Ce este o semi-inima artificiala (VAD)?

Ce este o semi-inima artificiala (VAD)?

VAD = Ventricular Assist Device, Dispozitiv pentru asistarea ventriculelor (in general a celui stang/Left = LVAD).

Pornim de la stirea care face turul internetului zilele acestea:

Premieră. Implantare de inimă semi-artificială la Institutul C.C. Iliescu

“Prima implantare a unei inimi semi-artificiale pentru un pacient care suferă de insuficiență cardiacă foarte severă a fost realizată, în România, la Institutul C.C. Iliescu, a anunțat vineri, într-o conferință de presă, managerul unității medicale, Șerban Bubenek”

Stirea de la Agerpres a fost preluata de mai multe site-uri, dar nu am gasit NICAIERI o mentiune clara despre numele dispozitivului, a fost nevoie de o cautare mai lunga, intr-o stire un pic mai veche a TVR, unde am gasit si o animatie cu aspectul dispozitivului. De acolo am pornit la cautarea dupa imagini si am ajuns la site-ul producatorului (Heartware) si la produs: Heartware HVAD

Pe scurt, e vorba despre o pompa intratoracica montata chirurgical, alimentata cu 2 baterii EXTERNE, care suplimenteaza munca ventriculului stang, tragand sangele din varful acestuia si propulsandu-l in aorta cu un debit de pana la 10 L pe minut, de unde ajunge in circulatia sistemica.

Asta ii permite pacientului cu insuficienta cardiaca severa sa faca din nou activitati, sa duca o viata cat de cat normala. Atata timp cat are grija sa isi tina bateriile incarcate.

Pe lung:

Asistarea mecanica a cordului este necesara in special la pacientii cu insuficienta cardiaca severa.

In insuficienta cardiaca, inima nu mai functioneaza corect, fiind incapabila sa mai pompeze suficient sange pentru a acoperi necesarul corpului. Astfel, daca la repaos inima pompeaza sange la limita necesarului, orice eveniment care necesita un bonus de oxigen si nutrienti (la inceputul bolii un efort fizic sustinut, in boala severa – orice fel de miscare) provoaca un deficit sistemic.  Organele si tesuturile nu mai primesc suficient oxigen si substante nutritive iar sangele nu mai circula constant prin corp, aparand fenomenul de stagnare a sangelui.

Din pacate, boala este progresiva, in stagiul ei cel mai sever pacientii nu mai pot face nici o activitate si moartea apare invariabil. Stadializarea ei se face functional – stadializarea NYHA, de la 1 (fara simptome) la 4 (simptome prezente la repaos total) sau in functie de combinatia risc-tratament – stadializarea ACC/AHA, de la A (pacienti la risc de a dezvolta IC) la D (pacienti care necesita spitalizare continua/transplant/asistenta artificiala a functiei inimii).

Poate fi categorisita si in functie de afectarea capacitatii inimii (in special a ventriculului stang) de-a se contracta sau de afectarea capacitatii inimii de-a se relaxa.

insuficienta cardiaca
Drepturi imagine – Mayo Clinic

Semnele si simptomele principale ale insuficientei cardiace (IC) sunt oboseala cronica, respiratia dificila si umflarea picioarelor, la care se adauga tusea persistenta, sufocarea in somn, dificultati in a se concentra, balonarea si scaderea apetitului si urinarile frecvente in timpul noptii.

Cauzele principale ale IC sunt infarctul miocardic acut, bolile coronariene ischemice, hipertensiunea arteriala, fibrilatia atriala, bolile valvelor cardiace, cardiomiopatiile si bolile congenitale ale inimii, la care adaugam abuzul de alcool si infectiile. In esenta, toate de mai sus afecteaza capacitatea inimii de-a functiona, ceea ce echivaleaza cu probleme in pomparea de sange catre corp.

Boala este diagnosticata dupa o anamneza + un examen fizic combinate cu teste de sange, investigatii imagistice (radiografie pulmonara, ecografie, ecocardiografie, CT), electrocardiograma (simpla sau de efort) sau o coronarografie.

Nu exista un tratament care sa “vindece” aceasta boala (cu exceptia transplantului de inima), dar exista mai multe stadii ale tratamentului. Se incepe cu modificari in stilul de viata plus tratament medicamentos, urmat de tratament cu dispozitive implantabile (pacemakere, cardiovertere-defibrilatoare, resincronizatoare cardiace), tratament chirurgical (acolo unde inlocuirea valvelor nefunctionale sau bypass-ul arterian coronarian pot imbunatati functionarea inimii) si solutiile mai complicate: transplantul cardiac, transplantul de inimi artificiale (inca nu exista una 100% functionala pe termen lung, dar domeniul a evoluat mult in ultima decada), dispozitive de ajutorare a ventriculelor (majoritar a celui stang – LVAD) si, in mediu spitalicesc – temporar, pompa-balon intraaortica (IABP) si/sau suportul medicamentos inotrop constant.

lvad
HeartMate II LVAS

Ce face un dispozitiv de suport al ventriculului (Ventricular Assist Device)? Numit semi-inima artificiala in articolul citat initial, este conectat chirurgical la un ventricul si absoarbe sangele din acesta, apoi il repompeaza in circulatie (fie in aorta, daca este un LVAD, fie in artera pulmonara daca e un RVAD). Exista si dispozitive care pot sustine ambele ventricule (BiVAD). Pot fi cu flux continuu sau cu flux pulsatil (asemanator cu al inimii). Surprinzator, dispozitivele LVAD cu flux continuu ofera o supravietuire ceva mai buna  a pacientilor fata de cele cu flux pulsatil – dar asta poate fi si din cauza problemelor de design din primele generatii. Oricum ar fi, in ziua de azi majoritatea dispozitivelor LVAD implantate sunt cu flux continuu.

BiVAD
BiVAD Berlin Heart EXCOR® – drepturi imagine UniKlinikum Heidelberg

 

LVAD-urile sunt folosite fie temporar pana la transplant, pana pacientului poate sa i se transplanteze o inima, fie temporar pentru revenire – in cazurile rare in care inima pacientului isi revine dupa ce pentru un timp indelungat un LVAD i-a preluat functia de pompare, fie ca terapie-destinatie, cand nu exista alternative pentru pacient, in special cu modelele mai noi, evoluate.

Ca sa fie luat in considerare pentru implantarea unei LVAD, un pacient trebuie sa indeplineasca o sumedenie de criterii: sa aiba IC severa, sa aiba limitata major functionalitatea sa ca fiinta umana (NYHA IV), sa fi esuat tratamentul medicamentos asupra sa si sa fie dependent de tratament medical spitalicesc (IABP sau tratament medicamentos inotrop constant), sa aiba functia cardiaca major alterata (fractie de ejectie sub 25%) dar sa fie si stabil psiho-social, pentru a fi capabil sa inteleaga noua sa realitate si cerintele atasate ca persoana dependenta de o masina.

radiografie LVAD
Drepturi imagine LCNW – povestea unui pacient cu LVAD aici.

Evident, post-operatie pacientii trebuie sa ia tratament anticoagulant a la longue si au o sumedenie de interdictii (nu au voie sa conduca, nu au voie sa faca IRM-uri, nu au voie sa practice sporturi de contact – ha! -, nu au voie sa intre in apa, trebuie sa se fereasca de magneti, electricitate statica, trebuie sa se fereasca de infectii si nu este permis sa li se faca compresii toracice cardio-pulmonare).

Supravietuirea cu LVAD-uri este destul de buna, dar nu chiar ideala. Ca HVADsolutie temporara pana la transplant, sunt ideale. HeartWare se lauda cu 94% supravietuire la 6 luni post-transplantare. Ca terapie-destinatie… sunt mult mai bune decat alternativa (moarte rapida in spital), avand supravietuire de peste 50% la 2 ani.

Problemele care apar dupa implantarea de LVAD-uri pot fi: insuficienta ventriculara dreapta (nu direct cauzata de implantarea unui LVAD), infectii cauzate de prezenta dispozitivului, sangerare gastrointestinala si alte probleme de coagulare (din cauza tratamentului anticoagulant), tromboze, probleme neurologice (accidente vasculare cerebrale), probleme cu aparatul in sine (din fericire, cele mai rare) si diverse probleme cardiace (care e probabil sa apara din cauza bolilor care au cauzat IC in primul rand). Informatii de aici si aici.

Am mai scris cate ceva despre VAD-uri intr-un post cu un filmulet foarte interesat acum mai mult timp.

O prezentare utila despre LVAD si un pic despre implicatiile pentru nursingul acestor pacienti aici. Un document foarte bun despre IC (in romana) aici.

A venit iarna

ninge.gif

Chit ca in Bucuresti e o vreme ploioasa si cainoasa care ma face sa ma gandesc cu groaza la urmatoarele luni in Anglia, la munte (si nu numai) ninge deja si va mai ninge cateva zile. Un mic semn ca sa mai scriu din cand in cand si despre pasiunea mea pentru alunecatul-la-vale-cu-picioarele-prinse-de-o-scandura-data-cu-ceara-si-cu-margini-de-metal, fara sa par doar un obsedat. 🙂 Asta pentru cine nu intelege ce e cu pinguinul ala pe zapada din poza aleasa de mine ca avatar pentru blog.

Astazi o sa fac o mica observatie pe tema evolutiei sportului asta (eu consider schiatul si datul cu placa un singur sport).

In ultimii ani a devenit din ce in ce mai comun (poate mai putin in Romania, dar se schimba lucrurile si aici), nu mai e considerat “sport extrem”. Au aparut tot felul de echipamente si instrumente care iti fac viata mai usoara pe partie, te protejeaza pe si in afara partiei si iti permit sa te filmezi/sa fii filmat mult mai usor. Automat, au aparut si foarte multi noi sportivi.

Cu ajutorul social media, orice copil/tanar talentat poate sa impartaseasca lumii intregi ceea ce face el. Nu mai trebuie sa participi si castigi fel de fel de concursuri de pe nu-stiu-unde ca sa devii faimos. Cu un pic de imaginatie, mult talent, buget minim si un minim de colaborare din partea unei statiuni de schi poti obtine niste filmulete geniale.

Exemplu*:

Desigur, totul se face si (cu si) pentru bani, intr-un final, dar asa e lumea noastra construita. Tipul asta schiaza printr-o mica pestera, cui ii pasa ca o companie ii da bani ca sa o faca, pentru a vinde mai multe haine? 🙂

 

 

Cand am inceput eu sa ma dau pe placa, acum 10 ani, filmulete ca cele de mai sus erau cvasi-imposibile si ar fi cerut bugete imense. Asta pe langa faptul ca nu prea erau multi oameni suficienti de talentati pentru a fi filmati facand asta la nivel mondial.

In ziua de azi, numarul si calitatea schiorilor si snowboarderilor a crescut incredibil de mult. O data cu asta au crescut si industrii conexe: de la turism (statiuni, transport etc.), la echipamente (nu numai direct de si pentru schi, vezi GoPro, care acum deja pare sa fi ajuns la stagiul de maturitate si probabil declin) si altele (media, telecomunicatii, instalatii de transport pe cablu, fitness si sanatate samd).

Au aparut si oarecare probleme – cum ar fi supraaglomerarea si cresterea constanta a costurilor.

Ma intreb cum va arata sportul asta peste 10 ani, cand eu voi avea 40 de ani si tehnologia va avea inca un deceniu pentru a avansa. Tin minte ce mirat ma uitam in primul an la niste batranei de 70 de ani intalniti in gondola in Austria care inca schiau fericiti la varsta lor. Inca nu se schimbase atat de mult sportul lor preferat.

* Exemplu nu foarte corect, stiu, deoarece francezii respectivi sunt relativ cunoscuti deja.

Cum ajung alcoolicii sa faca ciroza si varice esofagiene

Pe scurtBei-bei-bei, in timp ficatul nu mai poate metaboliza alcoolul, se produc modificari ireversibile (distrugere) a tesuturilor ficatului, apoi faci ciroza, care poate duce la hipertensiune portala – care duce de regula la dezvoltarea de varice esofagiene, pentru ca venele esofagului inferior sunt tributare venei portale.

Varicele esofagiene sunt foarte periculoase pentru viata omului deoarece pot pocni oricand, ducand la o sangerare intensa, necontrolata (pentru ca sunt mari si pacientii respectivi au, de regula si probleme cu coagularea) – care poate duce la moarte rapida. Ca sa fie totul perfect, acelasi proces care creeaza varice esofagiene creeaza si varice gastrice, care pocnesc la fel de usor. Cum arata procesul asta?

varice esofagiene
Varice esofagiene sangerande, drepturi imagine: figure1

Ca masura de ingrijire medicala de urgenta, se monteaza prin nas (sau blakemoregura) un cateter (sonda Blakemore-Sengstaken) cu 2 baloane care se pot umfla la capat, care ar pune presiune pe varicele sparte – ceea ce ar opri sangerarea. In anumite spitale exista si aparate pentru endoscopie care pot face ligaturarea (legarea cu benzi elastice a varicelor) sau scleroterapia (injectarea de substante care le pot micsora volumul) varicelor. In cazuri grave, se pot face si interventii chirurgicale majore.

Ok, sa revenim la ciroza.

Cand bem alcool, este absorbit majoritar din stomac, de unde ajunge la ficat, unde este metabolizat (schimbat prin procese chimice din substante compuse in substante mai simple). Cu ajutorul a mai multe enzime (mai importante sunt ADH si ALDH), alcoolul (etanol) se metabolizeaza in aldehida acetica, apoi in acid acetic, apoi in CO2 si apa.

Acest proces are si efectul nedorit de-a stimula celulele hepatice sa sintetizeze TAG (trigliceride), pe care le stocheaza. Asta duce la acumularea de “grasime” in celulele ficatului, adica steatoza. Steatoza netratata (singura) poate duce pe termen lung la fibroza si, ulterior, la ciroza. Dar este reversibila (pana la un punct).

Spre deosebire de steatoza, care e reversibila (daca se opreste ingestia de alcool), hepatita alcoolica combinata cu steatoza (care apare la 10-35% dintre alcoolici) duce la moartea celulelor ficatului – steatonecroza celulelor ficatului. Hepatita alcoolica apare ca urmare a stimularii constante a secretiei de molecule inflamatorii de catre ingestia repetata de alcool (si metabolizarea acestuia in acetaldehida – care este un proinflamator).

La 10-20% dintre alcoolici (bautorii “adevarati“), inflamatia constanta a ficatului plus steatoza duc la inlocuirea majora a tesutului functional hepatic cu tesut cicatriceal (fibroza). Combinata cu moartea altor celule hepatice, asta se traduce prin ciroza.

 

boala alcoolica hepatica
Drepturi imagine: Nature

 

Ce e cu varicele astea esofagiene? Orice vena care se dilata neregulat, necontrolat si permanent intra la categoria varice. Btw, nu exista un varic. La naiba. 🙂

Toata lumea a auzit de varicele de pe picioare, care apar mai des la femei si persoanele care stau prea mult in picioare, au substrat ereditar si apar si la gravide, femei la menopauza, persoane obeze sau in varsta sau ca urmare a unei accidentari la nivelul picioarelor.

Cum apar varicele? Atunci cand o vena – in esenta un tub semielastic – este supusa unei presiuni venoase CRESCUTA si de durata, ea raspunde (in special cand nu este inconjurata de tesut muscular) in singurul fel posibil: se dilata (nu “pocneste” decat mult mai tarziu, cand apar si alti factori). Dilatarea la venele superficiale duce la functionarea incorecta (in ambele directii, nu doar unidirectional, inspre inima – cum e normal) a valvelor pozitionate de-a lungul lor, ceea ce creste fenomenul de dilatare.*

Toata lumea stie ca o vena este un vas de sange care duce sangele catre inima (NU neaparat sange deoxigenat – vezi venele pulmonare sau vena ombilicala).

sistemul venos portal

Ei bine, la nivelul abdomenului avem un sistem-portal, care nu duce sangele intr-o vena care merge la inima, ci se dreneaza in vena porta (de aici si numele: sistemul venos portal hepatic). Vena porta duce catre ficat sangele de la nivelul stomacului, intestinelor (si partea superioara a rectului), splinei si partea inferioara a esofagului. De aici, sangele pleaca spre inima prin venele hepatice (situate superior). Astfel se poate filtra foarte eficient tot ceea ce se absoarbe la nivelul tractului digestiv, se pot metaboliza (in ficat) substantele nutritive in parti componente mai mici, usor de utilizat la nivel celular. Asa se metabolizeaza multe medicamente in forma lor activa (din forma ingerata). Vena porta ofera o mare parte din debitul sanguin al ficatului (aprox. 75%), fiind responsabila si pentru oxigenarea si furnizarea partiala cu nutrienti a celulelor acestuia (alaturi de artera hepatica). Sistemul venos portal hepatic are si anumite portiuni unde comunica direct (anastomozeaza) cu sistemul venos central, in zona esofagului, rectului, periombilical, intrahepatic si retroperitoneal.

Ei bine, acest mecanism excelent de protectie al corpului uman se da peste cap atunci cand apare ciroza. Drenajul venei porte se blocheaza in zonele unde celulele hepatice au fost inlocuite de tesut fibrozat.

Apare hipertensiunea portala, care duce la dilatarea venelor. Adica apar varice. Unde apar? In special distal de blocaj. La nivelul stomacului, rectului, splinei (pe care o si largesc = splenomegalie, ceea ce inseamna ca o cantitate mai mare de sange ramane stocata aici si poate aparea si o slaba pancitopenie) si in partea de jos a esofagului. Adica… la nivelul comunicarii (anastomozelor) portocave.

 

Unul din semnele (relativ rare, dar care e greu de uitat) hipertensiunii portale (cu/fara ascita) este capul de meduza (caput medusae) in care venele din zona ombilicului (cele folosite la circulatia fetala si care se anastomozeaza de la sine dupa nastere) se reactiveaza (recanalizeaza) si se umfla, formand niste varice mari, vizibile sub pielea abdomenului si care arata asemanator cu capul Meduzei din Legendele Olimpului. Arata cam asa.

Tratamentul este fie medicamentos (antihipertensive), fie paliativ, fie, la anumiti pacienti (care nu au anumite riscuri) inserarea unui cateter prin ficat, care face conexiunea intre vena portala (din josul ficatului) si vena hepatica dreapta (din susul ficatului).
Cateterul initial e introdus prin vena jugulara. Procedura se numeste Șunt portosistemic transjugular intrahepatic (TIPSS). Desi e destul de dificila, e eficienta, cu supravietuire la 2 ani destul de mare (in functie de starea initiala a pacientului, evaluata cu scorurile Child-Pugh sau MELD).

Hipertensiunea portala poate aparea si ca urmare a unui embolism cu un cheag de sange al venei portale, dar asta e alta mancare de peste (bio, fara alcool).

*Pentru curiosi, varicele de pe picioare explicate vizual:

varice.jpg
Varicele se prezinta cu valve deformate, circulatie sanguina anormala si pereti subtiati

Ce sa faci ca elev/student asistent medical in practica

De-a lungul celor 3 ani de blog (ce repede trece timpul) am primit ba comentarii, ba e-mailuri in care eram intrebat de colegi/colege (cu 1-2, acum si 3 ani mai mici). Zilele acestea am primit un asemenea e-mail, in care un coleg viitor asistent medical ma intreba acelasi lucru.

Sincer astept cu nerabdare, dar ma cam streseaza faptul ca plonjez in necunoscut. Nu stiu la ce sa ma astept la aceasta prima perioada de practica. Oare doar la covrigi, mancare, tigari si cafea pentru asistente/medici?
Imi poti da si mie cateva sfaturi pentru un bun inceput?

elev asistent medical

I-am raspuns cu ce a functionat in cazul meu (si trebuie sa recunosc ca am dat cam acelasi raspuns tot timpul). Adnotez un pic raspunsul, pentru a-l adapta la orice perioada de practica:

Nu ai de ce sa te temi, mai ales la inceput.
Nimeni nu se asteapta sa stii prea multe, dar multi se asteapta (NORMAL) sa vrei sa faci CEVA.
Problema e ce inseamna acel CEVA. Unii cred ca daca te trimit cu analizele prin spital, “inveti ceva”. Nu e rau s-o faci, dar ar fi bine sa fii lasat apoi sa faci si altceva, pe principiul “te ajut, ma ajuti si tu” (adica te lasa sa-l/s-o ajuti). 🙂
Sfatul meu e sa fii calm, sa tii minte sa te speli pe maini inainte de-a pune mana pe pacient sau pe orice ajunge in contact cu pacientul, sa nu faci nimic ce nu stii nesupravegheat si sa fii dispus sa faci orice, atata timp cat asta inseamna ca inveti ceva. Daca te trimite cineva dupa cafea sau covrigi (mie nu mi s-a intamplat niciodata in 3 ani), sa refuzi – nu de asta esti acolo. Daca vrei tu, personal, sa ajuti pe cineva care are altceva de facut, nu e o problema sa-i cumperi si aduci ceva. Dar e o diferenta intre a face ceva pentru ca vrei si a fi pus sa faci “cumparaturi” doar pentru ca unii cred ca esti sclavul lor.
Si daca vezi ca nu e nimic de facut, nu sta degeaba! Uita-te prin sectie, incearca sa afli unde se tin medicamentele, unde sunt instrumentele, ce e si ce face fiecare, cum se folosesc, cum arata fisele, cum si cand se completeaza. Toate astea pentru ca ulterior sa poti ajuta.
La medicamente poti intotdeauna sa citesti prospectele – sa vezi indicatii, modul de administrare si efecte adverse (macar atat).
Din fisele pacientilor vei retine la inceput doar numele unor boli. Pe parcurs vei sti mai multe lucruri despre ele. Nu te sfii sa pui intrebari si apoi acasa sa citesti in plus. 
Retine tratamentele, evolutia bolii, interventiile medicale asupra lor.
Apoi… tensiunea, temperatura si pulsul sunt tot timpul de masurat, nu te feri de la a le masura tu (daca te lasa – sau ofera-te).
Vorbeste (daca esti lasat) cu pacientii, incearca sa afli istoricul bolii, ceva cu care ii poti ajuta. Nu te transforma intr-un anchetator, e foarte usor sa devii enervant, dar invata sa comunici si cu pacientul, e un lucru pe care multi nu vor sa-l faca.
Daca esti trimis cu pacientul la investigatii, fii atent(a) pe unde-l duci, de regula sunt imbracati subtire si nu uita ca nu ti-ar placea nici tie sa fii plimbat prin spital dezbracat. Sau mai rau, sa iesi afara dezbracat. Intreaba daca exista vreo patura. Invata cum arata spitalul si pe unde sunt sectiile. Nu te sfii sa intrebi de la inceput – nu uita ca in Romania de multe ori vei fi trimisi la origini daca te plimbi printr-un spital si intrebi angajatii “cum ajung la Radiografie”. Pentru ca, nu-i asa, romanii sunt saritori.
Nu uita sa verifici ceea ce ai invatat cu manualul. Macar procedurile retine-le ‘ca la carte’. Nu retine cum sa faci o injectie doar pentru ca iti zice o asistenta ca asa e bine. Corecteaza-te mental. E important sa nu te obisnuiesti de la inceput GRESIT!
Nu te sfii de lucruri imputite, urate, scarboase. Nu fugi de schimbat si spalat pacientul, nu fugi de bandajarea unei rani infectate a unui diabetic, nu stramba din nas daca esti pus sa aspiri un pacient. Evident, NU TE BAGA SA FACI TU NIMIC daca NU STII! Dar nu uita ca daca nu faci nimic, nu o sa inveti niciodata nimic.
Cere ajutorul daca nu stii sa faci ceva! Nu face ca un dobitoc cu care, din pacate, am fost coleg de clasa, care nu facuse niciodata injectii dar se lauda cu faptul ca le-a zis unor asistente in practica “stiu sa fac injectii i.m. si s.c.” si apoi a facut numai prostii in perioada lui de practica.
Nu uita ca ai grija de o fiinta umana si ca ceea ce faci tu il influenteaza foarte usor in rau!
Incearca sa nu stai in calea doctorilor sau asistentelor, invata cum sa stai ca sa vezi lucruri, dar si sa nu stai in calea cuiva.
Pe scurt: fii util, NU STA NICIODATA DEGEABA, pune intrebari si nu inghiti orice si o sa fie bine. 🙂

Dar fiecare are personalitate proprie, fiecare sectie are oameni diferiti, cu care trebuie sa inveti sa te intelegi si fiecare gaseste alte moduri de-a invata lucruri.

Nu in ultimul rand, sunt primul care va afirma ca nu sunt bun de dat exemplu si ca i-as recomanda fiecaruia sa isi gaseasca felul propriu de-a invata lucruri.

Cum imi place sa cred ca din experientele diferite ale altora poti strange niste mici reguli personale, care te pot ajuta sa evoluezi, intreb pe oricine imi mai citeste blogul si este sau a fost in situatia asta sa isi aduca aportul sau:

Cum ati invatat lucruri utile pentru meseria de asistent medical din perioadele voastre de practica?

 

P.S. Daca spun prostii mai sus, astept si accept criticile 🙂

Cum arata un mini-ecograf portabil

Am mai mentionat de cateva ori pe aici ca eu urmeaza sa plec in Anglia, dar doua foste colege de clasa sunt deja acolo si lucreaza. Drept urmare, le tot trag de limba despre ce fac, ce vad si ce probleme intalnesc pe acolo.

Una dintre ele mi-a povestit ca au “un fel de iPhone cu care scaneaza pacientul ca sa vada daca are glob vezical si are nevoie de cateterizare urinara urgenta”.

Dupa ceva mai multe explicatii, am priceput ca e vorba, de fapt, de un mini-aparat cu ultrasunete, dotat cu un mic ecran, care poate comunica si cu un computer (prin intermediul unui doc de incarcare, ce se conecteaza la un PC). Am primit si o poza:

BVI 6100

Si un mic filmulet:

Varianta folosita pe sectia ei (Verathon BladderScan BVI6100) este deja oarecum depasita. E un aparat din generatia a doua (din 3) dintre produsele de tip ecograf-portabil. Generatia actuala (a 3-a) masoara si diametrul aortei abdominale (nu doar al vezicii urinare), ceea ce are utilitate evidenta in anumite sectii unde pacientii sunt suspectati de Anevrism de Aorta Abdominala (o problema medicala care, netratata, poate duce la moarte rapida, in caz de ruptura “anevrism disecant”).

Oricum, se pare ca aparatele de generatie noua (specific, BVI 9600) au niste probleme in a masura precis dimensiunea aortei abdominale largite (a unui anevrism), ceea ce a dus la un comunicat din partea producatorului in care afirma ca apartul lor are anumite limitari si ca ar trebui folosit doar ca un instrument de screening primar, nu ca un instrument pentru diagnostic.

Pe de alta parte, in privinta masurarii volumului de urina din prostata, aparatele produse de Verathon par sa fie destul de precise (si variantele mai vechi, si cele mai noi) – cel putin comparate cu un ecograf normal.

Beneficiile aparatului sunt:

  • Se evita cateterizari inutile ale pacientilor, ceea ce poate insemna si evitarea unor infectii ale tractului urinar.
  • Ajuta la utilizarea mai eficace a cateterelor urinare (pe durata mai scurta – doar pentru cat timp este nevoie). Implicit, scade sansa de a contracta infectii urinare.
  • Scade numarul de complicatii ale cateterizarii (cum ar fi ranirea tractului urinar la cateterizare, ranirea vezicii de catre cateter, disconfortul sau durerea in uretra, spasmul vezical sau chiar cistolitiaza dupa cateterizare a la longue)
  • Scade numarul de episoade de incontinenta urinara, ajutand la reeducarea mictionala (bladder training).
  • Nu necesita un personal ultra-calificat pentru utilizare (ca la un ecograf normal), putand fi folosit de oricine face un curs scurt pentru utilizarea aparatului.

 

Cat costa o bucurie din asta? De la revanzaturi, cam 9000$-10.000$, varianta noua, cateva mii de dolari SH. In 2006 inteleg ca ar fi costat intre 17.000 si 19.000$ canadieni – cotatia de pret a producatorului.

 

Si acum un pic de fiziopatologie despre retentia de urina incompleta/totala:

  • retentia de urina incompleta apare dupa o perioada mai lunga de dificultati in a urina, cand muschiul detrusor compenseaza prin hipetrofie. Ulterior, muschiul detrusor nu mai face fata obstacolului, aparand o cantitate de urina care nu se mai elimina (rezidu vezical) – care corespunde aparitiei polakiuriei. Ultima faza este cea de distensie vezicala, cand vezica se mareste peste capacitatea sa normal. Aici avem incontinenta urinara de prea plin. Acum avem glob vezical moale – palpabil si nedureros. Poate fi urmata de afectarea renala si insuficienta renala.
  • retentia de urina completa apare post-operatii chirurgicale cu anestezic general (cel mai des), sau din cauza unor blocaje subvezicale/extraurinare (adenom de prostata, fibrom uterin, sarcina, alte tumori, cauze neurologice, medicamente), blocaje vezicale (tumori vezicale, litiaza vezicala) sau traumatisme la nivelul aparatului urinar. Poate duce relativ rapid la dilatarea cailor urinare superioare si la hidronefroza si insuficienta renala acuta. Aici avem glob vezical tare – sensibil la palpare si foarte dureros.

Ambele tipuri de retentie urinara se trateaza prin sondaj vezical (uretero-vezical sau suprapubian).

Si ca 2 mici note de la mine: anuria (minim 6h) postoperatorie este semn probabil de glob vezical si la cateterizarea unui pacient cu glob vezical nu lasam niciodata cateterul la nesfarsit – il pensam ori dupa maxim 10 minute, ori dupa  500 ml de urina eliminati, cu supravegherea aspectului urinei pentru sange sau cheaguri.

 

De ce e gresita parabola aia populara in social media cu “socialismul nu functioneaza”

Circula in social media romaneasca si nu numai o parabola. Este piatra de capatai pentru orice neo-liberal, ‘telectual de dreapta, libertarian, român-plecat-in-SUA-care-a-devenit-brusc-mare-republican samd

Mi-am adus aminte de ea azi-dimineata, cand controlorii au prins 4 tineri trecuti de 20 de ani, care aveau evident bani (telefoane scumpe, casti scumpe, haine scumpe) dar NU AU CUMPARAT cate un bilet de autobuz de 1,3 lei. Bai, pe bune de nu m-am simtit ca ultimul fraier pentru ca am fost singurul din jumatate de autobuz care avea calatoria platita.

Atata doar ca parabola, desi are o oarecare logica, e o mare prostie, bazata pe o serie de premize total gresite, cu niste concluzii si mai gresite (cum altfel, doar pornesc dintr-o eroare de logica banala).

Varianta pe scurt: un profesor vrea sa le demonstreze studentilor sai ca socialismul nu functioneaza. Le spune ca toti vor lua aceeasi nota – media clasei. Studentii inteligenti invata normal, cei slabi nu invata. La primul test trec toti (pentru ca studentii inteligenti ii trag pe cei slabi in sus), la urmatoarele rezultatele scad si la final pica toti, pentru ca “nimeni nu mai vrea sa invete“.

Se porneste de la ideea aberanta ca socialismul e fix acelasi lucru cu o grupa (serie, clasa) de studenti (1) si de aici se trag concluzii: ca acest experiment (real sau nu) DEMONSTREAZA “esecul” socialismului (2), ca taxarea bogatilor = saracirea lor (3) (si, prin extensie, saracirea societatii (4)), ca taxarea = divizarea bogatiei (5) si ca asta (divizarea bogatiei) nu duce niciodata la “multiplicarea bogatiei”(6), si ca in socialism “jumatate” din populatie intotdeauna ia bani de la altii (7) si, intr-un final, asta este un drum cu sens unic catre esecul unei natiuni (8).

Fabula originala:

An economics professor at a local college made a statement that he had never failed a single student before, but had recently failed an entire class. That class had insisted that Obama’s socialism worked and that no one would be poor and no one would be rich, a great equalizer.

The professor then said, “OK, we will have an experiment in this class on Obama’s plan”. All grades will be averaged and everyone will receive the same grade so no one will fail and no one will receive an A…. (substituting grades for dollars – something closer to home and more readily understood by all).

After the first test, the grades were averaged and everyone got a B. The students who studied hard were upset and the students who studied little were happy. As the second test rolled around, the students who studied little had studied even less and the ones who studied hard decided they wanted a free ride too so they studied little.

The second test average was a D! No one was happy.

When the 3rd test rolled around, the average was an F.

As the tests proceeded, the scores never increased as bickering, blame and name-calling all resulted in hard feelings and no one would study for the benefit of anyone else.

To their great surprise, ALL FAILED and the professor told them that socialism would also ultimately fail because when the reward is great, the effort to succeed is great, but when government takes all the reward away, no one will try or want to succeed.
It could not be any simpler than that.

There are five morals to this story:

1. You cannot legislate the poor into prosperity by legislating the wealthy out of prosperity.

2. What one person receives without working for, another person must work for without receiving.

3. The government cannot give to anybody anything that the government does not first take from somebody else.

4. You cannot multiply wealth by dividing it!

5. When half of the people get the idea that they do not have to work because the other half is going to take care of them, and when the other half gets the idea that it does no good to work because somebody else is going to get what they work for, that is the beginning of the end of any nation.

Morala 3 (si 2, desi e formulata aiurea) e corecta. Restul…

(1) este gresit pentru ca:

  • Socialismul presupune proprietatea comuna a resurselor (si a produselor lor). Pana acum, analogia pare corecta. Doar ca sistemul educational se vrea o meritocratie. Viata de zi cu zi nu este si nu va fi vreodata meritocratie. Omul cu cele mai bune cunostinte intr-un domeniu rar va castiga cei mai multi bani, va ocupa pozitia cea mai de sus intr-o ierarhie sau va fi cel mai bine privit. Deci compari viata reala cu un sistem ideal, inexistent in viata reala? De ce?
  • Notele nu sunt “bogatie”. Orice libertarian iti va spune ca bogatia = capital. Notele primite la scoala sunt evaluarea arbitrara a valorii cunostintelor si muncii unui om. Banii sunt evaluarea arbitrara a valorii muncii unui om (cunostintele sale au un rol mai mic). Atata doar ca notele nu au greutatea banilor sau a capitalului. Poti lua 10 pe linie in orice facultate, asta nu iti garanteaza nimic daca nu e corelat cu o lupta pentru a transforma notele in ceva palpabil (un loc de munca, o afacere, un post de profesor, un post de cercetator etc.). Pe cand cu capital ai acces direct la orice bunuri si servicii.

(2) este gresit pentru ca:

  • Faptul ca primesti un 4 sau un 10 nu te face mai bogat, mai fericit sau mai implinit. Da, poti castiga un premiu, o bursa etc. in scoala. Dar rezultatele se vad pe termen lung. Inveti pentru tine, in primul rand, chit ca esti notat pentru asta. Rezultatul (nota) stii foarte bine ca te ajuta doar temporar. Nu traiesti din note, nu iti pune un 10 o friptura pe masa iar un 2 o zeama-lunga.
  • Prin extensie, daca in socialism se porneste de la ideea ca prin impartirea resurselor toata lumea castiga ceva (binele general), daca toata lumea trece la un examen prin impartirea notele (fara sa invete) nu obtii decat o satisfactie efemera. Ai trecut un examen. Wow. Si apoi mai ai doar minim 39 de alte examene pana termini facultatea. Si apoi trebuie sa te angajezi. Castigul nu conteaza!
  • Nu exista o pierdere majora daca pici. Pe cand in capitalism salbatic, daca X castiga echivalentul lui 10 si Y castiga echivalentul unui 1, cel care “pica” moare. X poate cumpara orice, Y este la un pas distanta de o boala in care ar muri (pentru ca nu are bani de asigurare de sanatate), nu are resurse pentru a evolua (pentru ca nu ar avea acces la educatia privata) samd

(3) este gresit pentru ca:

Exemplu simplu: Americanii au 7 nivele de impozitare a venitului (marginale) si oricum sunt nemultumiti de ele. De la venituri individuale peste 90.000$/an (pana la 189.000 $), americanii sunt taxati (pentru veniturile peste 90k) cu 28% pe an. Venitul mediu pe gospodarie era in 2014 53.657$.

Presupunem prin absurd ca parabola e corecta si taxarea celor bogati pentru a da celor saraci = notarea celor studiosi cu nota medie. Luam un exemplu: ii taxam cu 5% in plus pe cei cu venituri mai mari de 90.000 $. Ca valoare, suma e mare. La 100.000$, ar insemna pe undeva pe la 1.000$ in minus (precum ziceam, e taxa marginala, nu aplici majorarea la 100.000$, doar la diferenta pana la 90.000$). Dar John tot castiga mult peste media in SUA ar continua sa aiba in mana un venit mai mic cu aprox. 100$ pe luna. Ar fi mult mai sarac? Exemplul poate fi continuat si la 500.000$, 1.000.000 samd. Da, ar plati o suma mare in plus. Dar cu siguranta nu ar insemna saracie.

(4) este gresit pentru ca:

Putem spune ca banii din taxele lui John ar fi luati si redistribuiti unor saraci. Este asta disparitia bogatiei din economie = saracirea societatii (per total)? NU! Saracul va cheltui (aproape) intotdeauna banii putini pe care-i are, pe cand cel bogat are tendinta spre acumulare. Singura problema ar fi ca (poate) se mai pierd niste bani in birocratie.

(5) este gresit pentru ca:

Taxarea nu a fost si nu este “divizarea bogatiei”. In esenta, taxarea este strangerea de bani de la populatie pentru a realiza proiecte pe care nimeni nu le-ar putea face de capul sau. E mai degraba “punerea in comun a bogatiei”. Vezi si explicatia de mai jos. Da, exista limite si excese. Dar ce e mai excesiv: sa cheltuiesti 1 milion de euro pentru 1 racheta care “va duce democratia” intr-o tara de lumea a 3-a sau sa oferi food stamps de 500$ la 2000 de oameni? Problema e in gasirea unei balante si prioritati in cheltuieli, mai degraba.

(6) este gresit pentru ca:

Nu cred ca e institutie mai hulita de socialistii-de-apartament decat banca. Banca moderna este intruchiparea capitalismului (stangistii ar zice “al Răului”). Banca este cea mai eficienta institutie de multiplicare a banilor creata vreodata. Banca ia bani pe termen scurt de la 1000 de oameni (depozite), pastreaza o fractiune din ei si apoi ofera credite pe termen lung la alte sute de oameni, mutand banii electronic dintr-o parte intr-alta. Cumpara apoi titluri de stat pe termen lung, pe care le impacheteaza ca instrumente de bonitate, pe baza carora imprumuta alti bani pe termen lung (de la alti bani), apoi ofera alte credite si tot asa. Din 100 x 1000 initiali se pot obtine 100 x 1500 foarte usor.

Cum face asta? Prin rezerve fractionare, TAXAREA deponentilor, TAXAREA creditatilor si… impartirea banilor. Si ce produce? BOGATIE. Mai sa fie. Stai, am facut o analogie, asta nu e permis, nu? 🙂

(7) este gresit pentru ca:

Nu exista 50% si 50%! Exista un procent de oameni care nu vor munci niciodata si exista un procent de oameni care intotdeauna vor castiga foarte mult – asa e viata. Si e normal sa existe si unii si ceilalti. Dar intre aceste 2 categorii mici, exista multe alte subcategorii de oameni care muncesc mai mult sau mai putin. Impartirea in alb si negru, noi vs. ei este divide et impera de 2 lei.

(8) este gresit pentru ca:

I se pare cuiva ca Danemarca, Suedia, Norvegia sunt state-esuate? Nu zic ca sunt state ideale. Au problemele lor. Dar, in esenta, taxarea e mare, unii oameni traiesc de pe urma beneficiilor oferite de stat si altii muncesc foarte mult si sunt taxati.

La final, opinia mea:

Eu sunt convins ca socialismul, ca ideologie (deci la modul ideal), nu poate functiona in lumea reala din alt motiv: presupune ca o natiune intreaga sa accepte sa lucreze pentru binele general. Ceva ce nu caracterizeaza fiinta umana.

Putem argumenta la nesfarsit pe tema “ce este socialismul“. Sunt convins ca un republican american sadea ar prefera din principiu sa crape decat sa traiasca in tarile nordice, Germania, Franta sau alt bastion al “socialismului” in opinia lui. Asta pana merge pe-acolo si poate-si schimba opinia. Sau nu.

Eu zic ca exista o oarecare problema a omului mediu de-a face diferenta intre stat social (modelul Nordic), social-democratie (ideologia politica oarecum dominanta, cu variabile in statele nordice, Germania, Franta si in alte state vestice) si socialism (proprietate sociala, comuna, a mijloacelor de productie – pentru “binele general”, antagonistul capitalismului, o ideologie greu de pus in practica in forma ei 100% pura – nu ca n-ar fi incercat unii si au esuat).

Orice stat modern este construit pe taxare si utilizarea banilor din taxe pentru “binele general” (ceea ce poate fi interpretat diferit, in functie de tipul de conducere a statului). Dar treaba asta se intampla din timpuri stravechi si e singurul mod in care poti construi o societate, cu educatie, sanatate, infrastructura, legi, siguranta (interna si externa). Cu cat statele au inceput sa investeasca mai mult in sanatate, educatie si infrastructura, cu atat au scos mai multi oameni din saracie. Ceea ce le-a marit veniturile – si, prin extensie, a marit veniturile statelor.

Dar ce faci cu cei care nu vor sau nu pot sa iasa din saracie? Un libertarian i-ar lasa sa crape. N-au bani de asigurare de sanatate? Fuck’em, sa crape. Nu au bani de haine sau mancare? Fuck’em, sa crape. Din fericire, nu toata lumea gandeste asa. Apare statul social – specific pentru a-i apara pe cei mai putin in masura sa se apere.

Odata cu acest concept, apar si cei care exploateaza sistemul. Vezi exemplul conationalilor nostri care merg sa traiasca in strainezia din alocatii pentru copii si asigurari de somaj, desi nu au muncit o zi in viata lor. Sau “I love you benefits“.

Aceste elemente le dau apa la moara celor care zic ca “socialismul presupune doar 2 clase: cei ce muncesc si cei care ii fura pe primii, prin nemunca“. Impartirea in noi versus ei a functionat intotdeauna pentru politicieni. Dar e simplu: inaspresti regulile pentru ajutorul social si scapi de aceste excese. Asta presupune legi noi, facute cu cap.

E mai usor sa zici “uite hotii“, sa invrajbesti lumea impotriva unui grup (cine a fost ultima data prin Vest si s-a simtit prost tratat pentru ca e român?), dar nu faci nimic.

Politica, rezumata in cateva cuvinte.

Realitatea e ca nu exista doar 2 clase. Exista bogati, exista clasa medie, exista saraci, exista si oameni aflati in categorii la risc (orfani, batrani, bolnavi).

Si ca nemunca nu se rezuma doar la “traiesc bine cu putin“. Copilul vitreg al socialismului, comunismul, a esuat in special din cauza lipsei de dorinta a oamenilor de-a castiga intotdeauna la fel de mult ca semenii lor. Ceea ce s-a tradus prin lipsa de productivitate, lipsa de competivitate si adaptabilitate si esec economic. La care se adauga, desigur, lipsa proprietatii private, lipsa libertatii de exprimare, opresiunea, lagarele de concentrare, statul politienesc etc.

Daca toata lumea ar vrea sa traiasca bine nefacand nimic, 3 milioane de romani care au plecat in lume in ultimii 25 de ani ar fi fost APROAPE TOTI, invariabil, niste cazuri sociale in tarile-adoptive. Este evident ca nu e asa. Din 3 milioane, e clar ca n-au plecat doar medici, ingineri, programatori, chimisti, poligloti si asa mai departe. AU plecat oameni normali, care poate in Romania ar fi trait din agricultura de subzistenta. Sau din joburi prost-platite. Cum se face ca in strainatatea-atat-de-“socialista” reusesc sa se descurce, uneori mai bine chiar decat bastinasii? Oare nu sunt aceiasi oameni nu ar fi primit in Romania mai mult decat salariul minim? Nu ar fi fost incadrati de libertarieni la “oameni care traiesc din nemunca” si infierati in public?