Cum arata o operatie de indepartare a multor pietre la rinichi (pielolitotomie laparoscopica)

Plus informatii despre litiaza renala (pietre la rinichi).

E posibil sa fie deranjanta imaginea pentru unele suflete sensibile (desi nu inteleg ce-ar cauta pe blogul meu, atunci). Nu apasati mai jos in cazul in care nu vreti sa vedeti interiorul unui om (sange, rinichi, chestii din astea).

Exista peste 200 de substante care formeaza calculi biliari, dar majoritatea sunt formati din saruri de calciu, acid uric, cistina si struvit (MgNH4PO4). Calculii cu oxalati de calciu si fosfat de calciu (hidroxiapatita sau brushit) formeaza impreuna cam 75-85% din total si pot fi micsti.

Litiaza calcica e mai frecventa la barbati si apare in medie in deceniul al treilea de viata.

Litiaza urica e de asemenea mai frecventa la barbati (calculii sunt RADIOTRANSPARENTI – ca mentiune pentru diagnosticare) si e asociata (50% din cazuri) cu guta.

Litiaza cistinica e rara, cu calculi galbui, stralucitori.

Litiaza de struvit apare in general la femei, e asociata cu infectiile urinare (vezicale) cu bacterii producatoare de ureaza (i.e. Proteus). Calculii de struvit sunt RADIOOPACI, ating dimensiuni mari, au forme bizare (“coarne de cerb”).

Tipuri de calculi, cauze, diagnostic si tratament (din Harrison’s):

cauzele litiazei renale

Imagini cu calculi renali (drepturi si alte imagini: herringlab.com):

tipuri de calculi renali

De ce nu e bine sa lucrezi cu nesimtiti

Stiinta e de acord: daca lucrezi cu nesimtiti, ai sanse foarte mari sa iti faci treaba mult mai prost.

nesimtit

Ca viitor asistent medical, in 3 ani de practica mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu jignit, repezit, ignorat sau tratat in general cam cu respectul pe care-l acorzi jegului de sub pantof. Acuma, nu sunt chiar fire sensibila, am incercat sa trec peste toate, in tot timpul asta m-am certat doar 1 singura data si asta pentru ca interlocutoarea mea insista sa nu-mi accepte incercarea de scuze si de terminare a conflictului. Faptul ca am mai defulat pe blog m-a ajutat oarecum.

Chiar si-asa, de fiecare data dupa ce eram tratat infect, imi dadeam seama ca fac lucrurile mai prost decat inainte. Si chit ca realizam asta, mi-era relativ greu sa ma corectez – pentru ca intram intr-un mic cerc vicios, in care ma fortam sa fiu mai atent, greseam din nou, ma enervam, greseam din nou etc.

Ei bine, o echipa de cercetatori medicali din Israel a facut si un studiu stiintific pe tema asta.

Studiu randomizat, dublu-blind, in care 24 de echipe de Terapie Intensiva Neonatologie (echipa de 1 doctor + 2 asistente) au fost impartite aleatoriu in 2 ramuri. Toate echipele au fost puse sa faca un scenariu de antrenament, in care trebuiau sa aiba grija rapid de un nou-nascut a carui stare se inrautatea rapid din cauza unei enterocolite necrozante (cauza majora de mortalitate la nou-nascut, inclusiv in medicina moderna). Personalul medical a fost anuntat ca va fi evaluat de observatori de la alt spital.

13 echipe au fost expuse la comentarii jignitoare (nu foarte grave, sa zicem) de la acesti observatori: li se spunea ca “nu sunt impresionati de calitatea medicinei in Israel” sau ca “n-ati rezista 1 saptamana acasa la noi“. Celelalte 11 echipe (ramura de control a experimentului) au fost expuse doar la comentarii neutre.

Apoi, scenariul educativ incepea, echipelor cerandu-li-se sa se ocupe de urgenta aparuta la un bebelus-manechin.

Echipele au fost filmate si performanta lor a fost evaluata de catre arbitri independenti (dublu-blind). Evaluarea a fost facuta in functie de performantele in diagnosticare, performanta in proceduri, impartasirea de informatii si cererea de ajutor la nevoie. Punctajele au fost acordate pe o scara de la 1 la 5.

Deloc surprinzator, fata de echipele neexpuse la nesimtire, performanta a fost mai slaba la diagnosticare si proceduri medicale si totul se presupune ca a inceput de la scaderea dorintei colegilor de a impartasi informatii intre ei.

“It thus seems that rudeness reduced information-sharing among the physician and the 2 nurses, which, in turn, harmed their diagnostic performance. Similarly, rudeness reduced helping among the team members, which, in turn, explained the reduction in their procedural performance.”

Un tabel cu rezultatele echipelor:

rezultate nesimtire

Data viitoare cand o sa-mi spuna cineva ceva nasol, o sa-i spun ca cercetatorii israelieni au ajuns la concluzia ca ceea ce face el imi va afecta negativ performantele, deci sa ma lase in pace. 🙂

Mai in gluma, mai in serios, e evident ca majoritatea oamenilor sunt afectati de ceea ce li se spune, oricat de mult se obisnuiesc sa ignore totul. Problema e ca nu poti elimina cu totul porcariile din jurul tau, oricat de mult ai sti ca te vor afecta – mai ales in medicina.

Studiul (nu am gasit decat abstractul pentru moment) este aici.

Povestiri despre procesul de recrutare ca Asistent Medical in Anglia (3)

Matematica unei alegeri.

Asa cum am mai spus, am pornit cu niste idei de baza: vreau sa merg sa lucrez in spital, preferabil intr-o sectie de chirurgie, prefer sa fie in sud (desi stiu ca viata e mai scumpa in sud) si prefer sa fie un spital maricel (automat, intr-un oras cu minim 100.000 locuitori).

In momentul de fata am 3 oferte de angajare de la 3 spitale diferite. Toate 3 indeplinesc TOATE conditiile de mai sus, cu mentiunea ca unul dintre ele imi ofera un salariu de baza un pic mai mare decat minimul actual de band 5. Explicatie pentru band-urile de salarizare in NHS aici.

Acum trebuie sa aleg. Mi-am elaborat niste criterii de departajare:

• Costul estimat al chiriei

Toate cele 3 spitale imi ofera cazare subventionata in primele luni (cu variatii in suma pe care mi-o cer sau nu). Dar nu vreau sa stau in conditii de camin mai mult decat e necesar si nici n-am de gand sa plec in Anglia ca sa fac flat-share. Nu mai am 20 de ani, vreau sa ma intorc in apartamentul meu, nu in camin.

E relativ dificil sa iti dai seama cat vei plati, mai ales daca nu ai mai trait in Anglia. Dar pot aproxima anumite lucruri. Am folosit pentru toate cele 3 orase zoopla, rightmove si primelocation, am selectat 1 bedroom appartment, am inceput de la lowest price, am exclus “room to rent” (deci flat-share) si m-am uitat la preturile primelor 50-100 de proprietati.

D4NT09 Council Tax bill 2013/2014 for property dwelling band F with 25% discount for sole adult resident

La asta adaugi council tax rate. Majoritatea consiliilor locale isi pun informatiile despre council tax pe bands (A-H, low to high) pe internet. Gasesti “your local council’s website” prin site-ul acesta. Council tax-ul are o valoare anuala, te poti astepta s-o platesti in 10 sau 12 rate lunare (daca inteleg eu bine). Unele primarii ofera discount pentru plata intreaga. Daca stai singur, poti cere un “single adult discount” de 25% din valoare. Valoarea band-urilor e setata in functie de valoarea spatiului locativ. Daca stai intr-o casa mai scumpa, vei plati taxe mai mari. Deci daca inchiriezi un apartament stralucitor si nou, e posibil sa platesti taxa band D, E (sau mai mult, daca stai intr-un oras scump). Valoarea medie pentru UK pentru band C sau D (deci pentru spatii locative care sunt evaluate pana in 88.000 lire) ar fi 1127 – 1270 lire pe an. Daca vrei sa verifici direct valoarea council tax-ului pentru o adresa specifica (sau cod postal) poti folosi site-ul asta

Stiu ca nu e obligatoriu sa gasesc chirie neaparat intr-o cladire de band D, dar m-am gandit s-o iau pe asta ca referinta plauzibila.

Ce am gasit?

Orasul 1 (cel mai scump, cu spitalul cel mai faimos):  1566 lire band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: incepe de la 700 lire/luna, apartamentele acceptabile apar pe la 800 lire/luna. Deh, oras cu universitate faimoasa, plin de “room to let” la 450-500 lire/luna. Daca nu vreau sa imi cheltuiesc tot salariul pe chirie, taxe, utilitati si mancare, ar trebui sa stau la 20 mile sau mai mult de oras (pentru a scadea chiria spre 500-600 lire). Asta inseamna ca ar trebui sa accept ca inainte de o tura de 12,5 ore sa mai pierd inca 1 ora pe drumuri (si inca una la intoarcere).

Orasul 2: 1544 band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: in jur de 600-650 lire/luna

Orasul 3: 1475 lire band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: in jur de 500 – 550 lire/luna

La asta se adauga (in functie de contractul de chirie) costuri cu curentul electric, gazele si apa (unii proprietari includ apa, altii apa si curentul – cu o recalculare la final de an).

Plus internet (care e al naibii de scump si mai prost ca-n Romania). Alte elemente de cost al vietii sunt comparabile (abonamentul lunar pe mijloacele de transport in comun e comparabil). Numbeo zice ca in orasul 1 mancarea (“in oras“) ar fi mai scumpa. La fel si alte lucruri (cum ar fi abonamentul la sala, de ex.).

Oricum, ideea e ca, daca adaugi si mancarea si transportul, 2 treimi din salariul tau se duc foarte repede. Mai repede (si mai mult de 2/3) in orasul 1. 🙂

• Cat de repede pot incepe munca (daca nu am probleme cu PIN-ul).

Spital 1: sfarsitul lui ianuarie

Spital 2: decembrie (probabil)

Spital 3: mijlocul lui ianuarie

• Accesul la aeroporturi internationale sau la transport catre Europa

Daca tot o sa am 27 de zile de concediu pe an (+ aproximativ 8 zile de sarbatori publice), macar sa stiu ca nu trebuie sa stau doar in Anglia cea ploioasa.

Orasele 1 si 2 au aeroporturi internationale, cel din orasul 2 are un numar respectabil de zboruri catre Europa (nu si Romania), cel din orasul 1 e mic (majoritar chartere zboara de aici). Orasul 3 nu are aeroport, impreuna cu orasul 1 e aproape de London Stansted (si la aproximativ 1 ora jumatate de Heathrow). Orasul 2 are 2 alte aeroporturi internationale la sub 2 ore distanta (nici unul nu zboara direct catre Bucuresti).

Din orasele 1 si 3 pot ajunge in Paris sau Bruxelles in aproximativ 3 ore (+ asteptare) cu 2 trenuri.

• Perioada de proba

Ok, nu e chiar proba. Fiecare spital are politica sa pentru proaspetii angajati (fie din UK, fie din afara tarii). Un exemplu usor de urmarit am gasit aici.

Cand ajungi ai 1-2 saptamani (platite) de “induction” Corporate/Nursing and Midwifery/Local. In care (in mod normal) trebuie sa intelegi cum functioneaza spitalul, ierarhiile, primesti (acces la) anumite ghiduri si ti se spune ce poti sa faci pentru a-ti usura viata in primele luni in UK.

Apoi urmeaza o perioada de perceptorship, in care esti supernumerary. Adica ai o persoana care este responsabila pentru activitatile tale o perioada de timp si o urmaresti (shadow) in timpul turelor sale. Deschizi ochii mari si vezi ce e de facut si cum se face totul (charting, interactiune cu pacientii, reguli interne nescrise). Dupa o perioada minima de genul asta, poti fi incadrat direct in cadrul unei sectii – in rotatia de ture.

E evident ca aceste perioade sunt facute pentru a te proteja pe tine si pentru a-i feri de pacienti de cine stie ce poama. Dar oricat de utile sunt, nu-ti doresti sa lucrezi PREA multa vreme asa. Asta era una dintre intrebarile mele de la interviu: “cat dureaza perioada de perceptorship si cand pot primi si ture suplimentare”. Turele suplimentare sunt platite sensibil mai bine in NHS, in situatia in care baza e de 37,5 ore pe saptamana (in 3 zile x 12,5 ore), nu vad de ce nu mi-as dori ture suplimentare.

Ei bine, spitalul 1 mi-a zis clar ca minim 3 luni nu o sa fiu eligibil pentru ore suplimentare, spitalele 2 si 3 au zis ca depinde de cat de bine ma voi descurca si cum ma voi adapta (dar ca ar fi posibil si mai devreme). Mai bine decat nimic.

• Spitalul sa fie considerat “mai bun”.

Anumite spitale au anumite avantaje. Centre universitare, centre regionale de A&E, centre de transplant, cel mai bun spital de cardiologie din UK samd.

NHS-ul incearca sa faca un fel de ratings, in care ia in considerare mai multe date statistice. Printre ele si review-ul facut de Care Quality Commission (e mai bine ca spitalul respectiv sa NU fi fost inspectat, sincer).

In principiu, nu prea vrei sa lucrezi la un spital considerat “inadequate”. Nu?

Ca incepator, nu stiu cat de multa relevanta are in ce spital incepi. In general, atata timp cat nu deprinzi obiceiuri proaste, cred nu conteaza foarte mult ca incepi la Johns Hopkins sau la Spitalul X din nu-stiu-care tara. Desigur, arata mai bine pe CV pentru viitor, dar nu e foarte relevant.

Ei bine, dupa ce am scris toata porcaria asta, stiu ca pana saptamana viitoare ar cam trebui sa iau o decizie.

Si nu e deloc usor.

Cateva dispozitive pentru oprirea sangerarii dintr-o artera (dupa cateterizare arteriala)

Citeam eu cate ceva pe internet, fara un scop anume. Dau peste un anunt de angajare pentru o asistenta medicala de Cardiologie “cu experienta” pentru un spital din Scotia. Pe langa experienta in Nursing in Cardiologie, anumite certificari specifice NHS si sectiei de cardiologie (cum ar fi interpretare EKG cu 12 derivatii) + certificare de ALS, erau si niste cerinte de cunostinte de sisteme si echipament. Aici, printre alte lucruri despre care auzisem, dau eu peste “Arterial femoral clamp/FEMOSTOP/RADISTOP“.

Am facut eu practica la ATI, am vazut montare de catetere arteriale (radiale sau femurale), dar n-am vazut niciodata scoaterea unora femurale. La scoaterea unor catetere arteriale radiale trebuie sa recunosc ca am fost folosit cu succes pe post de “aplicator de presiune pana se opreste sangerarea”. Prima data eram praf, habar-n-aveam cat de mult timp ar trebui sa aplic presiune si cum si la ce sa fiu atent.

A doua oara am citit un pic. Ce mi-a ramas in cap: 10-15 minute de presiune (cu bandaj steril) la artera radiala, 10-20 de minute la artera femurala. Presiune relativ constanta la artera radiala, presiune mare/mai putina/mai putina la cea femurala (pentru ca exista riscul de formare de cheaguri, din cauza proximitatii venei femurale). La indepartarea cateterului arterial radial, daca se observa ca sangerarea s-a oprit si la 15 minute este ok, pacientul este teoretic liber sa zburde (doar ca rar se intampla in realitate sa fie si capabil s-o faca). Dupa indepartarea cateterului femural, bandajul este monitorizat (minim 1 data/ora) pana la 6 ore si abia apoi pacientul poate sa se miste si trebuie sa se fereasca de efort minim 24 ore.

Ei bine, ce sunt toate chestiile mentionate mai sus? Cand am cautat informatii despre ele, am mai gasit si alte metode de oprire a sangerarii arteriale (in special femurale). E prea scump sa tii un om 20 de minute cu mana pe artera, aparent. 🙂

Radistop este un dispozitiv folosit pentru oprirea sangerarii arterei radiale. E format dintr-o placa de suport, 2 strapuri si un fel de pernita transparenta (din plastic?). Se aplica peste cateterul arterial radial, numai daca testul Allen e pozitiv.

Femostop Gold este un dispozitiv format dintr-un strap care fixeaza o bula din plastic transparenta, conectat la un manometru digital, care permite strangerea strapului la diverse valori ale presiunii (3 minute peste TA sistolica, apoi 15 minute la o valoare intre sistolica si diastolica, apoi poate fi tinut la 30 mmHg pentru cateva ore). Info de aici.

C-Clamp  e un fel de menghina, care se monteaza prin rasucire si care are o suprafata de plastic de unica folosinta (steril) care va sta peste zona de unde se scoate cateterul arterial. Pare cam invechit. Dar relativ eficient?

Aici se adauga niste dispozitive folosite prin SUA, care costa cam 200$ bucata (deci n-o sa le vedem prea curand in Romania), care folosesc diferite tehnici pentru a astupa taietura in artera.

AngioSeal VIP foloseste o combinatie intre un dop dublu de colagen si o sutura, pentru a opri sangerarea relativ rapid.

Closer S Perclose foloseste o sutura si-atat pentru a opri sangerarea

MynxGrip foloseste un balon pentru hemostaza primara si un dop format dintr-un agent de etansare poros inteligent.

Acum nu pot sa zic ca am experienta cu nazdravaniile astea, dar pot spune ca macar stiu cum arata si ce fac. 🙂

Pentru curiosi, mult mai multe informatii despre nursing in cateterizarea femurala (si extragerea cateterelor) aici si aici. Stiu ca nu prea multa lume ajunge la cardiologie sau la ATI, dar poate s-o nimeri un curios pe aici.

Stii sa recunosti un stop cardiac?

In 2010, un echipaj de la BBC se gasea la sediul Serviciului de Ambulanta din Yorkshire, UK, pentru a filma pentru un documentar. Dispecerul serviciului a sosit la munca un pic inainte de ora 7 dimineata, plangandu-se ca “nu se simtea bine”. Dupa ce l-au evaluat colegii sai, s-a ajuns la concluzia ca este victima unui infarct miocardic acut.
Ce a urmat, e vizibil mai jos:

Un foarte bun post cu mai multe filmulete de genul asta pe EMS12lead. Un pacient poate avea stop cardiac si daca e tanar sportiv (diferite probleme cardiace congenitale) si daca este epileptic (si atunci poti confunda o criza cu un stop cardiac). Si totul se intampla surprinzator de rapid, oricat de pregatit te-ai crede pentru asta.

Din 2016 se schimba cerintele de limba engleza pentru a lucra ca Asistent medical in Anglia

Later Later Edit: De la 26 iunie au schimbat un pic schimbarea, acum poti da 2 teste IELTS (la maxim 6 luni distanta) si poti strange 4 de “7” din ambele examene, atata timp cat nu iei sub 6,5 la nici unul dintre ele.

A Level 7 in all areas will still be required, but this can now be achieved over two sittings of the tests. Both tests must be within six months of each other and no single score must be below 6.5 in any of the areas across both tests.


Later Edit
: De la 1 decembrie 2015 au aparut si regulile oficiale pe site-ul NMC pentru “cerintele de cunostinte de limba engleza“: IELTS (academic) luat cu minim 7.0 la toate cele 4 sectiuni SAU studii de nursing facute in limba engleza SAU munca de asistent medical pentru minim 2 ani intr-o tara in care engleza e limba materna.

 

A recent overall score of 7.0 in the academic version of the IELTS test, with a score of at least 7.0 in each of the modules of reading, writing, listening and speaking; or

 

A pre-registration nursing or midwifery qualification which was taught and examined in English; or

 

Registration and practice of at least two years in a country where English is the first and native language, and where a successful pass in an English language test was required for registration.

We may consider other evidence on a case-by-case basis but this evidence would have to meet all of our requirements.

Ceva relativ normal, in conditiile in care alte tari (in special cele vorbitoare de limba germana) au cerinte asemanatoare de ceva timp pentru a putea profesa ca asistent medical.

Restul articolului (scris in octombrie 2015):

Acum cateva zile a avut loc o intalnire a comitetului director al Nursing and Midwifery Council (organizatia care ofera recunoasterea studiilor in domeniul asistentei medicale si reglementeaza posibilitatea de-a lucra ca asistent medical in Regatul Unit al Marii Britanii).

Printre alte lucruri, s-a hotarat introducerea unor cerinte de limba engleza pentru cei care vor sa lucreze ca Asistenti Medicali in Marea Britanie si vin din interiorul Uniunii Europene/Spatiului Economic European – care pana acum NU aveau limitari de felul acesta.

Pentru moment, singura informatie oficiala de pe siteul NMC este neclara:

From 18 January 2016 for the first time European trained nurses and midwives wanting to join the register will need to prove that they have the necessary knowledge of English to practise safely and effectively in the UK. We are not imposing a blanket language test on European trained applicants, but if they are unable to provide sufficient evidence of language skills – such as having trained or worked in an English-speaking country, they will be directed to undertake an English language assessment.

Ce inseamna asta? Daca pana acum, ca roman, puteai sa primesti PIN-ul de la NMC fara sa demonstrezi vreo competenta de limba engleza, iar angajatorii erau liberi sa te angajeze cu cata engleza considerau ei ca ar fi suficienta, de la 18 ianuarie 2016, aceasta situatie se va schimba.

Daca nu ai lucrat sau nu ai studiat intr-o tara vorbitoare de limba engleza, va trebui sa dai si sa treci un test de evaluare a cunostintelor de limba engleza.

Spre comparatie, toate asistentele medicale pregatite in afara Uniunii Europene/EEA (care vroiau sa lucreze in UK) sunt nevoite sa demonstreze ca au luat IELTS-ul cu minim 7,0 la toate partile testului:

All applicants must also meet our English language requirements, with an International English Language Test (IELTS) score of 7.0.

Pentru curiosi, testul IELTS are 4 parti (Listening, Reading, Writing, Speaking). Exista mai multe site-uri care il explica in toate felurile. Poti incepe de pe site-ul lor oficial. Sau poti incerca niste cursuri gratuite pregatitoare (dar care ofera mai mult informatii reciclate de pe pagina de youtube a IELTS sau British Council).

IELTS pe Youtube si British Council IELTS pe youtube, Road to IELTS (cu 3 variante: gratuit/last-minute si full), Futurelearn. Observatie: Futurelearn e util (si gratuit), dar nu te ajuta cu nimic daca ii platesti ca sa primesti “diploma ca ai terminat cursul” lor pregatitor. Mai bine platesti direct la British Council.

Un rezultat de 7,0 este echivalent cu un nivel C1, conform Common European Framework. Nu zic ca este greu de obtinut acest rezultat, zic ca nu este deloc usor si nu comentez mai mult.

Costul examenului: in 2015 costa la BC din Bucuresti 760 lei, in 2016 va costa 780 lei.
Alta observatie: pentru moment, nu se stie ce se va cere exact.

Presupun ca din ianuarie 2016 se vor oferi detalii mai multe. Partea cu IELTS-ul de mai sus e doar o presupunere de-a mea (later edit: dovedita corecta, vezi inceputul articolului), alimentata si de articolul de mai jos de pe nursingtimes.net:

From January 2016, the NMC will require applicants from countries in the European Economic Area – which includes the European Union and Scandinavia – to produce evidence showing their English language competency.

This evidence will include either having passed the IELTS within the past two years, having trained on a pre-registration course that included at least 75% clinical interaction in English, or having practised for two years in a native English country that required language assessment for registration.

If they cannot demonstrate competence, the applicant will have to pass the IELTS test, with a minimum of 7.0 in each of the four areas of reading, writing, listening and speaking.

The council also agreed that any allegation against a nurse or midwife already on the register that raises concerns about their knowledge of English should in the future be considered grounds for fitness to practise procedures.

NMC … council member Stephen Thornton noted:

“It is fundamental that you should be able to communicate and it’s about public protection and that’s our job”

NMC chief executive and registrar Jackie Smith:

“We are not apologetic about his – it is fundamental that you should be able to communicate and it’s about public protection and that’s our job,” she added.

Un articol (din “Dilema veche”) despre recuperarea post-AVC din perspectiva familiei

Articol (si) despre realitatile triste ale medicinei in Romania.

Mi l-a aratat sotia, stiind ca am si facut practica intr-una din sectiile pe care le mentioneaza autorul. Sunt multe momente in care te simti neputincios in medicina moderna, dar in fata unui pacient care a suferit un AVC si a supravietuit, oricat de mult ai sti ca exista sperante, ca se poate imbunatati situatia sa foarte mult cu perseverenta si vointa a pacientului si a familiei… tot esti cuprins de niste simtamite foarte greu de descris.

In 3 ani, am facut practica in 2 sectii diferite de Neurologie si intr-una de Terapie Intensiva Neurologica. Mi-a fost foarte greu sa ma pun in pielea asistentilor si asistentelor (sau a doctorilor, infirmierelor samd) care lucreaza acolo. Si de fiecare data cand vedeam ca nu sunt deloc asa duri cum par si ca mai au momente in care starea unui pacient ii intristeaza pana la lacrimi, ma gandeam ca n-as vrea sa fiu in situatia lor. Si ca am tot respectul din lume pentru (majoritatea dintre) ei.

Nu pot sa citesc articolul fara sa ma intreb oare cat de multe lucruri avea de facut medicul rezident la care se refera. Si sa nu uit ca m-am gasit de mai multe ori in situatia sa spun eu rudelor sau pacientilor care asteptau ceva, orice, pe hol “mai asteptati un pic, domnul/doamna doctor va va vedea imediat” si ca m-am simtit ca un gunoi pentru ca stiam ca vor mai astepta mult sau foarte mult – in picioare, pe holuri aglomerate, prost luminate si asa mai departe.

Pe de alta parte, stiu ca, de cele mai multe ori, cand i se spune unui pacient sa astepte – asta e din cauza ca sunt alte nenumarate alte lucruri de facut si prioritizarea este dificila.

Destule opinii personale. Articolul Merita citit.

Recuperarea mamei s-a asemănat creşterii unui copil. De altfel, în cele şase luni de stat la pat a slăbit 40 de kilograme. I-am cumpărat alte haine. Pamperşi. Rolurile s-au inversat şi am repetat în oglindă gesturile pe care ea le făcuse odată cu mine. A trebuit s-o învăţăm din nou să-şi ţină capul drept, să mestece mîncarea solidă, să-şi folosească mîna stîngă (la spălat pe dinţi, de pildă), să facă primii paşi cu un picior moale. Înainte s-o ajutăm să rostească primele cuvinte şi să-i reconstruim memoria povestindu-i şi explicîndu-i fotografiile familiei, a trebui s-o învăţăm gesturi şi sunete prin care să ne anunţe că îi e sete sau că vrea la toaletă.

Si familia trebuie felicitata si admirata pentru rabdare si dragoste – pentru ca, de prea multe ori, asa cum observa si autorul, primul lucru care dispare dupa ce un pacient face un AVC (in Romania) este afectiunea familiei si prietenilor.