Povestiri despre procesul de recrutare ca Asistent Medical in Anglia (2)

Cuvant inainteprima parte mi-a fost descrisa drept “frustrarile unuia care vrea prea multe“. Descrierea e (poate) corecta. Daca te deranjeaza sa citesti asa ceva, exista un buton magic in browserul tau, cu un x (pe fundal rosu). Apasa-l cu incredere!

Sa revin. Acest post se va axa mai mult pe interviul final si pe actele pe care ti le cere spitalul inainte de-a te angaja.

Am mai mentionat faptul ca din anul 1 si pana acum, dintre toti colegii pe care i-am avut in cele 3 clase (in fiecare an clasa in care am fost a fost comasata cu alte clase, deci am avut colegi noi), m-am inteles mai bine cu 2 fete. Am facut si practica impreuna (mai putin in anul 3, cand am facut mai mult singur), am fost si prin proiectele suplimentare ale scolii (schimburile de experienta in alte tari), mai discutam ocazional despre cum ar fi sa lucrezi in afara. A fost logic sa ne depunem impreuna candidatura la mai multe oferte de munca in Anglia. Am pornit la drum cu 2 idei de baza: toti 3 vroiam sa lucram in spital cat mai repede – dar acceptam sa muncim fie intr-un Nursing Home temporar (daca nu gaseam altceva), fie ca infirmieri (Healthcare Asistant sau Carer pe scurt) – si toti vroiam sa lucram in Sud (pe cat posibil, aproape de Londra) – din motive diferite.

Surprinzator, dar nu e mai complicat sa fii invitat la interviuri ca grup de 3 (fata de 1 singur). Ba chiar la oferte pentru Nursing Homes erau mult mai bucurosi de “more applicants”. La primul interviu fata in fata am fost toti 3, am primit toti 3 oferta de angajare. Atata doar ca toti 3 de fapt am venit la primul interviu ca sa avem un back-up, aveam deja promise alte interviuri in spitaluri mai bune. Dupa… am vazut ca, de fapt, exista si dezavantaje in a merge cate 3 la interviuri prin agentii. De unde toti 3 am intrebat si ni s-a spus (chiar si in scris) ca nu e nici o problema daca venim la primul interviu si apoi la un al doilea, la un spital mai bun (mai mare, mai bine pozitionat si in orice top al spitalelor din Anglia situat in pozitii fruntase) – dupa interviu brusc ne-au zis altceva. Ca suntem 3, ca nu putem sa facem asta, ca ii facem pe ei sa pice prost in fata angajatorului. Cand i-am intrebat de ce nu ne-au spus asta de la inceput, atunci mergeam la un singur interviu (cel ulterior) si gata… n-au mai zis nimic.

Oricum, pentru a finaliza procesul de recrutare, dupa ce primesti oferta de angajare, agentia trebuie sa te contacteze sa-ti mai ceara niste acte. Pentru spitale, asta inseamna (in general) 2 dovezi ale identitatii (carte de identitate + pasaport/carnet/certificat de nastere), 2 dovezi de domiciliu = ale faptului ca locuiesti unde zici ca locuiesti (o factura de utilitati care NU e de telefon, o chitanta de intretinere, un extras de cont bancar, o dovada de atestarea domiciliului de la evidenta populatiei – info si costuri aici, in Bucuresti se ia de la DEPAB -), certificatul de casatorie (DOAR DACA persoana si-a schimbat numele la casatorie, la mine nu a fost nevoie), dovezi ale vaccinarilor facute pana acum (eu am primit un formular in engleza de completat de medicul de familie + mi s-a cerut si fisa de vaccinari in romana atasata acestei foi), cel putin 2 recomandari de la profesori/supraveghetori din spital (prima agentie ne-a cerut PATRU recomandari: 1 “academica” de la 1 profesor, 2 “clinice” de la asistente-sefe/doctori din spitalele unde am facut practica + 1 de la 1 doctor/profesor care sa ateste “caracterul“).

Pot exista si alte hartii sau formulare de completat (declaratii pe propria raspundere, cereri pentru uniforme etc.). La asta se adauga o copie xerox (+ o traducere in engleza) dupa diploma de absolvire, cazierul judiciar si adeverinta de “clinic sanatos” de la medicul de familie. Asa cum ziceam in ghidul meu pentru obtinerea PIN-ului, e important sa iti scanezi si pastrezi TOATE actele traduse inainte de-a le trimite (sau macar sa ceri o copie atunci cand sunt eliberate de traducator). Aceasta lista de acte e variabila. Unii angajatori vor mai putine hartii, altii vor mai multe.

Recomandarile astea pot fi problematice. Mie mi-au dat niste formulare pe care trebuie sa le duc la persoanele respective, sa fie semnate si stampilate, sa adauge niste adrese de e-mail/numere de contact si apoi sa le trimit eu scanate catre agentie. Colegele mele au primit un formular de completat cu adresele de e-mail, numele si numar de telefon al persoanelor, urmand sa fie contactate de agentie, care le trimitea formularele persoanelor direct, care trebuiau sa le printeze, completeze, semneze si apoi scaneze si retrimita. O chestie un pic dificila, daca stai sa te gandesti ca e foarte greu sa obtii o recomandare semnata si stampilata de la oricine dintr-un spital in limba romana, d-apoi sa aiba e-mail, sa vorbeasca engleza, sa printeze, completeze si scaneze si trimita inapoi. Dupa parlamentari cu agentia, colegele au rezolvat ducandu-se personal la persoana din spital si luand semnatura si stampila pe formulare. Din fericire, avem si o profesoara dispusa sa ne ajute, care a facut si singura treaba asta. Unele formulare mentioneaza ca e ok “fara stampila” daca vine recomandarea de pe adresa oficiala a persoanei (adica adresa oficiala de la scoala/spital). Oricum, e inutil sa mai mentionez ca e destul important sa-ti pastrezi o relatie ok cu niste persoane din timpul scolii/practicii in spitale, nu?

Bun, revin. Cum au reactionat colegele mele la faptul ca prima agentie ne-a promis ceva si ne-a oferit altceva? Dupa multe parlamentari, agentia le-a programat pe ele 2 la un alt interviu, cu un spital de pe langa Londra (interviu pe care l-au luat) si pe mine la spitalul dorit de la inceput (interviu pentru care ar trebui sa mai astept). Dar nu ne-au mai trimis (asa cum promisesera) un draft de contract pentru primul spital. Drept urmare, ele s-au apucat sa isi depuna candidatura la orice oferta era de prin zona Londrei. Iar eu? Eu am luat legatura cu alta agentie pentru o oferta care parea interesanta, am fost la interviu, l-am luat si astept.

Asa au ajuns ele sa mai mearga SI la un interviu pentru un spital din Londra, pe care l-a luat doar una dintre ele (singura dintr-un grup de 17 invitati la interviu). A doua a mai avut si 2 interviuri pe skype, care au fost mai simple decat cele fata in fata – in urma carora a primit si ea o oferta de la un spital din Londra. Eu raman cu oferta primita de la al doilea spital, astept interviul pentru spitalul care ma interesa de la inceput si vad ce se mai intampla. Si asa am plecat 3 la razboi si ne-am risipit care-ncotro.

O fi bine, o fi rau? Nu stiu. Stiu ca, in caz ca totul decurge ok mai departe, macar vom avea ceva cu care sa comparam relativ corect – si o (posibila) alternativa de angajare, daca unul dintre noi nu va fi multumit de ce gaseste unde ajunge.

Strangand toate informatiile de pana acum, pot descrie din mai multe experiente cam in ce consta un interviu pentru un post in Anglia:

  • se va incepe cu un test de conversie, rata de administrare si administrare (g-mg-mcg, L-ml, mg/ml, ml/h), test care POATE fi grila (sau combinatie grila/raspuns simplu) si POATE avea si intrebari de genul “ai un pacient cu bradicardie, trebuie sa-i administrezi digoxin, CE VERIFICI?” sau “ai de administrat 5 mg de medicament, medicamentul vine in fiole de 5 ml, de 3 mg/5 ml, cat medicament tragi in seringa si ce faci cu fiolele ulterior” (ambele sunt intrebari din testul meu, aveam calculator + erau tip grila). Testul asta e eliminator, adica, de gresesti (la primul interviu nu aveam voie nici o greseala, la al doilea max 2, la testul colegelor max 1) esti invitat afara. La interviul mentionat mai sus (doar una dintre colegele mele l-a luat din 17 candidati), cam 10 au picat testul asta, doar restul au trecut la interviul fata-n-fata. Cum au picat un test atat de simplu… nu stiu. Cum nimeni nu se uita in meniul site-ului meu (desi am pus acolo linkurile), ofer 2 linkuri foarte utile pentru intrebari de dozaj, transformare, administrare: testandcalc si dosagehelp. Si nu uita daca ti se cere DROP RATE: Clear: 20 drops/ml Blood: 15 drops/ml Paediatric: 60 drops/ml
  • vor exista niste intrebari simple, ca sa vada cata engleza stii – de genul “ce ai facut in practica, unde ai facut practica, ce iti place la meseria asta, spune-mi ceva de care esti mandru ca ai facut in acesti ani, cum ai reactionat intr-o situatie stresanta”
  • apoi vei avea intrebari generale, ca sa-si faca o idee despre cum ai reactiona in anumite situatii: “un coleg nu se poarta ok cu un pacient sau un apartinator, ce faci? un pacient sau un apartinator se plang de un coleg sau de tine, ce faci? un doctor/superior iti cere sa faci ceva ce n-ai mai facut sau nu stii sa faci, ce faci? un coleg e obosit si singur pe tura, tu iti predai tura, ce faci? un coleg isi face constant munca incomplet, iti lasa tura fara sa-si completeze hartiile, fara sa schimbe/arunce perfuzii etc. ce faci?”
  • in functie de cat de mult vor sa respecte niste principii la angajare, apoi pot urma (sau nu) niste variante: la primul interviu ni s-a dat o foaie standard de predare de tura, cu starea unei paciente. Ce ii faci? La al doilea am primit un caz clinic (pacient cu COPD, internat, SpO2 atat, puls atat, BP atat, BM atat, temperatura atat, RR atat) – ce ii faci? Colegele mele au avut o cerinta sa faca un Care Plan pentru un pacient (boala la alegere) de la internare, pentru 1-2 zile. Cam astea sunt intrebarile standard. A, da, tineti minte ca englezii folosesc BM (Blood glucose Measurement), nu BG pentru glicemie si mmol/L pentru a o exprima, nu mg/dL. Pentru a schimba mental valoarea – inmultesti valoarea “englezeasca” cu 18! Hipoglicemie – de la 3,9 mmol/L (70 mg/dL) in jos, de la 2,8 mmol/L (50 mg/dL) e f. grav.
  • in cazul celui mai dificil interviu de pana acum, au mai existat niste adaugiri: ti se da o foaie a pacientului, esti pus sa o completezi cu datele pe care ti le spune un intervievator; a existat o simulare a unui caz clinic, in care un intervievator e pacientul (cu un istoric si simptomatologie) – cum il calmezi, cum il ajuti, ce ii faci. E de mentionat ca una din colegele mele a picat aici, pe motiv de “manifested lack of empathy, did not touch the patient to confort him“.
  • apoi exista si o portiune de “ask us anything” – in care eu pun o intrebare standard “cum va fi o zi de munca la voi”, una in care le spun ceva despre spital “how did you manage to achieve so low a number of nosocomial infections” (sau ce informatii gasesti despre ei) sau, daca nu, ceva care sa arate ca sunt curios “aveti vreo procedura standard in spital pentru a evita pressure ulcers?”. Apoi poti intreba despre cum e perioada de induction la ei in spital, contract, training si, eventual, daca orele suplimentare sunt platite in plus si cu cat (asa poti afla niste informatii suplimentare despre salariu fata de cele generice, din anuntul de angajare).

In afara de interviul final, intotdeauna vor exista interviuri pregatitoare cu un recrutor de la agentie. Daca au angajati romani, vor fi in romana si engleza, daca nu, vor fi 100% in engleza. Daca sunt agentii mai mari, iti vor oferi diverse documente cu informatii pregatitoare (despre spital, proceduri si anumite chestii despre ingrijirea pacientilor – informatii pe care daca le stii nu ar trebui sa ai vreo problema la interviu). Oricum, interesul agentiilor e sa iei interviul, deci mai toti te vor pregati intr-un fel sau altul.

Ulterior, asteptarea te omoara. Unii iti dau feedback imediat “very well, we look forward to seeing you work with us“, altii te tin cateva ore pana sa-ti raspunda. Depinde. Apoi astepti sa te contacteze agentia, sa-ti ceara actele. Apoi astepti sa primesti ori un draft de contract, ori contractul, ca sa-l studiezi inainte de-a semna. Si-n tot acest timp mai astepti si PIN-ul (depinde de ce ai facut sau n-ai facut pana acum) de la NMC.

Eu am primit pana acum ca termen “realist” ianuarie 2016 pentru prima zi de munca. Colegele mele au primit “sfarsitul lui octombrie” la ambele oferte. Cum sunt doar estimari, nu comentez nimic pana la urmatorul post pe tema asta, care sper ca va avea cateva informatii despre prima saptamana a lor de munca🙂

Toata viata mea am avut de luptat la interviuri cu multi contracandidati pentru 1 post. Trebuie sa recunosc ca imi place mica razbunare pe care o obtin in situatia actuala, cand angajatorii se lupta oarecum pentru angajati.

8 thoughts on “Povestiri despre procesul de recrutare ca Asistent Medical in Anglia (2)

  1. Grozave sfaturi!

    Mereu regasesc in posturile tale o doza considerabila de motivatie si un real model de urmat.
    Ramane un regret ca nu vei ramane in tara (te-ai gandit sa predai? Consider ca ai fi un foarte bun indrumator) insa este o oprtunitate minunata pentru tine.

    Multa bafta in continuare!

    Like

    1. Mersi pentru cuvintele frumoase.
      M-am gandit, chiar m-am gandit serios la asta. Chiar aveam un plan initial “ideal” care ar fi presupus ca mi-as fi gasit un post ca asistent medical rapid dupa absolvire si l-as fi combinat cu o norma de profesor la o postliceala… Atata doar ca realitatea a cam distrus acest plan.
      Dupa 11 ani de muncit intr-un alt domeniu, viata mea nu e cu nimic mai usoara ca la inceputul carierei, nu am nici o siguranta in privinta zilei de maine si nu am nici o perspectiva de viitor mai bun.
      Planul meu ar fi insemna sa schimb o cariera lipsita de perspective in Romania cu alta cariera lipsita de perspective in Romania.
      Acum… nu inseamna ca daca plec aiurea in lume o sa fie viata perfecta, sunt constient de asta.
      Atata doar ca, plecand in alt sistem, macar stiu ca voi fi incercat sa obtin ceva mai mult decat… mai nimic.

      Like

  2. Sunt convinsa ca locatia in care te vei angaja (fizic si sufleteste) este mai mult decat bucuroasa si norocoasa sa aiba un om determinat si deosebit de pasionat de calea aleasa, precum esti tu.

    Cu siguranta nu a fost usoara decizia, insa te incurajez sa ai multa incredere in tine, iar toate lucrurile se vor aseza frumos, prevad o implinire frumoasa pentru tine, pe plan profesional.
    Iti urmaresc postarile de la inceput si observ cu usurinta ce frumos ai crescut in timp. Doar sa nu te opresti din a motiva si alte persoane, la inceput de drum🙂

    Like

    1. Hehe, pe tema motivarii altora am o observatie: colegele mele mai sus-mentionate si alte colege cu care m-am inteles mai bine in anii astia (printre care si sefa noastra de promotie, care a terminat scoala cu 10 pe linie) care sunt pe picior de plecare au acum, pe ultima 100 de metri ceva temeri. Ba din cauza de tara straina, ba de limba, ba de sistem medical necunoscut etc. Ce era sa le zic? E normal sa te temi, dar daca stii pe ce te bazezi, stii ce ai invatat sa faci pana acum aici, nu are cum sa fie mult mai greu in strainatate. Au parut incurajate.

      Atata doar ca… si mie mi-e teama de nenumarate lucruri, orice ar putea crede cineva care citeste blogul asta.
      Nu e bizar faptul ca eu imi permit sa incurajez/motivez pe cineva cand poate chiar mie imi lipseste motivatia sau curajul?

      Nu ma baga in seama, despic firul in patru cand am prea multe necunoscute in fata.🙂

      Like

  3. Nu ai de ce sa te temi, desi e un sentiment firesc.
    Toti cei care revenim pe blogul tau, avem toata increderea ca te asteapta un viitor fantastic in cariera aleasa.
    Multa, multa bafta!

    Like

  4. Bună dimineața,
    Încercarea de asistente medicale pentru a lucra în Anglia. Dacă sunteți interesat să știe ofertele sau să mă ajute să găsească candidații vor avea un interes în a vorbi cu tine.
    Mulțumesc.
    Rui Marguilho
    rui.careerrestart@gmail.com

    Like

    1. Hello. I’ve already answered you on your other comment, but here goes:

      It would be better to simply communicate what you want to transmit here in english.

      If you have something that you want to personally tell me (not to whomever might read my blog), I have a contact form in the blog’s menu (upper-left area) or an e-mail address (my blog’s name, at yahoo.com).

      Like

  5. Buna!Poti sa imi zici si mie te rog frumos cum ai obtinut dovada de adresa pentru Buc?Unde ai mers si ce taxa ai platit?Eu am domicilul pe sectorul 6,Buc!Iti multumesc frumos!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s