era trimisa cu analizele dintr-un colt in altul al spitalului Colentina iarna, tot la fel era tinuta de anumite asistente pe hol si apoi admonestata cu “de ce sprijini peretii?” si tot asa de putine injectii si cateterizari a facut in anumite stagii de practica.
      Cu toate acestea, acum era o asistenta medicala (sefa) foarte competenta, intr-o sectie foarte grea.

      Like

  4. Nici macar nu stiu cum sa incep acest comentariu.Pentru ca e un cerc vicios, un cerc in care vina se paseaza de la un om la altul , de la o institutie la alta,de la om la institutie si vice versa.Incepi scoala asta , astepti cu nerabdare primul stagiu de practica , ajungi in spital si esti intrebat in ce an esti si pentru ca e primul tau stagiu , mai mult ca sigur tot ce vei face vor fi niste plimbari dese pana la laborator , putin holbat la niste tehnici de baza facute de o asistenta plictisita sau scarbita de sistemul in care lucreaza si poate daca ai noroc vei pune mana pe cateva pungi de ser si perfuzoare.Im rest te vei plimba de colo colo prin sectie , vei mai trage cu urechea la discutiile si barfele cadrelor medicale si vei mai discuta cu un bolnav sau doi despre subiecte banale pentru ca esti abia in primul an si habar nu ai ce sa il intrebi.Ajungi inapoi la scoala , incepi sa te plangi de stagiul tau de tot rahatul, ca tu nu ai facut nimic , macar o injectie sau doua si erai fericit.Profesorul te bate pe umar si iti spune ca nu asta era menirea stagiului tau practic .Ok…urmeaza alte stagii practice…si iar te intorci dezamagit de la stagiile de practica , si profesorul ridica din umeri (pana la urma asta e un raspuns interpretabil individual deci fiecare elev intelege ce vrea) fara sa te iti explice spimplu ce vrea de la tine : in stagiul asta incercati sa va insusiti x y z.Macar teoretic…va ajut eu la partea practica.
    Apoi e scoala , aceasta scoala care de lauda cu contracte cu atatea spitale cunoscute din capitala , cu proiecte extra curriculare, cu profesori competenti ( acum za ma lamureasca cineva : competenti in ce, mai exact ? Pe mine chiar ma intereseaza “detaliile” astea).
    Degeaba ai tu 10 profesori super extra mega destepti , seriosi si daruiti, daca vine unul care imi spune ca pentru a imi lua nota la pediatrie trebuie sa copiez 2 lectii din carte in caiet….sau ma pui saptamanal sa fac 3 referate , imi dai 10 pe asta , apoi eu dau referatele colegei si ea si ea 10 si tu nici macar nu te prinzi ???!?!!
    Scoala care evita pana in ultima secunda sa exmatriculeze elevi care au servit scoala doar 1 saptamana pe semestru , elevi care or sa iti spuna ca ,citez: “exista 6 grupe de sange ” , pentru dureri de cap spui de deochi si ii dai 3 scuipati intre ochi si trece ,dar care sunt cu taxa la zi🙂
    Apoi suntem noi…astia care frecventam cursurile , si care ne dam un minim de interes .Noi astia care am pornit cu entuziasm la drum , dar pe care l-am inecat in frustrari ,nervi ,dezamagiri si asteptari prea mari de la o scoala devenita afacere.Usor usor be transformam in asistentele alea de care vorbeam la inceput , si perpetuam acest cerc vicios.Pentru ca oricat ne-am plange nu am incercat sa rupem continuitatea si sa fim noi schimbarea.
    As mai scrie mult si bine despre asta , e posibil sa revin cu completari .Concluzia mea este ca vina e peste tot la toti.E a mea, a ta a tuturor.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s