Ce sa faci ca elev/student asistent medical in practica

De-a lungul celor 3 ani de blog (ce repede trece timpul) am primit ba comentarii, ba e-mailuri in care eram intrebat de colegi/colege (cu 1-2, acum si 3 ani mai mici). Zilele acestea am primit un asemenea e-mail, in care un coleg viitor asistent medical ma intreba acelasi lucru.

Sincer astept cu nerabdare, dar ma cam streseaza faptul ca plonjez in necunoscut. Nu stiu la ce sa ma astept la aceasta prima perioada de practica. Oare doar la covrigi, mancare, tigari si cafea pentru asistente/medici?
Imi poti da si mie cateva sfaturi pentru un bun inceput?

elev asistent medical

I-am raspuns cu ce a functionat in cazul meu (si trebuie sa recunosc ca am dat cam acelasi raspuns tot timpul). Adnotez un pic raspunsul, pentru a-l adapta la orice perioada de practica:

Nu ai de ce sa te temi, mai ales la inceput.
Nimeni nu se asteapta sa stii prea multe, dar multi se asteapta (NORMAL) sa vrei sa faci CEVA.
Problema e ce inseamna acel CEVA. Unii cred ca daca te trimit cu analizele prin spital, “inveti ceva”. Nu e rau s-o faci, dar ar fi bine sa fii lasat apoi sa faci si altceva, pe principiul “te ajut, ma ajuti si tu” (adica te lasa sa-l/s-o ajuti).🙂
Sfatul meu e sa fii calm, sa tii minte sa te speli pe maini inainte de-a pune mana pe pacient sau pe orice ajunge in contact cu pacientul, sa nu faci nimic ce nu stii nesupravegheat si sa fii dispus sa faci orice, atata timp cat asta inseamna ca inveti ceva. Daca te trimite cineva dupa cafea sau covrigi (mie nu mi s-a intamplat niciodata in 3 ani), sa refuzi – nu de asta esti acolo. Daca vrei tu, personal, sa ajuti pe cineva care are altceva de facut, nu e o problema sa-i cumperi si aduci ceva. Dar e o diferenta intre a face ceva pentru ca vrei si a fi pus sa faci “cumparaturi” doar pentru ca unii cred ca esti sclavul lor.
Si daca vezi ca nu e nimic de facut, nu sta degeaba! Uita-te prin sectie, incearca sa afli unde se tin medicamentele, unde sunt instrumentele, ce e si ce face fiecare, cum se folosesc, cum arata fisele, cum si cand se completeaza. Toate astea pentru ca ulterior sa poti ajuta.
La medicamente poti intotdeauna sa citesti prospectele – sa vezi indicatii, modul de administrare si efecte adverse (macar atat).
Din fisele pacientilor vei retine la inceput doar numele unor boli. Pe parcurs vei sti mai multe lucruri despre ele. Nu te sfii sa pui intrebari si apoi acasa sa citesti in plus. 
Retine tratamentele, evolutia bolii, interventiile medicale asupra lor.
Apoi… tensiunea, temperatura si pulsul sunt tot timpul de masurat, nu te feri de la a le masura tu (daca te lasa – sau ofera-te).
Vorbeste (daca esti lasat) cu pacientii, incearca sa afli istoricul bolii, ceva cu care ii poti ajuta. Nu te transforma intr-un anchetator, e foarte usor sa devii enervant, dar invata sa comunici si cu pacientul, e un lucru pe care multi nu vor sa-l faca.
Daca esti trimis cu pacientul la investigatii, fii atent(a) pe unde-l duci, de regula sunt imbracati subtire si nu uita ca nu ti-ar placea nici tie sa fii plimbat prin spital dezbracat. Sau mai rau, sa iesi afara dezbracat. Intreaba daca exista vreo patura. Invata cum arata spitalul si pe unde sunt sectiile. Nu te sfii sa intrebi de la inceput – nu uita ca in Romania de multe ori vei fi trimisi la origini daca te plimbi printr-un spital si intrebi angajatii “cum ajung la Radiografie”. Pentru ca, nu-i asa, romanii sunt saritori.
Nu uita sa verifici ceea ce ai invatat cu manualul. Macar procedurile retine-le ‘ca la carte’. Nu retine cum sa faci o injectie doar pentru ca iti zice o asistenta ca asa e bine. Corecteaza-te mental. E important sa nu te obisnuiesti de la inceput GRESIT!
Nu te sfii de lucruri imputite, urate, scarboase. Nu fugi de schimbat si spalat pacientul, nu fugi de bandajarea unei rani infectate a unui diabetic, nu stramba din nas daca esti pus sa aspiri un pacient. Evident, NU TE BAGA SA FACI TU NIMIC daca NU STII! Dar nu uita ca daca nu faci nimic, nu o sa inveti niciodata nimic.
Cere ajutorul daca nu stii sa faci ceva! Nu face ca un dobitoc cu care, din pacate, am fost coleg de clasa, care nu facuse niciodata injectii dar se lauda cu faptul ca le-a zis unor asistente in practica “stiu sa fac injectii i.m. si s.c.” si apoi a facut numai prostii in perioada lui de practica.
Nu uita ca ai grija de o fiinta umana si ca ceea ce faci tu il influenteaza foarte usor in rau!
Incearca sa nu stai in calea doctorilor sau asistentelor, invata cum sa stai ca sa vezi lucruri, dar si sa nu stai in calea cuiva.
Pe scurt: fii util, NU STA NICIODATA DEGEABA, pune intrebari si nu inghiti orice si o sa fie bine.🙂

Dar fiecare are personalitate proprie, fiecare sectie are oameni diferiti, cu care trebuie sa inveti sa te intelegi si fiecare gaseste alte moduri de-a invata lucruri.

Nu in ultimul rand, sunt primul care va afirma ca nu sunt bun de dat exemplu si ca i-as recomanda fiecaruia sa isi gaseasca felul propriu de-a invata lucruri.

Cum imi place sa cred ca din experientele diferite ale altora poti strange niste mici reguli personale, care te pot ajuta sa evoluezi, intreb pe oricine imi mai citeste blogul si este sau a fost in situatia asta sa isi aduca aportul sau:

Cum ati invatat lucruri utile pentru meseria de asistent medical din perioadele voastre de practica?

 

P.S. Daca spun prostii mai sus, astept si accept criticile🙂

10 thoughts on “Ce sa faci ca elev/student asistent medical in practica

  1. Frumos spus. As vrea sa subliniez importanta unor lucruri spuse si de autor mai sus:
    1. Spala-te pe maini inainte, dupa contactul cu pacientul, inainte si dupa masa, inainte si dupa mersul la toaleta, inainte si dupa manusi. Spala-te pe maini! Nu striica sa iti cumperi manusile tale de la farmacie ca sa nu consumi manusi de pe sectie.
    2. In practica vei auzi foarte multe, multi asistenti isi dau cu parerea si de multe ori nu este corect ceea ce spun, ca atare, nu lua niciodata de bun ceea ce iti explica cineva, cel mai sanatos este sa te duci personal la carte, net si sa te documentezi singur. Doar asa vei invata. Daca stii mai multe decat asistentul care e langa tine: TACI DIN GURA! Nu e nici momentul nici cazul sa arati cat de destep esti si sa te avanti in discutii. Poate vei castiga discutia si ai dreptate, dar in mod cert vei pierde simpatia persoanei respective si vei ajunge sa spriji peretii! Spun din experienta :-))))
    3. Vorbeste cu pacientul. Inainte de a fi pacient este OM. Este o fiinta umana sperita de boala, moarte, spital, doctori, asistente. Poate nu este cel mai dragut personaj din lume, poate in viata de zi cu zi este o mizerie umana, dar cand ajunge la spital ai datoria sa-l tratezi cu demnitate si compasiune. Vei vedea ca daca tratezi pacientii asa si ei vor fi mai receptivi la tratamentele administrate de tine. Nu vor mai face nazuri ca esti doar un elev.
    4. Nu judeca! Vei intalni alcoolici, drogati, tigani, batausi, sinucigasi, depresivi. Toti sunt oameni. Toti au avut o mama si un tata. Poate nu au avut parte de cea mai iubitoare familie, de cea mai buna educatie si din acest motiv poate nu sunt niste cetateni exemplari, dar in final sunt oameni in suferinta. Nu esti Dumnezeu ca sa ii judeci, esti un asistent medical a carui menire e sa aline suferinta. Fa-o fara sa judeci! Oamenii simt cand sunt judecati si devin agresivi. O intrebare care inseamna judecata este: De ce ai facut …..? Nu intreba asa ceva niciodata.
    Si din nou: Spala-te pe maini!

    Like

      1. Hihi, eu mi-am cumparat. Radeau de mine asistentele pentru ca veneam cu manusile in pungulita (de plastic, curata, de unica folosinta) de-acasa.
      2. Foarte corect. Daca am reusit eu asta 3 ani de zile, care tot timpul sunt acuzat ca “ma cred destept”, poate oricine sa-si tina gura. Bine, asta daca prin tacerea ta nu permiti sa i se puna in pericol viata unui pacient – atunci vorbeste, orice s-ar intampla.
      3. DA!
      4. Si mai mare DA! Cred ca asta e unul dintre lucrurile pe care multi il uita – orice ai crede tu personal despre cineva, nu conteaza, omul ala vine la tine sa ai grija de el, nu sa-l judeci.

      Like

  2. In primul rand trebuie SA VREI. Apoi, trebuie sa castigi increderea oamenilor alora ca sa te lase/puna sa faci ceva. Increderea asta nu se castiga in 2-3 zile ci in timp. Problema este ca, daca faci practica asa cum trebuie, cu rotatii constante pe sectii diferite; nu o sa ai niciodata timp sa castigi increderea cuiva. Cel mai bine e sa ramai pe o sectie pe care si vrei sa lucrezi dupa ce termini si sa inveti de acolo tot ce poti

    Like

    1. Corect. O mica adaugare: sunt 3 (sau 4 la facultati) ani de zile. Daca gasesti 1 sectie pe an unde sa fii acceptat si de unde sa inveti tot ce se poate un an de zile… tot e bine.

      Like

  3. Salut. Mai demult cred ca te-am criticat in privinta faptului ca dadeai nume de spitale din Bucuresti. Eu sunt din Iasi si coruptia nu va disparea prea curand de aici. Multumesc in schimb pentru sfaturi. Stiai ca interviul este de fapt oral la un concurs la spital de stat ? Daca vrei sa stii mai multe, nu poti fave si un topic separat despre coruptie ? Am ceva sa iti spun.

    Like

    1. Salut. M-ai criticat pentru ca ma refeream doar la Bucuresti? Nu am cum altfel, aici am facut scoala, aici (inca) traiesc.🙂
      Sau pentru ca numeam spitale din Bucuresti unde se intampla ceva aiurea? Daca era vorba de ceva ce am vazut personal in practica sau voluntariat – niciodata nu am dat numele spitalului. Am criticat lucruri ajunse in presa, deci publice deja.

      Daca ai ceva specific ce vrei sa iti iei de pe suflet, esti invitatul meu sa scrii un guest-post pe care il public.

      Like

  4. Buna, Cristian. Imi poti spune te rog daca ai idee, cum pot gasi in Bucuresti sa fac practica? Am tot cautat pe net dar nu am gasit nimic concret. Locuiesc in Bucuresti dar scoala postliceala o fac in alt oras. Saptamana viitoare ar trebui sa incepem practica in scoala, as putea sa o inlocuiesc cu practica intr.un cabinet medical sau spital? (Am vazut postul cu practica pe ambulanta, insa nu vreau asta). Multumesc🙂

    Like

    1. Buna.
      Din cate stiu eu, poti face practica doar la spitalele cu care are contract scoala ta, nu in alte parti. Abia ne primesc in voluntariat spitalele, la practica nu cred ca ne primesc fara ceva hartie de la scoala.
      Deci ar trebui sa intrebi la scoala ta.

      Like

  5. Salut, Cristian! As vrea sa îți spun ceva, nici nu prea știu cum sa o fac sa nu fiu înțeles greșit. De mic copil mi-am dorit să lucrez in domeniul medical pentru că mereu mi-a plăcut să ajut oamenii. Nu stiu de ce, pur si simplu îmi plăcea să pun mâna la treabă, cum se spune. În timpul liceului hotărârea s-a accentuat pentru ca mi-am dat seama că simpatizam cu oamenii în durerile lor. Tot în aceea perioadă din cauza unei probleme de sănătate, am luat un tratament care m-a afectat psihic. Au trecut câțiva ani de atunci, dar urmările au rămas. Acum termin primul an de școală sanitara si imi este teama de practică. Am reținut foarte greu lecțiile la școală. Nu ma pot concentra, mintea mea este prea ocupată cu suferința ei. Ma lupt să îmi aduc gândurile sub stăpânire si reușesc foarte greu. Am renunțat la carne, la hrana în general nesănătoasă, pentru a mă feri pe cât posibil de medicamente si urmările lor. Nu îmi este teamă sa ma duc sa ajut oamenii, este ceva ce am deprins de mic, îmi este teamă ca nu pot sa rețin ceea ce mi se va explica acolo. Acum câteva zile mergeam pe stradă și mă întrebam dacă pot să mai urmez in continuare, când un om m-a rugat să-i așez pansamentul, avea o lovitură la tâmplă. M-a rugat sa-i citesc prospectul medicamentelor, să vadă dacă îl vor ajuta cât de cât și spre surprinderea mea am știut să ii explic ceva. A plecat omul mulțumit, numai eu am rămas cum eram. Îmi doresc mult să continui, mi-ar plăcea să lucrez in secția de pediatrie, dar în starea in care ma aflu nu știu dacă o să pot face multe. Iarta-ma dacă am scris prea mult, poate te-am făcut să pierzi si timpul, doar aveam nevoie de un sfat. O săptămână frumoasă să ai!

    Like

    1. Salutare.
      Nu imi permit sa iti spun ca inteleg prin ce treci, fiecare are suferintele proprii.
      Ce pot sa iti spun e ca teama de necunoscut are aproape toata lumea, e ceva normal.
      Nu poti sa fii total lipsit de teama decat atunci cand esti extraordinar de bine pregatit pentru orice situatie sau atunci cand ai probleme care te fac sa nu mai aimti teama in mod normal…
      Si eu aveam tot timpul frica de noi plasamente in noi sectii in scoala. Inclusiv acum, cand merg intr-o noua sectie in spitalul meu sau atunci cand revin dupa o puza ceba mai lunga si nu stiu ce ma aateapta, tot simt teama.
      Ideea este sa inveti sa iti folosesti teama ca motivatie sa inveti lucruri noi, sa depasesti situatii neplacute, sa cauti explicatii si solutii.
      Exemplul tau e foarte bun. Daca treci printr-o situatie in care esti fortat sa iti folosesti cunostintele, poti construi pe rezultatul obtinut atunci “m-am desurcat bine, stiu ce sa fac in situatia asta”, sau “am gresit acolo si acolo, data viitoare ae trebui sa fiu atent sau sa fac asta mai bine”.

      Cat despre unde ai vrea sa lucrezi dupa ce termini… in primul rand vezi cum te descurci in practica, incearca lucruri noi si apoi hotareste-te unde ai vrea sa lucrezi si unde nu.

      Si sper ca pentru problema ta medicala urmezi sfaturile unui doctor sau ale unor doctori. In general exista solutii pentru majoritatea problemelor medicale, ttrbuie doar sa gasesti pe cineva care se pricepe sa le dignosticheze si trateze.

      Succes.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s