Medicamentele digitale – Cum va fi urmarita in viitor complianta bolnavului (cronic) la tratamentul medicamentos

La pacientii cu boli cronice, una dintre problemele tratamentului medicamentos este faptul ca nu isi iau medicamentele la orele recomandate sau in conditiile recomandate (inainte de masa, dupa masa, in combinatie cu alte medicamente sau singure) sau sar peste o doza si/sau iau doza dubla ulterior pentru “a compensa” sau opresc tratamentul mai devreme “pentru ca se simt mai bine“.

De aici apar alte probleme mult mai mari, cum ar fi rezistenta la antibiotice (asa au aparut si s-au propagat MDR-TB si XDR TB), rezistenta HIV la tratamentele antiretrovirale, ineficienta tratamentului (desi pacientul se jura ca a facut totul cum i s-a spus) si neincrederea in el (“domne, l-am luat 5 zile din 7, de ce nu mi-a trecut?“), trecerea la tratamente mai scumpe, recidiva bolii samd.

Un studiu din 2014 (gratuit si foarte interesant, de altfel) pe tema non-aderentei la tratament mentioneaza alte studii care au calculat ca asta duce la costuri anuale EVITABILE de ingrijire medicala de 100 pana la 300 de miliarde de dolari numai in SUA.

Niste americani au venit cu ideea de a produce niste senzori ingerabili care sa poata fi incorporati in medicamente si care ar putea emite un mic semnal wireless catre un senzor mai mare extern (care trebuie purtat tot timpul in zona abdomenului). Le-au anuntat din 2012, cand isi propuneau sa le faca 100% sigure pentru om si cu un cost de pana la 1 penny pe senzor (deci pe pilula).

Acest senzor (Proteus patch) inregistreaza impulsul si ora la care l-a primit si adauga niste informatii despre corp (odihna sau nu, puls, unghiul trunchiului, grad de activitate). Dotat cu un emitator bluetooth, ar putea trimite informatiile catre un telefon – de unde ar fi retrimis catre medic/echipa de ingrijire (catre un portal securizat) sau ar putea fi vizualizat de catre pacient. Evident, exista multe lucruri pe care o aplicatie poate face apoi cu aceste date – oferind memento-uri, informatii in timp real despre greseli de administrare si sfaturi de corectare a acestor greseli etc.

Senzori ingerabili Proteus

Aceasta inventie poate fi foarte utila si companiilor farmaceutice – pentru ca poate ajuta la masurarea stricta a aderentei pacientilor la tratament in studiile clinice, ducand la niste rezultate mai precise.

In iulie 2015 FDA-ul american a aprobat folosirea senzorilor acestia pentru a masura aderenta la tratamente. In septembrie 2015 a acceptat pentru review inainte de aprobarea pentru punerea pe piata a unei combinatii de medicament + senzor, pentru un medicament pentru boli mentale (schizofrenie, tulburare bipolara asociata cu episoade maniacale, tulburarea depresiva majora) – Abilify.

Daca va fi aprobat, va fi primul medicament din clasa medicamentelor digitale.

senzorii proteus

Pentru cine e curios despre cum functioneaza senzorul respectiv exista un studiu din 2013.

Senzorii ingerabili (1mm x 1 mm x 0,3 mm, din silicon) sunt acoperiti cu straturi mici de aur, magneziu si clorura de cupru, care reactioneaza cu acidul clorhidric din stomac. Din aceasta reactie electrochimica, straturile exterioare functioneaza ca o baterie, cu curent continuu intre anod si catod iar senzorul este alimentat cu energie, care ii permite sa transmita un mic impuls catre Proteus patch (o sonda de voltaj – receptor), care il stocheaza, impreuna cu informatiile suplimentare detectate (puls, unghiul trunchiului, activitate/odihna etc.). Durata de viata a “bateriei” este de aproximativ 4 minute (dar dureaza in functie de tipul de alimente cu care se face ingestia – care influenteaza aciditatea din stomac). Tot senzorul are o masa de 7,1 mg.

In 20.993 ingerari de senzori in pacienti sanatosi sau bolnavi (HTA, insuficienta cardiaca, diabet, TBC, schizofrenie), senzorul a detectat ingestia cu acuratete de 99,1% si a identificat 100% corect tipul si doza medicamentului luat – fara a se detecta efecte adverse serioase sau neprevazute.

Si se pare ca exista multe aplicatii teoretice. Schimband cantitatea de Mg, Cu si Au din straturile-baterie, senzorul poate emite mai multe date – din o portiune mai lunga din tractul digestiv, pentru o durata mai lunga de timp si poate fi calibrat sa ofere si informatii despre stratul de grasime, hidratare, durata tranzitului gastric si determinarea continutului sucului gastric (enzime, pH, sange etc.). Toate acestea fiind informatii utile in multe boli.

Ideea nu e chiar noua, primele studii de medicamente cu senzori integrati pe esantioane mici de populatie au aparut cel putin din 2011. Si atunci nu s-au observat efecte adverse si sistemul a parut relativ sigur.

Prima data am citit despre asta pe meddeviceonline.com. Drepturi imagini: proteus.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s