Cum arata o operatie de indepartare a multor pietre la rinichi (pielolitotomie laparoscopica)

Plus informatii despre litiaza renala (pietre la rinichi).

E posibil sa fie deranjanta imaginea pentru unele suflete sensibile (desi nu inteleg ce-ar cauta pe blogul meu, atunci). Nu apasati mai jos in cazul in care nu vreti sa vedeti interiorul unui om (sange, rinichi, chestii din astea).

Exista peste 200 de substante care formeaza calculi biliari, dar majoritatea sunt formati din saruri de calciu, acid uric, cistina si struvit (MgNH4PO4). Calculii cu oxalati de calciu si fosfat de calciu (hidroxiapatita sau brushit) formeaza impreuna cam 75-85% din total si pot fi micsti.

Litiaza calcica e mai frecventa la barbati si apare in medie in deceniul al treilea de viata.

Litiaza urica e de asemenea mai frecventa la barbati (calculii sunt RADIOTRANSPARENTI – ca mentiune pentru diagnosticare) si e asociata (50% din cazuri) cu guta.

Litiaza cistinica e rara, cu calculi galbui, stralucitori.

Litiaza de struvit apare in general la femei, e asociata cu infectiile urinare (vezicale) cu bacterii producatoare de ureaza (i.e. Proteus). Calculii de struvit sunt RADIOOPACI, ating dimensiuni mari, au forme bizare (“coarne de cerb”).

Tipuri de calculi, cauze, diagnostic si tratament (din Harrison’s):

cauzele litiazei renale

Imagini cu calculi renali (drepturi si alte imagini: herringlab.com):

tipuri de calculi renali

Advertisements

De ce nu e bine sa lucrezi cu nesimtiti

Stiinta e de acord: daca lucrezi cu nesimtiti, ai sanse foarte mari sa iti faci treaba mult mai prost.

nesimtit

Ca viitor asistent medical, in 3 ani de practica mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu jignit, repezit, ignorat sau tratat in general cam cu respectul pe care-l acorzi jegului de sub pantof. Acuma, nu sunt chiar fire sensibila, am incercat sa trec peste toate, in tot timpul asta m-am certat doar 1 singura data si asta pentru ca interlocutoarea mea insista sa nu-mi accepte incercarea de scuze si de terminare a conflictului. Faptul ca am mai defulat pe blog m-a ajutat oarecum.

Chiar si-asa, de fiecare data dupa ce eram tratat infect, imi dadeam seama ca fac lucrurile mai prost decat inainte. Si chit ca realizam asta, mi-era relativ greu sa ma corectez – pentru ca intram intr-un mic cerc vicios, in care ma fortam sa fiu mai atent, greseam din nou, ma enervam, greseam din nou etc.

Ei bine, o echipa de cercetatori medicali din Israel a facut si un studiu stiintific pe tema asta.

Studiu randomizat, dublu-blind, in care 24 de echipe de Terapie Intensiva Neonatologie (echipa de 1 doctor + 2 asistente) au fost impartite aleatoriu in 2 ramuri. Toate echipele au fost puse sa faca un scenariu de antrenament, in care trebuiau sa aiba grija rapid de un nou-nascut a carui stare se inrautatea rapid din cauza unei enterocolite necrozante (cauza majora de mortalitate la nou-nascut, inclusiv in medicina moderna). Personalul medical a fost anuntat ca va fi evaluat de observatori de la alt spital.

13 echipe au fost expuse la comentarii jignitoare (nu foarte grave, sa zicem) de la acesti observatori: li se spunea ca “nu sunt impresionati de calitatea medicinei in Israel” sau ca “n-ati rezista 1 saptamana acasa la noi“. Celelalte 11 echipe (ramura de control a experimentului) au fost expuse doar la comentarii neutre.

Apoi, scenariul educativ incepea, echipelor cerandu-li-se sa se ocupe de urgenta aparuta la un bebelus-manechin.

Echipele au fost filmate si performanta lor a fost evaluata de catre arbitri independenti (dublu-blind). Evaluarea a fost facuta in functie de performantele in diagnosticare, performanta in proceduri, impartasirea de informatii si cererea de ajutor la nevoie. Punctajele au fost acordate pe o scara de la 1 la 5.

Deloc surprinzator, fata de echipele neexpuse la nesimtire, performanta a fost mai slaba la diagnosticare si proceduri medicale si totul se presupune ca a inceput de la scaderea dorintei colegilor de a impartasi informatii intre ei.

“It thus seems that rudeness reduced information-sharing among the physician and the 2 nurses, which, in turn, harmed their diagnostic performance. Similarly, rudeness reduced helping among the team members, which, in turn, explained the reduction in their procedural performance.”

Un tabel cu rezultatele echipelor:

rezultate nesimtire

Data viitoare cand o sa-mi spuna cineva ceva nasol, o sa-i spun ca cercetatorii israelieni au ajuns la concluzia ca ceea ce face el imi va afecta negativ performantele, deci sa ma lase in pace. 🙂

Mai in gluma, mai in serios, e evident ca majoritatea oamenilor sunt afectati de ceea ce li se spune, oricat de mult se obisnuiesc sa ignore totul. Problema e ca nu poti elimina cu totul porcariile din jurul tau, oricat de mult ai sti ca te vor afecta – mai ales in medicina.

Studiul (nu am gasit decat abstractul pentru moment) este aici.

Povestiri despre procesul de recrutare ca Asistent Medical in Anglia (3)

Matematica unei alegeri.

Asa cum am mai spus, am pornit cu niste idei de baza: vreau sa merg sa lucrez in spital, preferabil intr-o sectie de chirurgie, prefer sa fie in sud (desi stiu ca viata e mai scumpa in sud) si prefer sa fie un spital maricel (automat, intr-un oras cu minim 100.000 locuitori).

In momentul de fata am 3 oferte de angajare de la 3 spitale diferite. Toate 3 indeplinesc TOATE conditiile de mai sus, cu mentiunea ca unul dintre ele imi ofera un salariu de baza un pic mai mare decat minimul actual de band 5. Explicatie pentru band-urile de salarizare in NHS aici.

Acum trebuie sa aleg. Mi-am elaborat niste criterii de departajare:

• Costul estimat al chiriei

Toate cele 3 spitale imi ofera cazare subventionata in primele luni (cu variatii in suma pe care mi-o cer sau nu). Dar nu vreau sa stau in conditii de camin mai mult decat e necesar si nici n-am de gand sa plec in Anglia ca sa fac flat-share. Nu mai am 20 de ani, vreau sa ma intorc in apartamentul meu, nu in camin.

E relativ dificil sa iti dai seama cat vei plati, mai ales daca nu ai mai trait in Anglia. Dar pot aproxima anumite lucruri. Am folosit pentru toate cele 3 orase zoopla, rightmove si primelocation, am selectat 1 bedroom appartment, am inceput de la lowest price, am exclus “room to rent” (deci flat-share) si m-am uitat la preturile primelor 50-100 de proprietati.

D4NT09 Council Tax bill 2013/2014 for property dwelling band F with 25% discount for sole adult resident

La asta adaugi council tax rate. Majoritatea consiliilor locale isi pun informatiile despre council tax pe bands (A-H, low to high) pe internet. Gasesti “your local council’s website” prin site-ul acesta. Council tax-ul are o valoare anuala, te poti astepta s-o platesti in 10 sau 12 rate lunare (daca inteleg eu bine). Unele primarii ofera discount pentru plata intreaga. Daca stai singur, poti cere un “single adult discount” de 25% din valoare. Valoarea band-urilor e setata in functie de valoarea spatiului locativ. Daca stai intr-o casa mai scumpa, vei plati taxe mai mari. Deci daca inchiriezi un apartament stralucitor si nou, e posibil sa platesti taxa band D, E (sau mai mult, daca stai intr-un oras scump). Valoarea medie pentru UK pentru band C sau D (deci pentru spatii locative care sunt evaluate pana in 88.000 lire) ar fi 1127 – 1270 lire pe an. Daca vrei sa verifici direct valoarea council tax-ului pentru o adresa specifica (sau cod postal) poti folosi site-ul asta

Stiu ca nu e obligatoriu sa gasesc chirie neaparat intr-o cladire de band D, dar m-am gandit s-o iau pe asta ca referinta plauzibila.

Ce am gasit?

Orasul 1 (cel mai scump, cu spitalul cel mai faimos):  1566 lire band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: incepe de la 700 lire/luna, apartamentele acceptabile apar pe la 800 lire/luna. Deh, oras cu universitate faimoasa, plin de “room to let” la 450-500 lire/luna. Daca nu vreau sa imi cheltuiesc tot salariul pe chirie, taxe, utilitati si mancare, ar trebui sa stau la 20 mile sau mai mult de oras (pentru a scadea chiria spre 500-600 lire). Asta inseamna ca ar trebui sa accept ca inainte de o tura de 12,5 ore sa mai pierd inca 1 ora pe drumuri (si inca una la intoarcere).

Orasul 2: 1544 band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: in jur de 600-650 lire/luna

Orasul 3: 1475 lire band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: in jur de 500 – 550 lire/luna

La asta se adauga (in functie de contractul de chirie) costuri cu curentul electric, gazele si apa (unii proprietari includ apa, altii apa si curentul – cu o recalculare la final de an).

Plus internet (care e al naibii de scump si mai prost ca-n Romania). Alte elemente de cost al vietii sunt comparabile (abonamentul lunar pe mijloacele de transport in comun e comparabil). Numbeo zice ca in orasul 1 mancarea (“in oras“) ar fi mai scumpa. La fel si alte lucruri (cum ar fi abonamentul la sala, de ex.).

Oricum, ideea e ca, daca adaugi si mancarea si transportul, 2 treimi din salariul tau se duc foarte repede. Mai repede (si mai mult de 2/3) in orasul 1. 🙂

• Cat de repede pot incepe munca (daca nu am probleme cu PIN-ul).

Spital 1: sfarsitul lui ianuarie

Spital 2: decembrie (probabil)

Spital 3: mijlocul lui ianuarie

• Accesul la aeroporturi internationale sau la transport catre Europa

Daca tot o sa am 27 de zile de concediu pe an (+ aproximativ 8 zile de sarbatori publice), macar sa stiu ca nu trebuie sa stau doar in Anglia cea ploioasa.

Orasele 1 si 2 au aeroporturi internationale, cel din orasul 2 are un numar respectabil de zboruri catre Europa (nu si Romania), cel din orasul 1 e mic (majoritar chartere zboara de aici). Orasul 3 nu are aeroport, impreuna cu orasul 1 e aproape de London Stansted (si la aproximativ 1 ora jumatate de Heathrow). Orasul 2 are 2 alte aeroporturi internationale la sub 2 ore distanta (nici unul nu zboara direct catre Bucuresti).

Din orasele 1 si 3 pot ajunge in Paris sau Bruxelles in aproximativ 3 ore (+ asteptare) cu 2 trenuri.

• Perioada de proba

Ok, nu e chiar proba. Fiecare spital are politica sa pentru proaspetii angajati (fie din UK, fie din afara tarii). Un exemplu usor de urmarit am gasit aici.

Cand ajungi ai 1-2 saptamani (platite) de “induction” Corporate/Nursing and Midwifery/Local. In care (in mod normal) trebuie sa intelegi cum functioneaza spitalul, ierarhiile, primesti (acces la) anumite ghiduri si ti se spune ce poti sa faci pentru a-ti usura viata in primele luni in UK.

Apoi urmeaza o perioada de perceptorship, in care esti supernumerary. Adica ai o persoana care este responsabila pentru activitatile tale o perioada de timp si o urmaresti (shadow) in timpul turelor sale. Deschizi ochii mari si vezi ce e de facut si cum se face totul (charting, interactiune cu pacientii, reguli interne nescrise). Dupa o perioada minima de genul asta, poti fi incadrat direct in cadrul unei sectii – in rotatia de ture.

E evident ca aceste perioade sunt facute pentru a te proteja pe tine si pentru a-i feri de pacienti de cine stie ce poama. Dar oricat de utile sunt, nu-ti doresti sa lucrezi PREA multa vreme asa. Asta era una dintre intrebarile mele de la interviu: “cat dureaza perioada de perceptorship si cand pot primi si ture suplimentare”. Turele suplimentare sunt platite sensibil mai bine in NHS, in situatia in care baza e de 37,5 ore pe saptamana (in 3 zile x 12,5 ore), nu vad de ce nu mi-as dori ture suplimentare.

Ei bine, spitalul 1 mi-a zis clar ca minim 3 luni nu o sa fiu eligibil pentru ore suplimentare, spitalele 2 si 3 au zis ca depinde de cat de bine ma voi descurca si cum ma voi adapta (dar ca ar fi posibil si mai devreme). Mai bine decat nimic.

• Spitalul sa fie considerat “mai bun”.

Anumite spitale au anumite avantaje. Centre universitare, centre regionale de A&E, centre de transplant, cel mai bun spital de cardiologie din UK samd.

NHS-ul incearca sa faca un fel de ratings, in care ia in considerare mai multe date statistice. Printre ele si review-ul facut de Care Quality Commission (e mai bine ca spitalul respectiv sa NU fi fost inspectat, sincer).

In principiu, nu prea vrei sa lucrezi la un spital considerat “inadequate”. Nu?

Ca incepator, nu stiu cat de multa relevanta are in ce spital incepi. In general, atata timp cat nu deprinzi obiceiuri proaste, cred nu conteaza foarte mult ca incepi la Johns Hopkins sau la Spitalul X din nu-stiu-care tara. Desigur, arata mai bine pe CV pentru viitor, dar nu e foarte relevant.

Ei bine, dupa ce am scris toata porcaria asta, stiu ca pana saptamana viitoare ar cam trebui sa iau o decizie.

Si nu e deloc usor.

Cateva dispozitive pentru oprirea sangerarii dintr-o artera (dupa cateterizare arteriala)

Citeam eu cate ceva pe internet, fara un scop anume. Dau peste un anunt de angajare pentru o asistenta medicala de Cardiologie “cu experienta” pentru un spital din Scotia. Pe langa experienta in Nursing in Cardiologie, anumite certificari specifice NHS si sectiei de cardiologie (cum ar fi interpretare EKG cu 12 derivatii) + certificare de ALS, erau si niste cerinte de cunostinte de sisteme si echipament. Aici, printre alte lucruri despre care auzisem, dau eu peste “Arterial femoral clamp/FEMOSTOP/RADISTOP“.

Am facut eu practica la ATI, am vazut montare de catetere arteriale (radiale sau femurale), dar n-am vazut niciodata scoaterea unora femurale. La scoaterea unor catetere arteriale radiale trebuie sa recunosc ca am fost folosit cu succes pe post de “aplicator de presiune pana se opreste sangerarea”. Prima data eram praf, habar-n-aveam cat de mult timp ar trebui sa aplic presiune si cum si la ce sa fiu atent.

A doua oara am citit un pic. Ce mi-a ramas in cap: 10-15 minute de presiune (cu bandaj steril) la artera radiala, 10-20 de minute la artera femurala. Presiune relativ constanta la artera radiala, presiune mare/mai putina/mai putina la cea femurala (pentru ca exista riscul de formare de cheaguri, din cauza proximitatii venei femurale). La indepartarea cateterului arterial radial, daca se observa ca sangerarea s-a oprit si la 15 minute este ok, pacientul este teoretic liber sa zburde (doar ca rar se intampla in realitate sa fie si capabil s-o faca). Dupa indepartarea cateterului femural, bandajul este monitorizat (minim 1 data/ora) pana la 6 ore si abia apoi pacientul poate sa se miste si trebuie sa se fereasca de efort minim 24 ore.

Ei bine, ce sunt toate chestiile mentionate mai sus? Cand am cautat informatii despre ele, am mai gasit si alte metode de oprire a sangerarii arteriale (in special femurale). E prea scump sa tii un om 20 de minute cu mana pe artera, aparent. 🙂

Radistop este un dispozitiv folosit pentru oprirea sangerarii arterei radiale. E format dintr-o placa de suport, 2 strapuri si un fel de pernita transparenta (din plastic?). Se aplica peste cateterul arterial radial, numai daca testul Allen e pozitiv.

Femostop Gold este un dispozitiv format dintr-un strap care fixeaza o bula din plastic transparenta, conectat la un manometru digital, care permite strangerea strapului la diverse valori ale presiunii (3 minute peste TA sistolica, apoi 15 minute la o valoare intre sistolica si diastolica, apoi poate fi tinut la 30 mmHg pentru cateva ore). Info de aici.

C-Clamp  e un fel de menghina, care se monteaza prin rasucire si care are o suprafata de plastic de unica folosinta (steril) care va sta peste zona de unde se scoate cateterul arterial. Pare cam invechit. Dar relativ eficient?

Aici se adauga niste dispozitive folosite prin SUA, care costa cam 200$ bucata (deci n-o sa le vedem prea curand in Romania), care folosesc diferite tehnici pentru a astupa taietura in artera.

AngioSeal VIP foloseste o combinatie intre un dop dublu de colagen si o sutura, pentru a opri sangerarea relativ rapid.

Closer S Perclose foloseste o sutura si-atat pentru a opri sangerarea

MynxGrip foloseste un balon pentru hemostaza primara si un dop format dintr-un agent de etansare poros inteligent.

Acum nu pot sa zic ca am experienta cu nazdravaniile astea, dar pot spune ca macar stiu cum arata si ce fac. 🙂

Pentru curiosi, mult mai multe informatii despre nursing in cateterizarea femurala (si extragerea cateterelor) aici si aici. Stiu ca nu prea multa lume ajunge la cardiologie sau la ATI, dar poate s-o nimeri un curios pe aici.

Stii sa recunosti un stop cardiac?

In 2010, un echipaj de la BBC se gasea la sediul Serviciului de Ambulanta din Yorkshire, UK, pentru a filma pentru un documentar. Dispecerul serviciului a sosit la munca un pic inainte de ora 7 dimineata, plangandu-se ca “nu se simtea bine”. Dupa ce l-au evaluat colegii sai, s-a ajuns la concluzia ca este victima unui infarct miocardic acut.
Ce a urmat, e vizibil mai jos:

Un foarte bun post cu mai multe filmulete de genul asta pe EMS12lead. Un pacient poate avea stop cardiac si daca e tanar sportiv (diferite probleme cardiace congenitale) si daca este epileptic (si atunci poti confunda o criza cu un stop cardiac). Si totul se intampla surprinzator de rapid, oricat de pregatit te-ai crede pentru asta.

Din 2016 se schimba cerintele de limba engleza pentru a lucra ca Asistent medical in Anglia

Later Later Edit: De la 26 iunie au schimbat un pic schimbarea, acum poti da 2 teste IELTS (la maxim 6 luni distanta) si poti strange 4 de “7” din ambele examene, atata timp cat nu iei sub 6,5 la nici unul dintre ele.

A Level 7 in all areas will still be required, but this can now be achieved over two sittings of the tests. Both tests must be within six months of each other and no single score must be below 6.5 in any of the areas across both tests.


Later Edit
: De la 1 decembrie 2015 au aparut si regulile oficiale pe site-ul NMC pentru “cerintele de cunostinte de limba engleza“: IELTS (academic) luat cu minim 7.0 la toate cele 4 sectiuni SAU studii de nursing facute in limba engleza SAU munca de asistent medical pentru minim 2 ani intr-o tara in care engleza e limba materna.

 

A recent overall score of 7.0 in the academic version of the IELTS test, with a score of at least 7.0 in each of the modules of reading, writing, listening and speaking; or

 

A pre-registration nursing or midwifery qualification which was taught and examined in English; or

 

Registration and practice of at least two years in a country where English is the first and native language, and where a successful pass in an English language test was required for registration.

We may consider other evidence on a case-by-case basis but this evidence would have to meet all of our requirements.

Ceva relativ normal, in conditiile in care alte tari (in special cele vorbitoare de limba germana) au cerinte asemanatoare de ceva timp pentru a putea profesa ca asistent medical.

Restul articolului (scris in octombrie 2015):

Acum cateva zile a avut loc o intalnire a comitetului director al Nursing and Midwifery Council (organizatia care ofera recunoasterea studiilor in domeniul asistentei medicale si reglementeaza posibilitatea de-a lucra ca asistent medical in Regatul Unit al Marii Britanii).

Printre alte lucruri, s-a hotarat introducerea unor cerinte de limba engleza pentru cei care vor sa lucreze ca Asistenti Medicali in Marea Britanie si vin din interiorul Uniunii Europene/Spatiului Economic European – care pana acum NU aveau limitari de felul acesta.

Pentru moment, singura informatie oficiala de pe siteul NMC este neclara:

From 18 January 2016 for the first time European trained nurses and midwives wanting to join the register will need to prove that they have the necessary knowledge of English to practise safely and effectively in the UK. We are not imposing a blanket language test on European trained applicants, but if they are unable to provide sufficient evidence of language skills – such as having trained or worked in an English-speaking country, they will be directed to undertake an English language assessment.

Ce inseamna asta? Daca pana acum, ca roman, puteai sa primesti PIN-ul de la NMC fara sa demonstrezi vreo competenta de limba engleza, iar angajatorii erau liberi sa te angajeze cu cata engleza considerau ei ca ar fi suficienta, de la 18 ianuarie 2016, aceasta situatie se va schimba.

Daca nu ai lucrat sau nu ai studiat intr-o tara vorbitoare de limba engleza, va trebui sa dai si sa treci un test de evaluare a cunostintelor de limba engleza.

Spre comparatie, toate asistentele medicale pregatite in afara Uniunii Europene/EEA (care vroiau sa lucreze in UK) sunt nevoite sa demonstreze ca au luat IELTS-ul cu minim 7,0 la toate partile testului:

All applicants must also meet our English language requirements, with an International English Language Test (IELTS) score of 7.0.

Pentru curiosi, testul IELTS are 4 parti (Listening, Reading, Writing, Speaking). Exista mai multe site-uri care il explica in toate felurile. Poti incepe de pe site-ul lor oficial. Sau poti incerca niste cursuri gratuite pregatitoare (dar care ofera mai mult informatii reciclate de pe pagina de youtube a IELTS sau British Council).

IELTS pe Youtube si British Council IELTS pe youtube, Road to IELTS (cu 3 variante: gratuit/last-minute si full), Futurelearn. Observatie: Futurelearn e util (si gratuit), dar nu te ajuta cu nimic daca ii platesti ca sa primesti “diploma ca ai terminat cursul” lor pregatitor. Mai bine platesti direct la British Council.

Un rezultat de 7,0 este echivalent cu un nivel C1, conform Common European Framework. Nu zic ca este greu de obtinut acest rezultat, zic ca nu este deloc usor si nu comentez mai mult.

Costul examenului: in 2015 costa la BC din Bucuresti 760 lei, in 2016 va costa 780 lei.
Alta observatie: pentru moment, nu se stie ce se va cere exact.

Presupun ca din ianuarie 2016 se vor oferi detalii mai multe. Partea cu IELTS-ul de mai sus e doar o presupunere de-a mea (later edit: dovedita corecta, vezi inceputul articolului), alimentata si de articolul de mai jos de pe nursingtimes.net:

From January 2016, the NMC will require applicants from countries in the European Economic Area – which includes the European Union and Scandinavia – to produce evidence showing their English language competency.

This evidence will include either having passed the IELTS within the past two years, having trained on a pre-registration course that included at least 75% clinical interaction in English, or having practised for two years in a native English country that required language assessment for registration.

If they cannot demonstrate competence, the applicant will have to pass the IELTS test, with a minimum of 7.0 in each of the four areas of reading, writing, listening and speaking.

The council also agreed that any allegation against a nurse or midwife already on the register that raises concerns about their knowledge of English should in the future be considered grounds for fitness to practise procedures.

NMC … council member Stephen Thornton noted:

“It is fundamental that you should be able to communicate and it’s about public protection and that’s our job”

NMC chief executive and registrar Jackie Smith:

“We are not apologetic about his – it is fundamental that you should be able to communicate and it’s about public protection and that’s our job,” she added.

Un articol (din “Dilema veche”) despre recuperarea post-AVC din perspectiva familiei

Articol (si) despre realitatile triste ale medicinei in Romania.

Mi l-a aratat sotia, stiind ca am si facut practica intr-una din sectiile pe care le mentioneaza autorul. Sunt multe momente in care te simti neputincios in medicina moderna, dar in fata unui pacient care a suferit un AVC si a supravietuit, oricat de mult ai sti ca exista sperante, ca se poate imbunatati situatia sa foarte mult cu perseverenta si vointa a pacientului si a familiei… tot esti cuprins de niste simtamite foarte greu de descris.

In 3 ani, am facut practica in 2 sectii diferite de Neurologie si intr-una de Terapie Intensiva Neurologica. Mi-a fost foarte greu sa ma pun in pielea asistentilor si asistentelor (sau a doctorilor, infirmierelor samd) care lucreaza acolo. Si de fiecare data cand vedeam ca nu sunt deloc asa duri cum par si ca mai au momente in care starea unui pacient ii intristeaza pana la lacrimi, ma gandeam ca n-as vrea sa fiu in situatia lor. Si ca am tot respectul din lume pentru (majoritatea dintre) ei.

Nu pot sa citesc articolul fara sa ma intreb oare cat de multe lucruri avea de facut medicul rezident la care se refera. Si sa nu uit ca m-am gasit de mai multe ori in situatia sa spun eu rudelor sau pacientilor care asteptau ceva, orice, pe hol “mai asteptati un pic, domnul/doamna doctor va va vedea imediat” si ca m-am simtit ca un gunoi pentru ca stiam ca vor mai astepta mult sau foarte mult – in picioare, pe holuri aglomerate, prost luminate si asa mai departe.

Pe de alta parte, stiu ca, de cele mai multe ori, cand i se spune unui pacient sa astepte – asta e din cauza ca sunt alte nenumarate alte lucruri de facut si prioritizarea este dificila.

Destule opinii personale. Articolul Merita citit.

Recuperarea mamei s-a asemănat creşterii unui copil. De altfel, în cele şase luni de stat la pat a slăbit 40 de kilograme. I-am cumpărat alte haine. Pamperşi. Rolurile s-au inversat şi am repetat în oglindă gesturile pe care ea le făcuse odată cu mine. A trebuit s-o învăţăm din nou să-şi ţină capul drept, să mestece mîncarea solidă, să-şi folosească mîna stîngă (la spălat pe dinţi, de pildă), să facă primii paşi cu un picior moale. Înainte s-o ajutăm să rostească primele cuvinte şi să-i reconstruim memoria povestindu-i şi explicîndu-i fotografiile familiei, a trebui s-o învăţăm gesturi şi sunete prin care să ne anunţe că îi e sete sau că vrea la toaletă.

Si familia trebuie felicitata si admirata pentru rabdare si dragoste – pentru ca, de prea multe ori, asa cum observa si autorul, primul lucru care dispare dupa ce un pacient face un AVC (in Romania) este afectiunea familiei si prietenilor.

“Contele de Monte Cristo” – o carte captivanta despre o razbunare complicata

In Bucuresti, in centru, exista o librarie mica unde gasesti tot felul de carti (noi) la final de editie, vandute la preturi mult sub medie. O data la cateva luni mai intru acolo si cumpar 1-2 carti la nimereala. Ultima data am gasit “Contele de Monte Cristo” in limba engleza. Cum o ecranizare am vazut doar cand eram mic (si nu mai tineam minte mai nimic) si cartea n-am citit-o vreodata, am cumparat-o.

contele de monte cristo

870 de pagini si 117 capitole mai incolo, pot zice ca mi-a placut destul de mult cartea. In conditiile in care atunci cand eram mic eram mare fan al cartilor lui Alexandre Dumas (printre primele carti cumparate de mine cu banii mei a fost “Vicontele de Bragelonne” – pentru ca vroiam sa vad cum se termina povestea muschetarilor), ma mir ca nu am citit-o mai demult.

Povestea, pe scurt, este urmatoarea: Edmond Dantes este un tanar marinar ce pare ca va avea un viitor luminos in fata. Pe cale sa devina capitan al unui vas comercial in Franta tumultoasa a lui 1815, el este arestat si aruncat in inchisoare pe nedrept – intr-o conspiratie pusa la cale de secundul sau de pe vas (Danglars), cel care era indragostit de iubita sa (Fernand) si de vecinul sau invidios (Caderousse). Printr-o coincidenta, procurorul (Villefort) care putea sa-l elibereze alege sa-l trimita rapid la inchisoare, pentru a-si apara tatal si viitorul sau. Dantes ajunge in temuta inchisoare Chateau d’If, de unde scapa dupa 14 ani, descopera o comoara si apoi porneste intr-o calatorie fantastica de razbunare asupra celor care l-au trimis la inchisoare.

Chateau_d'If-1

Dumas reuseste sa te tina in priza destul de bine, chit ca foloseste nenumarate personaje si povesteste niste evenimente dintr-un trecut de mult uitat pentru omul modern. Detaliile despre viata din Parisul sau Roma anului 1838 par acum de-a dreptul amuzante pentru omul modern. Cu toate acestea, repet, cartea te prinde – pentru ca nu stii ce chichita a mai putut introduce autorul in povestea si-asa plina de situatii (relativ) neprevazute.

Oricum, spre deosebire de eu acum 15-20 de ani, pot spune ca stilul episodic de a scrie romanul poate deveni un pic obositor. In perioada in care Alexandre Dumas isi scria romanele care l-au facut faimos, cartile erau publicate capitol cu capitol, in “ziare” care apareau saptamanal, bilunar sau lunar. Pentru a-si pastra cititorii interesati, (aproape) fiecare capitol e o mini-povestire in sine, cu un punct culminant mai mult sau mai putin fortat. Suna cunoscut? Serialele TV “de actiune” (sau drame sau thriller sau whatever) din ziua de azi sunt construite la fel. Ai o poveste-arc “de sezon” si cate o mini-povestire pentru fiecare episod, cu cate un mini-antierou de fiecare data.

Ei bine, stilul acesta de-a povesti, combinat cu schimbarile de identitate dese ale personajului principal (Edmond Dantes) in calea sa catre razbunare duc la o oarecare oboseala sau lipsa de interes de la un moment dat. Asta combinat cu o razbunare foarte alambicata, in care eroul pare sa stie precis ce va face, doar ca este dependent prea mult de noroc, poate face mai greu de urmarit cartea, mai ales atunci cand stilul de-a scrie al lui Dumas este foarte rigid si parca un pic simplist.

Per ansamblu, o carte de citit, dar potrivita mai degraba pentru un concediu sau vacanta, cand poti sa stai s-o citesti pe toata, nu sa o lungesti pe parcursul a mai multe saptamani.

Cum iti vin idei de vacanta – citesti pe net ce fac altii

De regula, trebuie sa fie si ceva care sa te atraga, altfel n-are nici un fel de efect asupra ta.

Ei bine, ca fan al seriei de carti A Song of Ice and Fire si al ecranizarii sale – Game of Thrones, setul asta de poze ale unui cuplu care a plecat in Croatia cu scopul specific sa gaseasca locurile pe unde a fost filmat serialul (in special ultimele sezoane) mi-a dat o idee pentru o viitoare vacanta. Oricum vroiam de mai multa vreme sa vad coasta Adriatica (dar nu numai Croatia), asa as avea un scop in plus pentru asta. Timp si bani sa se gaseasca 🙂

Cateva poze luate din articolul initial, cu paralela realitate-serial:

Am gasit dragonii @HBO
Am gasit dragonii
@HBO
Subsolul palatului lui Diocletian
Subsolul palatului lui Diocletian
Mereen @HBO
Mereen
@HBO
Fortareata Kliss
Fortareata Kliss
Sala tronului @HBO
Sala tronului
@HBO
Sala tronului lui Daeneris - Palatul lui Diocletian din Split
Sala tronului lui Daeneris – Palatul lui Diocletian din Split
King's Landing @HBO
King’s Landing
@HBO
in afara zidurilor vechiului Dubrovnik
in afara zidurilor vechiului Dubrovnik
Red Tower, King's Landing Turnul Minčeta
Red Tower, King’s Landing
Turnul Minčeta
Fort Lovrijenac
Fort Lovrijenac
Shame, Shame, Shame! @HBO
Shame, Shame, Shame!
@HBO
Dubrovnik
Dubrovnik
The walk of atonement @HBO
The walk of atonement
@HBO
scari in Dubrovnik
scari in Dubrovnik

Acuma… pana oi ajunge eu in Croatia, de ar face ceva George RR Martin sa apara odata porcaria aia de carte a 6-a din serie, ca m-am saturat sa tot astept. :))

Drepturi imagini: HBO si Asta Skujytė-Razmienė

Medicamentele digitale – Cum va fi urmarita in viitor complianta bolnavului (cronic) la tratamentul medicamentos

La pacientii cu boli cronice, una dintre problemele tratamentului medicamentos este faptul ca nu isi iau medicamentele la orele recomandate sau in conditiile recomandate (inainte de masa, dupa masa, in combinatie cu alte medicamente sau singure) sau sar peste o doza si/sau iau doza dubla ulterior pentru “a compensa” sau opresc tratamentul mai devreme “pentru ca se simt mai bine“.

De aici apar alte probleme mult mai mari, cum ar fi rezistenta la antibiotice (asa au aparut si s-au propagat MDR-TB si XDR TB), rezistenta HIV la tratamentele antiretrovirale, ineficienta tratamentului (desi pacientul se jura ca a facut totul cum i s-a spus) si neincrederea in el (“domne, l-am luat 5 zile din 7, de ce nu mi-a trecut?“), trecerea la tratamente mai scumpe, recidiva bolii samd.

Un studiu din 2014 (gratuit si foarte interesant, de altfel) pe tema non-aderentei la tratament mentioneaza alte studii care au calculat ca asta duce la costuri anuale EVITABILE de ingrijire medicala de 100 pana la 300 de miliarde de dolari numai in SUA.

Niste americani au venit cu ideea de a produce niste senzori ingerabili care sa poata fi incorporati in medicamente si care ar putea emite un mic semnal wireless catre un senzor mai mare extern (care trebuie purtat tot timpul in zona abdomenului). Le-au anuntat din 2012, cand isi propuneau sa le faca 100% sigure pentru om si cu un cost de pana la 1 penny pe senzor (deci pe pilula).

Acest senzor (Proteus patch) inregistreaza impulsul si ora la care l-a primit si adauga niste informatii despre corp (odihna sau nu, puls, unghiul trunchiului, grad de activitate). Dotat cu un emitator bluetooth, ar putea trimite informatiile catre un telefon – de unde ar fi retrimis catre medic/echipa de ingrijire (catre un portal securizat) sau ar putea fi vizualizat de catre pacient. Evident, exista multe lucruri pe care o aplicatie poate face apoi cu aceste date – oferind memento-uri, informatii in timp real despre greseli de administrare si sfaturi de corectare a acestor greseli etc.

Senzori ingerabili Proteus

Aceasta inventie poate fi foarte utila si companiilor farmaceutice – pentru ca poate ajuta la masurarea stricta a aderentei pacientilor la tratament in studiile clinice, ducand la niste rezultate mai precise.

In iulie 2015 FDA-ul american a aprobat folosirea senzorilor acestia pentru a masura aderenta la tratamente. In septembrie 2015 a acceptat pentru review inainte de aprobarea pentru punerea pe piata a unei combinatii de medicament + senzor, pentru un medicament pentru boli mentale (schizofrenie, tulburare bipolara asociata cu episoade maniacale, tulburarea depresiva majora) – Abilify.

Daca va fi aprobat, va fi primul medicament din clasa medicamentelor digitale.

senzorii proteus

Pentru cine e curios despre cum functioneaza senzorul respectiv exista un studiu din 2013.

Senzorii ingerabili (1mm x 1 mm x 0,3 mm, din silicon) sunt acoperiti cu straturi mici de aur, magneziu si clorura de cupru, care reactioneaza cu acidul clorhidric din stomac. Din aceasta reactie electrochimica, straturile exterioare functioneaza ca o baterie, cu curent continuu intre anod si catod iar senzorul este alimentat cu energie, care ii permite sa transmita un mic impuls catre Proteus patch (o sonda de voltaj – receptor), care il stocheaza, impreuna cu informatiile suplimentare detectate (puls, unghiul trunchiului, activitate/odihna etc.). Durata de viata a “bateriei” este de aproximativ 4 minute (dar dureaza in functie de tipul de alimente cu care se face ingestia – care influenteaza aciditatea din stomac). Tot senzorul are o masa de 7,1 mg.

In 20.993 ingerari de senzori in pacienti sanatosi sau bolnavi (HTA, insuficienta cardiaca, diabet, TBC, schizofrenie), senzorul a detectat ingestia cu acuratete de 99,1% si a identificat 100% corect tipul si doza medicamentului luat – fara a se detecta efecte adverse serioase sau neprevazute.

Si se pare ca exista multe aplicatii teoretice. Schimband cantitatea de Mg, Cu si Au din straturile-baterie, senzorul poate emite mai multe date – din o portiune mai lunga din tractul digestiv, pentru o durata mai lunga de timp si poate fi calibrat sa ofere si informatii despre stratul de grasime, hidratare, durata tranzitului gastric si determinarea continutului sucului gastric (enzime, pH, sange etc.). Toate acestea fiind informatii utile in multe boli.

Ideea nu e chiar noua, primele studii de medicamente cu senzori integrati pe esantioane mici de populatie au aparut cel putin din 2011. Si atunci nu s-au observat efecte adverse si sistemul a parut relativ sigur.

Prima data am citit despre asta pe meddeviceonline.com. Drepturi imagini: proteus.

Cum inregistram un EKG corect (1)

Completare la un post mai vechi de-al meu + cateva lucruri pe care le-am mai prins la practica pana acum. Nu o sa discut despre toate intr-un post, lumea isi pierde interesul in postari de peste 2000 de cuvinte (unii si mai repede).

Electrocardiograma este o metoda de monitorizare non-invaziva a activitatii electrice a inimii (miocardului) cu ajutorul unor electrozi care capteaza polarizarea/depolarizarea camerelor inimii (atrii si ventricule). Pentru moment o sa scriu doar despre procedura in sine.

Avem mai multe tipuri de aparate pentru masurarea EKG (de repaos, de efort, holter), cu particularitatile lor. Am putea adauga aici si monitoarele cu configuratii de 3-4-5 electrozi.

EKG aparat

Pentru masurarea unei electrocardiograme standard de repaos cu 12 derivatii vom avea nevoie de montarea a 4 electrozi pe membre si 6 precordiali (pe piept, in zona inimii). Explic imediat de ce ai 12 derivatii, dar 4+6 electrozi.

In primul rand, se recomanda efectuarea EKG-ului de repaos cu un pacient calm, asezat pe spate, cu o perna subtire sub cap. Pacientul trebuie calmat daca e agitat si trebuie rugat sa NU vorbeasca si sa NU miste mainile sau picioarele. Evident, se explica procedura, necesitatea efectuarii procedurii, se obtine acceptul, ne spalam pe maini inainte de-a pune mana pe pacient etc.

Cei 4 electrozi de membre sunt codati color, de regula, sau codati color (rosu, galben, verde, negru) + inscriptionati (cu R/RA= dreapta, L/LA= stanga, LF= piciorul stang, RF= piciorul drept). Cei 6 electrozi precordiali sunt codati color (rosu, galben, verde, maro, negru, violet) si/sau numerotati (V1…V6 sau D1…D6).

Ei trebuiesc pozitionati pe cat posibil cat mai aproape de incheieturile pacientului (distal de trunchi pe membru), preferabil pe proeminente osoase (nu pe muschi – pentru a scadea posibilitatea unor interferente). Daca se monteaza mai sus, trebuie mentionat acest lucru pe EKG. Asta daca avem clesti (sau alte feluri de conectori care se pot prinde de extremitatile membrelor). Daca avem doar electrozi din aceia de unica folosinta, se monteaza pe zona de la incheietura mainii (deci pe interiorul mainii) si pe partea interioara a piciorului, in zona de imediat de deasupra fluierului piciorului.

Se accepta si montarea electrozilor pe trunchi (deci daca nu avem clesti): in zona bazinului pentru membrele inferioare (pe crestele iliace sau un pic mai jos) si pe varfurile umerilor pentru brate (pe acromion). Aici exista opinii diferite – din cauza posibilitatii existentei unor modificari in amplitudinea unor unde de pe EKG. Atata timp cat spitalul unde lucrezi are in ghidul sau de proceduri recomandarea sa fie pozitionati electrozii pe membre, ii pozitionezi pe membre. Personal, am vazut electrozii montati pe torso doar pe pacientii care vin cu ambulanta. Un studiu despre pozitionarea electrozilor in alta parte decat pe membre si efectele acestui lucru aici.

800px-Limb_leads_2_ENG.svg
Nu te speria de culori (alb-negru-rosu-verde), asa e la americani. Crazy americans. 🙂

Daca pacientul are un membru (sau mai multe) amputat(e), se recomanda pozitionarea electrodului (sau clestelui) cat mai distal pe ciotul ramas din membru.

Incepem pozitionarea intotdeauna de la mana dreapta (R). Ca mnemonic pentru a tine minte la inceput cum sa-i pozitionezi, ar fi util Ride Your Green Bike (red, yellow, green, black). Sau pur si simplu te gandesti la semafor + negru (rosu, galben, verde, negru).

Cei 4 electrozi de pe membre corespund la 6 derivatii pe EKG: 3 bipolare (formate din diferenta de potential – pol negativ/pol pozitiv – din masuratorile a 2 electrozi) si 3 augmentate (formate folosind un cuplu de electrozi ca pol negativ si un al treilea electrod ca pol pozitiv).

Avem I, II, III (sau DI, DII, DIII sau D1, D2, D3 pe unele aparate), formate: I din diferenta de potential intre mana dreapta si cea stanga (RL), II din diferenta de potential intre mana dreapta si piciorul stang(R,LL), III din diferenta de potential intre mana stanga si piciorul stang(L,LL). aVR (augmented vector right) este format din diferenta de potential dintre cuplul L, LL (pol negativ) si R, aVL (augmented vector left) are cuplul R,LL (pol negativ) si L (pozitiv), aVF (augmented vector foot) are cuplul R,L (pol negativ) si LL (pol pozitiv).

Aici pot mentiona pentru curiosi faptul ca aceste masuratori sunt bazate pe triunghiul lui Einthoven si legea lui Einthoven, lege care spune ca voltajul net din derivatia II va fi intotdeauna egal cu suma voltajelor nete din I si III (II = I + III). Sau I + (-II) + III = 0. Voltajul net il masori adunand lungimea undelor Q, R si S din complexul QRS – dar e ceva ce poate voi discuta ulterior – e irelevant pentru inceput. Mai multe aici.

Se observa ca derivatia de pe piciorul drept (neagra, RL) este nefolosita in masuratori. Electrodul respectiv e folosit de aparat doar ca referinta sau pentru corectarea unor erori de interferenta, nu direct. Deci e important sa fie pozitionat corect!

Pozitionarea electrozilor precordiali pentru EKG:

electrozii precordiali

Pozitionarea electrozilor precordiali (foto via EMS12Lead, unde puteti vedea si pozitionarea electrozilor in situatii speciale: V4R, posterior plus niste explicatii):

V1 si V2 se pozitioneaza imediat langa stern (stanga/dreapta), in spatiul al 4-lea intercostal. V4 se pozitioneaza in spatiul al 5-lea intercostal (pe cat posibil), pe linia medio-claviculara. V3 se pozitioneaza pe diagonala V2-V4, la mijlocul distantei dintre V2 si V4. V5 si V6 se pun pe aceeasi linie orizontala cu V4, pe linia axilara anterioara, respectiv mediana.

Conform American Heart Association:

V1, fourth intercostal space at the right sternal border; V2, fourth intercostal space at the left sternal border; V3, midway between V2 and V4; V4, fifth intercostal space in the midclavicular line; V5, in the horizontal plane of V4 at the anterior axillary line, or if the anterior axillary line is ambiguous, midway between V4 and V6; and V6, in the horizontal plane of V4 at the midaxillary line.

Ministerul Sanatatii, in ghidul sau de proceduri pentru asistentii medicali generalisti recomanda acelasi lucru:

– pentru realizarea unui contact bun între tegument şi electrozi, aceştia se ung cu un gel bun conducător de electricitate;
– montarea electrozilor se face astfel:
– la nivelul membrelor
roşu – mâna dreaptă
galben – mâna stângă
verde – picior stâng
negru – picior drept
– în zona precordiala, fixarea se face astfel:
V1 – in punctul parasternal drept situat în spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;
V2 – punctul parasternal stâng , situal în spaţiul IV intercostal , pe marginea stângă a sternului;
V3 – situat între punctele V2 şi V4;
V4 – situat în spaţiul V intercostal pe linia medio-claviculară stângă;
V5 – situat la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă;
V6 – situat la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă.

Personal, am vazut V1 si V2 pozitionate pe undeva pe deasupra sfarcurilor (lateral, adica), V3 pozitionat pe apendicele xifoid, V5 si V6 pozitionate la nimereala, V4 pus sub sfarc, desi sfarcul era pozitionat mult lateral (de, nu toate corpurile sunt la fel). Raspunsul primit daca am avut nesimtirea sa atrag atentia ca parca nu e chiar cum am “citit”: “Ce stii tu? Esti elev! Oricum, iti spun eu, nu conteaza”. Ei bine,un studiu stiintific publicat in 2014, facut la Spitalul General al Universitatii Medicale din Viena( Medizinische Universität Wien) arata ca niste devieri de pozitionare de aproape 5 cm (adica f. putin) duc la inregistrarea unui cu totul alt tip de complex, ce ar putea duce la probleme in diagnosticarea anumitor probleme cardiace.

Cum pozitionam electrozii V4, V5 si V6 la femeile cu sani mari? V4, V5 si V6 sub san. V3 pe san (in functie de pozitia lui V4).
Ideea e ca asa se cam duce naibii pozitionarea in spatiul 5 intercostal la unele paciente. Cu electrozi din aia de unica folosinta (care se lipesc, nu cu ventuza) e doar un pic mai usor.
AmericanHeartAssociation zice (in ghidul sau din 2007):


Placement of precordial electrodes in women with large breasts remains problematic. Electrodes are most commonly placed beneath the breast, which should reduce amplitude attenuation caused by the higher torso impedance in women and, intuitively, would seem to favor reproducibility of positioning during routine practice. Conversely, one study has suggested that reproducibility of ECG measurements is slightly increased when electrodes are positioned on top of the breast. Another study using precisely ascertained electrode placement has suggested that precordial potential attenuation by the breast is very small. Yet another study has found attenuation only in V3 and an increase in voltage in V5 and V6 when electrodes are placed over the breast; this may result from V5 and V6 being correctly placed at the level of V4 rather than more inferiorly when V4 is positioned under the breast.
For the time being, it is recommended that electrodes continue to be placed under the breast in women until additional studies using electrodes placed on top of the breast are available.


Societatea pentru stiinta si tehnologice cardiologica (SCST) din UK zice:


When recording an ECG from female patients it is convention to place the V4, V5 and V6 electrodes beneath the left breast when breast tissue overlies the correct anatomical positions. There is some evidence to suggest that the positioning of these electrodes over the breast may not significantly attenuate the signal, but further supporting evidence is needed to warrant a change in this recommendation.


In NHS, se pare ca asta e consensul (alt exemplu)

In cazul in care EKG-ul are artefacte urate, trebuie sa verifici:
– prezenta oricaror campuri electrice in zona si, pe cat posibil, inchiderea aparatului sau mutarea lui departe de aparatul pentru electrocardiograma. Vinovatii de serviciu: aer conditionat, televizoare, poate si telefoane (dar mai rar). Aparatele au si un filtru (cateodata ascuns in meniu) – invata aparatul si invata cand sa apesi butonul de filtrare!
– verificarea pozitionarii, contactului electrod-piele (foloseste cu incredere gelul!) si se poate indeparta parul pacientului daca e prea mult (desi asta e mai dificil de facut in Romania)
– se incearca recalmarea pacientului. In caz de nevoie, ajuta prezenta unui coleg/colege, care sa il calmeze in timp ce se inregistreaza EKG-ul. La nevoie (in caz de artefacte foarte mari) colegul poate sa si ajute la tinerea pacientului fix – eu am avut un caz de alcoolic ciung, care nu statea neam. 2 barbati abia l-am tinut si tot a iesit un EKG cam praf.
Se recomanda introducerea urmatoarelor date pe EKG (din ce am vazut eu, la noi se accepta si scrise cu mana, nu introduse din meniul aparatului, dar asta depinde de spital si sectie): nume, prenume, ora si data inregistrarii, cine a facut inregistrarea, medicamentele pe care pacientul le ia (ex: Digoxin) si varsta (+ eventual inaltime si greutate).
Atat pentru moment, am depasit limita de atentie a majoritatii cititorilor (1500 de cuvinte). Daca observa cineva o greseala sau stie ceva diferit (si are si surse de incredere) – sa comenteze cu incredere, nu cenzurez nimic.
Drepturi imagine: latodis-med.com

Ce este un “Saline lock” (sau “Heparin/Hep lock”)? Si cate ceva despre diferite catetere.

Ce face omul cand asteapta? Eu citesc cate ceva. 🙂

Am tot intalnit termenul saline lock (sau hep lock) pe mai multe site-uri pe unde mai bantui eu ca sa mai strang ceva informatii teoretice. Si nu intelegeam care e diferenta intre asta si un (intra)venous catheter (sau cannula), mai ales ca se tot mentiona “needle-free“. Cum naiba conectezi la pacient ceva “needle-free” ca sa-i administrezi orice intravenos?

1.(a) varf, (b) fluturasi pentru manevrare si fixare, (c) valva de injectie, (d) conector care permite conectarea unui kit de perfuzie sau injectarea directa (cu filet si capac). 2. acul-ghid. 3. capacul pentru ac.
1.(a) varf, (b) fluturasi pentru manevrare si fixare, (c) valva pentru injectii, (d) conector care permite conectarea unui kit de perfuzie sau injectarea directa (cu filet si capac).
2. acul-ghid.
3. capacul pentru ac.

Raspunsul simplu este ca ori am inteles eu gresit, ori e incomplet folosit termenul. Adica, din ce inteleg acum, nu poti avea saline lock fara a avea initial un catheter introdus in pacient. La care conectezi saline lock-ul. Care este, in esenta, un tubulet cu 2 piese (conectori) la capete. Un conector se insurubeaza la branula, al doilea conector are, de regula (in incercarea de eliminare a necesitatii de a folosi ace), un filet si un mecanism care permite insurubarea (seringii) si apoi administrarea medicamentelor (lichide) prin el, la desurubarea obiectului conectat inchizandu-se automat.

saline lock

Acest tubulet este umplut tot timpul cu 1-3 ml ser (normal saline) sau cu ser heparinizat (10 UI/ml sau 25 UI/ml, am gasit ambele valori). Beneficiile ar fi faptul ca ar pastra ceva mai multa vreme patent (functional) cateterul intravenos (pentru ca misti mai rar acul, umbland distal fata de el), ai risc mai mic de a se forma cheaguri de sange pe el si pe cateter in jos (mai ales la cele cu ser heparinizat) si scade numarul de accidentari prin intepaturi ale personalului medical (desi la asta ajuta si cateterele cu acces dublu, unde puteai administra medicamente pe sus oricum). Este si foarte usor de purtat de pacient, atata timp cat este bine fixat, existant un risc scazut de smulgere al branulei + lock. Si kitul de saline lock e mult mai ieftin decat un kit de perfuzie + ser (in special in afara, unde kitul vine cu dezinfectant, tegaderm etc.).

Se foloseste in special la pacientii care nu au nevoie de administrare de perfuzii de volum mare (ser, ringer, glucoza etc.), dar care au tratament medicamentos iv zilnic. Din ce inteleg, nu e recomandata conectarea unei perfuzii direct prin el, dar daca se foloseste un ac cu diametru mare (14G, 16G), atunci e recomandata si conectarea unei perfuzii.

Se recomanda mentinerea acelorasi principii de asepsie in inserare, administrarea medicamentelor (curatarea inainte si dupa cu 2-5 ml de ser), mentenanta (2-5 ml de ser administrati 1 data la 12-24h) si pastrare (maxim 96h, daca nu apar semne de infectie, ocluzie, inflamatie etc.) ca la orice branula.

Poate fi oricand scos si inlocuit cu o perfuzie, deci nu exclude trecerea de la el la perfuzie. Permite si conectarea unei perfuzii direct la el. Permite si conectarea in serie (Y) de noi tubulaturi.

conectori secundari

Pana acum, eu n-am intalnit conectori de genul acesta decat la Terapie Intensiva, in restul sectiilor nu am vazut vreodata. Asta nu inseamna ca nu se folosesc in Romania, ci doar ca n-am vazut eu.

Se recomanda si curatarea cu alcool izopropilic sau clorhexidina pentru 30s inainte de orice administrare, pentru ca in conectorul ala cica pot creste tot felul de carcalaci care pot creste riscul de infectie intrasanguina. Bazat pe ideea unor asistente medicale, niste americani din Utah (Dualcap) chiar au facut niste capacele cu dezinfectant care, odata insurubate pe conectori se ocupa singure de dezinfectie. Nu stiu cat costa, dar stiu ca am vazut o prezentare de-a lor inclusiv in Romania.

Ei bine, ce am mai aflat eu cautand informatii despre saline lock? De la ce vine numele conectorului cu filet Luer. Eu credeam ca e ceva termen american. Nope. E numit dupa un neamt.

Cat despre catetere, pentru cine o mai fi interesat vreodata cum se numesc in engleza (cu scuzele de rigoare pentru cine nu e interesat sau stia deja):

cateter periferic: Peripheral venous catheter sau cannula (PVC). Branula mult-folosita si mult-intalnita. Abord venos – administrare de medicamente si/sau recoltare de sange.

cateter arterial: Arterial catheter (Art-line sau A-line). Cateter montat in special la artera radiala (cu Testul Allen inainte!) sau la alte artere accesibile (brahiala, femurala, ulnara etc.) pentru monitorizarea in timp real a presiunii arteriale (cu conectarea unui transductor intr-un circuit cu ser heparinizat, transductor conectat la monitor), recoltarea repetata de sange arterial pentru EAB (Arterial Blood Gasses – ABG)

cateter arterial

cateter venos central: Central venous catheter (CVC). Cateter venos, montat printr-o vena mare (subclavie, jugulara interna sau femurala). Se monteaza pentru administrarea a la longue de medicamente in volum mare (antibiotice, analgezice), sau a celor caustice pentru vene (chimioterapie, solutii hipertonice, vasopresoare), pentru recoltari de sange dese, cand accesul periferic e imposibil, pentru monitorizarea Presiunii venoase centrale (Central venous pressure). Utile si in pacientii care au nevoie de nutritie totala parenterala (Total parenteral nutrition).

CVC

cater arterial pulmonar: Pulmonary artery catheter (PAC). Montarea unui cateter prin acelasi abord ca la CVC, nu se opreste in vena cava, trece in atriul drept, in ventriculul drept si se opreste in artera pulmonara (din cate inteleg eu, in ramura stanga). Folosit in monitorizarea in ATI a pacientilor in stare grava (IMA, sepsis, SDRA). Se foloseste un cateter numit Swan-Ganz, care poate monitoriza functia inimii (inclusiv a inimii stangi, desi e inserat prin inima dreapta si nu intra in inima stanga in vreun fel, explicatii mai jos, la PS)

PAC

cateter (venos) central inserat periferic: Peripherally inserted central catheter (PICC). Abord venos periferic (vena cefalica, bazilica sau brahiala), inserat din aceleasi motive ca un CVC (ajunge in acelasi loc), cu diferenta ca necesita cunostinte mai multe tehnice, un timp mai lung pentru inserare si are riscuri mai mici de infectie sau de pneumotorax, dar mai mari de malpozitie (la montare) fata de CVC.

PICC

cateter-camera: port-a-cath. Camera (mono/bicamerala) din plastic, titaniu sau otel, conectata la un cateter care e inserat chirurgical in bratul superior sau in piept (in special). Poate sta (daca nu se blocheaza, infecteaza) luni sau chiar ani montat pe pacient. Folosit in special la pacientii de la oncologie sau de la hematologie (sau alti pacienti cu boli cronice – i.e. Fibroza chistica), care au nevoie de administrare repetata de medicamente caustice pentru vene, dar nu neaparat zilnica sau in regim ambulatoriu, a la longue. Unele se folosesc doar cu ace speciale, mai scurte. Surprinzator, poate fi folosit pentru recoltare de sange (daca e curatat corect inainte si dupa) – desi la oncologie unde am fost eu se fereau sa faca asta, de frica sa nu se blocheze, infecteze, ceea ce ar fi insemnat scoaterea lui (costa 2000-4000 lei ca sa fie montat, din ce mi s-a zis. Plus, ce se dezvolta intr-un port-a-cath la un pacient tratat cu chimioterapie e… f. periculos). Recomandarea e sa NU se faca asta decat inainte de administrarea de medicamente. Alte informatii despre utilizarea unui port-a-cath aici.

port-a-cath

Surse pentru informatiile despre Saline Lock aici, aici, aici.

P.S. Pentru un aventual viitor asistent medical de Anestezie/Terapie Intensiva:

O prezentare foarte buna a comparatiei intre catetere arteriale, PVC si Swan-Ganz (Are si filmulete):
http://www.authorstream.com/…/avinashprakash52-1799884…/
Cum masoara indirect PAC presiunea intraventriculara? Din ce inteleg, e estimata prin masurarea Pulmonary Artery Wedge Pressure (abreviata si PAOP sau PCWP). PAWP corespunde in majoritatea timpului cu presiunea din atriul stang (LAP – Left Atrial Pressure). Asta, la randul ei, are o legatura directa cu LVEDP (left ventricular end-diastolic pressure), care este importanta in estimarea functiei ventriculului stang (in insuficienta cardiaca stanga/globala).
Cateterul poate avea pana la 4-5 porturi si masoara direct, daca inteleg eu bine, RAP (right atrial pressure), RVP (right ventricular pressure), PAP (pulmonary artery pressure) si PAWP (Pulmonary Artery wedge pressure) si apoi masoara indirect LAP si LVEDP.

PAC masuratori
Plus ca am citit pe undeva faptul ca unele au senzori de temperatura adaugati (termistori), cu care poti monitoriza temperatura pacientului.
Nursing despre PAC aici:
http://www.austincc.edu/…/PulmonaryArteryCatheter.pdf
si aici:
http://health120years.com/cn/pdf/hd_HD.pdf

Da, folosesc termeni in engleza in acest post. Daca te deranjeaza sau nu te intereseaza, nu il citi. Daca e ceva gresit, corecteaza-ma.

Jobul perfect pentru prea multi romani

Ieri a povestit Vlad Petreanu pe blogul sau tema diminetii si raspunsurile ascultatorilor emisiunii sale matinale:

“care cred ei că e cea mai bună meserie în România, pornind de la studiul acela care spune că românii respectă meseria de profesor, dar nu le-ar recomanda copiilor lor să devină dascăli.”

A primit majoritar raspunsuri jumatate la misto, jumatate adevarate, in care meseria ideala e cea in care poti face cumva sa iti vina bani prin smecherie, fara sa muncesti prea mult, fraierindu-i pe altii, fara sa inveti cine stie ce.

Din comentariile de pe facebook, foarte putini enumerau niste meserii care nu erau de parlamentar, preot, smecher, combinator etc. Nici un doctor, un fizician, un astronaut, un pilot, un cercetator, orice.

Oare asta e tot ce-si doresc romanii sa fie*?

Azi am vazut o stire ProTV:

7 angajati vin zilnic si monitorizeaza un sistem de 21 de milioane de euro care nu merge.

Centrul de comanda al Sistemului de management al Traficului, aici ar trebui sa fie creierul unui program care a costat 21 de milioane de euro. Dar nu apare nimic pe aceste ecrane pentru ca o lucrare intre Piata Sudului si Piata Victoriei a taiat cablurile. Cum nu exista contracte de mentenanta, nu are cine sa repare situatia. Si nu de ieri de azi, ci de la jumatatea anului.

Poate parea incredibil, dar cei 7 angajati care monitorizeaza aceste calculatoare vin la serviciu degeaba de aproape jumatate de an. Se uita pur si simplu la aceste monitoare si dupa 8 ore pleaca acasa.

7 angajati vin la munca de jumatate de an, stau 8 ore la serviciu si se uita la niste ecrane albastre, apoi pleaca acasa. Salariul (mic, mare, nu conteaza) vine, ei au venit la munca, totul e in regula.

Si daca prin absurd am putea accepta ca unul dintre ei a facut vreun referat la conducere, cum sa mergi la munca 6 luni si sa nu faci nimic? Cata lipsa de perspectiva sa ai? Cat de limitat sa fii sa crezi ca se va putea la nesfarsit asa?

Sa zicem ca vor dori candva sa plece de acolo (chiar daca se va repara sistemul). Daca se uita cineva pe cv-ul lor si vede perioada asta, poate ca ei vor minti si vor spune ca au muncit pe branci, ca nu a fost vina lor oricum, ca hâr, ca mâr. Dar la orice mica verificare s-ar vedea ca au stat 6 luni si au frecat menta. I-ar angaja sau pastra cineva pe orice pozitie intr-o companie privata dupa aceasta experienta? Durerea mea, la interviuri esti luat la intrebari pentru o pauza de 1-2 luni in experienta ta, dar pentru 6 luni de frecat menta pe bani publici cum ai fi privit?

Sa presupunem ca iti convine salariul si faptul ca nu faci nimic. Dar asta e tot ce vrei de la viata ta? Sa mergi la un job unde NU FACI NIMIC 8 ore?

Si nu in ultimul rand: salariul lor e platit din banii mei, din banii tai. De asta imi platesc taxele in tara asta, ca sa stea unii degeaba zi dupa zi, luna dupa luna? Nimeni (ei, colegii lor, superiorii lor) nu-si da seama cat de daunator e pentru imaginea si-asa terfelita a aparatului Statului un exemplu din asta?

Daca as lucra la Stat, pentru fiecare injuratura pe care mi-am luat-o vreodata de la un roman nervos care ma acuza ca nu-mi fac treaba repede, bine si mai stiu eu cum si ca stau degeaba toata ziua, DESI EU MUNCESC, i-as injura indoit pe astia si pe superiorii lor.

Eu sunt curios:

Cati dintre romani ar face la fel in situatia nefericitilor astora?

  • Accept ca e putin probabil ca un doctor, cercetator etc. e putin probabil sa aiba timp sa comenteze la o asemenea intrebare. Dar rudele, prietenii lor – ar avea timp (si ar putea comenta, daca ar fi in stare sa recunoasca ceva special).

Si  accept si ca nu poti trage concluzii din esantioane limitate. Dar realitatea din jurul nostru nu e oare fix populata cu oameni ca cei care raspund la intrebarea de mai sus ca cei din esantion?

Cum arata digestia (din interiorul corpului uman)

Combinati asta cu explicatiile simple de pe National Geographic, atat in scris cat si vizual – au si niste scurte animatii pentru anatomie (de sus pana… jos) si la “feed the system” cu diferite tipuri de alimente si cum se digera.

Desigur, fiziologia o explica ceva mai extins Armando Hasudungan intr-unul dintre videourile lui mai vechi:

Pe site-ul lui gasiti si metabolismul glucidic/proteic/si un playlist care include si metabolismul lipidic (spart in bucati).

Povestiri despre procesul de recrutare ca Asistent Medical in Anglia (2)

Cuvant inainteprima parte mi-a fost descrisa drept “frustrarile unuia care vrea prea multe“. Descrierea e (poate) corecta. Daca te deranjeaza sa citesti asa ceva, exista un buton magic in browserul tau, cu un x (pe fundal rosu). Apasa-l cu incredere!

Sa revin. Acest post se va axa mai mult pe interviul final si pe actele pe care ti le cere spitalul inainte de-a te angaja.

Am mai mentionat faptul ca din anul 1 si pana acum, dintre toti colegii pe care i-am avut in cele 3 clase (in fiecare an clasa in care am fost a fost comasata cu alte clase, deci am avut colegi noi), m-am inteles mai bine cu 2 fete. Am facut si practica impreuna (mai putin in anul 3, cand am facut mai mult singur), am fost si prin proiectele suplimentare ale scolii (schimburile de experienta in alte tari), mai discutam ocazional despre cum ar fi sa lucrezi in afara. A fost logic sa ne depunem impreuna candidatura la mai multe oferte de munca in Anglia. Am pornit la drum cu 2 idei de baza: toti 3 vroiam sa lucram in spital cat mai repede – dar acceptam sa muncim fie intr-un Nursing Home temporar (daca nu gaseam altceva), fie ca infirmieri (Healthcare Asistant sau Carer pe scurt) – si toti vroiam sa lucram in Sud (pe cat posibil, aproape de Londra) – din motive diferite.

Surprinzator, dar nu e mai complicat sa fii invitat la interviuri ca grup de 3 (fata de 1 singur). Ba chiar la oferte pentru Nursing Homes erau mult mai bucurosi de “more applicants”. La primul interviu fata in fata am fost toti 3, am primit toti 3 oferta de angajare. Atata doar ca toti 3 de fapt am venit la primul interviu ca sa avem un back-up, aveam deja promise alte interviuri in spitaluri mai bune. Dupa… am vazut ca, de fapt, exista si dezavantaje in a merge cate 3 la interviuri prin agentii. De unde toti 3 am intrebat si ni s-a spus (chiar si in scris) ca nu e nici o problema daca venim la primul interviu si apoi la un al doilea, la un spital mai bun (mai mare, mai bine pozitionat si in orice top al spitalelor din Anglia situat in pozitii fruntase) – dupa interviu brusc ne-au zis altceva. Ca suntem 3, ca nu putem sa facem asta, ca ii facem pe ei sa pice prost in fata angajatorului. Cand i-am intrebat de ce nu ne-au spus asta de la inceput, atunci mergeam la un singur interviu (cel ulterior) si gata… n-au mai zis nimic.

Oricum, pentru a finaliza procesul de recrutare, dupa ce primesti oferta de angajare, agentia trebuie sa te contacteze sa-ti mai ceara niste acte. Pentru spitale, asta inseamna (in general) 2 dovezi ale identitatii (carte de identitate + pasaport/carnet/certificat de nastere), 2 dovezi de domiciliu = ale faptului ca locuiesti unde zici ca locuiesti (o factura de utilitati care NU e de telefon, o chitanta de intretinere, un extras de cont bancar, o dovada de atestarea domiciliului de la evidenta populatiei – info si costuri aici, in Bucuresti se ia de la DEPAB -), certificatul de casatorie (DOAR DACA persoana si-a schimbat numele la casatorie, la mine nu a fost nevoie), dovezi ale vaccinarilor facute pana acum (eu am primit un formular in engleza de completat de medicul de familie + mi s-a cerut si fisa de vaccinari in romana atasata acestei foi), cel putin 2 recomandari de la profesori/supraveghetori din spital (prima agentie ne-a cerut PATRU recomandari: 1 “academica” de la 1 profesor, 2 “clinice” de la asistente-sefe/doctori din spitalele unde am facut practica + 1 de la 1 doctor/profesor care sa ateste “caracterul“).

Pot exista si alte hartii sau formulare de completat (declaratii pe propria raspundere, cereri pentru uniforme etc.). La asta se adauga o copie xerox (+ o traducere in engleza) dupa diploma de absolvire, cazierul judiciar si adeverinta de “clinic sanatos” de la medicul de familie. Asa cum ziceam in ghidul meu pentru obtinerea PIN-ului, e important sa iti scanezi si pastrezi TOATE actele traduse inainte de-a le trimite (sau macar sa ceri o copie atunci cand sunt eliberate de traducator). Aceasta lista de acte e variabila. Unii angajatori vor mai putine hartii, altii vor mai multe.

Recomandarile astea pot fi problematice. Mie mi-au dat niste formulare pe care trebuie sa le duc la persoanele respective, sa fie semnate si stampilate, sa adauge niste adrese de e-mail/numere de contact si apoi sa le trimit eu scanate catre agentie. Colegele mele au primit un formular de completat cu adresele de e-mail, numele si numar de telefon al persoanelor, urmand sa fie contactate de agentie, care le trimitea formularele persoanelor direct, care trebuiau sa le printeze, completeze, semneze si apoi scaneze si retrimita. O chestie un pic dificila, daca stai sa te gandesti ca e foarte greu sa obtii o recomandare semnata si stampilata de la oricine dintr-un spital in limba romana, d-apoi sa aiba e-mail, sa vorbeasca engleza, sa printeze, completeze si scaneze si trimita inapoi. Dupa parlamentari cu agentia, colegele au rezolvat ducandu-se personal la persoana din spital si luand semnatura si stampila pe formulare. Din fericire, avem si o profesoara dispusa sa ne ajute, care a facut si singura treaba asta. Unele formulare mentioneaza ca e ok “fara stampila” daca vine recomandarea de pe adresa oficiala a persoanei (adica adresa oficiala de la scoala/spital). Oricum, e inutil sa mai mentionez ca e destul important sa-ti pastrezi o relatie ok cu niste persoane din timpul scolii/practicii in spitale, nu?

Bun, revin. Cum au reactionat colegele mele la faptul ca prima agentie ne-a promis ceva si ne-a oferit altceva? Dupa multe parlamentari, agentia le-a programat pe ele 2 la un alt interviu, cu un spital de pe langa Londra (interviu pe care l-au luat) si pe mine la spitalul dorit de la inceput (interviu pentru care ar trebui sa mai astept). Dar nu ne-au mai trimis (asa cum promisesera) un draft de contract pentru primul spital. Drept urmare, ele s-au apucat sa isi depuna candidatura la orice oferta era de prin zona Londrei. Iar eu? Eu am luat legatura cu alta agentie pentru o oferta care parea interesanta, am fost la interviu, l-am luat si astept.

Asa au ajuns ele sa mai mearga SI la un interviu pentru un spital din Londra, pe care l-a luat doar una dintre ele (singura dintr-un grup de 17 invitati la interviu). A doua a mai avut si 2 interviuri pe skype, care au fost mai simple decat cele fata in fata – in urma carora a primit si ea o oferta de la un spital din Londra. Eu raman cu oferta primita de la al doilea spital, astept interviul pentru spitalul care ma interesa de la inceput si vad ce se mai intampla. Si asa am plecat 3 la razboi si ne-am risipit care-ncotro.

O fi bine, o fi rau? Nu stiu. Stiu ca, in caz ca totul decurge ok mai departe, macar vom avea ceva cu care sa comparam relativ corect – si o (posibila) alternativa de angajare, daca unul dintre noi nu va fi multumit de ce gaseste unde ajunge.

Strangand toate informatiile de pana acum, pot descrie din mai multe experiente cam in ce consta un interviu pentru un post in Anglia:

  • se va incepe cu un test de conversie, rata de administrare si administrare (g-mg-mcg, L-ml, mg/ml, ml/h), test care POATE fi grila (sau combinatie grila/raspuns simplu) si POATE avea si intrebari de genul “ai un pacient cu bradicardie, trebuie sa-i administrezi digoxin, CE VERIFICI?” sau “ai de administrat 5 mg de medicament, medicamentul vine in fiole de 5 ml, de 3 mg/5 ml, cat medicament tragi in seringa si ce faci cu fiolele ulterior” (ambele sunt intrebari din testul meu, aveam calculator + erau tip grila). Testul asta e eliminator, adica, de gresesti (la primul interviu nu aveam voie nici o greseala, la al doilea max 2, la testul colegelor max 1) esti invitat afara. La interviul mentionat mai sus (doar una dintre colegele mele l-a luat din 17 candidati), cam 10 au picat testul asta, doar restul au trecut la interviul fata-n-fata. Cum au picat un test atat de simplu… nu stiu. Cum nimeni nu se uita in meniul site-ului meu (desi am pus acolo linkurile), ofer 2 linkuri foarte utile pentru intrebari de dozaj, transformare, administrare: testandcalc si dosagehelp. Si nu uita daca ti se cere DROP RATE: Clear: 20 drops/ml Blood: 15 drops/ml Paediatric: 60 drops/ml
  • vor exista niste intrebari simple, ca sa vada cata engleza stii – de genul “ce ai facut in practica, unde ai facut practica, ce iti place la meseria asta, spune-mi ceva de care esti mandru ca ai facut in acesti ani, cum ai reactionat intr-o situatie stresanta”
  • apoi vei avea intrebari generale, ca sa-si faca o idee despre cum ai reactiona in anumite situatii: “un coleg nu se poarta ok cu un pacient sau un apartinator, ce faci? un pacient sau un apartinator se plang de un coleg sau de tine, ce faci? un doctor/superior iti cere sa faci ceva ce n-ai mai facut sau nu stii sa faci, ce faci? un coleg e obosit si singur pe tura, tu iti predai tura, ce faci? un coleg isi face constant munca incomplet, iti lasa tura fara sa-si completeze hartiile, fara sa schimbe/arunce perfuzii etc. ce faci?”
  • in functie de cat de mult vor sa respecte niste principii la angajare, apoi pot urma (sau nu) niste variante: la primul interviu ni s-a dat o foaie standard de predare de tura, cu starea unei paciente. Ce ii faci? La al doilea am primit un caz clinic (pacient cu COPD, internat, SpO2 atat, puls atat, BP atat, BM atat, temperatura atat, RR atat) – ce ii faci? Colegele mele au avut o cerinta sa faca un Care Plan pentru un pacient (boala la alegere) de la internare, pentru 1-2 zile. Cam astea sunt intrebarile standard. A, da, tineti minte ca englezii folosesc BM (Blood glucose Measurement), nu BG pentru glicemie si mmol/L pentru a o exprima, nu mg/dL. Pentru a schimba mental valoarea – inmultesti valoarea “englezeasca” cu 18! Hipoglicemie – de la 3,9 mmol/L (70 mg/dL) in jos, de la 2,8 mmol/L (50 mg/dL) e f. grav.
  • in cazul celui mai dificil interviu de pana acum, au mai existat niste adaugiri: ti se da o foaie a pacientului, esti pus sa o completezi cu datele pe care ti le spune un intervievator; a existat o simulare a unui caz clinic, in care un intervievator e pacientul (cu un istoric si simptomatologie) – cum il calmezi, cum il ajuti, ce ii faci. E de mentionat ca una din colegele mele a picat aici, pe motiv de “manifested lack of empathy, did not touch the patient to confort him“.
  • apoi exista si o portiune de “ask us anything” – in care eu pun o intrebare standard “cum va fi o zi de munca la voi”, una in care le spun ceva despre spital “how did you manage to achieve so low a number of nosocomial infections” (sau ce informatii gasesti despre ei) sau, daca nu, ceva care sa arate ca sunt curios “aveti vreo procedura standard in spital pentru a evita pressure ulcers?”. Apoi poti intreba despre cum e perioada de induction la ei in spital, contract, training si, eventual, daca orele suplimentare sunt platite in plus si cu cat (asa poti afla niste informatii suplimentare despre salariu fata de cele generice, din anuntul de angajare).

In afara de interviul final, intotdeauna vor exista interviuri pregatitoare cu un recrutor de la agentie. Daca au angajati romani, vor fi in romana si engleza, daca nu, vor fi 100% in engleza. Daca sunt agentii mai mari, iti vor oferi diverse documente cu informatii pregatitoare (despre spital, proceduri si anumite chestii despre ingrijirea pacientilor – informatii pe care daca le stii nu ar trebui sa ai vreo problema la interviu). Oricum, interesul agentiilor e sa iei interviul, deci mai toti te vor pregati intr-un fel sau altul.

Ulterior, asteptarea te omoara. Unii iti dau feedback imediat “very well, we look forward to seeing you work with us“, altii te tin cateva ore pana sa-ti raspunda. Depinde. Apoi astepti sa te contacteze agentia, sa-ti ceara actele. Apoi astepti sa primesti ori un draft de contract, ori contractul, ca sa-l studiezi inainte de-a semna. Si-n tot acest timp mai astepti si PIN-ul (depinde de ce ai facut sau n-ai facut pana acum) de la NMC.

Eu am primit pana acum ca termen “realist” ianuarie 2016 pentru prima zi de munca. Colegele mele au primit “sfarsitul lui octombrie” la ambele oferte. Cum sunt doar estimari, nu comentez nimic pana la urmatorul post pe tema asta, care sper ca va avea cateva informatii despre prima saptamana a lor de munca 🙂

Toata viata mea am avut de luptat la interviuri cu multi contracandidati pentru 1 post. Trebuie sa recunosc ca imi place mica razbunare pe care o obtin in situatia actuala, cand angajatorii se lupta oarecum pentru angajati.